Villa Gamberaia, Settignano

Florenţa
 History
The villa was originally a farmhouse owned by Matteo
Gamberelli, a stonemason, at the beginning of the
fifteenth century.
His sons Giovanni and Bernardo became famous
architects under the name of Rossellino. After
Bernardo's son sold it to Jacopo Riccialbani in 1597,
the house was greatly enlarged, then almost
completely rebuilt by the following owner, Zenobi
Lapi. Documents of his time mention a Limonia
(orangerie) and the turfed bowling green that is part
of the garden layout today.
In 1717 La Gamberaia passed to the Capponi
family. Andrea Capponi laid out the long
bowling green, planted cypresses, especially in
a long alley leading to the monumental
fountain enclosed within the bosco (wooded
area), and peopled the garden with statues.

The villa already stood on its raised platform.

The parterre was laid out with clipped broderies
in the French manner in the 18th century. Olive
groves have always occupied the slopes below
the garden, which has a distant view of the
roofs and towers of Florence.

Edith Wharton attributed the preservation of the

garden to its "obscure fate" during the 19th
century, when more prominent gardens with
richer owners in more continuous attendance
had their historic features clean away.
Shortly after Wharton saw it, the villa was
purchased in 1895 by Princess Jeanne Ghyka,
sister of Queen Natalia of Serbia, who lived
here with her American companion, Miss
Blood, and thoroughly restored it. The parterre
beds were substituted with pools of water.

During WWII, the villa was almost completely

destroyed. Marcello Marchi restored it after
the war, using for guidance old prints, maps
and photographs.
 Istoric
Vila a fost la origine o fermă, proprietate a unui
anume Matteo Gamberelli, un zidar în piatră
de la începutul secolului al XV-lea. Fii săi,
Giovanni şi Bernardo, au devenit arhitecţi
celebri sub numele de Rossellino. Vila a fost
mărită semnificativ de Jacopo Riccialbani, care
a cumpărat proprietatea în 1597 de la fiul lui
Bernardo, pentru ca următorul proprietar,
Zenobi Lapi, să o reconstruiască aproape
complet.
Documente ale vremii menţionează Limonia
(orangerie) şi peluza alungită cu gazon ce
poate fi văzută în alcătuirea de azi a grădinii.
În 1717 La Gamberaia a trecut în posesia
familiei Capponi. Andrea Capponi a plantat
peluza, chiparoşii de-a lungul aleii care
conduce către fântâna monumentală în bosco
(zonă împădurită) şi a populat grădina cu
statui. Vila era deja amplasată pe o platformă
înălţată.
Parterul a fost plantat cu broderies din vegetaţie
tunsă în stil francez în secolul al XVIII-lea.
Livezi de măslini au ocupat tot timpul pantele
de sub grădină, de pe care se văd acoperişurile
şi turnurile Florenţei.
Edith Wharton atribuie prezervarea grădinii în
secolul al XIX-lea lipsei de notorietate
(obscure fate), perioadă în care grădini mai
bine cunoscute, cu proprietari mai înstăriţi şi
continuu îngrijite şi-au pierdut anumite
caracteristici istorice.
Puţin timp după ce a fost văzută de Wharton, vila
a fost cumpărată în 1895 de Prinţesa Jeanne
Ghyka, soră a reginei Natalia a Serbiei, care a
trăit acolo cu însoţitoarea sa americană, Miss
Blood, restaurând-o sistematic. Ea a înlocuit
parterele cu bazine cu apă.
În timpul celui de al doilea Război Mondial vila
a fost distrusă aproape complet. Marcello
Marchi a restaurat-o după război, folosindu-se
de vechi gravuri, planuri si fotografii.
B