ATELIER DE

JURNALISM NARATIV
Oana Sandu
Ana Maria Ciobanu
oana.sandu@decatorevista.ro
ana.maria.ciobanu@decatorevista.ro
Ce este jurnalismul narativ?
• Jurnalism literar (scene, personaje, cronologie, detalii),
• Literary nonfiction,
• Nonfiction novel,
• Art-journalism, factual fiction, journalistic nonfiction,
• New Journalism,
• Creative nonfiction,
• Literature of fact,
• Journalit,
• Non-imaginative literature,
• Arta de a povesti o realitate documentabila,
• Poveste adevarata
Poveste versus stire
Stire: Poveste:

•Cine •Personaj
•Ce •Intriga,
•Unde •Scene
•Cand •Cronologie
•Cum •Motivatie; Scop
Poveste versus stire
• Un japonez a murit • La bloc lumea o striga
dupa ce a fost muscat Coco. Presa a făcut-o
de un maidanez in celebră cu numele
Piata Victoriei, chiar Bosquito. Acum,
langa Guvern. singurul câine din
Barbatului de 68 de ani România acuzat de
i-a fost sectionata o omor îşi trăiește ultimii
artera de la picior, rana ani din viaţă în
in urma careia a Germania, sub un
pierdut mult sange.  nume nou: Ziva.
Ce inseamna “Jurnalism Narativ”?
• Un gen de scriitură cu scene şi personaje.
• Scenele sunt complexe, descrierile sunt
detaliate, personajele sunt credibile;
• Prezintă o acţiune ce se desfăşoară în
timp.
• Povestea are un început, mijloc şi sfârşit.
• Povestea transmite o experienţă.
Inceputuri
• Mark Twain (sec. XIX): The Sacramento Union
(note de calatorie)
• Brunea Fox (‘30): Trustul Cersetorilor, O zi printre
leprosi
• Truman Capote- „In cold Blood”, 1966
• Gay Talese (‘60)- “Frank Sinatra has a cold”
• Tom Wolfe(‘60)- “To pull it off, you casually have
to stay with the people you are writing about for
long stretches . . . long enough so that you are
actually there when revealing scenes take place in
their lives.”
Frank Sinatra has a cold- 1966
Frank Sinatra does things personally. At Christmas time, he will personally
pick dozens of presents for his close friends and family, remembering the
type of jewelry they like, their favorite colors, the sizes of their shirts and
dresses. When a musician friend's house was destroyed and his wife was
killed in a Los Angeles mud slide a little more than a year ago, Sinatra
personally came to his aid, finding the musician a new home, paying
whatever hospital bills were left unpaid by the insurance, then personally
supervising the furnishing of the new home down to the replacing of the
silverware, the linen, the purchase of new clothing.
The same Sinatra who did this can, within the same hour, explode in a
towering rage of intolerance should a small thing be incorrectly done for him
by one of his paisanos. For example, when one of his men brought him a
frankfurter with catsup on it, which Sinatra apparently abhors, he angrily
threw the bottle at the man, splattering catsup all over him. Most of the men
who work around Sinatra are big. But this never seems to intimidate Sinatra
nor curb his impetuous behavior with them when he is mad. They will never
take a swing back at him. He is Il Padrone.
Mărirea și decăderea celui mai gras om
din România - 1937
• Peștișeanu, în spovedania pe care mi-a făcut-o la Turnu
Severin în căsuța lui sărăcăcioasă, a ținut să mi le amintească.
Descriindu-mi copilăria lui, neocrotită de părinți – cum se va
vedea mai încolo – mi-a spus: „am fost exploatat ca o marfă de
niște tutori, mai exact antreprenori fără scrupule. Pînă la vîrsta
de 15 ani, atît eu cît și sora mea mezină, Zoe, mai grasă decît
mine cu vreo 16 ocale, avea 243 kilograme, decedată de vreo
cîțiva ani, am stat amîndoi la cheremul ălora, ca niște animale,
purtați din bîlci în bîlci, din panoramă în panoramă”.
• Au fost pur și simplu vînduți de părinții lor, care nu găsiseră altă
„soluție practică” pentru a scăpa de rușinea de a fi procreat
astfel de copii, decît de a-i ceda unui neguțător de „curiozități”.
O poveste reușită
O poveste reușită
• Nu are doar început, cuprins, încheiere
• Un personaj, care se află într-un context, trece printr-o
dificultate, caută resurse pentru a găsi soluții, iar la final
depășește (sau nu) impasul. La final personajul găsește și
o concluzie/o lecție de viață/ o morală.
Story Narrative: La 35 de ani, Dana Ene a hotărât că are
multe de făcut: să înveţe să danseze tango, să se întoarcă la
avocatură, să îşi găsească un partener, să aibă un copil, să
viziteze Parisul şi Buenos Airesul, să se vindece de cancer.
Profil
• În Ghencea, unde ştie pe toată
lumea, intră pe la vestiare, are
rampă pentru scări şi stă la
tribuna a doua, într-un loc
special amenajat, chiar în
dreptul tunelului. Când are
nevoie, ceilalţi suporteri îl cară
pe braţe, „ca pe un rege”. E
mândru de prietenii lui din
galerie, care au venit în număr
atât de mare să doneze sânge
după accident, că cei de la
Floreasca n-au făcut faţă cu
recoltarea.
Profil
• Cu părul blonzit de soare, în
pantaloni lungi şi fără tricou,
Alex şi-a scos portofelul şi
pachetul de Marlboro roşu din
buzunar, l-a rugat pe barcagiu
să verifice fundul apei cu
vâsla, aşa cum îl învăţase
tatăl său în copilărie, şi a mai
tras câteva fumuri din ţigară.
Când omul i-a spus că apa e
bună, Alex şi-a luat avânt
împingându-se în picioare şi a
plonjat marinăreşte, cu
braţele înainte.
Explanatory Narrative
 Explanatory Narrative
Copiii lui
Ceaușescu
Erai unul dintre cei peste
100.000 de copii ai lui
Ceaușescu, așa vă numeau
uneori doamnele care vă
îngrijeau. Vi-l arătau în glumă
în tablourile de pe pereți și vă
spuneau că e tatăl vostru și lui
trebuie să-i mulțumiți că trăiți.
Grozăvia asta o învățaseră pe
nesimțite din propaganda lui
Anton Makarenko, sfătuitorul
educațional al lui Lenin („Copiii
din instituții sunt copiii statului.
Tatăl lor este statul și mama lor
este întreaga societate de
țărani și muncitori”).
Haiku- povesti-in-
comun.tumblr.com
• Discuție într-un autobuz prins de prea mult timp în trafic.
Un bătrân, încă în vervă: „Uite, Einstein a descoperit
teoria relativității”. Altul, obosit și melancolic: „Ei, a
descoperit o chestie pe care nimeni n-o înțelege. Trebuie
descoperite lucruri simple, care să-ți facă viața mai
ușoară”. Autobuzul tot nu se mișcă.
20 decembrie 2013, autobuzul 135, București, de Cristi
Luca
• Puşti în toaleta Star Trek Next Generation din Cişmigiu,
enervat că nu ştie cum să închidă uşa:
– Sesam, închidă-te!
1 august 2014, București, de Luiza Vasiliu
Eseu personal
• În zilele obişnuite mă trezeam la 08:00, strângeam aşternuturile
şi le ascundeam în lada de sub canapea. Deschideam toate
geamurile larg, să se ducă mirosul de ţigări din birou şi mirosul
de somn din sala de consiliu. Făceam curat în baie, pe hol, pe
birou. Mă îmbrăcam, atent să nu uit vreun tricou sau vreo
şosetă aruncate pe după uşă. (Radu Râpeanu, 91 mp de
libertate)
• Nu mai ştiu exact când am văzut-o prima oară, dar a fost într-a
IX-a, cel mai probabil într-o pauză. Clasa ei era în cealaltă
aripă a liceului, aşa că ieşeam în curte pe uşi diferite şi ne
opream la mijloc, în dreptul pervazului tocit al geamurilor de la
sala de sport. Mă rog, ea şi prietena ei se opreau – eu mă
fâţâiam prin preajma lor, încercând să vorbesc suficient de tare
şi să mă agit suficient de expresiv încât să mă bage în seamă.
(Cristian Lupșa, Cristina)
Show, don’t tell

• Detalii: cromatice, olfactive, senzoriale, de

textură, auditive
• Observație: fii acolo, privește, ascultă și notează
• Scene reconstruite sau construite (Întreabă, nu
presupune)
• Dialog
Scrisul despre noi
1.Caută ceva care te implică, nu doar un subiect
despre care ai o părere.
2.Micşorează. Vrei o schiţă, nu o pictură în ulei.

3.Alege un timp al povestirii şi un ton.

4.Scrie cu detalii.

5.Urmează momentele de acţiune cu cele de reflecţie.

6.Scrie în bucăţi.
Show don’t tell
Pe la trei-patru ani, aveam nişte saboţi de lemn cu talpă groasă,
albaştri, de care eram foarte mândră pentru că, deşi erau pe măsura
mea de copil, erau la modă. Erau cam incomozi, aşa că îi purtam doar
acasă la bunica. Îi purtam când am căzut pe scările late şi înalte ale
beciului.
Tata, considerând că saboţii sunt de vină, m-a apucat de mâini şi mi i-a
luat din picioare. Cu mine într-o mână şi saboţii în cealaltă, m-a târât
spre curtea din spate. Mi-a pus saboţii pe un butuc, a luat un topor şi i-
a despicat în două.
A mai lovit o dată, de două ori, până s-au făcut ţăndări. Plângând, am
alergat desculţă la mama. Ţin minte că mama i-a spus doar: „Ce-ai
avut, mă, de i-ai tăiat?”. „Dă-i în pizda mă-sii”, i-a răspuns tata, „nu vezi
că-şi rupe picioarele cu ei?”. (După 15 ani, Oana Sandu, DoR #6)
Show don’t tell

Stăteam jos, pe covor, ei toţi erau în picioare. Era

o ceartă de oameni mari, dar tot mi-aş fi dorit să-l
întreb „de ce”, doar atât. Deschideam gura şi
cuvintele nu ieşeau fiindcă lacrimile îmi cădeau în
gură, iar suspinele mă împiedicau să rostesc.
Surse După 15 ani

•Amintiri
•Discuții cu mama
•Stenograme proces de divorț
•Discuții cu sora mea
•Întâlnire cu tata
•Fotografii de familie
Show don’t tell
• Nu o să uit niciodată cât de groaznic m-am simţit când Fido a murit

• Dacă aş trăi 1000 de ani, tot nu aş uita cât de îngrozitor şi teribil de

singur m-am simţit după ce Fido a murit. Eram aşa de supărat încât
am crezut că voi muri şi eu.

• De fiecare dată când căţeluşii din fereastra de la magazinul de

animale îmi distrăgeau atenţia de la plimbarea lui, Fido mârâia fioros
şi trăgea cu putere de lesă. Pe parcursul ultimilor ani, îşi pierduse
auzul şi vederea, dar când simţea lesa prinzându-se de zgardă şi
mirosea aerul proaspăt, încă încerca să facă giumbuşlucuri. Acum e
mort de peste trei luni. În dimineaţa aceasta i-am umplut bolul cu apă
până sus- exact aşa cum îi place lui- apoi mi-am amintit.
Show don’t tell
„Vreau să slăbesc”. Ăsta era ultimul gând pe care îl aveam
înainte să adorm. Mă întinsesem în pat cu o foame teribilă
şi asta îmi dădea un sentiment de mulţumire. De câte ori
eram cât de cât sătulă, îmi pipăiam nervos coapsele şi
şoldurile, să verific dacă nu cumva se umflaseră pe
nesimţite. Acum eram liniştită: luasem ultima masă la 5
dup-amiaza şi urma să mai mănânc a doua zi, la 10
dimineaţa – 17 ore în care nu voi fi făcut altceva decât să
slăbesc.” (Annamaria Kozma,Sub25)
Detalii
• Miros
“E ceva ce nu s-a schimbat niciodatǎ în camera mea: încǎ
mi se pare că miroase a coperţi de plastic, cerneală şi
teme. Sunet
“E o adevărată simfonie scârţâitul bostanului bine copt
când se crapă.”
• Textura: “lacrima ca o omida” (Marta Petreu), cicatrici ca
niste cratere
• Dimensiune: „bujori cât capul unui nou-născut”
Etape în scriere

• Idee
• Documentare
• Focus
• Organizare
• Scriere
• Rescriere