PARTICULARITATILE ANATOMO-ELECTROFIZIOLOGICE

DE FORMARE ŞI CONDUCERE A IMPULSULUI

 Mușchiul cardiac constă din două părţi miocardul si sistema de

conductibilitate.
 Miocardul contractil - reprezintă un muschi striat, care se

deosebeşte de musculatura scheletică prin arhitectonica

specializată a elementelor componente.
Sistema de conductibilitate este compusa din:

 Nodul sinusal
 Nodul atrioventricular
 Fascicolul HIS
 Fibrele Purkinje
Contracţia inimii are loc în felul următor:
 1. Excitarea în nodul sinusal
 2. Răspîndirea excitării în peretele muscular al atriilor
 3. Trecerea excitării la nodul atrioventricular şi
fascicolul HIS
 4. Raspindirea excitarii prin pedicolele fascicolului HIS
 5. Trecera excitării prin fibrele Purkinje
 6. Excitarea stratului subendocardial al miocardului.
 7. Răspîndirea excitării prin endocard.
 8. Contracţia cordului.
Electrocardiografia – metoda de
cercetare a activitatii electrice a
cordului.
{
 Excitarea muşchiului cardiac are loc datorită procesolar
fizicochimice complicate, care se petrec în inimă şi constă în
următoarele:
In perioada de repaos sau în stare de polarizare suprafața exterioară
a membranei fibrei musculare a coţdului posedă polul pozitiv, iar
suprafața interioară – polul negativ. In perioada de excitare ionii de
sodiu, care se află în mediul exterior al celulei, se deplasează în
interiorul ei, iar ionii de potasiu se deplasează din celulă în
exteriorul ei. În rezultat acest segment a fibrei musculare se
depolarizează și devine electronegativ. Apoi, în perioada de
relaxarea a muşchiului are loc mişcarea inversă a ionilor, în urma
căreia se restabilește polaritatea pozitivă a celulei, iar procesul este
numit repolarizare.
 Procesele electrice, care se formeaza intr-o fibra musculara
separata:
 In stare de repaus sau polarizare, se inregistreaza linie
orizontala
 Procesul de depolarizare: apare o linie indreptata in sus
 Finisarea depolarizarii: se inregistreaza o linie dreapta in
jos
 Excitarea cuprinde intreaga fibra musculara: se
inregistreaza o linie orizontala
 Procesul de repolarizare: se inregistreaza o linie orientata
in jos
 Sfirsitul repolarizarii: linie indreptata in sus.
METODA DE INREGISTRARE SI
DERIVATIILE
ELECTROCARDIOGRAMEI

 Derivatiile standard
 DI – inregistreaza diferenta de potential

de la mina dreapta si stanga

 DII - inregistreaza diferenta de potential

de la mina dreapta si piciorul stang

 DIII - inregistreaza diferenta de potential

de la mina stanga si piciorul stang

Derivatiile amplificate de la membre:
aVR – derivatie amplificata de la

mina dreapta (Right)

aVL - derivatie amplificata de la

mina stanga (Left)

aVF - derivatie amplificata de la

piciorul stang (Foot)

 Derivatiile precordiale
 Punctele de fixarea electrodului principal sînt

următoarele:
 V1 - spaţiul IV intercostal la marginea dreaptă a

sternului
 V2 - spaţiul IV intercostal la marginea stîngă a

sternului V3 - spaţiul V intercostal pe linia

medioclaviculară
 V4 - punctul de mijloc a liniei ce uneşte V2 şi V4

 V5 - spafiul V intercostal pe linia axilară

anterioară stîngă
 V6 - spaţiul V intercostal pe linia axilară medie.
 PĂRȚILE COMPONENTE ALE ELECTROCARDIOGRAMEI
 Electrocardiograma este alcătuită din unde,
segmente şi intervale.
 Se deosebesc 6 unde : P Q R S T U

 Intervalele dintre unde se marchează cu literele

undelor respective: PQ, TP, RR, QT, ST.
Pentru caracteristica undei pe ECG este necesar de
a aprecia:
 1. amplituda undei - distanța în mm de la vîrf

pînă la linia izoelectrică

 2. durata undei - intervalul de timp în secunde

de la începutul pînă la sfîrșitul undei.

 3. forma undei.

 4. direcția undei față de linia izoelectrică – în sus

(unda este pozitivă) sąu în jos

 In afara undelor și intervalelor pe
electrocardiogramă se deosebesc 2 complexe:

 1. atrial – care reprezintă unda P

 2. ventricular – care include undele QRST
 CARACTERISTICA UNDELOR SI INTERVALELOR
 Unda P – reflectă procesele de excitare a
atriilor.
Norma:
 Amplitudinea: 0,5 – 2,5 mm

 Forma: semiovala

 Durata: 0,1 sec

 In cazuri patologice are loc
schimbarea direcției și formei
undei P care se manifestă prin:
 unda P negativa
 unda P nivelată
 unda P bifazică
Schimbarea formei undei P se
caracterizează prin:
 unda P zimțată
 unda P ascuțită
 Intervalul PQ este distanța de la începutul undei
P pînă la începutul undei Q (în cazul lipsei undei
Q - pînă la începutul undei R) și corespunde
perioadei de la începutul excitării atriilor pînă la
începutul excitării ventricolelor. În normă durata
intervalului PQ este de 0,12–0,18-0,2 sec.
 Unda Q este prima undă a complexului
ventricular şi este orientată în jos. Această
undă corespunde după timp perioadei de
excitare a peretelui interior a ventricolelor,
septului ventricular, apexului ambelor
ventricole şi bazei ventricolului drept.
 La ECG amplituda undei Q este neînsemnată

- 1-3 mm sau lipseşte, iar durata este de 0,03

sec.
 Unda R reflecta procesul de excitare a
ventricolelor drept sis tang. Aceasta unda este
intotdeauna pozitiva la ECG cu o amplitude
variabila de la 5 – 25 mm si depnde de
devierea axei electrice a cordului. In norma
amplitude R(DII)>R(DI)>R(DIII)
 Unda S corespunde perioadei de excitare

completă a ventricolelor. Această undă este

întotdeauna negativă şi urmează după unda
R. In normă unda S poate să lipsească, iar
amplituda ei în diferite derivaţii depinde de
poziţia axei electrice a cordului. Durata undei
S este de 0,03-0,04 sec. Dedublarea sau
prezenţa undei S zimțate are aceeaşi
caracteristică ca şi a undei R.
 Segmentul ST reprezintă linia orizontală de
la sfîrşitul undei S pînă la începutul undei T
şi demonstrează că întregul miocard este
excitat, iar ca rezultat diferenţa de potenţial
lipseşte. Durata acestui segment este
variabilă şi în mediu constituie de 0,15 sec.
 Unda T reflecta procesele de repolarizare a
miocardului ventricular.
 Norma:
 Amplituda: 1,5 – 5 mm
 Forma: semiovala, pozitiva
 Complexul ventricular Q R S T reflectă

procesele de răspîndire şi de finalizare a

excitării în miocardul ventriculelor, cu alte
cuvinte, procesul de depolarizare şi
repolarizarea miocardului.
 QRS caracterizeaza durata propagarii
excitarii in miocardul ventriculilor şi
alcătuieşte în mediu 0,06-0,1 sec, iar întregul
complex QRST reflectă sistola electrică a
cordului şi se află în dependenţă de frecvenţa
contracţiilor cardiace. În mediu durata
complexului QRST este de 0,24-0,55 sec.
 Intervalul TP urmează după unda T în formă
de linie orizontală şi corespunde perioadei
cînd inima se află în starea de repaos, adică
diastolă.
 Unda U se înregistrează după 0,04 sec după

unda T şi este instabilă. Această undă reflectă

repolarizarea tardivă a muşchilor papilari. In
normă unda U este pozitivă şi nu depăşeşte
amplituda de 5 mm.
 Intervalul R-R reprezintă durata unui ciclu cardiac şi se
determină de la apexul undei R a unui complex QRS pînă la
apexul undei R al altui complex.
 În corespundere cu durata intervalului R-R se apreciază frecventa
contracţiilor cardiace în minută după un tabel special sau dupa
formula: 60/R-R
 Durata intervalului R-R sedetermină în 5 complexe QRS.
Diferența dintre aceste dimensiuni nu depăşeşte 0,1 sec. În cazul
cînd diferenţa dintre durata maximală a interrvalului R-R şi
durata minimală a intervalului R-R depăşeşte 0,1 sec are loc
prezenţa disritmiei.
 AXA ELECTRICA A CORDULUI
 reprezintă direcţia forţei electromotoare a cordului, care apare
în diferite puncte ale inimii în perioada de excitare.
 Pentru determinarea axei electrice a cordului este necesar de a
aprecia unghiul α.
 Axa normala a cordului se caracterizeaza cu α de la +30° pînă
la +70°.
 Axa verticală a cordului corespunde α de la +70° pînă la +90°
Devierea axei electrice a cordului în dreapta are loc în
prezenţa unghiului α de la +90° pînă la +180°.
 Axa electrică orizontală a cordului corespunde α, de la 0° pînă
la +30°.
 Devierea axei electrice a cordului în stînga are loc cînd α este
egal de la 0° pînă la –90°.
 Determinarea tipului de electrocardiograma poate fi efectuat si
visual dupa urmatoarele criterii:
 Axa electrica a cordului este deplasata spre stanga: RI > RII > RIII
 Axa electrica a cordului este deplasata in dreapta: RIII > RII > RI
 Axa electrica este normala: RII > RI > RIII
 Schimbarea direcţiei axei electrice a cordului are loc din cauza:
1) Schimbării poziţiei cordului în cutia toracică (de exemplu la
hiperstenici şi în cazul poziţiei înalte a diafragmei inima ocupă o
pozitie mai orizontala ce provoacă devierea axei electrice in stînga).
2) Acţiunii respirației asupra poziţiei cordului (la inspirafie
diafragma coboară în jos şi inima ocupă o poziţie mai verticală, iar
la expiratie pozitia cordului este orizontală).
3) Hipertrofiei miocardului.
Devierea axei electrice a cordului în stînga este cauzată de
 - poziţia orizontală a cordului

 - blocul pedicolului stîng al fascicolului HIS

 - hipertrofia ventricolului sting

 - poziţia înaltă a diafragmei

 - cardiomiopatii

Devierea axei electrice a cordului în dreapta are loc:

 - în normă la copii

 - afectarea miocardului ventricolului drept

 - bloc a pediculului drept a fascicolului HIS

 - hipertrofia ventricolului drept

 - dextrocardia
 Descifrarea şi analiza electrocardiogramei se
efectuează după schema următoare:
 1) se determină ritmul cardiac – din nodul sinusal sau din
regiunile inferioare de automatism. Prezența undei P la ECG
demonstrează prezența ritmului simusal.
 2) caracterul ritmului regulat sau neregulat. Se măsoară durata
intervalului RR în 5 complexe QRS. In caz cînd diferenţa dintre
durata maximală a intervalului R-R și dura minimală a R-R nu
depăşeşte 0,1 sec atunci este prezent ritmul regulat, iar cînd
această diferenţă este mai mare de 0,1 sec care loc prezenta
aritmiei sau a ritmului neregulat.
 3) Frecventa contractiilor cardiac conform intervalului RR dupa
tabela speciala sau formula: 60/RR
 4) Pozitia axei electrice a cordului
 5) Durata intervalelor: PQ,QRS,QRST
 6) Se caracterizeaza unele unde si interval in diferite derivatii
a ECG: unda P (forma,durata si amplituda), complexul QRS
(forma, durata si amplitude), segmentul ST (forma, pozitia
fata de izolinie), unda T (forma, amplitude).
ELECTROCARDIOGRAMA IN DIAGNOSTICUL
HIPERTROFIEI MIOCARDULUI
 Semnele electrocardiografice de hipertrofie a miocardului sînt
cauzate de trei factori principali:
 1. schimbarea poziţiei cordului în cutia toracică
 2. dereglarea proceselor de depolarizare
 3. dereglarea proceselor de repolarizare.

Schimbarea poziţiei cordului în cutia toracică are loc din cauza

hipertrofiei ventricolului drept şi sting.
Dereglarea proceslor de repolarizare în miocardul hipertrofiateste
cauzată de următorii factori:
 1. insuficienţa coronariană

 2. creşterea pH în fibrele musculare

 3. micşorarea coţinutului ionilor de potasiu în miofibrile.

La ECG dereglarea proceselor de repolarizare a miocardului se

manifestă prin undaT negativă şi deplasarea segmentului ST mai
jos de izolinie. In hipertrofia miocardului sting aceste schimbări
apar în DI şi derivaţiile toracice V5,V6, iar în hipertrofia
miocardului drept - în DIII de standard si toracice V2,V3.
 Hipertrofia atriului drept
Factorii care provoacă hipertrofia atriului drept
sînt:
 1)Valvulopatiile cardiace congenitale (stenoza

arterei pulmonare, ductul arterial comun si

altele).
 2)Suprasolicitarea hemodinamică şi creşterea

presiunii în circuitul mic.

 3) Valvulopatiile tricuspide.

 4) Insuficienţa cardiacă şi respiratorie.

 Semnele electrocardiografice de hipertrofie a
atriului drept:
 1. cresterea amplitudei undei P în DII, DIII, aVF

 2. schimbarea formei undei P (ascutita sau

zimțată) în DIII, aVF, V1,V2

 3. schimbarea undei P în felul acesta poartă

denumirea de "P-pulmonar".
 Hipertrofia ventriculului stang.
Factorii care provoacă hipertrofia atriului stîng sînt:
 1) Valvulopatiile cardiace congenitale (coarctaţia aortei,

hipoplazia ventricolului stîng ş.a.)

 2) Valvulopatiile cardiace dobîndite (stenoza şi insuficienţa

mitrală, insuficienţa aortică)

 3) Hipertensiunile sistemice stabile

 4) Tumorile atriale

 5) Miocarditele

 6) Cardiomiopatia hipertrofică
 Semnele electrocardiografice de hipertrofie a atriului stîng:
 1. creşterea amplitudei undei P şi zimțarea ei în DI, DII, aVL, V4-

V6
 2. mărirea duratei conductibilităţii intraatriale

 3. Schimbarea formei undei P:

a* unda P zimțată în DI,DII, aVL, V4-V6

b* unda P bifazică în derivaţiile V1-V2, schimbarea undei P în
acest fel poartă denumirea de "P-mitral”.
 Hipertrofia ambellor atrii la ECG se
caracterizeazã prin:
 1. unda P bifazică (+, -) în derivaţiile toracice

V1-V2
 2. Prezenţa undei P ascuţite şi înalte în DII,

DIII, aVF, V3
 3. unda P zimțată și lărgită în DI, DII, aVL,

V4-V6
 4. creşterea amplitudei undei P mai mult de 2

mm în combinare cu lărgirea undei P in

derivaţiile DI, DII, DIII
 Hipertrofia ventricolului drept
Stările patologice care provoacă hipertrofia ventricolului drept sînt:
 Viciile cardiace congenitale (transpoziţia vaselor mari, tetrada

Falo, defectul septului ventricular, ductul arterial deschis)

 hipertensiunea pulmonară primară

 pneumopatile congenitale

 cordul pulmonar cronic

Semnele electrocardiografice de hipertrofie aventriculului drept:

 1. devierea axei electrice a cordului în dreapta α = +90°pînă la +180'

 2. cresterea amplitude undei R in DII, DIII, aVF, V1,V2,V3
 3. în derivaţiile de standard amplituda undei R în DIII > DII > DI
 4. în derivaţiile exagerate de la membre unda R în aVF > aVL
 5. în derivaţiile precordiale amplituda undei R în V2-V3 > V4-V5-V6
 6. creșterea amplitudei undei S în DI, aVL, V4-V5
 7. în derivaţiile de standard amplituda undei S in DI > DII > DIII
 8. în derivaţiile amplificate de la membre unda S în aVL > aVF
 9. în derivaţiile precordiale amplituda undei S în V4-V5 > V2-V3
 10. prezenţa undei T negative în V1-V2
 11. deplasarea înjos a segmentului ST în V1-V2
 12. creşterea duratei conducibilitätii intraventricallare in DII, DIII,
aVF, V2,V3
 Hipertrofia ventriculului sting.
Hipertrofia ventricolului sting este întîlnită în
următoarele afecţiuni:
 1. hipertensiunea arteriala

 2. valvulopatiile cardiace congenitale

(coarctaţia şi stenoza aortică, ductul arterial

deschis,atrezia tricuspidă).
 3. valvulopatiile cardiace dobîndite

(insuficienţa mitrală, stenoza şi insuficienţa

aortică).
 Semnele electrocardiografice de hipertrofie a ventriculului stîng:

 1) deplasarea axei electrice a cordului în stînga α – de la 0°pînă la 90°

 2) cresterea amplitudei undei R în DI, DII, aVL, V4,V5,V6
 3) in derivațiile de standard amplituda unidei R în DI > DII > DIII
 4) in derivaţiile exagerate de la membre amplituda undei R în aVL >
aVF
 5) in derivatiile toracice unda R in V5,V6 > V2, V3, V4
 6) creșterea amplitudei undei S în DII, DIII, aVF, V1,V2,V3
 7) in derivatile de standard amplituda undei S în DIII > DII > DI
 8) în derivaţiile amplificate de la membre amplituda undei S în aVF
> aVL
 9) în derivațiile precordiale amplituda undei S în V2,V3 > V5,V6.
 10) prezenţa undei T negative în derivaţiile toracice V5,V6
 11) deplasarea în jos a segmentului ST în derivaţiile V4, V5, V6
 12) creşterea duratei conductibilității interventriculare în derivațiile
DI, DII, aVL, V5, V6