Introducere Războiul ruso-georgian din 2008 a fost un război între Georgia, pe de o parte, și Rusia și republicile autoproclamate Osetia de Sud și Abhazia, susținute de ruși, pe de altă parte. Războiul a avut loc în august, după o perioadă de înrăutățire a relațiilor dintre Rusia și Georgia, ambele foste republici constitutive ale Uniunii Sovietice. Luptele au avut loc în regiunea Caucazului de Sud, importantă din punct de vedere strategic. Este considerat primul război european al secolului XXI.
Apogeul După mai multe luni de incidente din ce în ce mai grave petrecute în
regiunile frontaliere dintre Georgia şi cele două provincii secesioniste pro- ruse, Abhazia şi Osetia de Sud, urmate de sporirea numărului de soldaţi ruşi în prima provincie şi la frontiera cu cea de-a doua, conflictul a cunoscut apogeul în noaptea de 7 spre 8 august 2008. Conform versiunii georgiene, trupele sale suportau tiruri din ce în ce mai intense din partea osetă şi abhaza, dând dovadă de reţinere în a riposta. Tbilisi a propus pentru prima oară să înceapă convorbiri directe cu “autorităţile de facto” din Osetia de Sud, dar acestea au refuzat solicitând participarea Rusiei şi Osetiei de Nord (care face parte din Federaţia Rusă), ceea ce ar fi creat un raport de forţe extrem de nefavorabil georgienilor. În fine, tot în versiunea Tbilisi, serviciile sale de informaţii au interceptat mai multe comunicaţii radio şi telefonice care anunţau intrarea iminentă a unor importante forţe ruseşti în tunelul Roki, singura cale de acces dinspre Osetia de Nord către Osetia de Sud. Conform versiunii Rusiei, armata sa a ripostat unui atac lansat de georgieni pentru a-şi proteja forţele de menţinere a păcii şi cetăţenii din Abhazia şi Osetia de Sud. Să amintim că Rusia acordase deja paşapoarte ruseşti multor locuitori din cele două provincii, ceea ce a facilitat utilizarea argumentului de “protecţie a cetăţenilor săi”. Trei ordine şi o riposta Pe 7 august la ora 23h35, preşedintele Saakasvili a transmis trei ordine forţelor armate georgiene: 1) protejarea civililor în regiunea Tskhinvali din Osetia de Sud; 2) neutralizarea poziţiilor de tragere asupra civililor, forţelor georgiene de menţinere a păcii şi poliţiştilor; 3) oprirea înaintării unităţilor regulate ale Federaţiei Ruse prin tunelul Roki din regiunea Tskhinvali în Osetia de Sud”. Artileria georgiană a deschis focul la 23h50, iar ofensiva terestră a început la 0h15 pe 8 august. Ruşii au informat oficial Tbilisi că şi-au început operaţiunile militare la 2h37. Implicarea Uniunii Europene
Fără îndoială implicarea politică rapidă şi eficace a preşedinţiei franceze a Uniunii
Europene a salvat Georgia de la ocuparea totală a teritoriului de către armata rusă. Pe 12 august la 12h40, preşedintele rus, Dmitri Medvedev, anunţă ordinul de încetare a operaţiunilor militare in Georgia. Pe teren, atacurile, luptele şi incidenţele au continuat ore bune, iar aplicarea acordurilor negociate între georgieni şi ruşi cu participarea directă a lui Nicolas Sarkozy a lăsat de dorit. Esenţialul fusese însă îndeplinit: războiul a fost oprit. Conform surselor oficiale din Tbilisi, conflictul a făcut de partea georgiană 412 victime (dintre care 228 civili, 170 militari şi 14 poliţişti) şi 1747 de răniţi din care 973 de civili. Concluzie Invazia Georgiei de catre Abhazi, Osetiei de Sud și tot in același timp și Rusia a fost una ca un răspuns la puterile Occidentale că totuși Rusia are o credibilitate de forță în luptă cel puțin la nivel regional. Urmărind situția înainte de invazie, Rusia a oferit cetatenie si pasapoarte ruse locuitarilor din Abhazia si Osetia de Sud. Ceeace i-a permis ulterior sa pretindă la obligați să-și protejeze ,, cetațenii” din alte state. Însă dupa parerea mea Federația Rusă nu a vrut să confrunte în direct cu puterile Occidentale , a dorit să confrunte şi să înfrângă o putere care era foarte aproape aliniată de Statele Unite, care avea sprijinul şi consilierii americani şi care era văzută ca fiind sub protecţia americană. Georgia fiind o alegerea perfectă.