Modificările

organismului matern în
cursul sarcinii
 În cursul sarcinii apar modificări anatomice şi
funcţionale la nivelul tuturor organelor şi sistemelor.

• În majoritatea cazurilor aceste modificări

NASTERE
păstrează armonia funcţională a organismului
gravidei.

• Cele mai multe modificări se constată la

nivelul sistemului de reproducere.
 Organele genitale

Uterul creşte progresiv în cursul sarcinii.

Creşterea se datoreaza hipertrofiei

elementelor musculare şi distensiei
pereţilor uterini de către produsul de
concepţie.
În primele luni uterul este globulos apoi
devine ovoid cu extremitatea superioară
mai voluminoasă.
Uterul
Uterul negravid- lungime de 5-8 cm şi o lăţime
de 3,5-4 cm

 uterul gravid ajunge la termen la o lungime

de 32-35 cm şi o lăţime de 22 cm.
 Greutatea uterului negravid este de 50 de
grame, iar la termen greutatea se variază
între 900 şi 1200 gr.
 Media conţinutului uterin la termen este de
5 litri dar poate ajunge până la 10 litri.
 Organele genitale
•La termen uterul este organ abdominal.

• Uterul gravid suferă şi o uşoară înclinare

spre dreapta şi o rotaţie de la stânga la
dreapta, astfel că faţa lui anterioară
priveşte înainte şi la dreapta.
• Grosimea peretelui uterului ajunge de la 8
mm., cât era înainte de sarcină, la 25 mm.
în săptămâna a 12-a.
Uterul
• În primele săptămâni de sarcină, uterul are
o situaţie pelvină, depăşeşte simfiza
pubiană la sfârşitul lunii a II-a, marginea
lui superioară ajunge la ombilic în luna a
V-a, iar la termen se apropie de apendicele
xifoid.
• Rapoartele uterului cu organele vecine se
schimbă pe măsură ce sarcina se dezvoltă.
 Structură
• Seroasa sau peritoneul se hipertrofiază
odată cu dezvoltarea muşchiului
uterin.
• Aderă intim pe musculatură la nivelul
corpului uterin şi este mai puţin
aderent la nivelul segmentului inferior.
• Stratul muscular suferă cele mai mari
modificări în cursul sarcinii.
Uterul
• Dezvoltarea muşchiului uterin gravid
se face pe seama hipertrofiei fibrei
musculare şi apariţia unor fibre de
neoformaţie prin transformarea fibrelor
conjunctive.
• Fibra musculară este alcătuită din
miofibrile în interiorul cărora se găsesc
filamente ce corespund lanţului de
proteine contractile.
 • Stratul extern longitudinal acoperă în
totalitate muşchiul uterin, fibrele lui
extinzându-se de-a lungul
ligamentelor.
• Stratul intern este constituit din fibre
musculare care sunt mai dezvoltate la
nivelul trompelor şi orificiului intern al
colului uterin constituind adevărate
sfinctere.
Uterul
• Stratul mijlociu care se găseşte între
fibrele musculare externe şi interne
este alcătuit dintr-o reţea de fibre
musculare, fiecare fibră având o dublă
curbură formând cifra 8, în ochiii
căruia se găsesc vasele sangvine.
• Această dispoziţie are ca rezultat
constricţia vaselor după expulzia
fătului şi a placentei realizând
hemostaza.
 se transformă în caducă sau deciduă

• caduca bazală (utero - placentară) care

ia parte la formarea placentei,
• caduca reflectată care acoperă oul
superficial,
• caduca parietală care căptuşeşte
uterul în afara zonei de inserţie a
placentei.
• În caducă de găsesc celule mari
deciduale cu ciptoplasmă spumoasă
bogată în organite celulare.
Mucoasa
uterină
• La sfârşitul lunii a IV-a de sarcină
datorită dezvoltării oului care
cuibărindu-se în mucoasa uterină a
reflectat în suprafaţa lui caduca
(caduca reflectată).
• La această vârstă de sarcină caduca
reflectată se va uni cu cea parietală.
 este partea situată între corpul uterin şi colul uterin, el
nu există decât în cursul sarcinii în ultimele trei luni

• Segmentul inferior se dezvoltă pe

seama istmului uterin care creşte, se
ramoleşte mult în cursul sarcinii.
• Înălţimea segmentului este de 7-10 cm
(distanţa de la nivelul orificiului intern
al colului până la musculatura corpului
uterin) iar grosimea este de 5-10 mm.

Segmentul
inferior
• Limita lui inferioară corespunde
orificiului intern al colului.
• Limita superioară este marcată de
îngroşarea peretelui uterin de la nivelul
corpului care este net diferită de cea de
la nivelul segmentului.
• În cursul travaliului prin dilataţia
colului, istmul (segmentul inferior) se
continuă cu acesta şi formează canalul
istmico-cervical.
 se modifică puţin în cursul sarcinii în ceea ce priveşte
forma şi volumul

• suferă modificări majore în substanţa

fundamentală şi vascularizaţia lui;
• în cursul sarcinii apare o hipertrofie
moderată şi o inhibiţie seroasă datorită
căreia la palpare se simte moale,
ramolit.

Colul uterin
• Ramolirea colului se mai datoreşte
vascularizaţiei, hipertrofiei glandelor
endocervicale care sunt pline cu o
secreţie abundentă, filantă şi care
formează dopul gelatinos.
• Colagenul colului se modifică
considerabil, permiţând dilatarea lui.
 Ovarele

• Ovulaţia încetează în cursul sarcinii,

iar maturarea oricărui folicul ovarian
este suspendată (există excepţii).
• De obicei se constată un singur corp
galben pe unul din ovare, a cărui
activitate şi utilitate este maximă în
primele 4 săptămâni de sarcină.
• Vascularizaţia ovarului se dezvoltă
considerabil în cursul sarcinii şi în
Organele special cea venoasă.
genitale interne
Trompa

 suferă puţine modificări.

 Epiteliul este uşor edemaţiat,
musculatura se hipertrofiază şi
hiperplaziază puţin.
 Vaginul.

• vascularizaţia creşte, mucoasa devine

violacee. Peretele vaginal se modifică
pregătindu-se pentru distensia ce se
va produce în cursul naşterii.
• mucoasa se îngroaşă pe seama
stratului mijlociu, celulele descuamate
sunt asemănătoare cu cele din faza
progesteronică.
• pH-ul vaginal în cursul sarcinii este
Organele acid, cuprins între 3,5-6 datorită
genitale externe încărcării celulelor cu glicogen şi
dezvoltării excesive a bacilului lactic.

Perineul

 este bine vascularizat şi mult îmbogăţit

cu ţesut conjunctiv.
 În ultimele luni de sarcină suferă o
imbibiţie seroasă care va favoriza
distensia acestuia în cursul naşterii.
 • În primele săptămâni gravida simte o
stare de tensiune mamară, apoi sânii
cresc în volum iar la sfârşitul sarcinii îşi
dublează volumul.
• Mamelonul creşte în dimensiuni, este
mai pigmentat şi mai erectil.
• Areolele se pigmentează, iar la periferia
lor se constată tuberculii Montgomery
Sânii (glande sebacee hipertrofiate).

• La nivelul sânilor apar vergeturi (striuri)

roşii care la sarcinile următore devin
albe-sidefii.
• În a doua jumătate a sarcinii prin
mamelon se elimină un lichid galben,
dens, colostrul care este alcătuit din
apă, albumine, grăsimi, glucide.
Sânii
 • Este influenţat de sarcină în sensul
producerii unei labilităţi.
• Sarcina este dominată de acţiunea
progesteronului.
• În primele săptămâni apar modificări de
gust, de miros, se modifică psihicul,
majoritatea femeilor prezentând
dificultăţi de adaptare.
Sistemul
nervos

• Studiile arată o scădere a presiunii

intraoculare şi o edemaţiere a corneei
cu dificultăţi de acomodare tranzitorii.
 • creşte în volum în special hipofiza
anterioara care îşi dublează sau
triplează volumul.
• Uneori poate să reducă câmpul vizual
prin compresiune pe chiasma optică.
• Creşterea de volum a hipofizei se face
pe seama celulelor acidofile care au un
aspect caracteristic, motiv pentru care
Hipofiza sunt numite "celule de sarcină". Aceste
celule sunt de fapt celule prolactino –
secretante.

• Trebuie amintit că există şi o secreţie

deciduală de prolactină.
• Prolactina asigură secreţia lactată.
• În sarcină creşte şi producţia de TSH,
MSH, STH, ACTH.
 Hipofiza posterioară

• creşte uşor, este locul de depozit a

oxitocinei şi vasopresinei

Oxitocina
• contractă musculatura uterină şi
musculatura canalelor galactofore
mamare.
• Deşi oxitocina nu ar creşte semnificativ
Hipofiza
în sarcină (sau este distrusă rapid de
enzime) se constată o creştere mare a
numărului de receptori pentru
oxitocină.
• Oxitocina stimulează sinteza
prostaglandinelor ce se produc în
deciduă.
• Vasopresina este un antidiuretic care
creşte uşor în sarcină.
 creşte în cursul sarcinii de la 15 gr la 40 gr.

• Metabolismul bazal este crescut

ajungând la + 25%.
• Deşii hormonii tiroidieni cresc în
sarcină nu se produc fenomene de
hipertiroidism deoarece estrogenii
crescuţi duc la creşterea TBG care
leagă o cantitate mare de hormoni
tiroidieni, astfel fracţiunea liberă, activă
Tiroida nu creşte semnificativ.
• Atenţie: medicaţia din hipotiroidie
traverseaza placenta şi afectează
tiroida fetală.
• Nivelurile hormonale tiroidiene cresc şi
în lichidul amniotic.
 Cresc şi ele în dimensiuni. Dezvoltarea lor este în
funcţie de calcemie.

• Hiperparatiroidismul din cursul sarcinii

este necesar pentru menţinerea
homeostaziei mamei şi fătului.
• Nivelurile parathormonului (PTH) sunt
duble în sarcina la termen faţă de
negravide. Nivelul calciului total seric
deşi uşor crescut la începutul sarcinii
scade la termen
Paratiroidele • Calciul trece prin placentă printr-un
mecanism activ şi pasiv.
• Odată cu creşterea parthormonului
(hormon ce creşte reabsorbţia osoasă
şi absorbţia intestinală a calciului), se
constată şi creştrerea calcitoninei care
inhibă resorbţia osoasă.
• Nivelurile şi necesarul de vitamina D
(D3) sunt crescute în sarcină
 suferă o uşoară modificare morfologică în cursul
sarcinii

 În cursul sarcinii se constată o concentraţie

crescută de cortisol şi transcortină
(estrogenii cresc transcortina).

• Aldosteronul este secretat de

suprarenala din săptămâna a 5-a în
cantitate mai mare decât în afara
sarcinii.
• Aldosteronul este angrenat într-un
Suprarenalele
sistem renină – angiotensină –
aldosteron.
• Zona reticulară a corticosuprarenalei îşi
intensifică activitatea.
• Androgenii de aici sunt utilizaţi de
placentă pentru a produce estrogeni.
• Androgenii deşi crescuţi, nu apar
semne de masculinizare deoarece ei
sunt legaţi de proteine, fracţiunea liberă
activă fiind mică.
 Sarcina are efecte diabetaogene prin următoarele
mecanisme:

• Placenta degradează şi blochează prin

anticorpi inulina.
• Hormonii lactogeni placentari,
estrogeni, progestroni, hormonul de
creştere au efecte de atangonizare a
efectului insulinei prin gluconeogeneză
Pancreasul sau prin utilizarea insuficientă a
endocrin glucozei la periferie.
• Prin acţiune pe receptorii insulinici,
estrogenici şi progesteronul în special
scad sensibilitatea ţesuturilor la
insulină.
 • Femeia gravidă prezintă o lordoză care
va compensa poziţia anterioară a
uterului gravid, menţinând centrul de
greutate în spate deasupra membrelor
inferioare.
• Oasele suferă un grad de decalcifiere
în cursul sarcinii datorită nivelului
calciului scăzut care stimulează
secreţia de hormon paratiroidian.
Sistemul
osteoarticular
şi muscular  Musculatura abdominală în ultimele
luni de sarcini devine mai extensibilă.
 La nulipare se produce o îndepărtare a
muşchilor drepţi abdominali apărând
un hiatus pe linia mediană, nivel la care
peretele abdominal este format din
piele, aponevroza subţiată şi peritoneu.
 • La nivelul abdomenului, sânilor şi
coapselor se produc vergeturi.
• Hormonii suprarenalieni şi hipofizari
intervin în producerea vergeturilor.
• Linia mediană a abdomenului,
mamelonul şi areola primară de la
Pielea nivelul sânului se hiperpigmentează.
• Uneori pe faţă se pot vedea pete brune
pe zone şi întinderi diferite constituind
„cloasma sau masca gravidică”.
 În cursul sarcinii se produce o hiperventilaţie

• Se constată o creştere a volumului de

aer curent pe minut. Aceasta se
datoreşte creşterii consumului de O2
dar şi creşterii sensibilităţii centrului
respirator la bioxid de carbon.
• Ascensionarea diafragmului în ultimele
Sistemul luni de sarcină determină o descreştere
respirator a capacităţii funcţionale reziduale a
pulmonului ca şi cum s-ar produce un
pneumoperitoneu.
• Diafragmul ascensionează cu 4 cm.
• Cu toate acestea capacitatea vitală şi
capacitatea respiratorie nu este
modificată în sarcină.
 Inima suferă modificări de statică datorită ridicării
diafragmului gravidei.

• Este ascensionată şi rotată spre stânga,

suferind în acelaşi timp şi o rotaţie în
jurul axului.
• Inima suferă o uşoară hipertrofie şi
dilataţie datorită modificărilor endocrine
dar şi creşterii volumului cardiac.
Sistemul • Acesta creşte cu aproximativ 75ml.
cardio-vascular • Sarcina nu produce modificări pe
electrocardiogramă, decât o uşoară
deviere a axului electric spre stânga
datorită modificării de poziţie a inimii.
• În sarcină creşte debitul cardiac cu 30 %
atinge maximul în intervalul 24 – 26
săptămâni.
 Uterul gravid în decubit dorsal poate exercita o presiune pe
vene modificând semnificativ întoarcerea venoasă astfel: debitul
cardiac scade, TA scade şi apare sincopa.
 Se corectează prin trecere în decubit lateral.
 Presiunea sistolică în sarcină scade cu 5- 10 mm Hg si cea
diastolică cu 10 mm Hg care se datorează rezistenţei periferice
scăzute şi apariţiei circulaţiei utero – placentare.
 Presiunea venoasă este crescută în membranele inferioare
datorită compresiunii uterului pe vena cavă şi venele pelvine
favorizând apariţia varicelor la membranele inferioare şi la
nivelul vulvei.
 În ultimele luni de sarcină stomacul şi intestinul sunt
deplasate în sus şi la stânga

• Tonusul şi dinamica musculaturii intestinale

este modificată, evacuarea gastrică şi
intestinală încetinită. Progesteronul este
răspunzător de relaxarea şi atonia
musculaturii netede.
• Secreţiile gastro-intestinale sunt modificate:
este redusă secreţia de acid clorhidric şi
pepsină.
Sistemul • Secreţia salivară este uşor crescută.
digestiv
• Gravida prezintă dimineaţa o uşoară greaţă
şi sialoree. În general este constipată.
• Ficatul este mult solicitat în sarcină deşi nu
s-au constatat modificări morfologice.
• Vezica biliară este destinsă, hipotonă.
Uneori bilirubina totală creşte în sarcină şi
apare prurigo gestationes.
 Fluxul renal este în funcţie de poziţia gravidei, scade dacă
aceasta este în ortostatism şi creşte în decubit dorsal

 Filtrarea glomerulară şi fluxul plasmatic

urinar cresc în sarcina incipientă, apoi scad
către termen.
• Fluxul plasmatic renal creşte cu 50 % faţă
de valorile anterioare sarcinii. După
săptămâna 36 de sarcină acesta scade.
• Glicozuria din timpul sarcinii nu este
patologică (există o gicozurie de obicei sub
Sistemul 1 g / 24 ore nepatologica). Se datoreşte
urinar creşterii filtratului glomerular, fără o
creştere a reabsorbţiei tubulare.

• Proteinuria din cursul sarcinii este admisă

în cantitate mică (300 – 400 mg / 24 h)
• Ureterele suferă o dilataţie datorită
intervenţiei progesteronului. Ureterul drept
este mai dilatat.
• Vezica urinară suferă unele modificări după
luna a IV-a. Se constată o îngroşare a
mucoasei vezicale şi hiperemie a acesteia.
 Creşterea în greutate a unei gravide la termen este
considerată normală dacă nu depăşeşte 11-12 kg

• Creşterea în greutate este cea mai

importantă modificare din organism.
• O parte din greutate se datoreşte creşterii
produsului de concepţie şi hipertrofiei
uterului.
• Retenţia de apă, depunerea de grăsimi şi
proteine contribuie în mai mică măsură la
creşterea în greutate a gravidei.
Modificări • În primul trimestru o femeie gravidă câştigă
metabolice
în greutate 1 kg., iar în următoarele cu 5,5
kg. pe fiecare trimestru.
• În general există variaţii individuale în
creşterea în greutate. aceasta este dată în
cea mai mare parte de uter şi conţinutul
său (fătul cântăreşte 3300 gr. în medie,
placenta 500 gr., lichidul amniotic 500-1000
ml., iar uterul în jur de 1000 gr.).
 Retenţia de apă se datorează alterării metabolismului
biochimic din sarcină.

• O femeie gravidă fără edeme are în

organism apă reţinută, repartizată în spaţiul
extracelular astfel: plasmă 1300 ml.,
făt+placentă 2000 ml., uter+sân 700 ml.,
lichidul extracelular 2500 ml. totalizând 6,5
litri.
• Gravida cu edeme are o retentie de 7,2 litri
apă.
Metabolismul • La o femeie gravidă sănătoasă eliminarea
apei
excesului de apă se face prin rinichi.
• Există însă o filtrare renală scăzută dacă
femeia gravidă stă în ortostatism prelungit,
moment când se produc sau se
accentuează edemele.
• În poziţia culcată funcţia renală revine la
normal.
 Sărurile minerale joacă un rol deosebit în menţinerea
echilibrului mediu intern

• Între ionii de Na, Mg, K- pe de o parte şi de

Ca pe de altă parte trebuie să existe un
echilibru. Calciul este antagonist faţă de
ceilalţi trei.
• În cursul sarcinii se produce o retenţie
Echilibrul marcată de Na, care este estimată în total
electrolitic la aproximativ 20 gr.
• Deşi există această retenţie concentraţia lui
plasmatică scade, datorită atât hemodiluţiei
cât şi modificării raportului dintre cota
intracelulară şi extracelulară, o mare
cantitate depunându-se în celulele osoase.
 Potasiul este şi el reţinut în cursul sarcinii. Această retenţie de
potasiu este necesară pentru formarea ţesuturilor noi (uter, făt,
placentă).
 Clorul este reţinut în sarcină odată cu sodiul. Dinamica lui este
ca a sodiului. Valorile scad la începutul sarcinii apoi cresc uşor
 Calciul este reţinut de făt în primul trimestru aproximativ 0,5 gr.
În trimestrul II 8 gr iar la naştere fătul conţine de la 24-40 gr.
calciu. Această reţinere a calciului de către făt se face fie din
calciul ingerat zilnic de mamă, fie din rezerve ducând uneori la
decalcifieri osoase marcate.
 Magneziul este de asemeni scăzut datorită probabil reducerii
proteinelor plasmatice.
 Fosforul scade cu 6% la începutul sarcinii apoi creşte înainte de
naştere. Fosforul este necesar pentru formarea complexului
fosfocalcic sub care se depune calciul în oase.
Fierul
 fierul total din organism se găseşte repartizat în hemoglobină
70 % (1700mg), dar şi stocat în feritină şi hemosiderină în celulele
hepatice, splenice, măduva osoasă 20% (300mg).
 Cantităţi mici se găsesc în plasmă şi în enzime.
 O alimentaţie normală aduce 15 mg / zi din care se absorb
1 – 2 mg.
 Pe măsura evoluţiei sarcinii necesarul de fier absorbit creşte de la 2
mg / zi la 6 mg /zi.
 Necesarul total de fier în cursul sarcinii normale este 800 – 1400 mg.
(500 mg. pentru hemoglobină maternă, 300 mg. transfer spre făt, 100
mg. in sângele placentar, 280 mg. pierderi renale).
 Gravida are nevoie de o suplimentare în cursul sarcinii.
 Creşterea volumului sanguin în cursul sarcinii este necesar
pentru a compensa pierderile din cursul naşterii.

• Volumul sanghin creşte în cursul sarcinii

atinge maximul în săptămâna 32 – 34
(până la 40 %) apoi rămâne în platou.
• Această creştere este mai accentuată în
trimestrul II şi III, se datoreşte creşterii
Volumul
sanguin plasmei dar şi eritrocitelor.
• În naşterea pe căi naturale a unui făt se
pierde aproximativ 500-600 ml sânge, la
naşterea a doi feţi volumul sângelui pierdut
este de 1000 ml., iar la naşterea prin
cezariană de asemenea se pierde în jur de
1000 ml. sânge.
 Coagularea sanguină este modificată în cursul sarcinii

• Fibrinogenul - în afara sarcinii în medie

200-400 mg/100 ml de plasmă, creşte cu
50% în cursul sarcinii atingând 400-600
mg/100 ml.
• Factorul XIII sau factorul de stabilizare al
fibrinei descreştere în cursul sarcinii.
• Timpul de protrombină Quick şi timpul de
tromboplastină sunt uşor scurtaţi în cursul
Coagularea sarcinii.
sanguină
• Plasminogenul matern (profibrinolizina)
creşte mult în sarcina normală.
• Activitatea fibrinolitică, liza cheagului sau
liza euglobulinei este uşor alungită la o
sarcină normală.
• Creşte sedimentarea sângelui (VSH) pe
măsură ce sarcina merge către termen, de
aceea în sarcină nu are nici-o semnificaţie.
 Nevoile de proteine cresc şi pentru creşterea şi dezvoltarea
fătului

• Fătul şi placenta la termen cântăresc

aproximativ 4000 gr. din care 500 gr. sunt
proteine ceea ce reprezintă jumătate din
proteinele care se acumulează în plus în
cursul unei sarcini.
Metabolismul • Restul de 500 gr. sunt folosite pentru
proteic formarea hemoglobinei, proteinelor
plasmatice materne, proteinei contractile
din muşchiul uterin şi proteinelor de la
nivelul sânului.
• În sarcină se constată o scădere a
proteinemiei totale.
 Glicozuria, nu are o semnificaţie patologică, dacă nu
depăşeşte anumite limite, pentru că se datoreşte lipsei
reabsorbţiei glucozei la nivelul tubilor

• Glicemia femeii gravide nu este cu mult

diferită de cea din afara sarcinii.
• Există o uşoară scădere cu 10 %.
Echilibrul este menţinut de o serie de factori.
Astfel, insulina deşi produsă în cantitate
mai mare în cursul sarcinii este rapid
distrusă în circulaţie de sistemul enzimatic
Metabolismul antagonist.
carbohidraţilor • În sarcină există o intensificare a
metabolismului glucidic.
• Deoarece mulţi hormoni au efecte
diabetogene se constată o creştere a
secreţiei de insulină, dar există şi o
rezistenţă a ţesuturilor la insulină.
• Glucagonul este secretat în cantităţi
crescute în sarcină, el având un efect
hiperglicemiant.
 Lipidele plasmatice cresc în cursul sarcinii şi în special în a
doua jumătate a ei

• Această creştere se face pe seama

lipidelor totale, lipidelor esterificate,
colesterolul neesterificat, fosfolipidelor şi
acizilor graşi.
• Cauza hiperlipemiei nu este cunoscută.
• Lactogenul placentar se pare că ar juca un
rol.
Metabolismul • Transformarea glucozei în trigliceride
lipidic produce o sinteză hepatică de acizi graşi
liberi.
• Progesteronul are rol în depunerile de
lipide.
• Estriolul ar avea un efect puternic lipolitic.