Tema 7.

Metodele cercetării
operaţionale
Subiectele:
Subiectul 1

Metoda calculului marginal şi

aplicarea în diagnosticul
economico-financiar
Cercetarea operaţională
 reprezintă unul din capitolele matematice, care
cuprinde totalitatea metodelor ştiinţifice de analiză
cantitativă a celor mai variate activităţi umane care
au un scop bine determinat.
 Rezultatul final al unei astfel de analize se prezintă
sub forma unei recomandări cu caracter practic
pentru conducerea întreprinderii care se referă la
anumite obiective concrete şi la o anumită perioadă
de timp reală.
 Varietatea problemelor studiate prin metodele cercetării
operaţionale este tot atât de mare ca şi cea a activităţilor societăţii
umane, care pot fi grupate, astfel:
 - probleme de alocare, care pot fi rezolvate cu ajutorul programării
liniare (optimizarea producţiei şi organizarea optimă a transporturilor);
 - programarea activităţilor complexe, care presupune alegerea din
ansamblul programelor posibile a acelora care optimizează durata,
costul sau pe amândouă. Procedeele sunt cunoscute sub denumirea
generală de metoda drumului critic (Pert, Pergo, Pert/cost);
 - probleme de aşteptare care vizează minimizarea costurilor aferente
atât aşteptării consumatorilor cât şi timpului neutilizat al staţiilor de
servire, probleme care se rezolvă potrivit “teoriei firelor de aşteptare”;
 - decizii secvenţiale asupra unor sisteme a căror evoluţie în timp este
supusă unor transformări care necesită o succesiune de decizii. Prin
elaborarea unei succesiuni de decizii optime se realizează
programarea dinamică utilizată, în mod frecvent, în controlul
stocurilor reînnoite.
 Metoda calculului marginal 
Indicatorii marginali indică costurile
sau rezultatele adiţionale generate
de modificarea cu o
unitate a volumului de activitate sau
 a factorilor de producţie, aşa cum e
ste cazul productivităţii marginale,
costului marginal, profitului
marginal.
 Costul marginal
 costul aditional
al producerii
unei unitati in
plus sau oferirii
serviciului
prestat de
companie, inca
unui client.
 Costul marginal

Variația costului/ variația cantităţii

Exemplu : daca pentru producerea a 6.000 de articole o
companie are costuri de 520.000 lei si pentru producerea a
7.600 articole are costuri de 650.000 lei, costul marginal
este : (650.000 lei-520.000 lei)/(7.500 -6.000) = 86.66 lei
 Daca prețul de vânzare depăşeşte acest cost marginal,
entitatea ar trebui să accepte noua comandă întrucât
venitul obținut din vânzare depăşeşte costul adițional.
Subiectul 2

 Metoda programării liniare.

Ce este programarea liniară?
 determinarea valorii maxime sau minime a unei
funcții liniare, în care mai multe variabilele de
optimizare sunt supuse unor restricţii.”
(dictionary.com)
 O problemă de programare liniară este o
“problemă care necesită minimizarea unei funcţii ce
are o expresie liniară în prezenţa unor restricţii
liniare...” (Dantzig)
Istoria Programării Liniare
• Totul a început în anul 1947, când
GB Dantzig a pus bazele "metodei
simplex" folosită în rezolvarea
problemelor de planificare din US
Air Force, probleme care aveau o
formă liniară.

• Ulterior, a devenit clar faptul că o

gamă surprinzator de largă de
probleme din diverse domenii pot fi
aduse la o formă corespunzătoare
programării liniare și rezolvate prin
metoda simplex.
Importanţa PROGRAMĂRII LINIARE
Multe dintre problemele din lumea reală se
pretează a fi rezolvate folosind programarea
liniară.

– Inginerie ;
– Agricultură;
– Marketing ;
– Economie;
– Finanțe (investiții);
– Publicitate.
Aplicații specifice pentru rezolvarea lor cu
ajutorul programării liniare
Ce este o problemă de programare liniară?
O problemă de programare liniară (PL) este o problemă de optimizare în care:
 Descrierea problemei
max (min) c1x1 + c2x2 +
... + cnxn
în prezenţa restricţiilor:
a1,1x1 + ... a1,nxn  b1
a2,1x1 + ... a2,nxn  b2
: : :
am,1x1 + ... am,nxn  bn
n

max (min) csau,

x într-o formă simplificată:
j 1
j j

în prezenţa
restricţiilor:
a x
n ij j  bi (i  1, 2, ..., m)
j 1
xj  0 ( j  1, 2, ..., n)
s.t.

x1 > 0 and x2

7
 Proporţionalitate şi ipoteze suplimentare
Funcția obiectiv corespunzătoare unei probleme de
programare liniară trebuie să fie o funcție lineară
dependentă de variabilele de decizie, ceea ce
presupune următoarele două implicații:

1.Contribuția fiecărei variabile de optimizare la valoarea

funcției obiectiv este proporțională cu valoarea variabilei de
optimizare.
2.Contribuția la valoarea funcției obiectiv a fiecărei variabile
de optimizare este independentă de celelalte variabile de
optimizare.
Proporţionalitate şi ipoteze suplimentare - continuare

Fiecare restricţie trebuie să fie o inegalitate liniară

sau o ecuație liniară, ceea ce presupune
următoarele două implicații:

1.Contribuția fiecărei variabile de optimizare la expresia

fiecărei restricţii este proporțională cu valoarea variabilei.
2.Contribuția unei variabile de optimizare din cadrul
expresiei fiecărei restricţii este independentă de valorile
variabilei.
 Proporţionalitate şi ipoteze suplimentare -
continuare

Ipoteza divizibilităţii
Presupunerea divizibilităţii necesită ca
fiecare variabilă de optimizare să poată lua
valori
fracționare.
Ipoteza certitudinii

Presupunerea certitudinii necesită ca fiecare

componentă din modelul matematic corespunzător unei
probleme de programare liniară (coeficienții funcției
obiective, termenii liberi din restricţii și coeficienţii din
expresiile restricţiilor) să fie cunoscută cu certitudine.
 Proporţionalitate şi ipoteze suplimentare - continuare

Fiecare restricţie trebuie să fie o inegalitate liniară

sau o ecuație liniară, ceea ce presupune următoarele
două implicații:

1.Contribuția fiecărei variabile de optimizare la

expresia fiecărei restricţii este proporțională cu
valoarea variabilei.
2.Contribuția unei variabile de optimizare din cadrul
expresiei fiecărei restricţii este independentă de
valorile variabilei.
 Teoreme în Programarea Liniară
Teorema 1

Funcţia obiectiv îşi realizează optimul într-un punct extrem al

mulţimii restricţiilor. Dacă îşi realizează optimul în mai mult
decât un punct extrem, atunci funcţia obiectiv ia aceeaşi valoare
în fiecare punct de pe segmentul de dreaptă care uneşte oricare
două puncte optimale.

Teorema 2

Un vector X = [x1, x2, ..., xn]t este un punct extrem al mulţimii

restricţiilor unei probleme de programare liniară dacă şi numai
dacă X este o soluţie admisibilă de bază.
Exemplul
Să se determine minimul
funcţiei
F(x, y) = 3x - 2y.

în prezenţa restricţiilor:
y≥2
1 ≤ x ≤5
y≤x+3
 1 ≤ x ≤5
8

3
y≥2
2
y≤x+3
1

1 2 3 4 5
• Vârfurile poligonului format sunt:
(1, 2) (1, 4) (5, 2) (5, 8)

• Coordonatele determinate în pasul

anterior sunt introduse succesiv în
fucţia obiectiv:
F(x, y) = 3x - 2y
 F(x, y) = 3x - 2y
• F(1, 2) = 3(1) - 2(2) = 3 - 4 = -1
• F(1, 4) = 3(1) - 2(4) = 3 - 8 = -5
• F(5, 2) = 3(5) - 2(2) = 15 - 4 =
11
• F(5, 8) = 3(5) - 2(8) = 15 - 16 =
• f(1,
-1 4) = -5 minimum
• f(5, 2) = 11 maximum
Subiectul 3

Metoda pragului de rentabilitate.

1. Calcularea ratei riscului economic (RPR ) după
relaţia:

RPR = VVpR/VVefectiv X 100,

 VVPR- volumul vânzărilor în punctul critic;

 VVefectiv- volumul vânzărilor efectiv.

Cu cât această rată este mai mare, cu atât riscul va fi mai

mare şi invers.
 2.
Calcularea indicelui de securitate (Is) sau
coeficientului siguranţei care pune în evidenţă
marja de securitate de care dispune unitatea de
producţie:

IS= (VVefectiv - VVPR)/ VVefectiv

Marja de securitate a întreprinderii va fi cu

atât mai mare, cu cât indicele este mai mare.
 indicatorul de poziţie, faţă de pragul de
rentabilitate.

 mărimi absolute:

IPoz = VVefeCtiv – VVPR

 mărimi relative:

Ipoz= (VVefectiv - VVPR)/ VVPR

Situaţia întreprinderilor, în raport cu pragul
de rentabilitate
3. Determinarea
momentului de realizare a
pragului de rentabilitate (Рм):

PM = VVPR/VVefectiv*T,
T - durata de timp (lună, trimestru,
semestru, an)
In punctul critic Venitul din vânzări este
intotdeauna egala cu costurile totale

VV = CT = CF + CV

VV = venitul din vânzări în punctul critic;

CT = costuri totale;
CF = costuri fixe;
CV = costuri variabile.
In entitățile monoproductive

CV = Q x v
 ipoteza constantei pretului unitar de
vanzare

VV = Q x p
Rezultă:
VV = CT
VV = CF + CV
Q x p = CF + Q x v
            Q x p - Q x v = CF         
            

Qcr
 - volumul fizic al producției vândute pentru a atinge
punctul   critic;
 Rezultate

 dacă Q<Qcr, costurile depasesc VV, iar

întreprinderea înregistrează pierdere.
 dacă Q>Qcr, costurile sunt compensate de un
nivel de activitate suficient de mare pentru a
degaja profit. Cu cat producția este mai mare în
raport cu punctul critic, cu atat mai mult
profitul va spori, inglobând marjele unitare
brute aferente vânzărilor suplimentare. 
 punctul critic în unități valorice, în
întreprinderile monoproductive

VVcr =Qcr * p
volumul de producție, în unități fizice și valorice pentru
atingerea unui anumit volum al profitului. 
determinarea punctului critic exprimat în
zile

Pcr-punctul critic exprimat în zile

VVcr-venitul din vânzări în punctul critic
VV – venitul din vânzări prognozat
 avantajele analizEi punctului critic :

 -  stabilirea nivelului de activitate minimal necesar  pentru

a nu inregistra pierderi;
 -  calculul productiei necesare a fi realizate pentru a
antrena un anumit nivel al profitului;
 -  ilustrarea corelatiei dintre dinamica productiei si
dinamica costurilor;
 -  posibilitatea de a evidenția sub diferite ipostaze
anticiparea profitului;
 -  determinarea gradului de utilizare a capacității de
producție, in corelație cu un anumit volum al profitului
degajat, etc.
 limitele antrenate de analiza punctului
critic 
 -  metoda presupune o cerere nelimitata, la un
pret fix;
 -  analiza punctului de echilibru ia in calcul o
relatie liniara intre costuri si vv;
 -  orizontul luat in considerarea este unul pe
termen scurt;
 -  nu tine cont de modificarea structurii
productiei.
  4. Determinarea coeficientului de elasticitate
(CLO), poziţia întreprinderii faţă de pragul de
rentabilitate.

VV (1  v)  CF VV (1  v)

RAO / RAO0 VV0 (1  v)  CF0 VV0 (1  v)  CF0 VV0 (1  v) VV0
CLO     
VV / VV0 VV VV VV0 (1  v )  CF0 VV0  CF0 /(1  v)
VV0 VV

v - coeficientul privind ponderea consumurilor şi cheltuielilor variabile în veniturile din

vânzări (rata marjei de contribuţie).
Semnificația clo

a. Riscul economic maxim

CLO = q(p - c) / [q(p - c) - CF] = [q(p - c)/0]→ ∞

b. Riscul economic este absent când CLO = 0,

q(p - c) / [q(p - c) - CF] = 0, ceea ce presupune:
q(p-c) = 0

c. CLO = 1 presupune egalitatea: q(p - c) = [q(p –c-

CF], ceea ce corespunde unor costuri fixe nejustificate
(CF —> 0)
Potrivit valorii coeficientului de elasticitate,
întreprinderea se poate afla în una din
următoarele situaţii:
Subiectul 4

 Metodaefectului de levier
operațional.
Factorii de influență asupra Levierului
operațional
Coeficientul de levier operaţional se calculează
ca raportul dintre marja consumurilor şi
cheltuielilor variabile şi rezultatul din activitatea
operaţională până la calculul dobânzilor

M VV  CV q i  p i  c i 
CLO   
RAO VV  CV  CF qi  pi  ci   CF
 qi reprezintă cantitatea vândută a produsului i
 pi - preţul produsului i;
 ci - consumurile şi cheltuielile variabile unitare.
metoda recalculării indicatorilor.

calculul analitic;
calculul sintetic;
calculul combinat (calculul
analitic+ sintetic).
 Pentru a determina, care componentă a costurilor variabile
a influenţat mai mult asupra modificării CLO, se utilizează
metoda participării prin cotă.

CV = CDM + CDRM + CIPv + ChPv.

 CDM - influenţa modificării consumurilor directe de

materiale
 CDRM- consumurilor directe privind retribuirea muncii,
 CIPv - consumurilor indirecte variabile de producţie
 ChPv - a cheltuielilor perioadei variabile.
 Legătura pragului de rentailitate și
coeficientului de levier operațional

1. atunci cand pragul de rentabilitate se afla

la un nivel ridicat se va asigura un nivel
sporit al coeficientului efectului de levier
si invers.
2. corelatia care exista intre nivelul
coeficientului de elasticitate si pozitia
volumului de activitate realizat sau
previzionat fata de pragul de rentabilitate.
obiectivul oricărei întreprinderi în vederea
reducerii riscului economic