PREZENTARE DE CAZ

Medici rezidenti:
1. Oprea Adela-Raluca
2. Toncean Oana-Maria
BIOETICĂ 3. Danciu Paul
CUPRINS
1. PREZENTAREA CAZULUI

2. DILEMA ETICĂ

3. DISCUȚII
1. PREZENTAREA CAZULUI
Pacientă in varsta de 50 ani, cu profesia de medic oncolog, cunoscută cu hipertensiune arterială
esențială grad II, risc adițional inalt si diabet zaharat tip 2 non-insulino-necesitant, nefumătoare, se
prezintă pentru o consultație la medicul de familie, acuzând tuse seacă persistentă, fatigabilitate si
somnolență, cu debut în urma cu 6 saptamâni, după o infecție cu virusul SARS-CoV-2. Medicul îi
recomandă un consult de specialitate în serviciul de pneumoftiziologie.
În cadrul vizitei la medicul specialist pneumoftiziolog, după efectuarea examenului obiectiv care nu
decelează nici o modificare patologica, acesta îi recomandă pacientei mai multe investigații (analize de
laborator, radiografie toracică si spirometrie), iar medicul rezident îi solicita pacientei consimțământul
oral si scris pentru realizarea acestora.
La primirea rezultatelor, medicul care a realizat consultația descoperă că rezultatele examinărilor
paraclinice sunt în limite normale si consideră ca nu mai sunt necesare investigații suplimentare.
Având în vedere istoricul recent de infecție cu virusul SARS-CoV-2, se decide diagnosticul de tuse
post-virala si se prescrie pacientei tratament la domiciliu cu Codeina 15 mg, un comprimat pe zi, seara,
înainte de culcare, timp de 1 saptamana. De asemenea, se recomandă pacientei ca în cazul persitenței
simptomatologiei să revina la clinică pentru reevaluare.
Pacienta nu este de acord cu tratamentul prescris, considerând că tratamentul cu Codeina îi va agrava
starea de somnolență. Mai mult decât atât, îi solicita medicului pneumoftiziolog efectuarea unui
computer tomograf toracic, nefiind convinsă că medicul a utilizat toate metodele posibile de diagnostic.
1. PREZENTAREA CAZULUI
Medicul refuză pacienta, explicându-i că acesta este protocolul spitalului.
În urmatoarea zi, fără recomandarea medicului curant, pacienta merge la o clinica privată de radiologie
si imagistica medicală, unde solicita un CT toracic. Rezultatul investigatiei relevă prezența unei
formațiuni tumorale de mici dimensiuni, cu localizare centrală, la nivelul plămânului drept.
Pacienta revine în cadrul clinicii de pneumoftiziologie, la un alt medic, în vederea efectuarii unei
bronhoscopii cu fibra optica si biopsierea formațiunii pulmonare. La primirea rezultatului
histopatologic, pacienta află că suferă de adenocarcinom bronhopulmonar stadiul II.
La iesirea din cabinet, pacienta îi solicita celui de-al doilea medic pneumoftiziolog să nu îi transmita
colegului lui faptul ca ea a efectuat totusi investigația CT si s-a dovedit ca sufera de neoplasm
bronhopulmonar.
2. DILEMA ETICA – PRINCIPII
ETICE
1. Ar fi trebuit ca primul medic pneumoftiziolog care a consultat pacienta, stiind că
aceasta este cadru medical - medic oncolog, să încalce protocolul spitalului si să
utilizeze de la început toate metodele imagistice de investigație pentru aflarea
diagnosticului, precum a solicitat pacienta? S-a încalcat în acest caz autonomia
pacientei?
2. Tinem cont întotdeauna de părerea pacientului (cadru medical sau nu) atunci când
vine vorba de opțiuniile/cererile acestuia în ceea ce priveste tratamentul?
3. Este absolut necesar obținerea consimțământului de la pacienți în cazul
investigațiilor imagistice sau de laborator (examinări paraclinice)?
4. Ar trebui ca cel de-al doilea medic pneumoftiziolog să încalce actul de
confidențialitate medic-pacient si să îi atragă totusi atenția colegului lui?
3. DISCUȚII
Considerăm corectă decizia primului medic pneumoftiziolog, în acest caz fiind aplicat
principiul paternalismului. Ținând cont de vârsta pacientei, antecedentele personale
patologice, absența altor semne si simptome asociate unei neoplazii si momentul în care
tusea si fatigabilitatea au debutat (dupa infectia SARS-Cov-2), indicația de efectuare a
investigațiilor prevăzute în protocolul spitalului este suficienta. Mai mult, având în
vedere că toate rezultatele investigațiilor au fost normale, nu a existat nici o suspiciune
de neoplazie sau altă patologie asociată care să necesite o investigație CT suplimentara.
Dat fiind contextul epidemiologic si numărul mare de pacienți care se adresează clinicii
de pneumoftiziologie în această perioadă, nu a fost indicat să se apeleze de la prima
consultație la toate metodele de investigație. Este de preferat respectarea protocoalelor
de diagnostic si tratament. Mai mult, este de asteptat ca la un numar atât de mare de
pacienți cu acelasi tablou clinic post infectie COVID-19, la un moment dat, să se
descopere că unul dintre acestia are o alta patologie ascunsă, care este responsabila de
simptomatologia prezentă în acest caz. Faptul că pacienta, medic oncolog, a considerat
că nu doreste sa respecte protocolul de diagnostic si a continuat pe cont propriu cu
investigațiile ulterioare, nu trebuie sa determine alți medici sa nu respecte protocoalele
prevăzute. De asemenea, în acest caz trebuie respectat principiul autonomiei.
3. DISCUȚII
Autonomia este dreptul unui pacient de a lua o decizie informată și neforţată cu
privire la propriul management al sănătății. Pacienta are dreptul să refuze tratamentul
cu codeina prescris de medic si de asemenea să efectueze pe cont propriu investigații
suplimentare.
În al doilea rând, în ceea ce priveste consimțământul complet informat, scris și oral,
atunci când este posibil, acesta trebuie obținut înainte de orice procedură, examinare
sau tratament. Nu în ultimul rând, principiul etic al confidențialității asigură faptul că
informațiile medicale deținute despre un pacient sunt accesibile numai celor cărora
pacientul a dat acces prin acordul autonom și complet informat. Pentru a obține
încredere între profesioniștii din domeniul medical și pacienții lor, trebuie păstrată
confidențialitatea.
În acest caz, cel de-al doilea medic pneumoftiziolog, trebuie să respecte dorința
pacientei si nu trebuie sa îsi înstiințeze colegul cu privire la deznodământul cazului.
“A fi medic înseamnă să percepi medicina şi
în dimensiunea sa umanistă, nu numai în
latura sa tehnică. Cu alte cuvinte, ştiinţa în
medicină trebuie să aibă şi conştiinţă.”
Vasile Astărăstoae