Situația internă (Ion Antonescu -Conducător al

României; ''Rebeliunea legionară'')
 Ion Antonescu 
• Ion Antonescu (n. 2 iunie 1882, Piteşti -
d. 1 iunie 1946, Jilava), general, apoi
mareşal al Armatei Române, preşedinte al
Consiliului de miniştri, „conducător” al
statului. Ion Antonescu este una dintre cele
mai controversate personalităţi din istoria
României.

• A avut o ascensiune fulminantă în ierarhia

militară, ajungând şef al Statului Major
General, apoi ministru al Apărării
Naţionale. În timpul regimului carlist intră
în dizgraţia regelui.
 r că îmi
Pa
place doar
n es cu,
Anto rcă!
pa

Regele Carol al II-lea 

• Pe toată durata în care acesta a condus România,a făcut asta ca un
dictator ,primând interesele sale în detrimentul interesului țării și a
dorit să facă tot ce îă stă în putere să rămână pe tron și să țină cu
dinții de acesta. 

• După multe greșeli de conducere și decizii luate în mod eronat ,acesta

nici în ultimul ceas al domniei sale nu a dat dovadă de alceva înafară
de ce a făcut până în acel moment ,cedând puterea lui Mihai și
Generalului Antonescu ,dar nu a folosit deloc cuvântul ABDICARE ,el
sperând că planul de al folosi pe Antonescu pentru a liniști lucrurile
în țară va funcționa și își va recăpăta tronul .

• A mizat mult pe faptul că îl poate folosi pe Antonescu ca pe o

marionetă ,dar nu a reușit ,iar când înțeles că planul nu va ieși cum
dorește a încercat să îl asasineze ,ceea ce nu era departe să se
întămple (nefiind o soluție ieșită din comun pentru acesta ,reamintesc
cazul Zelea Codreanu și cei 13 legionari ,pe care I-a asasinat sub
pretextul unei evadări în timpul transportului acestora spre închisoare
,adevărul desigur fiind cu totul altul )
 Băieți,eu (mă
prefac că) renunț!
De la abdicare la instaurare 
Carol a
plecat,eu
conducerea am
luat !

După umilitoarea ciuntire a țării(prin

cedarea Basarabiei și nordul Bucovinei
rușilor la presiunile acestora, iar
prin –Diktat-ul de la Viena
cedarea nordul Transilvaniei -ungurilor
și Cadrilaterul (bulgarilor).

Pe 1 iulie ,generalul Ion Antonescu a

fost singurul general al armatei care
I-a reproșat direct lui Carol al II-
lea,că el este vinovat de dezastrul
întâmplat .
 Carol al II-lea  - out 
Anonescu – in   
 Antonescu ,fiind susținut de germani ,la 4 septembrie 1940, regele îl
numeşte pe Antonescu în funcţia de preşedinte a Consiliului de
miniştri,iar în seara imediată numirii în funcţie, generalul i-a cerut lui
Carol să-l investească cu puteri depline. Deşi iniţial a refuzat, pe la
orele 03:50 din dimineaţa zilei de 5 septembrie, regele a semnat
decretul prin care Ion Antonescu era învestit cu puteri depline în stat .
 Totodată, este abrogată Constituţia din 27 februarie 1938 şi sunt
dizolvate Corpurile legiuitoare,iar  pe fondul continuării
manifestaţiilor publice, pe la orele 21:30, Antonescu îi cere lui Carol să
abdice, avertizându-l că în cazul unui refuz el nu mai răspundea de
securitatea persoanei şi anturajului regal.Carol "abdică"
și succesiunea la tron îi revine lui Mihai 
 La 8 septembrie 1940, generalul şi-a arogat titlul de „conducător al
statului”, astfel el nu mai trebuia să răspundă pentru actele sale în
faţa nici unui for politic sau alt mijloc de control
 Dan
ke 
Și șan
mar la ke!
e.. m Thanks
.Ge ai FUHRER MY
des r ,o să f
igu mania din Rom acă
r! ânia th
best ! e
 Germania îl sprijină pe Antonescu
• Ca la orice colaborare ,ambele părți au avut
condiții :

1. Antonescu a cerut:

•  preluarea guvernării ,germanii au fost de acord 

• La rândul său angajându-se să conducă țara alături

de Legionari și să orienteze țara spre Axă

1. Germanii au cerut :

• control statului român asupra bogățiilor naționale

• Respectarea atribuțiilor sale de șef de stat

• Garanții teritoriale în cazul unei agresiuni ruse

sau ungare 
 Antonescu și Legionarii
•  La 14 septembrie, România este declarată
„stat naţional-legionar”.Horia Sima, şeful
legionarilor, a fost numit vicepreşedinte al
Consiliului de miniştri. Colaborarea dintre
Antonescu şi legionari a fost impusă de
conjunctura politică.

• Legionarii au trecut de la sine la promovarea

politicii proprii, peste capul generalului,
deoarece acesta nu acţiona în spiritul
ideologiei. Mai mult, colaborarea în guvern,
între gruparea militară a lui Antonescu şi
legionarii lui Horia Sima, era marcată de
neînțelegeri.

• De asemenea, Legionarii au creat instituţii

proprii care funcţionau în paralel cu cele
oficiale.
 • Aflaţi la putere, legionarii au putut declanşa actele de
răzbunare. Poliţia legionară a arestat fără mandat pe cei care-i

Legionarii  considera adversari. Cu ocazia reînhumării, cu funeralii

naţionale, a lui Corneliu Zelea Codreanu, au fost arestaţi foşti
demnitari din perioada regimului carlist, care erau consideraţi
vinovaţi de moartea căpitanului.

• în noaptea de 26/27 noiembrie, la penitenciarul din Jilava, au

fost asasinaţi 64 de foşti demnitari din regimul carlist aflaţi în
stare de arest preventiv.În ziua următoare au mai fost asasinaţi
profesorul Nicolae Iorga, considerat vinovat de izbucnirea
conflictului în urma căruia Zelea Codreanu a fost arestat,
şi Virgil Madgearu, fruntaş naţional-ţărănist, crunt adversar al
Gărzii de Fier.

• Aceste asasinate l-au nemulţumit profund pe Antonescu. La 29

noiembrie, Antonescu a ordonat dezarmarea Poliţiei Legionare
şi a instituit pedeapsa cu moartea pentru instigarea la
rebeliune.Conflictul dintre cele două părţi a luat forma unui
schimb public de scrisori cu acuze reciproce, apoi cu luări de
poziţii în diferite întruniri publice, Antonescu împotriva
legionarilor, chemându-i la ordine şi legalitate, Horia Sima
cerând înfăptuirea revoluţiei legionare. Arbitru în această
dispută a fost Adolf Hitler.
 Rebeliunea legionară
• La 14 ianuarie 1941, Antonescu a plecat la Berlin pentru o întrevedere cu Hitler,la care Horia Sima
refuzat să meargă , considerând că e mai bine să rămână în ţară pentru a pregăti pregăti acţiunea ce
viza înlăturarea lui Antonescu. La Berlin, Hitler a rămas impresionat de pledoaria lui Antonescu în
care arăta că legionarii prin politica lor aruncaseră România în haos. Cei doi şi-au promis colaborarea
şi sprijinul reciproc, iar Fuhrerul  a rămas cu convingerea că Antonescu e omul pe care se poate
baza, ferm, pregătit, de cuvânt, cu o influenţă covârşitoare în armată. El socotea că pentru Germania
era mai avantajos ca în fruntea statului român să se afle generalul Ion Antonescu, decât Horia Sima.

• Conflictul propriu zis s-a declanşat în urma asasinării unui ofiţer

german, maiorul Doring. Antonescu a dat ultimatum ministrului legionar de
Interne, Constantin Petrovicescu, să descopere asasinii şi să ia măsuri,
Petrovicescu n-a putut să rezolve problema şi Antonescu a decis
destituirea lui din funcţie şi a lui Alexandru Ghica, şeful Siguranţei,
la 20 ianuarie 1941. La îndemnul legionarilor, a doua zi, cei doi au
refuzat să predea posturile noilor numiţi de către Antonescu, iar
legionarii au ocupat clădirile Ministerului de Interne şi a Siguranţei
pentru a le apăra în eventualitatea unei intervenţii armate. Astfel s-a
declanşat rebeliunea legionară. Legionarii au trecut la organizarea de
detaşamente paramilitare, la baricadarea în sedii şi ocuparea de
instituţii speciale. De asemenea, Antonescu a desfiinţat comisiile de
românizare şi a înlocuit toţi prefecţii şi chestorii legionari.
 • Timp de două zile, în special în Bucureşti, au avut loc
lupte de stradă crâncene. Au avut loc jafuri, crime, masacre. Au
fost devastate 3.400 de imobile şi de instituţii, iar aproximativ

Continuare ... 1.000 de civili, soldaţi, ofiţeri sau oameni nevinovaţi au fost
omorâţi. Din urma ciocnirilor, a suferit în special populaţia
evreiască de la oraş, crimele comise în acest context purtând şi
numele de Pogromul de la Bucureşti.
• Prin intervenţia directă a Armatei Române sub comanda lui
Antonescu, ordinea a fost restabilită la 23 ianuarie 1941. Circa
8.000 de legionari au fost prinşi, judecaţi şi condamnaţi la diferite
pedepse. Cu toate acestea, Antonescu nu a împiedicat plecarea
în Germania a unui grup de 700 de legionari, printre care şi Horia
Sima.
• Legionarii au considerat că a fost o lovitură de stat a generalului
Antonescu care a urmărit să preia întreaga putere în stat,
folosindu-se de armată pentru a-i îndepărta de la putere, în timp
ce gruparea antonesciană a afirmat că armata a intervenit pentru
a restabili ordinea publică. Problema apare deoarece legionarii
spun că Antonescu a procedat la forţarea înlocuirii celor doi
demnitari, înainte ca decizia să apară în „Monitorul Oficial”. 
•  Conform normelor legale, un decret devine valabil după
publicarea lui în „Monitorul Oficial”. Aici apare o interpretare
pentru evenimentele care au loc în momente de cumpănă
deoarece legionarii au ocupat instituţiile respective tot fără
forme legale. Mai mult, prin decretul de învestire cu puteri
depline în stat, se precizează că Antonescu numeşte în funcţii
publice, ori tot el are dreptul de a destitui. În acest sens,
legionarii s-au pus în situaţia de nesubordonare faţă de
„conducătorul statului” prin ocuparea unor instituţii publice.
BIBLIOGRAFIE 
1. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ion_Antonescu

2. Gică Manole,Drumul României spre catastrofă 1918-1940,Editura ECREDU

3. Jipa Rotaru, Octavian Burcin, Vladimir Zodian - Mareșalul Ion Antonescu. Am

făcut „războiul sfânt” împotriva bolșevismului. Campania anului 1941-Editura
Cogito (1994)