Cursul 6: Structura si rolul Complexului

Major de Histocompatibilitate (MHC)

• Complexul major de histocompatibilitate (MHC)
• Organizarea genetică a MHC
• Structura MHC de clasa I
• Structura MHC de clasa II
• Familia supergenei Imunoglobulinei
• Distribuția antigenelor MHC
• Tipizarea tisulara
• Boli asociate cu antigenele HLA
• Funcția complexului major de histocompatibilitate
• Restricția legata de MHC

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu

 COMPLEXUL MAJOR DE HISTOCOMPATIBILITATE (MHC)
• Complexul major de histocompatibilitate (MHC) este un grup de gene
localizate pe un singur cromozom la toate speciile de mamifere studiate pana
in prezent.
• MHC a evoluat fundamental protejand organismul împotriva agentilor
patogeni și a tuturor substanțelor care poartă antigene.
• MHC permite unui individ care este capabil să genereze un răspuns imun de a
distinge ceea ce este propriu lui de ceea ce este strain.
• Un individ dobândește capacitatea de a distinge ce este propriu de ceea ce
este strain, în timpul dezvoltării celulelor T și selecției în timus. Astfel,
capacitatea de a discrimina este un proces dependent de celulele T. In
timpul maturării în timus, celulele T afla ce este propriu organismului și sunt
educate sau selectate pentru a răspunde doar la peptidele antigenice
prezentate de auto-MHC.
• Oarecum ironic, sistemul imun al unui mamifer s-a dezvoltat pentru a
răspunde la pericolul fata de sine prin recunoașterea agentilor patogeni
străini numai în contextul auto-MHC. În acest fel, sistemul imun este axat pe
eliminarea agenților patogeni care au devenit asociati celulelor și, prin
urmare, prezintă pericol iminent.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu

 ORGANIZAREA GENETICA A MHC
• Complexul antigenelor leucocitare umane (HLA) este localizat pe cromozomul 6 (care
codifică mai multe sute de gene) și este organizat în trei regiuni genetice majore sau
locusuri desemnate: clasa I, II și III.

• Genele de clasa a III-a codifica în primul rând componente ale sistemului complement,
care tind să fie relativ conservate (non polimorfe) între membrii aceleiasi specii si chiar
intre specii inrudite. Prin urmare, acest grup de proteine este considerat a fi separat de
MHC clasa I și II.

• Locusurile clasa I și II codifica fiecare un număr de proteine foarte polimorfe de pe

suprafata celulara, aceste proteine conținand secvențe de aminoacizi foarte variabile care
diferă chiar între membrii aceleiași specii.
– Locusul HLA clasa I este împărțit în sub-regiunile HLA-A, HLA-B și HLA-C, si fiecare codifica lantul α
al antigenelor HLA de clasa I.
– Locusul HLA clasa II este format din cel puțin șase sub-regiuni (HLA-DR, -DQ, DP, -DX, -DO și -DZ)
care codifică un număr variabil de de gene ale lanturilor α și  sau pseudogene (HLA-DO și -DZ).

• In ciuda polimorfismului MHC, un individ exprimă un număr finit de antigene MHC și este
de obicei heterozigot pentru fiecare genă MHC.
Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
SPIRITUALITY SCIENCE – HUMAN EVOLUTION: THE MAJOR HISTOCOMPATIBILITY COMPLEX(MHC)
GENE CLUSTER ON CHROMOSOME 6. 
Nomenclatura HLA

Mutatii in regiuni
Gena Subtip necodante

Tip Mutatii Expresia

sinonime genei
 STRUCTURA MHC CLASA I
• MHC clasa I este o molecula heterodimerica exprimata la suprafata celulei care contine
doua subunitati diferite : un lant greu α variabil (45kd) si un lant usor nonvariabil - β2
microglobulina (12kd).

– Lantul α al MHC clasa I este format din trei domenii globulare extracelulare α1, α2 si α3, al treilea
domeniu α3 fiind asociat necovalent cu lantul usor nonpolimorfic de β2 microglobulina .

– β2 microglobulina este codata în afara MHC, pe cromozomul 15 uman și cromozomul 2 la soareci.

• Studii cristalografice cu raze X au aratat că domeniile α1 și α2 ale antigenelor HLA de clasa

I se asociaza astfel, incat formeaza o structură asemanatoare cu un sant/cavitate. Peretii,
partile laterale ale cavitatii sunt formati din domeniile α1 și α2 iar planseul acestei cavitati
este format de lantul β care este dispus intr-o forma plicaturata.

• Studierea co-cristalizarii a arătat că fragmentele peptidice scurte, de aproximativ nouă

aminoacizi, se potrivesc perfect în această cavitate. Această conformatie tridimensională a
moleculelor de MHC clasa I reprezintă situsul de legare al peptidului antigenic, în care
peptida antigenică se potrivește ca o minge de baseball in manusa unui prinzator.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
 STRUCTURA MHC CLASA a II-a
• Structura moleculelor MHC de clasa II este foarte asemănătoare cu
a celor de clasa I.

• MHC clasa II este o molecula heterodimerica exprimata la suprafața

celulei care este constituita din două subunități diferite: un lanț
greu variabil α (30 - 34 kd) și un lanț ușor variabil β (26 - 29 kd).

• Cele două domenii globulare extracelulare variabile de pe fiecare

lant, α1 si α2 respectiv, β1 si β2 se asociaza necovalent.

• Studii recente cristalografice au indicat că, la fel ca MHC clasa I,

moleculele de clasa II au aceeasi conformatie cavitara formata din
domeniile extracelulare α1 și β1 si care reprezinta situsul de legare
al peptidelor.

• Peptidul care se potriveste in situsul MHC clasa II este de

aproximativ 12 - 24 de aminoacizi.
Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
 FAMILIA SUPERGENEI IMUNOGLOBULINEI
• Această familie este constituita din molecule, cum ar fi MHC clasa I și II, care
posedă domenii de tip imunoglobulină.

• O caracteristică izbitoare a multora dintre moleculele de suprafață celulară

care participă în răspunsul imun este că au în comun o remarcabila omologie
structurala.

• Moleculele MHC ca și molecula de imunoglobulină sau lanturile α și β ale

receptorului celulei T au in comun un model structural și anume, una sau mai
multe domenii extracelulare alcatuite, fiecare, din aproximativ 70 aminoacizi.
Fiecare domeniu contine reziduuri de citozină, care permit formarea de
legaturi disulfidice, astfel incat domeniul respectiv capata o conformatie
globulara. Molecula de imunoglobulină, a cărei structură globulară a fost
descrisa pentru prima data, a împrumutat numele său la un grup de molecule
care participă la diferite faze ale răspunsului imun, fiecare moleculă fiind
codificată de gene distincte și aflate la distanta una de alta. Acest grup de
molecule este denumit familia supergenei imunoglobulinei.

• Moleculele MHC clasa I și clasa II ce aparțin acestei familii, ai carei membri

poseda domenii globulare legate disulfidic sunt asemanatoare
imunoglobulinei.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
 DISTRIBUTIA ANTIGENELOR MHC

• Molecule MHC posedă pattern-uri distincte de distributie in

functie de tipul de celula sau tesut.

– Moleculele MHC de clasa I se gasesc pe suprafata tuturor celulelor

nucleate.
– Moleculele MHC clasa II sunt mult mai restricționate în distribuția lor.
Celulele B, macrofagele, celulele dendritice și, la om, celulele T
activate sunt printre cele mai puternic pozitive la clasa II.

• Anumite tipuri de celule, în special celulele epiteliale, pot fi

induse pentru a exprima MHC clasa II în timpul evenimentelor
inflamatorii sau în prezența interferonului γ.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
 FUNCTIA MHC
• Sa asigure prezentarea antigenului catre receptorul celulei T prevenind in acest fel
saturarea receptorilor prin molecule de antigen libere.

• Prin diversificarea MHC intre specii (polimorfism MHC), asigura răspunsul la

antigenele altei specii.

• Funcția moleculei MHC a fost mai bine inteleasa ca urmare a unui experiment prin
care s-a aratat ca celulele citotoxice sau celulele T killer izolate de la un șoarece care a
fost imunizat cu un virus pot să recunoască și să distrugă numai celulele infectate
viral care provin de la acelasi soarece sau de la un alt soarece dar cu MHC identic
(restricție MHC ).

• Aceste celule citotoxice nu au putut recunoaște și distruge celulele infectate cu

acelasi virus dar care proveneau de la o tulpină de șoarece cu MHC diferit.

• Nu numai ca MHC funcționeaza într-un context definit ca fiind self, dar si răspunsul
imun este limitat la a participa numai într-un mediu definit ca self. Un astfel de
angajament apare devreme în timpul dezvoltării și necesită ajutorul timusului pentru
a crea și monitoriza mediul MHC-restrictionat al sistemului imun adaptativ. În acest
fel, MHC este absolut necesar pentru auto-recunoaștere și inducerea unui răspuns
imun dependent de celule T eficace, în timpul procesării și prezentarii antigenului.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu

 RESTRICTIA MHC
• MHC clasa I –Situat pe suprafața tuturor celulelor nucleate, prezintă peptide derivate
din antigene endogene recunoscute de celulele CD8 +.
• MHC clasa a II-a - Situat pe celule B, macrofage, celule dendritice și celule T activate
prezintă peptide derivate din antigene exogene recunoscute de celulele T CD4 +.

• Celulele T CD8 +, care sunt de obicei celulele citotoxice atunci când sunt activate în
mod corespunzător, recunosc antigenul peptidic endogen sau intracelular, pe celulele
tinta, numai în asociere cu MHC clasa I.
• Celule T CD4 +, care sunt denumite celule T helper, sunt limitate la recunoașterea
antigenului peptidic exogen sau extracelular pe celulele prezentatoare de antigen
numai cand este asociat cu moleculele MHC de clasa II.

• MHC a fost definit ca un grup sau complex de gene care codifică, printre altele,
glicoproteine de suprafata extrem de polimorfe. Aceste molecule par a fi necesare
pentru un răspuns imun eficient la mamifere, si aceasta afirmatie ar putea fi explicata
prin următoarele considerente:

1. gradul ridicat de polimorfism al moleculelor MHC clasa I și II, concentrat în regiunea de

legare a peptidului, asigură ca o specie sa aibe potențialul de a răspunde în mod eficient și
a elimina orice antigen întâmpină.
2. asocierea la TCR a unui sistem de recunoaștere (peptide antigenice în asociere cu molecule
MHC) poate preveni eficient saturația TCR cu antigene libere. O astfel de situatie ar putea
impiedica celulele T sa ajute si/sau sa ucida celulele tinta care prezinta antigenul.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
 TIPIZAREA TISULARA
• Tipizarea tisulara reprezinta identificarea alelelor MHC exprimate pe suprafața celulelor, în
vederea potrivirii primitorilor cu potențialii donatori de organe sau țesuturi.
• Importanța MHC pentru succesul transplantului de organe a devenit clara odata cu primele studii
de transplant de țesuturi la șoareci. Cu cat moleculele MHC ale donatorului si primitorului erau
mai aproapiate ca structura, cu atat probabilitatea de a respinge grefa era mai redusa si evolutia
posttransplant era mai buna.

• Prin urmare, în scopul optimizarii compatibilitatii între donatorul și primitorul de transplant,

leucocitele de la un potential donator si proba de sange de la primitor sunt examinate, pentru
identificarea determinanților MHC, utilizând un test de citotoxicitate și / sau o reacția
limfocitara mixta.

• În testul de citotoxicitate, anticorpii care recunosc specificități diferite ale determinanților MHC
sunt puse in contact individual cu leucocitele, împreună cu complementul. Dacă leucocitele
poartă o moleculă MHC recunoscuta de un anticorp anti-MHC, atunci complementul va fi activat
și se va produce liza celulei.
• In reacția limfocitara mixta, celulele T sunt testate pentru identitatea MHC fiind plasate în cultură
în mod individual cu celule de identități cunoscute MHC care nu se divid în condițiile de cultură.
Limfocitele T vor prolifera în prezența celulelor care poartă determinanți MHC străini, si nu
proliferează în prezența MHC-ului propriu.

• Aceste studii timpurii efectuate pe șoareci au fost confirmate ulterior in studiile umane.
Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
Curs 7 - Imunologie
Curs 6 -- Imunologie
Prof. Ileana -Constantinescu
Prof. Ileana
Constantinescu
Proba de celule sau tesut

Extractia ADN

Combină ADN-ul cu primerii

cu secvență specifică pentru
fiecare alela

Termo
Amplificare PCR cycler

Gel electroforeza – fiecare proba

1. Colorat cu bromura de Control

etidium; intern
2. Fotografiere sub lampa UV Amplicon specific
alelelor HLA

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
Locus HLA –A* HLA –B* HLA-C* HLA-DRB1* HLA-DQB1*

Primitor 11 24 18 55 03 07 11 14 03 05

Donator 02 24 18 44 01 07 11 13 02 05

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana

Constantinescu
PREPARAREA LIZATULUI

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana
Constantinescu
Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana
Constantinescu
Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana
Constantinescu
Version 7.0
 Iasi

Cluj Napoca

Targu Mures

Timisoara

Bucuresti
Constanta

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana

Constantinescu
 AFECTIUNI ASOCIATE HLA

• Odată cu apariția tipizarii MHC sau HLA uman,

anumite asocieri de boli au apărut corelate cu
anumite tipuri HLA.
• In general, aceste boli sunt de natura
autoimuna.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu

 AFECTIUNI ASOCIATE HLA
AFECTIUNI ANTIGEN HLA ASOCIAT
Miastenia gravis B8, DR3
Lupus eritematos sistemic DR3
Spondilita anchilozanta B27
Sindrom Reiter B27
Tiroidita subacuta B35
Psoriazis Cw6
Boala celiaca DR3, DQ2, DQ8
Boala Addison DR3
Diabet juvenil DR3
Artrita reumatoida DR4

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu

 Intrebari
1. MHC: definitie, organizare genetica.
2. Structura antigenelor HLA de clasa I.
3. Structura antigenelor HLA de clasa a II-a.
4. Distributia antigenelor MHC.
5. Care este functia MHC?
6. Ce inseamna restrictia MHC?
7. Metode de tipizare HLA: principii
8. Avantaje si dezavantaje ale metodelor de tipizare HLA.
9. Care este principiul testului crossmatch realizat prin
metoda CDC? Semnificatia clinica a testului.
10.Care sunt afectiunile asociate cu anumite fenotipuri
HLA?
Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
 Intrebari
1. Caracteristicile si functiile efectorii ale
limfocitelor T.
2. Caracteristicile limfocitelor T de memorie.
3. TCR: structura, surse de diversitate a structurii
4. Complexul TCR-CD3: structura, mecanism de
actiune
5. Activarea limfocitelor T.
6. Molecule coreceptoare implicate in activarea LiT

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana

Constantinescu