Cursul 13:

Hipersensibilitatea de tip întârziat (DTH)

• Imunitatea mediată celular (CMI)
• Subseturi de celule T
• Citokinele și CMI
• Citokine și subseturi de celule Th
• Inducerea hipersensibilității de tip întârziat
• Componentele proinflamatorii ale DTH
• Componenta antigen specifică a DTH
• Reglarea DTH
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 1
 IMUNITATEA MEDIATĂ CELULAR
•Imunitatea mediată celular reprezinta capacitatea celulelor T de a
recunoaște antigenele prezentate de catre complexul major de
histocompatibilitate (MHC), de a se activa, de a produce și a
reacționa la citokine. În funcție de tipul de celule T activate, rezultă
citotoxicitate antigen-specifică sau citotoxicitate mediată de
macrofage.
•Celulele T sunt principalii coordonatori și mediatori ai
răspunsurilor imune. Cresterea in complexitate a amenințărilor
externe care găsesc noi metode de a supraviețui în organismul
gazdă (ex. virusuri și bacterii patogene), împreună cu necesitatea
intensificării mecanismelor interne de supraveghere ale
organismelor complexe, au forțat celulele T să elaboreze metode
noi și specifice de apărare ale gazdei.
2
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
 IMUNITATEA MEDIATĂ CELULAR
• Imunitatea mediată celular s-a dezvoltat de-a lungul a două căi, ambele fiind dependente de
recunoașterea exactă de către celulele T, a celulelor gazdă modificate, prin supravegherea
constantă a peptidelor amplasate în complexul MHC de pe suprafața celulelor nucleate.
1) Celulele gazdă care expun pe suprafata complexe peptide modificate+MHC clasa I care apar după o
infecție virală sau prin generarea de neoproteine de către genele tumorale, oferă un mecanism de
alertare foarte specific care inițiază diferențierea celulor T CD3+8+ in celule citolitice eficiente sau celule
T killer (CTL).

2) Cealaltă forma majoră de imunitate mediată de celulele T antigen-specifice este hipersensibilitatea de tip
întârziat (DTH). Deși o mai bună descriere a acestei reacții defensive ar putea fi activarea de
monocite/macrofage (M/M) mediată de celulele T, termenul DTH este ferm înrădăcinat atât în literatura
experimentală cât și în clinică. În realitate, DTH este întârziată numai în sensul că există un decalaj de timp
între stimularea limfocitelor T de către antigenul specific și recrutarea si activarea ulterioara a unei mase
critice de macrofage efectoare pentru a face față agentului patogen.

• O diferență fundamentală între răspunsurile DTH și CTL este că reacțiile DTH sunt puse în
mișcare de recunoașterea de către celulele T a peptidului antigenic legat de o molecula MHC
clasa II, nu clasa I.

• Descoperirea subseturilor de celule T helper (Th) au oferit baza teoretică pentru înțelegerea
dinamicii unei reacții de tip DTH. 3
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
 Subseturi de celule T
• Timocitele care migrează din timus ca celule T mature pot
fi fenotipic împărțite în două subgrupe majore: precursori
citolitici CD3+8+ (CTL) și celule helper CD3+CD4+.

• Există de 2 ori mai multe celule T CD4+ care circulă în

sângele periferic în condiții normale decât celulele T CD8+.

• Celulele T CD4+ sunt subdivizate în celule helper Th1 și

Th2 in functie de producția și de răspunsul la citokine
specifice, nu prin diferențe fenotipice standard.

Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 4

 Imunitatea mediata celular
5
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
 CITOKINELE SI IMUNITATEA MEDIATA CELULAR
• Citokinele sunt mediatorii comunicațiilor intercelulare care asigură semnalele pentru
raspunsul imun umoral (mediat de anticorpi) și CMI. Celulele T CD4+ au funcții de
amplificare și de reglare antigen-specifice, care sunt importante pentru menținerea
homeostaziei imunologice.
• În general, cele mai multe citokine au două lanțuri polipeptidice codificate de gene
separate. Studiile sugereaza ca cele mai multe gene "noi" pentru citokine și genele
pentru receptorii lor au evoluat de la factorii de creștere primordiali hemoproliferativi și
din clusterele de gene de imunoglobulină prin duplicare. Acest concept este susținut de
suprapunerea multora dintre efectele lor biologice. Presiunile evolutive au determinat
ca cele mai multe sisteme de citokine sa dezvolte pleiotropism și redundanță.

• Citokinele
– acționează în concentrații similare cu hormonii endocrini
– sunt homo- sau hetero- polipeptide cu o compoziție de 70-190 aminoacizi
– sunt produse numai după o stimulare celulara adecvata.
– nu sunt antigen-specifice, dar pot sa apara după activarea antigen-specifica a celulelor
T si B.

6
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
 Functiile Th1 si Th2
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 7
 CITOKINE SI SUBTIPURI Th
• Celulele T CD4+ migrează din timus înarmate cu receptori antigen-specifici (TCR), dar nu sunt
diferentiate in subtipurile Th1 sau Th2 CD4+. Aceste limfocite precursoare CD4+ sau naive sunt
desemnate ca celule TH0. Ele au o arie genetică pentru un spectru larg de citokine care cuprinde
interleukinele IL-2, IL-3, IL-4, IL-5, IL-6, IL-9, IL-I0, IL-13, interferonul (IFN)-γ, factorul de necroză
tumorală (TNF-β), factori de creștere pentru macrofage/granulocite. Celulele TH0 se diferențieaza in
funcție de profilul citokinelor specifice eliberate de organismul infectant sau de stimulul inflamator.
 IL-12 este o citokina secretata la nivelul micromediului local al unei reacții inflamatorii care inițiaza dezvoltarea
celulelor Th1 din precursorul Th0. Celulele Th1 pot fi identificate prin producția de IL-2, IFN-γ și TNF-β, cunoscut si sub
numele de limfotoxină α (LTα).

 In cazul în care citokinele intalnite de precursorii Th0 sunt predominant IL-4 și IL-13, celulele Th0 se vor diferentia in
celule Th2. Celulele Th2 pot fi caracterizate prin producerea unui grup specific de citokine, IL-4, -5, -10 și -13.

• IL-I2 este citokina de activare timpurie (inițiere) a DTH. Aceasta citokina M/M este un stimulator
puternic al proliferarii celulelor natural killer (NK) și al producției ulterioare de IFN-y. IFN-y inițiază
amplificarea reacțiilor imune și inflamatorii prin activarea de celule NK și M/M suplimentare, care
elibereaza in continuare IL-12. Rezultatul final este diferentierea celulelor Th0 in subsetul Th1.

• IFN-y este un promotor puternic pentru dezvoltarea celulelor Th1 si inhibitorul major al transformarii
celulelor Th0 in celule Th2. IFN-γ are un rol central și esențial în toate fazele raspunsului imun si
inflamator. Este produs doar de limfocitele Th1 CD4 + și celulele NK.
8
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
 CITOKINE SI SUBTIPURI Th
IL-4
 este un factor major agonist si de creștere pentru limfocitele Th2 și un promotor
principal al răspunsului umoral.
 este un antagonist major al dezvoltării subsetului Th1.
 IL-4 are efecte puternice asupra caracteristicilor de creștere și diferențiere ale
limfocitelor B, fiind un promotor al procesului de switch izotipic prin care celulele
B, initial producatoare de IgM, se diferențiaza și incep sinteza de IgG.
 Este absolut necesara pentru un răspuns de tip IgE la paraziți și alte răspunsuri IgE
antigen-specifice (alergice) si pentru hipersensibilitatea imediată (IH).
 IL-4 și IL-13 au origini asemănătoare și omologie structurala care sunt reflectate în
activitățile lor biologice.

IL-I0
 este un important reglator de citokine
 IL-I0 este produsa relativ "târziu" în cadrul unui răspuns imun mediat de celulele
Th2 activate și M/M.
 Ca si IL-4, aceasta este un alt antagonist major al răspunsurilor DTH generate de
Th1, celulele NK și M/M.

Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana

9
Constantinescu
PROFILUL CITOKINIC AL CELULELOR T CD 3+4+

Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 10

 INDUCEREA HIPERSENSIBILITATII DE TIP INTARZIAT (DTH)
• Răspunsurile DTH antigen-specifice se dezvolta ca raspuns la anumite tipuri de infecții.
• Interacțiunile complexe dintre citokine și celulele efectoare care culmineaza cu DTH încep
când componentele polizaharidice ale peretelui celular al unui agent patogen sunt
recunoscute intr-o maniera non-antigen specifica (innascuta) de catre macrofage.
• Anumiti agenți patogeni, se sustrag cu succes uciderii prin mecanisme litice și oxidative de
catre macrofage. Când macrofagele nu pot să reziste la infectii cu ajutorul mecanismelor
de apărare înnăscute, ele trebuie să invoce imunitatea mediată celular, mult mai eficienta.
• Macrofagele fac acest lucru prin inducerea diferențierii Th0 in celule Th1, inițiind astfel DTH.
M/M isi activeaza funcția lor prezentatoare de antigen pentru a procesa antigenele
microbiene în citoplasma lor, pentru a cupla peptidele antigenice cu moleculele MHC de
clasa II și apoi a transporta complexul MHC-antigen la suprafața celulei, unde peptidele
antigenice sunt prezentate la locul de legare a antigenului de pe MHC.
• Odată cu legarea antigenului specific de CD4/TCR și co-activarea corespunzătoare, începe o
reacție DTH.
• O caracteristică importantă a DTH este ca o celulă Th1 activată antigen-specific poate
recruta un numar masiv de macrofage non-antigen-specifice la locul inflamației.
11
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
 COMPONENTELE PROINFLAMATORII ALE DTH
Macrofagele, în timpul răspunsului nespecific și timpuriu al infecției intracelulare, produc și
elibereaza citokine proinflamatorii IL-1, IL-6 și TNF-α.

IL-1 are o gamă foarte mare de efecte biologice, dintre care multe nu sunt restricționate la
sistemul imunitar. IL-1 poate fi privita ca o citokina primordiala, cu efecte cu spectru larg care
facilitează reacția gazdei la stres și la infecție.
 este produsă de o gamă largă de tipuri de celule, in special M/M și keratinocite, care răspund la stimuli
de la alte citokine și la stimuli microbieni și de mediu, inclusiv cristale de siliciu și chiar la anumite lungimi
de undă (UV).
 Este un mediator proinflamator important, care poate ridica temperatura corpului prin efectele sale
asupra hipotalamusului, stimulează sinteza (impreuna cu IL-6) de proteine de faza acuta, de catre ficat,
mobilizeaza neutrofilele din măduva osoasă și induce factori stimulatori ai coloniilor pentru a accelera
producția de neutrofile și pentru creșterea mobilizarii lor.
 are efecte neuroendocrine si acționează prin intermediul axei hipofizare pentru a elibera hormonul
adrenocorticotropic, care crește producția de corticosteroizi de catre suprarenale ca răspuns la stres.
 facilitează activarea celulelor T periferice mature și susține proliferarea lor prin creșterea prezentarii
receptorului IL-2 în faza timpurie a reacțiilor imunologice.
 în mod autocrin, stimuleaza eficienta celulelor prezentatoare de antigen.
12
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
IL-1 ra este antagonistul natural al IL-1 și concurează pentru receptorii IL-1. Este sintetizat pentru a
preveni morbiditatea care poate sa survina in urma unui răspuns inflamator-IL-1 exagerat.

IL-6 poate fi discutat în același context ca IL-1, deoarece IL-6 are spectru larg de efecte biologice
asemanatoare IL-1.
 este produsă de un spectru larg de celule, inclusiv celulele T, monocite și fibroblaști.
 impreuna cu IL-1, induce reactia celulelor T la IL-2 și este importantă pentru activarea celulelor T.
Similar cu celelalte citokine, aceasta nu se produce până cand celula sursa nu este provocata de
citokine initiale
 O funcție importanta, distincta fata de IL-1, este efectul sau asupra creșterii celulelor B și creșterii
rezistenței la apoptoza. Aceasta calitate a IL-6 a inspirat un interes clinic în utilizarea de agenți anti-
IL-6 pentru tratamentul bolilor proliferative cu plasmocite. Foarte recent, s-a demonstrat ca IL-6
are o influență puternică asupra dezvoltării imunității la nivelul mucoaselor.

TNF-α - un alt mediator important al răspunsurilor celulare defensive, este o polipeptidă produsă în
principal de M/M activate (dar și de alte celule), cu efecte foarte largi și predominant proinflamatorii.
 IL-1 și TNF-α sunt aproape imposibil de distins în efectele lor biologice în timpul unei reacții
imunologice.

TNF-β - (numita si limfotoxina α), eliberata de catre celulele Th1 activate este foarte apropiata ca
structura si functie de TNF-α.
13
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
 COMPONENTELE ANTIGEN-SPECIFICE ALE DTH

IFN-γ este secretat de către celule NK si celulele Th1 antigen-

specifice activate. Receptorii pentru IFN-γ se gasesc pe aproape
toate tipurile de celule.
 amplifică reacția DTH prin stimularea expresiei moleculelor de adeziune endotelială
care directioneaza macrofagele circulante, limfocitele și neutrofilele la locul
inflamației.
 Cresc expresia moleculelor MHC clasa a II-a pe macrofage ceea ce faciliteaza
prezentarea antigenului catre celulele Th1
 INF-γ provenit din celulele Th1 activate, stimuleaza diferentierea celulelor B
antigen-specifice in plasmocite ceea ce induce sinteza de IgG
• Ieșirile și intrările, din sistemul de distribuție vascular sunt
guvernate de un set complex de interacțiuni structurale de
recunoaștere numite molecule de adeziune sau selectine.

14
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
• Aspectul histologic al reacției DTH
prezintă macrofage agregate şi activate
şi un număr redus de limfocite,
neutrofile și eozinofile. În funcție de
forta răspunsului DTH, macrofagele pot
fuziona în celule epitelioide gigante,
ceea ce produce aspectul caracteristic
granulomatos din multe reacții DTH.

15
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
Un granulom, care arată acumularea tipic focala de limfocite și
macrofage în jurul unei zonei centrale de necroză cazeoasă
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 16
 REGLAREA DTH
• DTH poate fi o sabie cu două tăișuri. Macrofagele activate provoaca leziuni tisulare fără
discernământ pentru a distruge agenții patogeni. Dacă o infecție care promovează DTH se dezvoltă
în organe vitale, (de exemplu - tuberculoza în țesutul pulmonar) țesuturile și funcțiile organului
afectat pot fi pierdute în timpul răspunsului mediat celular.

• Sistemul imun are strategii de contrareglare care atenuează și în cele din urmă opresc
răspunsurile DTH agresive.

• Nu este clar încă ce factori sunt critici pentru oprirea DTH, dar exista mai multe ipoteze:
 Pe masura ce incarcarea microbiana scade, scade si productia de IL-12 si ca urmare se reduce
diferentierea limfocitelor T catre subsetul Th1
 Simultan, ca răspuns la nivelurile scăzute de IL-12 și de celule Th1, nivelul de IFN-γ descrește 
 Scade nivelul de activare al macrofagelor
 scade nivelul de molecule de adeziune endoteliale
 se normalizează nivelul de markeri MHC clasa II.

 IL-4 eliberata din celulele mastocitare, bazofile și celulele Th2 activate devine acum citokina
dominantă. IL-4 este principalul factor al diferențierii Th2 şi un antagonist puternic al IFN-γ.
 Producția de IL-10 de catre macrofage și subsetul Th2 crește. IL-10 este o citokină semnal pentru
oprirea Th1 și antagonistul cel mai puternic al activităţii Th1. Odata cu secreţia de IL-10, DTH
scade în intensitate și în cele din urmă încetează.
• Histologic, apare fibroza și patogenii supraviețuitori intracelular sunt ținuţi sub control de un
echilibru delicat între subseturile de Th1 și Th2 antigen-specifice.
17
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
 Aplicatii clinice
• Reacțiile DTH pot fi utilizate clinic pentru a evalua dacă un pacient a fost infectat în prealabil cu organisme
care produc de obicei reacții DTH. Exemple comune includ tuberculoza, mai multe tipuri de ciuperci,
protozoare și virusuri.

• Date clinice privind expunerea anterioară a pacientului la organismul patogen ce a generat un răspuns DTH
antigen-specific, pot fi obținute prin simpla introducere a antigenului respectiv sub epiderma pacientului și
evaluarea ulterioara, în următoarele 24 până la 48 de ore, a apariţiei unui răspuns micro-DTH. Măsurarea
papulei inflamatorii provocate de afluxul de macrofage și celule Th1 la locul de depunere a antigenului
confirmă dacă pacientul a avut o întâlnire anterioară cu organismul patogen și aceste informații pot fi utile
pentru diagnostic și terapie.

• Un avantaj suplimentar este că o reacție DTH pozitivă a pielii sugerează că pacientul are competență
generală în generarea răspunsurilor Th1.
• Deoarece o reactie DTH poate exercita o apărare extrem de eficienta împotriva expunerii la tuberculoză,
DTH poate fi exploatata pentru elaborarea de vaccinuri pentru prevenirea acestei boli.

• Cea mai comună utilizare a acestei strategii este de a infecta pacientul cu o formă vie atenuată a
organismului patogen, urmând ca pacientul să dezvolte imunitate împotriva patogenului (BCG pentru
tuberculoză). Această metodă este folosită cu succes în țările în care infecția tuberculoasă este agresivă.
• O strategie modernă este de a insera în preparatele de vaccinuri mecanisme genetice pentru producerea
de citokine, care vor genera un răspuns din Th0 in Th1.

18
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
Dermatita de contact

Testul PPD

19
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
• Necesitatea unui echilibru dinamic între subseturile Th devine evidentă atunci când gazda este supusa unor factori
suplimentari care pot înclina balanța fie spre dominanta completă a subsetului Th2, fie pot altera funcția Th1.

 CONSECINTE CLINICE ALE DEZECHILIBRULUI Th1/Th2

• Daca brusc, câţiva agenți patogeni care au supraviețuit intracelular, tinuţi în stare latentă de către macrofage și
celulele Th1, se multiplică din nou și amenință organismul, inseamna un raspuns imun ineficient. Alterarea
răspunsului Th1 CD4 de către HIV sau terapia imunosupresoare necesară pacienților dupa transplantul de organe
sunt exemple de deficiente imunologice dobândite care lasă pacientul cu risc de infectare cu organismele de obicei
inofensive sau pot duce la reactivarea infecțiilor suprimate anterior, cum ar fi tuberculoza.
 
• Implicaţiile răspunsurilor DTH deficiente sunt evidente la animalele de laborator. Alterările genetice ale
răspunsurilor imune la soareci determină răspunsuri deficitare de Th1 (deficit de IFN-γ sau de gene IL-12). O sursă
exogenă de IL-I0 apărută precoce dupa infectia cu agenti patogeni intracelulari care stimulează DTH poate duce la
un deficit de reactivitate a Th1 și la boală diseminată severă.
 
• Oprirea comunicațiilor intre citokine si celulele efectoare, care dictează dominația unui anumit subset celular, va
afecta capacitatea de a controla și modula expresia citokinelor. Genele responsabile de producția IL-12 au fost
injectate in tumori pentru a stimula propria sinucidere prin provocarea unei reacții DTH intratumorale locale.

• Bolile autoimune in care DTH este afectata (autodirectionata), cum ar fi artrita reumatoida si lupusul sistemic pot
fi controlate clinic prin reglarea IL-10.

• Bolile alergice, cum ar fi astmul, sunt mediate de răspunsuri Th2 la alergeni pot fi suprimate prin stimularea unui
răspuns dominant de Th1.

20
Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu
 Intrebari

1. Mecanismul imunitatii mediate celular.

2. Citokinele si diferentierea subseturilor de celule Th.
3. Care sunt principalele efecte biologice ale IL-1?
4. Care sunt principalele efecte biologice ale IL-6?
5. Rolul ITF-γ in reactia DTH.
6. Descrieti pe scurt mecanismul de inhibitie al DTH.
7. Aplicatiile clinice ale DTH.

Curs 13 - Imunologie - Prof. Dr. Ileana Constantinescu 21