Relieful glaciar al

munților Bucegi
ONCIOIU RADU IOAN
POZITIONARE GEOGRAFICA
 Masivul Bucegi are o formă de  Situată între Valea Prahovei și
potcoavă deschisă spre sud, din cea a Ialomiței, culmea
centrul căreia izvorește 
principală a Bucegilor este
râul Ialomița. Ramurile
caracterizată în primul rând
principale ale potcoavei se prin formele sale de relief
întâlnesc în extremitatea nordică
puternic contrastante:
chiar în Vârful Omu, punctul
versantul prahovean (abrupt
culminant al masivului. În afara și stâncos, cu o diferență de
celor două ramuri principale, tot
nivel de 500-900 m) și 
din zona vârfului Omu se mai
desprind culmi scurte și abrupte.
platoul Bucegilor (podiș înalt,
Către est pornește  având altitudini cuprinse
muntele Moraru, spre nord-est  între 1600-2400 m și o
Bucșoiu formează parte din înclinare de la nord către
cumpăna apelor, iar către nord  sud).
Padina Crucii separă căldările
glaciare Mălăiești si Țigănești.
Formațiuni glaciare

 În munții Bucegi se
întâlnesc 2 forme
principale de dovezi
glaciare: forme de
eroziune și forme
de acumulare.

Forme de eroziune
 custuri -între văile Mălăiești și Țigănești se
dezvoltă culmea Padina Crucii, intens modelată
lateral de cei doi ghețari, astfel că apare sub forma
unei custuri. Caracterul propriu-zis de custură este
însă estompat de elementele structuarale –nivele
structurale strict locale. Multe șei de pe această
custură este posibil să fi funcționat în timpul 
pleistocenului ca șei de transfluență glaciară, iar
altele provin din modelarea posglaciară a
versanților.
circuri și văi glaciare -în valea Mălăiești, sectorul

glaciar se întâlnește până la altitudinea de 1400m,
de unde în continuare apare cel fluviatil. În sectorul
glaciar al văii Mălăiești se remarcă prezența
trenelor de grohotiș formate la baza pereților
circurilor. De asemenea la baza  poate urmări cuveta unui fost lac. În
hornurilor Mălăiești există două mari conuri de
pietre alimentate cu material detritic adus de pe
hornuri. Tot în partea superioară a văii, în afara
circului principal în trepte, sub Bucșoiul, se află
instalat un circ de pantă, în care acumularea
zăpezii s-a efectuat pe fața de strat. Circul este
modelat de avalanșe, astfel încât aspectul inițial
este deteriorat.Valea Țigănești are instalat la partea
superioară un circ glaciar bine individualizat. Până
nu de mult, acesta a adăpostit un lac, fapt dovedit
de prezența mâlului și a unui rest de lac, o zonă de
mlaștină, barată de o morenă laterală. Formele de
relief din etajul glaciar al văii sunt asemănătoare
celor de pe valea Mălăiești. Fundul circului este
drept și ușor înclinat de la SSV spre NNE. Pereții
aproape verticali din fundal și cu pante variabile pe
hornuri -în sezonul rece acestea sunt
obturate spre creastă prin mari cornișe
de zăpadă. Hornul mare al Țigăneștilor
 este cel mai impunător și totodată cel
mai accesibil. Mai apar aici grohotișuri,
blocuri imense, hornurile de la obârșia
circului la baza cărora se extind imense
trene de grohotiș, un bloc glisant in
primul circ, etc.
praguri glaciare. Treptele existente azi
pe Valea Mălăiești sunt rezultatul
înaintării ghețarilor pe făgașul văii. În
afara treptelor existente anterior
modelarea glaciară a creat și alte trepte
noi. Pe treapta instalată la 2100m se
valea Mălăiești se pot remarca privind
harta pantelor sau analizând profilul
longitudinal al văii patru praguri glaciare
mai importante. În valea Țigănești,
treptele glaciare au un caracter clar
structural, apar oblic pe direcția văii
datorită tocmai instalării sale. Aici
pragurile glaciare sunt mult estompate.
Pragurile glaciare s-au dezvoltat însă pe
baza unor trepte preexistente în profilul
lungitudinal al vălor – pragurile
stucturale.
  forme mixte fluvio-glaciare. H. Wachner
Forme de acumulare
morene. Pe ambele văi formele de acumulare
sunt reprezentate de morene, dar acestea sunt
clare pe valea Mălăiești. Morena mediană a văii
Mălăiești este instalată amonte de fosta cabană
Mălăiești, la altitudinea de 1820m. Pragul
glaciar superior a obligat masa de gheață să se
despartă în două brațe, din reunirea cărora s-a
acumulat la baza lui și material cărat. În avale
întâlnim o morenă laterală de mici dimensiuni,
la altitudinea de 1720m, unde era instalată
cabana Mălăiești (în prezent nu se mai află
decât refugiul Salvamont). Morena terminală se
află situată la 1400m, fiind slab reprezentată,
întrucât materialul a fost antrenat în aval.
Limitele morenei sus-menționate sunt greu de
precizat datorită prezenței pădurii alături de
blocurile rezultate din dezagregarea
versanților. Aceste morene marchează
extensiunea glaciațiunii, dar cu toate acestea
ele nu pot fi atribuite cu certitudine unei
anumite faze glaciare.
este printre primii care a observat
prezența blocurilor mari ``cât casa``
aflate chiar mai jos de 800m pe 
valea Mălăiești pe care le leagă de
fluvio-torențialitate. Formele mixte
fluvio-glaciare sunt reprezentate de
blocuri mari de stâncă pe care le
întâlnim în tot etajul forestier, până la
poalele muntelui, chiar în valea râului
Glăjerie, a căror proveniență nu poate fi
explicată decât de o fluvio-
torențialitate care să fi afectat regiunea
în perioadele de topire a ghețarilor.
Faza interglaciară Riss-Wurm a avut de
exemplu un debit lichid apreciabil,
furnizat de masa de gheață topită,
existând dovezi în acest sens în alt colț
al Bucegilor, și anume pe Valea
Ialomiței, unde în zona cheilor undeva
deasupra actualei văi cu 20m apare un
nivel suspendat al tuburilor de presiune
și dizolvare. Glacisurile de pe marginile
bazinetelor depresionare din 
Valea Ialomiței s-au format în aceeași
perioadă