Marea revolutie franceza

1789-1794
I. Cauze :
- Mentinerea monarhiei absolutiste, care apara
interesele marii nobilimi.
- Criza financiara (lipsa banilor) determinata
de cheltuielile exagerate ale statului cu
razboaiele externe si intretinerea familie
regale.
- Burghezia (negustori, proprietari de ateliere
si bancheri) era lipsita de drepturi politice.
- Ideile intelectualilor iluministi care sustineau
desfiintarea monarhiei absolutiste si a
privilegiilor marii nobilimi ( privilegii
=drepturi speciale).
II. Inceputul revolutiei
- In mai 1789 - regele Ludovic al XVI-lea a
convocat Adunarea Starilor Generale, un fel de
parlament, alcatuit din reprezentanti ai celor
trei stari sociale:
• starea I ( nobilii)
• starea a II-a ( preotii)
• starea a III-a ( burghezia)
• Reprezentantii starii a III-a, adica burghezia,
sperau ca regele a convocat Adunarea,
pentru a le acorda drepturi politice, insa
regele a anuntat marirea impozitelor, pe care
doar burghezia le platea, celelalte doua stari,
nobilimea si preotimea, fiind scutite de plata
lor.
• Nemultumiti, burghezii au parasit Adunarea
Starilor Generale si au organizat o alta
adunare, numita Constituanta, fiindca doreau
sa elaboreze o Constitutie ( lege de
organizare a statului) care sa prevada
transformarea Frantei intr-o monarhie
constitutionala si anularea privilegiilor
nobililor si preotilor.
- Regele a incercat sa-i aresteze pe membrii
Adunarii Constituante, insa populatia
Parisului s-a opus. Astfel a inceput revolta
contra regelui.
- Pe 14 iulie 1789, locuitorii din Paris au
daramat inchisoarea Bastilia, simbol al
puterii regale absolute, fiindca in ea erau
inchisi adversarii regelui. Mai tarziu, 14
iulie a devenit Ziua Nationala a Frantei.
 In august 1789 – a fost elaborata “Declaratia
Drepturilor Omului si Cetateanului” care
prevedea desfiintarea privilegiilor nobilimii
( privilegiu = drepturi speciale, acordate doar
anumitor oameni) si egalitatea in drepturi a
tuturor francezilor
 Declaratia drepturilor omului si cetateanului
• Articolul I
„Oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi.

• Articolul II
„Scopul fiecărei asociații politice ( guvern) este conservarea
( pastrarea) drepturilor naturale ( firesti) și inalienabile ( care nu pot
fi luate) ale omului. Aceste drepturi sunt libertatea, proprietatea,
dreptul la siguranță și rezistența la opresiune.”

• Articolul IV
Libertatea este de a face tot ceea ce nu face rău altora.

• Articolul V
Legea poate interzice numai acțiunile dăunătoare pentru
societate
• Articolul IX
„Orice om este presupus nevinovat, până în momentul în
care a fost declarat vinovat” ( prezumtia de nevinovatie)

• Articolul X
„Nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile
sale, fie ele chiar religioase, dacă manifestarea lor nu
tulbură ordinea publică stabilită prin lege.” ( libertatea de
constiinta, de gandire)

• Articolul XI
• „Comunicarea liberă a gândurilor și opiniilor este unul din
drepturile cele mai de preț ale omului;” ( libertatea de
exprimare a opiniilor, parerilor)
Caderea Bastiliei
 III. Continuarea revolutiei intre 1790-1794
• In 1790 este data prima constitutie a Frantei
care limita puterile regelui, acesta fiind obligat
sa conduca impreuna cu Adunarea legislativa
(parlament). Astfel Franta a devenit monarhie
constitutionala.
• Regele a acceptat constitutia, dar, temandu-se
pentru soarta lui, a incercat sa fuga din Franta,
deghizat in hainele unui servitor. A fost, insa,
recunoscut si arestat. Adus la Paris, Ludovic
al XVI-lea a fost inchis intr-unul din palatele
sale.
• Desi strict supravegheat de garzile
revolutionare, regele a reusit sa ia
legatura, in secret, cu monarhii Prusiei
( Germania) si Austriei, cerandu-le sa
atace Franta. Ludovic al XVI-lea spera ca
actiunile militare ale Austriei si Prusiei
impotriva Frantei, vor pune capat
revolutiei.
• In primavara anului 1792, Ludovic al XVI-lea a
determinat Adunarea Legislativa a Frantei
( parlamentul Frantei) sa declare razboi
Austriei si Prusiei, ca astfel cele doua puteri
vecine sa aiba un motiv sa atace regatul
francez.
• In scurt timp trupele austriece si prusace au
ajuns la granitele Frantei. Generalii francezi,
credinciosi regelui, care stiau de planul secret
al lui Ludovic al XVI-lea, au ordonat armatei sa
se retraga, astfel ca trupele austriece si
prusace au ocupat usor, o mare parte din
teritoriul Frantei.
 Ocuparea Frantei de catre austrieci si
prusaci, a determinat Adunarea Legislativa sa
declare in iulie 1792 « patria in primejdie », adica
sa instituie starea de urgenta in tara.
In august 1792 are loc o revolta a
locuitorilor Parisului, condusa de iacobinii
Robespierre, Danton si Marat . Iacobinii erau cei
mai radicali ( extremisti) dintre revolutionari. Ei i-
au acuzat pe rege si pe generali de tradare.
Regele si familia sa au fost inchisi.
Adunarea Legislativa a fost inlocuita cu
Conventia Nationala in care majoritatea
membrilor erau iacobini.
• Iacobinii au reorganizat rapid armata,
generali de origine nobila au fost inlocuiti
cu generali proveniti din randul soldatilor.
• Pe 20 septembrie 1792 armata franceza
invinge trupele prusace la Valmy,
obligandu-le sa se retraga.
• Pe 21 septembrie 1792 Conventia
Nationala a proclamat Franta republica,
iar lui Ludovic al XVI-lea i s-au luat toate
titlurile, devenind un simplu cetatean cu
numele de Ludovic Capet.
Bătălia de la Valmy (20 septembrie 1792 )
II. Teroarea iacobina
Regim de teroare= regim dur, de dictatura

In ianuarie 1793 a avut loc procesul regelui

Ludovic al XVI-lea, care a fost gasit
vinovat de tradarea tarii si a fost
condamnat la moarte. El a fost executat
prin ghilotinare.
• Executarea regelui francez a determinat
Austria, Prusia si Anglia sa declanseze noi
atacuri contra Frantei, iar in interiorul tarii
au inceput revolte ale regalistilor
( sustinatorii regelui).

• Pentru a opri revoltele interne, iacobinii au

instaurat un regim de teroare.
 Masuri luate de iacobini in timpul terorii

• A fost infiintat Tribunalului Revolutionar care ii

judeca pe toti cei acuzati ca actioneaza contra
revolutiei. Acest tribunal a pronuntat zeci de mii
de condamnari la moarte. Multi dintre cei
condamnati nici nu erau vinovati, insa procesele
erau atat de multe si judecatorii erau obligati sa
judece rapid, astfel incat cei acuzati nu aveau
timp sa aduca dovezi in sprijinul nevinovatiei lor.
• Iacobinii au ordonat inrolarea obligatorie a
tuturor barbatilor si rechizitii facute pentru
armata ( statul confisca de la cetateni bunuri si
hrana destinate soldatilor care luptau contra
marilor puteri vecine).
• Tot din ordinul iaconilor, in special al
liderilor lor, Robespierre, Danton si Marat,
armata revolutionara a masacrat populatia
civila ( femei, copii, batrani) din provinciile
Frantei unde izbucnisera revolte ale
regalistilor.
 In provincia Vandeea, din nordul Frantei, ai carei
locuitori erau de partea monarhiei, armata republicana
revolutionara a ucis mii de oameni.
Unul din generalii revolutionari spunea :” Vandeea
nu mai există, tovarăşi cetățeni republicani! A murit
sub săbiile noastre împreună cu femeile și copiii săi.
Tocmai i-am îngropat în mlaștinile și pădurile din
Savenay. Potrivit ordinelor voastre, copiii au fost
călcaţi pînă la moarte sub copitele cailor noştri; femeile
au fost măcelărite astfel încît să nu mai poată aduce
soldați pe lume. Străzile sunt pline de cadavre; în multe
locuri, ele formează întregi piramide. În Savenay a fost
nevoie de detaşamente suplimentare de execuţie,
deoarece trupele lor încă nu se predau. Noi nu luăm
prizonieri. Cineva trebuie să le ofere pîinea libertăţii;
totuși, mila nu are nimic de-a face cu spiritul
revoluției” Ca o ironie a sortii, generalul care a savarsit
aceste masacre a fost acuzat de tradare si ghilotinat.
• Urmarile terorii iacobine
Masurile sangeroase luate de iacobini au
dus la inabusirea revoltelor regalistilor.
Austria, Prusia si Anglia si-au incetat
atacurile asupra Frantei. Se parea ca
revolutia va triumfa in Franta, insa intre
liderii iacobini au izbucnit conflicte.
Robespierre l-a invinuit de coruptie pe
Danton, care a fost executat, iar Marat a
fost ucis de o tanara, ca razbunare pentru
ca Marat ii condamnase la moarte familia.
Sfarsitul regimului iacobin

Populatia Frantei, desi la inceput fusese

de partea iacobinilor, considerandu-i
salvatorii tarii, infricosata de masurile
sangeroase ale acestora, nu i-a mai
sustinut.
In iulie 1794, la Paris, a avut loc o
revolta impotriva ultimului mare lider
iacobin Robespierre, care a fost prins si
dus direct la ghilotina.
• Maximilien François Marie Isidore de
Robespierre
( 1758-1794)
Era de profesie avocat si a
devenit cunoscut prin discursurile
sale din clubul iacobin și din timpul
procesului regelui. A fost ales lider
al acestei grupări radicale.
Era supranumit „incoruptibilul”,
pentru că ducea o viață simplă si nu
era preocupat de acumularea
averilor nobililor ghilotinati, asa cum
faceau alti revolutionari.
Robespierre rămâne un personaj
controversat, prezentat de unii
ca idealist iar de alții ca un fanatic,
fara mila.
• Georges Jacques Danton
(1759-1794)
• Avocat si om politic, a fost
ministru de justitie in timpul terorii
iacobine. A intrat in conflict cu
Robespierre, care l-a acuzat de
coruptie. A fost judecat de
Tribunalul Revolutionar, infiintat de
el si de Robespierre si condamnat
la moarte prin ghilotinare.
Asteptand sa fie executat, Danton a
spus: “ Cu 12 luni in urma am
instituit acest tribunal revolutionar.
Acum imi cer iertare pentru asta de
la Dumnezeu si de la oameni”.
• Pe drumul spre ghilotina, ultimele
cuvinte ale lui Danton au fost:
"Robespierre va urma dupa mine”,
ceea ce s-a si intamplat.
• Marat, medic, fizician, jurnalist,
om politic, a fost unul dintre cei
mai cunoscuti lideri ai revolutiei
franceze. „Importanta libertatii,
zicea Marat, consta in aceea ca
invata poporul sa se supuna
numai legilor drepte si intelepte,
sa se impotriveasca legilor
nedrepte”. In acelasi timp, Marat
considera ca poporul trebuie
condus cu mijloace de forta, ca el
are nevoie de un dictator care sa-l
indrume. Marat facea parte din
gruparea iacobina si a fost primul
care a cerut instaurarea unui
regim de teroare. Din ordinul lui
au fost condamnate la moarte
sute de persoane.
• Marat a fost asasinat de tanara
Charlotte Corday.
• Charlotte Corday a fost o
tanara revolutionara,
sustinatoare a gruparii
girondinilor, revolutionari
moderati, care erau impotriva
terorii iacobine. Ea l-a asasinat
pe Marat, considerandu-l un
criminal ce varsa sange
nevinovat in numele revolutiei
( chiar familia tinerei fusese
condamnata la moarte din
ordinul lui Marat). Dupa ce l-a
ucis, Charlotte Corday s-a
predat autoritatilor si a fost
ghilotinata.
• Doamna Roland,
revolutionara
cunoscuta, sustinatoare
a lui Danton. A fost si
ea condamnata la
moarte impreuna cu
acesta. In momentul in
care a primit sentinta, a
exclamat “Libertate,
cate crime se comit in
numele tau!”
• Ludovic al XVI-lea a fost arestat
la 13 august 1792 și închis în
inchisoarea Temple ( Templul)
din Paris.
• La 15 ianuarie 1793, Convenția
Nationala, dominata de iacobini,
a votat condamnarea la moarte
a regelui.
• Pe 21 ianuarie 1793,
deposedat de toate titlurile și
toate onorurile de către
guvernul republican,cetateanul
Ludovic Capet a fost decapitat
prin ghilotinare. Călăul care a
indeplinit sentinta a depus
mărturie că fostul rege și-a
înfruntat cu curaj soarta.
• Regele Ludovic al XVI-lea nu a fost
un tiran. Cand inchisoarea Bastilia a
fost daramata, in ea erau doar
cativa detinuti, dovada ca regele nu
actiona cu duritate impotriva
adversarilor sai. A fost, insa, un
rege nepasator, care nu a luat in
seama gravele probleme ale tarii,
saracia, nemultumirea burghezilor
obligati sa plateasca impozite mari,
fara a avea insa drepturi politice.
Astfel, problemele s-au agravat,
ducand la revolta din mai 1789, care
s-a transformat intr-o revolutie
sangeroasa. Uneori, un conducator
nepasator poate fi la fel de rau
pentru o tara ca si un tiran.
• Ludovic al XVI-lea la varsta
de 15 ani, cand s-a
casatorit cu Marie
Antoanette.
• Executia lui Ludovic al XVI-lea
Ghilotina a fost o masinarie
inventata chiar in timpul marii
revolutii franceze pentru a
decapita condamnatii la moarte.
Chirurgul francez Joseph
Ignace Guillotin,
inventatorul ghilotinei
• Regina Marie Antoanette
era de origine austriaca.
Ea a avut aceeasi soarta
ca si sotul sau, regele
Frantei, Ludovic al XVI-
lea, fiind ghilotinata pe 16
octombrie 1793, la varsta
de 38 de ani
• Marie Antoanette la
varsta de 12 ani.
• Portret al Mariei
Antoanette, trimis
viitorului ei sot,
Ludovic al XVI-lea
inainte de casatorie.
• Marie Antoanette in 1775.
• Regina era vestita prin cheltuielile
mari facute pentru a-si cumpara
rochii si bijuterii. Cu putin timp inainte
de declansarea revolutiei, in Franta a
izbucnit un scandal, ramas in istorie
sub numele de „ afacerea colierului
reginei”. S-a spus atunci ca, in timp
ce majoritatea francezilor se chinuia
in saracie, regina a platit o suma
uriasa pentru un colier din diamante.
Istoricii din zilele noastre cred ca
„ afacerea colierului reginei” a fost un
zvon lansat de dusmanii regelui
pentru a spori ura populatiei impotriva
lui Ludovic al XVI-lea si a Mariei
Antoanette si ca, in realitate, regina
nu cumparase acea bijuterie.
• Marie Antoanette in
rochie de muselina
(matase indiana)
• Portret al reginei Marie
Antoanette , realizat in
1791
• Ultimul portret al reginei
Marie Antoanette, aflata
in inchisoare, realizat cu
putin timp inainte de
executia sa. Regina
poarta haine de doliu,
dupa sotul sau care
fusese ghilotinat.
• Ludovic al XVII-lea, fiul lui Ludovic al XVI-
lea si al Mariei Antoanette.

• După ghilotinarea regelui Ludovic al XVI-lea,

micul Ludovic Charles a fost smuls de
către revolutionari din grija mamei și pus sub
supravegherea lui Antoine Simon, un pantofar
bețiv, temnicer al închisorii Temple. Misiunea
sa era să-l transforme pe micul print într-un
bun cetățean al noii republici, sa „uite” ca era
fiu de rege, supunandu-l la tot felul de torturi.
Mai întâi l-a privat de somn. Noaptea, după ce
copilul adormea, temnicerul îl trezea,
strigându-l. După ce prințul dădea fuga la el,
Simon îl trimitea înapoi cu un șut, strigându-i
invective. Ludovic Charles a fost învățat să-și
înjure familia, aristocrația și să-L hulească pe
Dumnezeu. A fost forțat să bea și, în cele din
urmă, s-a deprins cu băutura. Era amenințat
mereu cu ghilotina, ceea ce-i provoca
frecvente leșinuri. Dupa ghilotinarea mamei
sale, a fost Izolat complet într-o celulă secretă
timp de 6 luni. In iunie 1795 micul Ludovic al
XVII-lea a murit de tuberculoză. Avea numai
10 ani. La autopsie, corpul micului Ludovic
Charles arăta subțire și osos de la subnutriție,
fiind acoperit de numeroase tumori și râie.