S

1
abord

arile

nguste s i moralitatea de piat

a
Viorel Zaicu
T
E
XT
equivalences
arguments
1.2003
S

2
edition: Adrian Rezus & Sorin Vieru (eds.)
c 2003 arguments [L
A
T
E
X2

-edition]
c 2003 Viorel Zaicu (Bucharest, Romania) [text]
c 2003 Salvador Dal Estate [logo Salvador Dal: Centaure]
c 2003 equivalences [pdfL
A
T
E
X hyperscreen]
This electronic edition is a non-prot publication
produced by pdfT
E
X 14.h &
created by L
A
T
E
X2

with hyperref & hyperscreen

pdfT
E
X14.h c 2001 H` an Th e

Th` anh
L
A
T
E
X2

c 19932001 the L
A
T
E
X3 project team et al.
hyperref c 19952001 Sebastian Rahtz
hyperscreen c 2001-2002 Adrian Rezus [based on pdfscreen]
pdfscreen c 19992001 C. V. Radhakrishnan
typeset by romanianT
E
X c 19942001 Adrian Rezus
printed in the netherlands June 9, 2003
S

3
Viorel Zaicu
Abord

arile

nguste
s i
moralitatea de piat

a
Bucuresti, 2003
S

4
S

5
Abordarile nguste si moralitatea
de piat a
0
Justicare

In istoria umanitat ii ncercarile de conturare a unor teorii despre comunitate au o

vechime si o varietate apreciabile, constituind nca de timpuriu o tema principala a
losoei. De-a lungul a aproape 24 de secole toate aceste ncercari s-au desfasurat sub
grade diferite de complexitate si au luatn considerare cele mai variate aspecte ale viet ii
n comun.

Incepand cu secolul XX, dupa nmult irea accelerata a disciplinelor capabile
sa trateze problemele unei societat i, multe dintre acestea au manifestat tendint a de
a acapara ntregul domeniu al losoei sociale si de a nega rolul losoei n cadrul
teoriilor despre societate.
Am pornit demersul de fat a de la ntrebarea: mai are losoa vreun rol printre
0
Revised version of a thesis submitted for the degree of Master in Philosophy at the University of
Bucharest, 2003; thesis supervisor: Prof. Dr. Sorin Vieru.
S

6
(sau, cel put in, pentru) stiint ele sociale de astazi? Tot mai multe voci sust in ca nu.
Filosoa a devenit un exercit iu personal, lipsit de orice important a pentru viat a so-
cial a. Stiint ele economice si cele politice, sociologia si antropologia i mult umesc, dar
o exclud din sfera instrumentelor cu ajutorul carora s-ar putea gasi solut ii pentru a
construi o viat a sociala mai buna. Societatea poate explicata si interpretata fara
nici un ajutor din partea losoei. Acest set de opinii este sust inut chiar si de unii
loso, care pun accentul e pe interdisciplinaritatea (si uneori chiar pe transdiscipli-
naritatea) impusa de promiscuitatea categoriala a relativismului, e pe incapacitatea
demonstrata a losoei de a

lumina hat isurile viet ii sociale.

Am considerat ca este utila o ncercare de a vedea cum trateaza aceste stiint e
problematica sociala. Am considerat ca o tentativa de justicare a rolului important
pe care losoa l poate juca n mbunatat irea viet ii sociale se poate sprijini si pe
neajunsurile provocate de acest mod de tratare a problematicii sociale. Astfel, am
abordat n aceasta lucrare o problema alcatuirea unui tablou social cu mijloacele
limitate ale unei stiint e, asa ncat ntregul tablou sa e compus numai din elemente
de care respectiva stiint a poate da seama si relat ia losoei cu acea problema,
cautand sa tragem cateva concluzii care sa contureze un raspuns armativ lantrebarea
formulata mai sus. Am numit demersurile de acest tip abordari nguste ale viet ii sociale,
si vom explica pe parcurs ce putem nt elege prin aceasta not iune.
S

7
Rezumat
Prima parte a lucrarii cont ine premisele pe care se sprijina multe dintre teoriile
contemporane care au ca obiect de studiu viat antr-un corp social. Liberalismul burghez
postmodern, denit de Richard Rorty, este expresia unei perspective morale pragmatice
n cadrul careia limitele responsabilitat ii morale a individului nu depasesc limitele
comunitat ii n care acesta traieste. Abordarea ngusta este un demers teoretic privitor
la viat a sociala care se sprijina pe instrumentele unei singure discipline din cadrul
stiint elor sociale. Astfel, viat a sociala devine, indiferent de aspectele din cadrul ei la
care ne referim, o suma de relat ii perfect inscriptibile n teoria acestei discipline.

In
teoriile de acest gen putem vorbi despre o problema sociala ca exercit iu, n sensul
ca pretent ia de sucient a a abordarilor nguste exclude posibilitatea aparit iei unor
probleme care sa nu poata rezolvate n interiorul sistemului. Rat ionalismul este o
alta caracteristica a teoriilor contemporane despre viat a sociala. Nimic din ceea ce
nu poate manipulat teoretic n maniera rat ionala nu-si gaseste loc n abordarile
nguste altfel decat ca element nesemnicativ. La aceste patru premise am adaugat
o ntrebare al carei raspuns poate constitui o noua premisa n setul celor existente
sau poate arata neajunsurile demersurilor teoretice n care se regasesc acestea: Mai
exista o teorie losoca? Sensul termenului teorie losoca este acela de losoe
social a, iar principalul obiect pe care l atribuim acestei discipline este moralitatea.
Daca raspunsul la ntrebare este negativ, asa cum ne ndeamna sa credem cei care
sunt pe deplin ncredint at i de sucient a primelor patru premise pentru elaborarea
unui model teoretic complet al viet ii sociale, atunci ar trebui sa ne aam n fat a unor
teorii care nu pot ridica probleme si care, odata considerate drept baza pentru deciziile
politice, se pot constitui n fundamente pentru mbunatat irea organizarii sociale. Dar
S

8
noi am considerat ca raspunsul este armativ, din doua motive: abordarile nguste s-au
dovedit defectuoase, cel put in la nivelul rezolvarii problemelor sociale si au condus la
o scadere a moralitat ii individului, atat la nivel teoretic, prin perspectiva moralitat ii
pragmatice postmoderne, cat si la nivel practic, prin pragmatismul politic pe care l-au
impus.
A doua parte a lucrarii cont ine o analiza succinta a neajunsurilor la care se poate
ajunge n cadrul acestor teorii si a modului n care ele inuent eaza viat a sociala. Din
punct de vedere teoretic modelul abordarii nguste nu poate oferi elemente suciente
pentru acoperirea ntregului ansamblu al viet ii sociale. Not iuni cu care aceste teorii nu
pot opera, cum ar ncrederea, ne demonstreaza pe deplin acest lucru. Apoi, dat ind
rat ionalismul ca instrument teoretic de baza al acestor teorii, rezolvarea problemelor
teoretice si uneori chiar evolut ia discursului teoretic se bazeaza pe un optimism prove-
nit din ncrederea excesiva n supremat ia rat ionalitat ii printre instrumentele teoretice.
Acest optimism ascunde adesea multe probleme n spatele unor solut ii iluzorii. Prag-
matismul politic impus de astfel de teorii si arata si el limitele, atunci cand esueaza
n rezolvarea durabila a unor probleme sociale. Mai mult, prin stilul de decizie care l
caracterizeaza, acest pragmatism conduce la o scadere a moralitat ii individului, ceea
ce, n conjunct ie cu perspectiva morala a pragmatismului postmodern, ne permite sa
armam ca asistam la o instituire a moralitat ii de piat a, n sensul ca valorile morale
au devenit obiecte de schimb si negociere ntre indivizi.
Concluziile urmaresc sa arate necesitatea renunt arii la abordarilenguste ca modele
teoretice ideale pentru viat a sociala si necesitatea pastrarii teoriei losoce n cadrul
stiint elor sociale, cel put in sub aspectul de disciplina raspunzatoare de judecat ile de
valoare morale.
S

9
Premise actuale
1. Liberalismul burghez postmodern

Incepem enumerarea premiselor cu analiza unei teorii morale pe care o consideram

foarte importanta pentru succesul dobandit de abordarile nguste. Construind tema
liberalismului burghez postmodern, Richard Rorty face distinct iantre oamenii kantieni
si oamenii hegelieni . Primii sunt cei care

cred ca exista lucruri ca demnitate umana

intrinseca, drepturi umane intrinsece si o distinct ie anistoricantre cerint ele moralitat ii
si cele ale prudent ei
1
. Ceilalt i, hegelienii, spun ca

umanitatea este mai degraba o

not iune biologica decat una morala, ca nu exista nici un fel de demnitate umana
care sa nu derive din demnitatea unei comunitat i specice si nici un apel la criterii
impart iale dincolo de meritele relative ale diferitelor comunitat i actuale sau posibile,
criterii care ne nor ajuta sa evaluam aceste merite
2
. Astfel, losoa sociala a

lumii
vorbitoare de limba engleza se mparte, dupa Rorty, ntre pozit iile kantienilor si cele
ale criticilor acestora. Rezultatul? O disputa asupra responsabilitat ii sociale. Avem
nsa aici o disputa ctiva: kantienii critica orice tentativa de a cladi morala pe interesul
comunitat ii, n timp ce hegelienii neaga necesitatea raportarii la un

interes comun al
umanitat ii.
Rorty numeste liberalism burghez postmodern ncercarea de a apara institut iile
democrat iilor nord-atlantice fara ajutorul unei moralitat i transculturale si anistorice,
iar

rezonant a oximoronica a expresiei o justica prin necesitatea de a deni cat mai

1
Richard Rorty Eseuri losoce 1, Obiectivitate, relativism si adevar, Editura Univers, Bucuresti,
2000, p. 344.
2
Ibid., p. 345.
S

10
cuprinzator acest curent; si anume, ment ionand ca acest curent acorda exclusivitate
justicarii practicilor si organizarilor sociale numai n anumite condit ii istorice (si deci
poate numit burghez) si ca manifesta o totala nencredere fat a de

metapovestiri (si
deci, conform sensului dat de Lyotard termenului, poate numit postmodern). Rorty
si propune sa sugereze

cum ar putea convinge acesti liberali societatea noastra ca

loialitatea fat a de ea nsasi este moralitate ndeajuns, si ca o asemenea loialitate nu
mai are nevoie de un fundament anistoric
3
.
Sugestia sa are n vedere renunt area la ideea unei responsabilitat i fat a de legea
morala. Daca o comunitate are o demnitate cu care persoana se identica (sau la care
se raporteaza), aceasta nu este rezultat al unei iluminari, ci al comparat iei cu alte
comunitat i. Astfel, justicarea morala a institut iilor si a practicilor grupului

este mai
mult o problema de povestiri istorice (inclusiv scenarii despre ce s-ar putea ntampla
n anumite contingent e viitoare), decat de metapovestiri losoce
4
. Ar rezulta, dupa
Rorty, ca cele mai multe dileme morale sunt urmari ale faptului ca ne identicam cu
mai multe grupuri si ca ezitam sa renunt am la una sau alta dintre aceste identicari,
sau sa favorizam semnicativ vreuna dintre ele. Diversitatea identicarilor creste odata
cu educat ia, iar numarul comunitat ilor cu care o persoana se poate identica creste
odata cu civilizat ia.
Discursul politic al democrat iilor consta n enunt area efectelor practicilor si n con-
struirea predict iilor n legatura cu ce s-ar ntampla daca practicile ar modicate. Un
astfel de discurs constituie expresia deliberarii morale a liberalului burghez postmodern,
astfel ncat se evita formularea unor principii generale,

cu except ia situat iilor n care

3
Ibid., p. 349.
4
Idem.
S

11
e necesara aceasta tactica speciala ca de exemplu atunci cand se scrie o constitut ie
sau n cazul regulilor de memorare pentru copii
5
. Acestea sunt manifestarile libera-
lismului burghez postmodernn domeniul moralei. Obiect iile principale asupra acestui
mod de a vedea lucrurile ar , dupa Rorty: neputint a acordarii demnitat ii umane unui
individ izolat de comunitate (copilul pierdut n padure) si posibilitatea de a identica
postmodernismul cu un relativism care se autoinrma. Prima este nlaturata prin sti-
pularea capacitat ii (nscrise n tradit ia comunitat ii) de a

renzestra cu demnitate o
int a umana straina
6
. Cea de-a doua este nlaturata cu ajutorul observat iei ca post-
modernismul nu poate acuzat de relativism decat daca i se atribuie o metapovestire.
Or, acesta este un mod vicios de denire a postmodernismului, ceea ce presupune ca
relat ia postmodernismului cu losoa trebuie sa e redenita.
Sa lamurim acum ce nseamna metapovestire, pentru a determina mai exact pozit ia
lui Rorty. Probabil ca mult mai corect ar fost sa se numeasca povestire cu metaperso-
naje; Divinitatea, Necesitatea istorica sau imperativul categoric sunt metapersonaje.
Nu ne intereseaza care anume sunt personajele daca povestirea iese din ret elele si
comunitat ile cu care ne identicam, punand chiar si o simpla relat ie deasupra acestora,
prin intermediul careia sa judece comunitat i diferite, atunci avem de-a face cu cel mai
simplu caz de povestire cu metapersonaj. Relat ia este metapersonajul , iar povestirea
este una contemplatoare, devenind astfel o metapovestire. Astfel, postmodernismul
cu metapovestire devine un relativism care se autoinrma (prin inconsistent a dintre
relat ia istorica intracomunitara si cea care sta ca metapersonaj). Eroarea, indica
Rorty, vine din aceea ca postmodernii nu propun nici un metapersonaj si deci nici o
5
Ibid., p. 350.
6
Ibid., p. 351.
S

12
metapovestire. Daca se insista asupra necesitat ii relat iei de identitate dintre metapo-
vestire si pozit ie losoca,

atunci postmodernismul este postlosoc

7
. Dar, arma
Rorty, ar mult mai bine sa se renunt e la aceasta relat ie de identitate. Trebuie sa
renunt am deci la a atribui o metapovestire postmodernilor si sa coboram semnicat ia
unor termeni ca

rat ional si

moral n interiorul comunitat ii. Pe parcursul aces-

tei lucrari vom reveni asupra acestei concept ii, pentru a analiza consecint ele pe care
consideram ca le are n cadrul stiint elor sociale.
Vom detalia n continuare cateva dintre caracteristicile unei abordari nguste, pen-
tru a putea analiza apoi compatibilitatea cu perspectiva morala nfat isata mai sus,
compatibilitate menita sa releve un proces dicil de conceptualizat, dar usor de con-
statat n losoa ultimului secol: coborarea moralei ntr-o piat a dominata de reguli de
sorginte economica, funct ionale n spat iu delimitat si la un moment dat, care asigura
individului doar acele instrumente deliberative care i sunt necesare pentru a trai n
comunitatea din care face parte. Ce inuent a are o astfel de abordare asupra viet ii
sociale este greu de spus cu certitudine, dar sub semnul acestei compatibilitat i pot
facute observat ii interesante cu privire la consecint ele pe care abordarile nguste le pot
avea asupra viet ii sociale.
2. Abordarile nguste

In

A Price Theory
8
, David Friedman analizeaza casatoria ca pe un contract
7
Ibid., p. 352.
8
David Friedman A Price Theory, Chapter 21 The Economics of Love and Marriage,
www.daviddfriedman.com/Academic/Price Theory (20/12/2002)
S

13
economic. El construieste doua modele formale al piet ei mariajului, cu scopul de a
descoperi implicat iile pe care acceptarea poligamiei n cadrul unei societat i le poate
avea asupra bunastarii membrilor acesteia. Cu ajutorul acestor modele, el construieste
o piat a (societate) n care poliginia si poliandria sunt permise, tragand concluzia (pe
care o numeste aparent paradoxala) ca poliginia ar folositoare femeilor, iar polian-
dria ar folositoare barbat ilor, deoarece pentru ecare sansele de a se implica ntr-o
relat ie ar creste n timp ce costurile ar scadea.

Rezultatul ar parea mai put in para-

doxal daca am substitui sot iile si sot ii (sau sot ii si sot iile) cu masinile si cumparatorii
de masini.
9
Nu intent ionam sa reprosam autorului vulgarizarea unor subiecte tratate
de stiint ele sociale, dar am ment ionat acest citat pentru a indica modul n care sunt
tratate problemele sociale n cadrul abordarilor nguste. Cel put in sub aspect formal,
nu ntalnim nici o diferent a ntre a ncheia un contract de casatorie si a ncheia unul
de vanzare a unei masini. Si totusi, o casatorie, ca relat ie ntre doi viitori membri ai
aceleiasi comunitat i, implica multe alte aspecte care nu numai ca nu suporta forma-
lizarea, dar provoaca modicari asupra multora dintre interact iunile ulterioare ntre
membrii corpului social, cu adanci implicat ii n sfera non-economica. Am putea de
pilda urmari, cu o anumita tolerant a a cuantumului rezultatului, ce se ntampla n
cazul n care unul dintre cei doi sot i ncalca un obicei al grupului din care fac parte?
O astfel de ncalcare poate inuent a semnicativ viat a tuturor membrilor grupului
social si, n cele din urma, se poate rasfrange si asupra domeniului economic, dar este
absurd sa presupunem ca putem prevedea toate rezultatele unei astfel de ncalcari.

In fond, nu ne mpiedica nimeni ca, dupa modelul nchipuit de David Friedman,

sa elaboram o economie a adulterului, una a concubinajului sau una a casatoriei ho-
9
Idem.
S

14
mosexuale. Trebuie sa t inem totusi cont, n aceste demersuri, de faptul ca nu toate
relat iile ntre indivizi sunt dominate de legile tranzact iei, ca putem ntalni si relat ii
n care indivizii cauta cu totul altceva, dar care pot avea o inuent a majora asupra
relat iilor tranzact ionale. David Friedman este departe de a constitui un caz rar, desi
reprezinta o extrema, n sensul ca si construieste problemele si argumentele cu ajuto-
rul unui set strict de caracteristici ale societat ii, cu scopul de a demonstra ca, printr-o
organizare ecienta si inteligenta a grupurilor sociale, astfel ncat toate sa si poata
urmari interesele, nu avem nevoie de nici o structura superioara interesului individual
care sa vegheze asupra ment inerii ordinii sociale.
Majoritatea lucrarilor actuale care vizeaza viat a unui corp social constituie ast-
fel de abordari nguste ale viet ii n comun. Pare sa existe o convingere generala ca
limitarea discursului la un singur set de instrumente teoretice, n acelasi timp cu ex-
tinderea sa asupra ntregii problematici a viet ii sociale, la care se adauga clauze de tip
ceteris paribus sau mutatis mutandis, pot explica ntr-o masura reprezentativa toate
mecanismele viet ii sociale, conducandu-ne la rezolvarea tuturor problemelor.
O trecere n revista a principalelor caracteristici ale abordarii nguste trebuie n-
ceputa cu o observat ie negativa: o abordare ngusta nu este o doctrina, n sensul de
expresie a unei ideologii . Ea nu are structura si nici instrumentele unei doctrine. Nici
nu este ncheiata de un set de instruct iuni atat de exact ca cel al unei doctrine, cu
toate ca, privita n ansamblu, ea ar putea usor confundata cu o doctrina. Totusi,
exista o diferent a foarte importanta: n timp ce doctrina constituie un sistem complet
de norme, reguli si prevederi, abordarea ngusta constituie un set de instrumente cu
ajutorul carora orice norma, regula sau prevedere necesara bunei organizari sociale
poate emisa. Altfel spus, doctrina stie (si spune) cum, iar abordarea ngusta permite
S

15
sa se stie (si sa se spuna) cum, si anume prin raportarea oricarei probleme la modelul
sau interpretativ.
O trasatura importanta a acestei abordari este aceea ca nu se constituie ca un

tra-
tat despre guvernare, sau despre stat, ci ntr-unul ce are ca subiect campul ngust al
unei discipline, dar care si adauga propriei completitudini interioare o completitudine
de sistem, prin demonstrat ii care nfat iseaza modul n care axiomele sunt valabile n
afara domeniului prin simpla substituire a elementelor atomare. Spre exemplu, daca
substituim cumparator si vanzator cu partener si partenera, obt inem doar o alta
relat ie, care funct ioneaza n acelasi mod cu cea de la care am pornit si ne permite ast-
fel sa reglam (sau, cel put in, sa deducem modul n care putem regla) piat a casatoriei,
n acelasi mod n care o puteam face n cazul piet ei automobilelor, sau al oricarei
alte piet e de bunuri. Abordarea ngusta se caracterizeaza astfel pozitiv prin tratarea
tuturor problemelor sociale cu un set de instrumente care s-a dovedit ecient n rezol-
varea unui set limitat de probleme. Altfel spus, este o abordare a problemelor legate
de ntreg cu mijloacele cu care am abordat cu un oarecare succes, sau chiar cu un
succes larg acceptat ca atare, n unele cazuri problemele part ii. Acesta este motivul
pentru care am numit-o ngusta, pentru ca n realitate valabilitatea teoretica a acestei
abordari nu depaseste granit ele domeniului disciplinei respective.
Abordarile nguste mprumuta multe dintre raspunsurile posibile oferite de losoe
n domeniul judecat ilor de valoare pentru a-si extinde sfera raspunsurilor asupra unor
probleme virtuale. Apar astfel o serie de corolare ale teoremelor care stabilesc condit iile
economice n care putem discuta despre moralitatea unei anumite act iuni, pe baza
mprumutarii unor instant e ale unor judecat i de valoare. Aceste mprumuturi sunt
extensiuni imaginare care nu acopera decat part ial si accidental sfera preocuparilor
S

16
losoei sociale.
Un alt element denitoriu al abordarilor nguste este optimismul dat de convingerea
ca elementele cu care acestea lucreaza nu sunt simple intuit ii. Valoarea economica are
un etalon, datele statistice privind preferint ele si asteptarile indivizilor sunt, ntr-o
masura apropiata, palpabile, deci urmarile unui schimb economic pot calculate cu
exactitate, ca si urmarile unei decizii privitoare la preferint ele si asteptarile indivizilor.
Astfel putem sust ine ca schimbul economic sau clasicarea adecvata
10
a spat iului social
sunt not iuni mult mai relevante pentru explicarea interact iunilor dintre indivizi decat
elemente care constituie not iuni vagi, cum ar iubire, mila etc. Poate ca aceasta este
cauza pentru care abordarile economice si cele sociologice se numara printre cele mai
agresive si se constituie adesea (n mod vicios) ca perspective losoce, uneori pentru
simplul motiv ca autorul are (si) o format ie losoca. Fundamentul moralitat ii nu
depaseste, n cadrul acestor abordari, limitele comunitat ii si ale instant ei judecat ii de
valoare.
Nu putem demonstra ca pragmatismul postmodern este o cauza a demersurilor
de acest tip, dar putem sublinia similitudinea dintre abordarea ngusta si concept ia
moralitat ii de inspirat ie postmoderna.

In cadrul primeia, corpul social este alcatuit
dintr-o mult ime de relat ii traductibile n cadrul unui limbaj specializat, dotat cu un
aparat semantic propriu si, prin aceasta, complet; nu mai sunt necesare nici expresii si
nici instrumente din afara acestui limbaj . Traducerea poate facuta si n alt limbaj,
desigur, dar acela este altul si atat, nu poate mai bun sau mai rau dec at acesta.

In
cadrul celei de-a doua, considerand setul de precepte morale un limbaj , observam ca
10
Pierre Bourdieu Rat iuni practice, o teorie a act iunii, Editura Meridiane, Bucuresti, 1999, pas-
sim.
S

17
acesta este la randul lui complet n momentul n care am atins granit ele comunitat ii.
Dincolo nu exista decat altele, la fel de bune sau la fel de rele, deci fara nici o relevant a
pentru valoarea celui n cadrul caruia ne situam.

In ambele cazuri avem o restrangere
de la sfera lingvisticii la cea a limbajului , cu pretent ia ca lingvistica poate redata
corect si toate problemele ei pot rezolvate n cadrul limbajului . Astfel, revenind la
obiectele analizei noastre, avem o disciplina din cadrul stiint elor sociale care este pusa
pe post de limbaj n acelasi mod n care moralitatea comunitat ii este pusa pe post de
limbaj . Similar, n primul caz avem o disciplina completa si sucienta pentru tratarea
oricarui obiect al stiint elor sociale, iar n cel de-al doilea avem o moralitate completa
si sucienta pentru a discuta despre moralitate.
O metoda de a evita aceasta percept ie, sau de a o considera irelevanta, este
urmatoarea: nvat aturile morale sunt mprumutate, sub forma de instant e, ca principii
subiacente ale domeniului teoretic, asa ncat ele pot modicate ulterior n funct ie
de necesitat ile abordarii nguste, ale carei principii primeaza. Altfel spus, daca avem
de-a face cu o relat ie de schimb economic sprijinita pe instant a judecat ii morale

sa nu
mint i, n funct ie de condit iile de posibilitate ale relat iei noi putem modica ulterior
aceasta instant a fara a afecta negativ relat ia; astfel, noua judecata morala

sa nu mint i
daca. . . poate salva relat ia si moralitatea ei, fara nici un apel la instrumente care ar
putea sa valideze sau nu noua instant a n sistemul judecat ilor morale. Prin acest ar-
ticiu abordarile nguste neaga necesitatea unui cadru teoretic pentru judecat ile de
valoare. Acestea devin simple funct ii n cadrul teoretic dat.
Chiar si n aceste condit ii pot exista doua obiect ii destul de serioase cu privire la
relevant a acestor abordari pentru descifrarea relat iilor sistemului social. Prima este
aceea ca societatea reprezinta un model mult prea complex pentru a o putea nscrie
S

18
ntr-o teorie completa cu ajutorul unor instrumente care pot descifra toate aspectele
unei relat ii, astfel ncat pretent ia extinderii dincolo de modelul ngust este exagerata.
Aceasta este respinsa de obicei printr-o rasturnare de perspectiva impusa printr-un
mecanism deductiv: vedem bine ca schimbul dintre doi indivizi, A si B, se produce n
anumite condit ii, cu anumite pierderi, castiguri etc., dar nu putem vedea condit iile,
pierderile sau castigurile la nivelul tuturor schimburilor care au loc ntr-un corp social
la un anumit moment. Prin urmare, nu trebuie sa ncercam sa efectuam astfel de
calcule, ci sa ncercam ca, pe baza a ceea ce putem cunoaste (i.e. relat ia simpla si
problematica sa), sa construim un cadru teoretic care sa ne permita sa operamn cadrul
complex al totalitat ii relat iilor dintr-un corp social prin raportarea la modelul relat iei
simple. Aceasta perspectiva este acceptabila, dar se sprijina pe o convingere adesea
lipsita de temei, si anume aceea ca problematica relat iei-model ar avea aplicabilitate
nelimitata (condit ionata doar de clauze de tipul mutatis mutandis, ceteris paribus
etc.) pentru modelul complex si ar putea constitui o baza pentru luarea unor decizii
care sa inuent eze pe viitor desfasurarea viet ii sociale. Modelul complex nu este o
suma de relat ii model, din simplul motiv ca aceasta relat ie se modica n momentul n
care i se alatura o alta. Asadar, ceea ce mpiedica aplicabilitatea la nivel general este
mai degraba capacitatea limitata de a sesiza diferent ele dintre modelul izolat si cele
cuprinse ntr-o suma. Astfel, atunci cand lucram cu clasa relat iilor dintre indivizi la
nivelul corpului social folosim estimari, clasicari articiale si modelul cel mai probabil
al relat iei izolate de la care am pornit. Suntem astfel foarte departe de posibilitatea
de a indica ntotdeauna n mod corect rezultatele si inuent ele unor decizii asupra
acestui ansamblu complex de relat ii.
A doua obiect ie ar aceea ca relat iile dintre indivizi au naturi diferite, astfel ncat
S

19
nu ne putem referi la suma relat iilor din cadrul unui corp social pe baza modelului
teoretic al unei relat ii de o anumita natura. Aceasta ar presupune ca noi sa folosimn
cadrul argumentarii o premisa prin care sa echivalam orice relat ie cu relat ia pe care
am luat-o drept model. Referindu-ne la abordarea economica spre exemplu, putem
considera relat ia de schimb ntre doi indivizi, pe care o consideram corecta n anumite
condit ii, exprimate explicit sau implicit. Problema relat iei care poate asigura securita-
tea individului are nsa o cu totul alta natura si astfel, atunci cand sust inem ca relat ia
prin care A schimba cu B un bun economic este similara relat iei prin care A schima cu
B un serviciu, cu ment iunea ca acest serviciu este unul de securitate, premisa noastra
este falsa, indiferent de clauzele stipulate (i.e. voint a libera a amandurora, legalitatea
serviciului etc.). Or, n cazuri cum ar cele ale capitalurilor non-economice social
sau uman , falsitatea acestei premise distruge valabilitatea argumentelor. Cum ne
putem astepta atunci ca, pe baza unor astfel de argumente, sa putem lua decizii care
privesc respectivele relat ii?

Intrebarea pe care ne-o punem aici este urmatoarea: Cat de justicate sunt aceste
abordari, data ind pretent ia celor care le adopta de a explica interact iunea umana
n ansamblul social? De ce ar trebui sa consideram interact iunile dintre indivizi mai
degraba ca tranzact ii cu o cauza de natura data decat ca relat ii de natura complexa?

In
fond, act iunea mea de a schimba produse sau servicii
11
cu un alt individ poate lipsita
de orice motivat ie economica, chiar daca, judecand act iunea mea ca miscare zica (sau
cu urmari zice, n cazul serviciilor) a unor elemente care suporta valoare economica, i
11
Trebuie subliniat aici ca serviciile constituie un concept convent ional n sfera economica, tocmai
pentru a se putea constitui ca parte ntr-o relat ie de schimb; ne referim aici strict la acest nt eles al
termenului, lasandu-l deoparte pe cel care i poate atribuit n cadrul unei teorii morale.
S

20
se poate atribui o determinat ie economica. Si atunci, cum se poate ntemeia pretent ia
de a explica ansamblul interact iunilor dintre indivizi printr-un model economic? De ce
trebuie sa ne folosim de instrumentele sociologiei pentru a lua o decizie care priveste
indivizii care fac parte dintr-o comunitate? Masurarea opt iunilor indivizilor si a altor
parametri sociali ne poate furniza date importante despre corpul social, dar a reduce
ntreaga viat a sociala la sume variabile de preferint e, obiceiuri sau necesitat i este un
mod de a vedea lucrurile prin ngustimea fantei teoretice pe care am creat-o astfel,
considerand n acelasi timp, n mod eronat, ca avem cel mai larg camp vizual posibil
asupra viet ii sociale.
3. Problema sociala ca exercit iu

In general, abordarile nguste propun un model teoretic n cadrul caruia se pre-

supune ca exista un set complet de instrumente care sa permita rezolvarea oricarei
probleme sociale n cadrul sistemului. Cu ajutorul unui set de not iuni si metode spe-
cice unei discipline din cadrul stiint elor sociale se considera ca putem construi un
model al unei societat i destul de greu de atacat din punct de vedere teoretic si care,
n plus, cont ine rezolvarea tuturor problemelor cu care se poate confrunta o societa-
te. Astfel, echilibrul social ar asigurat, iar viat a sociala nu ar suferi tulburari care
sa i puna n pericol existent a. Orice problema este doar un exercit iu care poate
solut ionat n cadrul teoretic asumat.
Exercit iile teoretice se pot dovedi n foarte multe cazuri benece pentru deciziile
menite sa inuent eze viat a sociala.

In fapt, marii ganditori carora le sunt atribuite
principiile pe care se sprijin a sistemele democratice actuale care sunt, deocamdata,
S

21
cele mai dezirabile forme de organizare sociala exact asta au facut. James Madison,
spre exemplu, n

Federalist Ten
12
, a construit un joc al fact iunilor care sa asigure
libertatea cetat enilor unui stat. Aceasta dialectica a fact iunii, foarte convingatoare din
punct de vedere teoretic, a fost asezata la baza unui sistem care, pus n practica, s-a
dovedit mai mult decat satisfacator. De aici nsa si pana la modelul numit aici abordare
ngusta este o cale mai lunga, pe parcursul careia aria de aplicabilitate a observat iilor
si a concluziilor se ntinde la ntreaga sfera a viet ii sociale, dupa ce a fost furnizat
n prealabil un model al societat ii n care orice problema sociala poate tratata n
termenii problemei de la care s-a pornit. Vom ncerca mai jos sa subliniem o astfel de
evolut ie cu ajutorul unui exemplu.
Max Weber, considerat un metodolog al stiint elor sociale, a elaborat ipoteza inu-
ent ei majore a religiei protestante asupra capitalismului
13
cu ajutorul unor instrumente
sociologice. Folosind un criteriu de straticare sociala protestantismul , o observat ie
bazata pe instrumente sociologice statistica societat ilor n care traiau protestant i, cu
relevant a asupra modului de viat a si un fapt istoric lista lui Calvin , el a conchis
ca ecient a a fost sprijinita decisiv, ca opt iune pentru un mod de viat a n cadrul
societat ii, de catre protestant i, datorita unor elemente cheie cuprinse n preceptele
religiei la care acestia au aderat.
Suntem interesat i aici sa observam doua aspecte ale teoriei lui Weber. Primul este
acela ca teoria este centrata asupra legaturilor cauzale dintre ecient a privita ca mod
de viat a (sau vocat ie) si un precept religios, constituind un exercit iu de explicare a
unui comportament social pe baza unei trasaturi culturale. Al doilea este mult mai
12
James Madison Federalist Ten, www.ipums.org/sargent/federalist10.htm (19/04/2002).
13
Max Weber Etica protestanta si spiritul capitalismului, Humanitas, 1993.
S

22
aproape de subiectul lucr arii de fat a si este constituit de faptul ca nu avem de-a face cu
un model de explicare a comportamentului social pe baza trasaturilor culturale. Acest
lucru este foarte important, pentru ca ne permite sa facem o distinct ie ntre doua
moduri diferite n care sociologia poate utilizata n cadrul teoretic. Cel adoptat
de Weber constituie o incursiune ntr-un domeniu al viet ii sociale. Chiar daca ia n
vedere foarte multe aspecte ale viet ii sociale, Weber se opreste la a trage concluzia
doar cu privire la o posibila radacina a spiritului dominant al societat ii capitaliste.
Or, o concluzie de acest tip este departe de a putea considerata o observat ie certa
sau un instrument sigur pentru solut ionarea unor probleme sociale. El nu pretinde
n nici un moment ca aceasta radacina se regaseste n orice element al societat ii sau
ca, daca ar asa, orice aspect al viet ii sociale poate judecat n funct ie de aceasta
rad acina. Putem spune chiar ca demersul lui Weber urmeaza o cale inversa celei pe
care merg de obicei abordarile nguste. Este o cautare a unui element esent ial pornind
de la aspecte manifestate pregnant n societate.

In abordarea ngusta elementul e
el relat ie sau criteriu de clasicare sta la baza demersului; pornind de la element se
ajunge la decriptarea si teoretizarea aspectelor sociale cele mai diverse.
Modelul care urmeaza constituie o abordare ngusta, adica o incursiune cu aceleasi
mijloace la nivelul ntregului domeniu al viet ii sociale. Pierre Bourdieu sust ine ca
existent a claselor sociale este o evident a, data ind imposibilitatea unui principiu de
diferent iere a mediului social n eventualitatea absent ei acestora. Aceste clase nu sunt
nsa, pentru Bourdieu, asemenea celor din teoria lui Marx.

Ceea ce exista este un

spat iu social, un spat iu de diferent e n care clasele exista oarecum virtual, punctat,
nu ca un dat, ci precum ceva ce ar de facut.
14
Modelul propus de el pentru spat iul
14
Pierre Bourdieu Ibid., p. 19.
S

23
social este structurat dupa conceptul de capital . Prin intermediul acestui concept se
poate ajunge la o clasicare adecvata a tuturor elementelor societat ii si la o teorie a
Statului ca rezultat al unui

proces de concentrare a diferitelor feluri de capital

15
.
Observam ca expresia clasicare adecvata beneciaza de un plus de valoare adaugat
de cadrul teoretic n care aceasta este inclusa. Altfel spus, clasicarea adecvata este
adecvata datorita plasarii ei ntr-un context teoretic dat, dar pretent iile de valabilitate
a clasicarii transcend adesea acest context, doar pe baza respectivei adecvari . Acest
tip de demers si obliga adesea autorul la construct ii teoretice suplimentare, conducand
mai degraba spre clasicari articiale.
Iatan ce poate consta adecvarea:

Sent elege de la sine desi o ideologie ociala de

tip meritocratic poate ncerca sa faca sa se creada contrariul ca nu toate deosebirile
n sansele de apropriere a bunurilor si serviciilor rare pot n mod rat ional raportate
la diferent ele de capital cultural si capital scolar det inut. Trebuie asadar sa emitem
ipoteza ca exista un alt principiu de diferent iere, o alta categorie de capital a carei
distribut ie inegala sta la baza diferent elor constatate, n special n consum si n stiluri
de viat a.
16
Este interesanta aici desf asurarea rat ionamentului discursiv: daca nu putem expri-
ma totul n funct ie de not iunile date, atunci avem nevoie de o noua not iune. Acest
model este novator fat a de cel n care totul poate exprimat n funct ie de un concept
bine stabilit. Ceea ce le aseamana este nsa pretent ia de adecvare. Ambele pretind ca
dau seama de realitat i. Or, aceasta este o boala losoca veche, pe care diferit i teo-
reticieni ai stiint elor sociale o preiau fara a constientiza neajunsurile pe care le poate
15
Ibid., p. 78.
16
Ibid., p. 23.
S

24
aduce. Mai mult, adesea pretent iile merg pana la a nega orice rol al losoei n cadrul
teoriilor explicative nguste. Dar societatea nu este doar o concentrare de capitaluri.
Ea este mult mai complexa, este o mult ime nedeterminata (si indeterminabila) de
concepte si relat ii, iar operarea cu elementele acestei mult imi nu poate apart ine unei
singure discipline din cadrul stiint elor sociale. A exclude celelalte discipline nseamna
a exclude dintre observat ii o parte a acestor relat ii.

In acest mod, demersul lui Bourdieu este un sociologism, dupa cum cel analog ca-
re se slujeste de instrumentele economiei este un economism.

Intr-adevar, principiul
erorii rezida n ceea ce se numeste n mod tradit ional economism, adica n faptul de
a considera ca legile de funct ionare ale unuia din campurile sociale, si anume campul
economic, sunt valabile pentru toate campurile.
17
Aceasta este o descriere a abordarii
nguste facuta chiar de Bourdieau, care nsa nu reuseste sa observe ca, prin respin-
gerea utilitarismului
18
si prin elaborarea propriei teorii despre act iune si motivat ie n
societate face acelasi lucru, dar apeland la instrumentele sociologiei, la care adauga
cateva judecat i mprumutate din economie si din losoe. Abordarea sa ocupa nu
numai campul social al institut iilor politice, dar si pe cel al schimburilor economice,
pe baza observat iei ca exista bunuri care au o valoare simbolica, data de situarea
lor n domeniul spiritului, ceea ce face ca ele sa e supuse unui alt tip de relat ie de
schimb. Se ajunge astfel la o abordare a tuturor campurilor sociale pe baza unei te-
orii a campurilor sociale. Astfel, singurul progres notabil de ordin teoretic poate
considerat acela al distinct iei ntre campurile sociale. A merge nsa mai departe spre
explicarea ansamblului numai pe baza unei clasicari, e ea si completa, constituie un
17
Ibid., p. 118.
18
Ibid., p. 114 sqq.
S

25
exces. Acesta este subliniat si de incursiunea n domeniul moralei, unde Bourdieu ana-
lizeaza natura paradoxala a fundamentului moral
19
prin prisma raportului particular
(grup)-universal. Fundamentul moral este paradoxal, considera Bourdieu, pentru ca
el este adus n cadrul grupului fara nici un respect fat a de aspectul pe care l avea
n cadrul universalului. Acesta este totodata si un exemplu de raportare la grup, ce
constituie un sprijin pentru spiritul sanatos al liberalismului burghez postmodern vazut
de Rorty si o

desvrajire
20
cu ajutorul analizei sociologice.
Se observa, la o analiza atenta asupra unor demersuri sociologice de critica a
relat iilor sociale, ca putem regasi n cadrul acestei discipline toate instrumentele pen-
tru rezolvarea problemelor sociale, de la cele economice pana la cele morale. Ar putea
facute multe observat ii si s-ar putea aduce multe obiect ii, dar ne vom opri aici
numai la una, pe care o consideram cea mai importanta. Aceste demersuri pornesc
de la clasicari pe baza unor criterii alese (preocupari comune, tipuri de interact iune
etc.), astfel ncat ele se constituie n clasicari articiale, care pot modicate n
funct ie de criteriul adoptat f ara a afecta ansamblul teoretic. Astfel, cu doua criterii
diferite de clasicare putem ajunge la aceeasi explicat ie sau la o aceeasi solut ie pen-
tru o problema sociala.

In acest caz, cum putem considera clasicare pe baza careia
s-a constituit ntregul aparat teoretic drept relevanta pentru problema n cauza? Mai
mult, n cadrul aceluiasi sistem de clasicare putem descoperi cezuri sau suprapuneri.
Acestea ar trebui sa constituie neajunsuri suciente pentru a demonstra ca ne aam
n fat a unor clase greu de xat din punct de vedere teoretic. Si atunci, cum putem
sust ine ca avem o adecvare a clasicarii sucienta pentru a da explicat ii teoretice? Cel
19
Ibid., p. 176 sqq.
20
Ibid., p. 178.
S

26
put inn astfel de cazuri trebuie sa acceptam ca exista probleme care raman intangibile
teoriei sociologice, astfel ncat sociologismul, n sensul pe care l-am acordat mai sus
termenului, constituie si el un exemplu de abordare ngusta.
4. Rat ionalismul
Un alt aspect important al teoriilor stiint elor sociale este cunoasterea si modul
n care aceasta este utilizata n demersurile teoretice. Ne vom opri aici asupra unei
distinct ii facute de Michael Oakeshott ntre cunoasterea tehnica si cea practica
21
.

Intr-o cunoastere stiint ica autentica sunt cuprinse ambele tipuri de cunoastere. Cea
din urma se deosebeste de prima prin aceea ca

se regaseste numai n utilizare, nu

are caracter reexiv si nu poate formulata prin reguli
22
. Oakeshott avertizeaza: nu
este o cunoastere de tip ezoteric, dar nici nu cont ine metoda unei doctrine explicite.
Aceasta distinct ie nu trebuie confundata nici cu cea dintre a sti cum si a sti ca
pentru ca aceste doua tipuri sunt prezente n ecare membru al dihotomiei tehnica-
practica , nici cu distinct ia dintre cunoasterea mijloacelor si cunoasterea scopurilor.
Ele se mbina si nu pot ntalnite separat, cum poate cazul cunoasterilor din cadrul
celorlalte distinct ii.

Intr-o formulare plastica, ecare individ are cunostint e pe care le
poate pune n cart i si cunostint e pe care le ngroapa odata cu el.
Rat ionalismul, dupa Oakeshott,

consta n teza ca ceea ce am numit cunoastere

practica nu este deloc cunoastere, teza ca, propriu-zis vorbind, nu exista nici o cu-
21
Michael Oakeshott Rat ionalismul n politica, Editura All, Bucuresti, 1995.
22
Ibid., p. 15.
S

27
noastere care sa nu e cunoastere tehnica
23
. Observam aici o similitudine ntre teza
rat ionalista si una dintre motivat iile posibile ale abordarilor nguste aceea ca un
instrument care nu permite calculul sau cuprinderea sub un model explicativ este
inutil; astfel, gandirea morala este socotita irelevanta pentru o astfel de abordare,
ntrucat nu poate ncadrata ntr-un tipar tehnic. Prin urmare, putem considera ca
specialistul stiint elor sociale care elaboreaza o abordare de acest tip comite o eroare
rat ionalista.

Am sugerat ca cunoasterea implicata n ecare activitate completa nu

este niciodata doar cunoastere tehnica. Daca acest lucru e adevarat, ar putea parea
ca eroarea Rat ionalistului este de un fel foarte simplu eroarea de a lua partea drept
ntreg, de a nzestra o parte cu calitat ile ntregului.
24
Aceasta poate considerata
o reformulare valabila pentru teza lucrarii de fat a privitoare la lipsa de justicare a
abordarilor nguste: sunt abordari ale ntregului (viet ii sociale) ce pot considerate
eronate, deoarece nu reusesc sa e relevante decat pentru o parte a acestuia.
Luand ntregul ansamblu al relat iilor dintre membrii unui corp social drept relat ii
de un anumit tip adica exact ceea ce se face n cadrul unei abordari nguste ,
elaboram legi valabile despre parte si extindem valabilitatea lor asupra ntregului.
Unele dintre observat ii sunt nu numai valabile, dar si utile n procesul de decizie
ntalnitn viat a sociala curenta. Bunaoara, constatarea ca o tranzact ientre doi indivizi
implica doua tipuri de costuri interne si externe, sau costurile legate de obiectul
tranzact ionat si cele legate de tranzact ie luata ca act iune poate conduce, atat pe
plan teoretic cat si pe plan practic, la decizii care sa poata inuent a n mod benec
relat iile sociale. Un bun exemplu n aceasta privint a ar acela al deciziei de a nu se
23
Ibid., p. 19.
24
Ibid., p. 20.
S

28
interveni n cadrul economic decat n cazul monopolurilor
25
. Aceasta decizie este luata
pe baza observat iei ca o relat ie necesara (care presupune o tranzact ie) s-ar bloca, sau
ar deveni anevoioasa, eventual chiar periculoasa daca, date ind costurile inacceptabile
ale tranzact iei, daca nu s-ar interveni articial asupra ei, unde articial vizeaza lipsa
de normalitate (naturalet e) a unei intervent ii a statului pe piat a economica. Ne putem
astepta ca o decizie politica sa ment ina relat iile de acest tip, dar nu putem demonstra
n acest cadru teoretic ngust nici corectitudinea modelului si nici necesitatea acestei
decizii. Valabilitatea si utilitatea observat iilor trebuie sa se restranga la nivelul part ii.
Nu putem vorbi de monopol n cazul relat iilor intime si nu putem spera ca vom obt ine
vreodata un model general corect al relat iilor de monopol sau clasicarea adecvata care
sa ne permita rezolvarea tuturor problemelor si sa ne dea certitudinea mbunatat irii
echilibrului social.
Oakeshott merge nsa mai departe n conturarea erorii rat ionalistului, spunand:

Dar greseala Rat ionalistului nu se opreste aici. Daca marea sa iluzie este suvera-
nitatea tehnicii, totusi el se lasa nselat, nu mai put in, si de aparenta certitudine a
cunoasterii tehnice. Superioritatea cunoasterii tehnice sta n aparent a ca ea ar porni
din ignorant a pura si s-ar ncheia cu o cunoastere certa si completa, aparent a ca ar
ncepe si s-ar termina cu certitudinea.
26

In cazul nostru, pentru a face aceeasi obiect ie
cu privire la abordarea ngusta, trebuie sa nlocuim

tehnica cu

modelul si

cer-
titudinea cu

aplicabilitatea. Iluzia vine astfel din aceea ca modelul tranzact ional,

spre exemplu, este aplicabil indiferent de elementele puse n relat ie. Daca un individ
25
Problemei necesitat ii monopolurilor este tratata economic de catre Milton Friedman, n Capita-
lism si libertate, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1995, pp. 43 sqq.
26
Oakeshott, op. cit., p. 20.
S

29
si exprima preferint a prin vot, atunci putem vorbi de o piat a politica. Trebuie sa
observamnsa ca n acest caz presupunem deja determinat ii ale elementelor incluse n
relat ia tranzact ionala (alegatorul si candidatul), iar acestea pot atat de puternice
ncat pot anihila modelul teoretic elaborat fara a t ine cont de ele. Un candidat cu o
oferta impecabila (relativ la cerere) ntr-un mediu social poate esua n tentativa de
ncheiere a tranzact iei din cauze externe piet ei politice, care se pot dovedi greu sau
chiar imposibil de formalizat n limbaj tehnic. Modelul teoretic poate sa nu e anulat,
dar este particularizat, ceea ce presupune o legatura stricta ntre acesta si o anumita
piat a. Astfel, certitudinea cunoasterii tehnice nu reuseste sa acopere ntregul camp
practic pe care l vizeaz a cunoasterea.
Ludwig von Mises reconstituie societatea ca un camp vast al interact iunilor ntre
agent i rat ionali
27
. El nusi propune elaboreze o doctrina, nnt elesul dat termenului n
losoa politica, aratandu-se constient de faptul ca

praxeologia si stiint ele economice

nu sunt calicate sa trateze aspectele transcendente si metazice ale vreunei doctri-
ne
28
. Totusi, considera ca acestea nici nu sunt necesare tratarii problemelor sociale.

Daca o losoe a admis necesitatea unor legaturi de ordin social ntre oameni, atunci
s-a plasat singura, n masura n care problemele act iunii sociale intra n joc, pe un
teren de pe care nu exista evadare n convingeri personale si profesiuni de credint a
care sa nu poata supuse unei examinari amanunt ite prin metode rat ionale.
29
Aici
consideram ca gasim ilustrarea greselii rat ionalistului la care se referea Oakeshott,
27
Ludwig von Mises Human Action A Treatise On Economics, Fox & Wilkes, San Francisco,
1996.
28
Ibid., p. 180.
29
Idem.
S

30
aceea de a miza totul pe superioritatea cunoasterii tehnice, data de iluzia certitudinii.
Pentru von Mises ceea ce nu poate examinat cu metode rat ionale nu poate
avea loc n teoria sociala. De exemplu,

n ciocnirea dintre aceste grupari [liberali,

socialisti si intervent ionisti] apare din nou o discut ie despre probleme fundamentale
ale losoei. Oamenii vorbesc despre libertate adevarata, egalitate, justit ie sociala,
drepturi individuale, comunitate, solidaritate si umanitarism. Dar ecare grupare are
intent ia de a demonstra prin rat ionalizare si prin referire la experient a istorica ca numai
sistemul pe care l recomanda va conduce la prosperitatea si satisfact ia cetat enilor.
30
Dar aceste aspecte, arm a von Mises, nu sunt importante pentru ceea ce numim ordine
sociala, pentru ca aceasta presupune o forma de guvernamant, care se sprijina pe
act iunile indivizilor, ceea ce ar trebui sa ne duca cu gandul mai degraba la praxeologie
si la stiint ele economice. Prin urmare, ceea ce putem face este sa ncercam sa elaboram
o stiint a a act iunii umane. Un element esent ial al acestei stiint e este calculul economic
capitalist.

Evolut ia calculului economic capitalist a fost condit ia necesara pentru

aparit ia unei stiint e sistematice si logic-coerente a act iunii umane.
31

In cazul unui sistem de proprietate privata, individul

schimba bunuri si servicii,

nu efectueaza munca fort ata si nu plateste tribut. Cu sigurant a el nu este indepen-
dent. El depinde de alt i membri ai societat ii. Dar aceasta dependent a este mutuala.
Cumparatorul depinde de vanzator, iar vanzatorul de cumparator.
32
Avem n teoria
lui von Mises un tablou al sferei economice a societat ii, n care autorul vede act iunea
umana. Avem de-a face tot cu o abordare ngusta, desi aceasta are un caracter special,
30
Ibid., p. 183.
31
Ibid., p. 231.
32
Ibid., pp. 282-283.
S

31
pentru ca autorul are pretent ia ca arata modul n care teoria care t ine de guvernamant
poate elaborata cu ajutorul praxeologiei si al stiint elor economice. Pare sucient ca
teoreticianul care vrea sa elaboreze o teorie privitoare la viat a sociala sa det ina in-
strumentele rat ionalistului.
David Friedman duce astfel de aplicat ii la extrem, construind sistemul de organi-
zare sociala denumit anarho-capitalism
33
. Aceasta este o abordare n care se ajunge
la tratarea justit iei n ansamblul ei ca relat ie n care arbitrul nu mai este necesar, sau
cel put in nu n forma la care ne-am putea gandi: relat ia de arbitraj juridic devine o
relat ie economica.

In acelasi mod, economistii ajung sa judece orice interact iune sub
aspectul valorilor de schimb, iar sociologii sa decupeze campuri sociale pe baza datelor
culese din viat a sociala.
Astfel de teoreticieni verica toate armat iile lui Oakeshott cu privire la rat io-
nalist, iar teoriile lor constituie abordari nguste ale viet ii sociale, sprijinite doar pe
instrumente rat ionaliste, tratand toate problemele sociale cu metodele cu care trateaza
un tip de probleme si mbrat isand la nivelul judecat ilor de valoare liberalismul burghez
postmodern, care le confera autonomie morala si le inuent eaza semnicativ demersul
teoretic.

Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem acum este: cum putem demonstra
insucient a unor astfel de abordari?

In continuare vom ncerca sa oferim un raspuns.
5. Mai exista o teorie losoca?
Am pornit n enumerarea premiselor de la perspectiva postmoderna asupra mo-
33
David Friedman The Machinery of Freedom; Guide to a Radical Capitalism, La Salle Open
Court, Illinois, 1989.
S

32
ralitat ii, exemplicand apoi detaliat ce nt elegem prin abordari nguste. La acestea
am adaugat modul n care sunt privite problemele sociale n cadrul teoretic modern
(Weber) si apoi n cel al abordarilor nguste (Bourdieu), dupa care am expus criti-
ca rat ionalismului politic facuta de Oakeshott si am dat cateva exemple pe care le
consideram graitoare pentru justet ea observat iilor acestei critici. Vom nchide sirul
premiselor cu ncercarea de a raspunde la ntrebarea

Mai exista o teorie losoca?

cu specicarea ca ne referim la domeniul social, si nu la losoe n genere. Daca
avem motive sa credem ca raspunsul la aceasta ntrebare este pozitiv, atunci setul de
premise ne va permite sa sust inem lipsa de valabilitate a abordarilor nguste, ceea ce
ar nsemna ca ele sunt insuciente pentru elaborarea unei teorii complete asupra viet ii
sociale.
Ne putem situa pe doua pozit ii atunci cand vorbim despre viat a sociala, astfel
ncat putem ajunge la doua moduri complet distincte de a judeca activitat ile unui
corp social. Prima este aceea a ntregului explicat cu instrumentele losoei clasice.

In acest caz avem doua planuri majore de

act iune, transcendentul si ontologicul,

ntre care conexiunile sunt facute de cel care sust ine demersul teoretic prin raportarea
la not iuni abstracte ridicate la rang de calauze, cum este cazul Dreptat ii la Platon
sau al Spiritului la Hegel. Pornind de la aceste not iuni de baza cu natura abstracta,
discursul losoc se extinde asupra ntregului sistem al viet ii sociale, facand abstract ie
de particularitat i, dar indicand totusi principiile suciente pentru organizarea viet ii
sociale si pentru ment inerea echilibrului social. Acest mod de a vedea lucrurile nu mai
are astazi decat o valoare pur teoretica.
A doua pozit ie este aceea a explicat iilor oferite cu ajutorul instrumentelor stiint elor
sociale.

In acest caz avem de-a face cu rat ionalitatea ca metoda dominanta din punct
S

33
de vedere teoretic, iar rezultatul este reprezentat de solut ii eciente pentru organiza-
rea viet ii sociale si pentru ment inerea echilibrului social. Practica politica si sociala
contemporana are la baza aproape n exclusivitate astfel de solut ii elaborate cu in-
strumente rat ionale ale stiint elor sociale.
Evolut ia istorica de la prima pozit ie la cea de-a doua s-a desfasurat ntr-un interval
foarte scurt. Observat ia care ne atrage atent ia este aceea ca nu exista o pozit ie inter-
mediara: principiile vechi au fost nlocuite n ntregime cu solut iile noi. Cu sigurant a
putem vorbi despre o evolut ie n adevaratul nt eles al cuvantului: avem de-a face n
cadrul acestor teorii cu o crestere a rolului perspectivei individului, cu o nmult ire a
not iunilor concrete, cu instrumente care ne ofera posibilitatea de a verica valabili-
tatea unor principii etc. Noutatea cea mare este nsa aceea ca vechile principii sunt
adesea eliminate complet din cadrul teoretic, iar valorile vechi e au capatat un uz
precis, e au fost eliminate din joc.

In acest fel s-a ajuns la convingerea ca o disciplina
cum este losoa, considerata a opera cu not iuni vagi si cu relat ii abstracte, nu-si mai
gaseste locul n cadrul stiint elor sociale.
Isaiah Berlin, ntr-un articol n care cerceteaza ndreptat irea de a sust ine existent a
unei teorii politice (si implicit losoce, deoarece el deosebeste teoria politica de
stiint ele politice, referindu-se la prima ca la o teorie sociala losoca), arma ca

exista
numai doua motive ntemeiate pentru care putem certica sfarsitul unei discipline:
unul este acela ca presupozit iile ei de baza, empirice, metazice sau logice, nu mai
sunt acceptate, e pentru ca au devenit foarte slabe, e pentru ca au fost discreditate
sau respinse. Celalalt este acela ca noi discipline au ajuns sa ndeplineasca sarcinile
ndeobste satisfacute de cea veche
34
.
34
Isaiah Berlin Does Political Theory Still Exist?, n Concept & Categories Philosophical Essays,
S

34
Berlin face apoi o distinct ien cadrul stiint elor, pe criteriul capacitat ii de a opera cu
concepte clare si de a ajunge la concluzii. Astfel, putem vorbi de stiint e atunci cand
avem concluzii acceptate de majoritatea celor care au de-a face cu cele sust inute n
aceste concluzii si de pseudo-stiint e atunci cand conceptele cu care se opereaza sunt
vagi, iar ipotezele si concluziile sunt

instabile si vehement contestate

35
. Dar Berlin
observa ca exista ntrebari care nu se ncadreaza n nici una dintre aceste categorii si,
pe langa faptul ca nu stim raspunsul la aceste ntrebari, nici nu ne sunt clare caile
pe care ar trebui sa le urmam pentru a obt ine un raspuns si pentru a stabili criteriile
pe baza carora un astfel de raspuns, odata obt inut, ar putea acceptat.

Unul dintre
cele mai sigure semne ca ne aam n fat a unei ntrebari losoce caci acestea sunt
ntrebarile despre care discutam aici este acela ca suntem n ncurcatura chiar de
la punerea ntrebarii, ca nu exista nici o tehnica bine stabilita si nici o expertiza
universal recunoscuta pentru tratarea acesteia.
36
Sarcina cautarii unor raspunsuri la
aceste ntrebari, arata Berlin, revine teoriei politice, sau discursului losoc pe teme
sociale.
Trebuie sa se admita deci, n cadrul unor demersuri teoretice privitoare la viat a
sociala, ca adesea exista dicultat i ce constau chiar n depistarea tuturor problemelor
cu care ne confruntam.

In plus,

armat iile despre natura zica pot atinge neutrali-

tatea n aceasta privint a [a dorint elor si intereselor oamenilor]; acest lucru este nsa
mult mai dicil nsa cand datele problemei sunt istorice, si frizeaza imposibilul n ca-
zul viet ii morale si sociale, unde chiar si cuvintele sunt indubitabil ncarcate cu un
Oxford University Press, 1980, p. 143.
35
Ibid., p. 145.
36
Ibid., p. 146.
S

35
cont inut etic, estetic sau politic
37
.

Intrebarile care fac obiectul losoei, sust ine Berlin, sunt acelea care nu cad n
sarcina unei stiint e independente. Poate cazul ca, n timp, sa apara o stiint a care
sa preia sarcinile de a raspunde la numite ntrebari, sa dezvolte tehnici de cercetare si
criterii de vericare a raspunsurilor. Dar exista probleme care vor ramane cu obstinat ie
sub incident a losoei si care nu au reusit, indiferent de eforturile depuse n acest sens,
sa se elibereze de sub tutela, e prin gasirea unor metode empirice, e prin gasirea
unor metode formale de a cauta raspunsuri si de a le certica; aceste probleme implica,
prin miezul lor, judecat i de valoare. Acesta este cazul eticii, iar teoria politica trebuie
sa opereze cu astfel de judecat i de valoare.
Acum trebuie sa facem cateva observat ii cu privire la diferent ele specicate de
Berlin si la problema la care cautam un raspuns aici. Abordarile nguste pot tratate
ca teorii stiint ice. Motivul pentru care concluziile la care aceste demersuri teoretice
ajung raman discutabile este acela ca pretind ca, odata cu raspunsurile la propriile
probleme, ofera si raspunsuri la problemele mai largi, care depasesc mijloacele lor de
cercetare. Cand vorbim de problemele unei societat i si de modul n care acestea trebuie
rezolvate vorbim de ganditori politici , sau de loso preocupat i de aceste probleme.
Or, n acest caz, ne apare ca ind gresita concept ie conform careia,

de ndata ce
suntem ncredint at i ca stim cum trebuie sa procedam [pentru a raspunde], ntrebarea
nu ne mai apare ca ind losoca
38
.
Ca multe dintre aceste probleme, odata stabilit scopul acceptat de catre cei mai
mult i membri ai corpului social, pot gasi un raspuns n urma exercitarii unor metode
37
Ibid., p. 157.
38
Ibid., p. 146.
S

36
de cercetare specice stiint elor sociale, poate adevarat. Raspunsul lantrebarea Care
este cea mai buna metoda de a asigura o tranzact ie ntre doua grupuri de indivizi? poa-
te gasit prin metode specice economiei. Raspunsul la ntrebarea Cum se comporta
indivizii care au un set dat de caracteristici ale personalitat ii n fat a invitat iei de a
alege ntre doua obiecte? poate gasit cu instrumentele sociologiei. Dar raspunsurile
la ntrebari de genul Trebuie pus individul n situat ia de a alege ntre aceste doua
obiecte? sau Putem permite tranzact iile libere ntre oricare doua sau mai multe gru-
puri de indivizi, indiferent de consecint ele tranzact iei pentru grupurile adiacente? nu
pot convingatoare atunci cand ne sunt oferite exclusiv din cadrul disciplinelor care
ne ofera raspunsurile la ntrebarile de primul tip. A crede acest lucru nseamna a crede
n capacitatea unei abordari nguste de a rezolva toate problemele sociale.
Argumentul potrivit caruia losoa ar trebui exclusa din sfera stiint elor sociale
capabile sa ofere raspunsuri la problemele sociale este construit uneori si pe observat ia
ca sistemele sociale construite pe baza ideilor losolor s-au dovedit adesea foarte
problematice, sau chiar falimentare din punct de vedere pastrarii unui echilibru social
minim. El mai presupune si convingerea ca, dat ind ca losoa s-a dovedit incapabila
de a demonstra existent a unor corespondent e ale conceptelor cu care opereaza, esuand
astfel n tentativele de a ne asigura ca putem adera la un set anumit de valori fara teama
ca vom descoperi pe parcurs inconveniente majore rezultate din opt iunea noastra, ea
trebuie data de-o parte si nlocuita cu stiint e care, cel put in sub aspectul prevederii
consecint elor imediate ale act iunilor noastre, ne ofera certitudini. Ca putem alege
singuri un scop si putem descoperi cu ajutorul unor instrumente mult mai comode si
mai eciente mijloace necesare pentru atingerea acelor scopuri. Dar atat problemele
care ne arat a ca adesea avem dicultat i chiar din faza formularii lor, cat si posibilitatea
S

37
de a putea accepta acest argument fara a obligat i sa desint am losoa, ne arata ca
teoria losoca nu poate eliminata dintre stiint ele sociale. Prin urmare, raspunsul la
ntrebarea

Mai exista o teorie losoca? pusa atunci cand vorbim de viat a sociala
este armativ, ceea ce face ca premisele pe care le-am asezat la baza abordarilor
nguste sa se dovedeasca insuciente pentru o teorie completa asupra viet ii sociale.
Vom ncerca n continuare sa identicam cateva dintre motivele acestei insucient e,
analizand cateva consecint e teoretice si practice ale unor abordari teoretice nguste.
Consecint ele
1. Luptand cu ncrederea
Principalele tipuri de abordari nguste sunt cele pe care le-am numit aici economism
si sociologism. Adesea nsa nu avem de-a face cu tipuri pure, pentru ca e sunt luate
n calcul not iuni din afara respectivelor discipline, conducand la o mbogat ire care este
reala numai la nivelul discursului, nu si al mijloacelor, e nivelul de abstract ie este atat
de ridicat ncat nu poate asociat clar uneia dintre discipline, ceea ce ne permite sa
intuim disciplina de la care s-a pornit doar dupa setul primar de instrumente si valori
prezente n discurs. Vom analiza n continuare consecint ele la care se poate ajunge ca
urmare a unor abordari nguste ale teoriei viet ii sociale.

In Marea ruptura
39
Francis Fukuyama vizeaza relat ia dintre ordinea sociala si
natura umana, asa cum apare ea (sau cum este construita, daca refuzam sa acceptam
39
Francis Fukuyama Marea ruptura. Natura umana si refacerea ordinii sociale, Editura Humani-
tas, Bucuresti, 2002.
S

38
existent a ei) n cadrul larg al stiint elor sociale: prin intermediul schelelor statistice
ale sociologiei, la care se adauga explicat ii cvasi-fabulatorii ale antropologiei. Premisa
majora a acestui demers este marea ruptura produsa la nivelul valorilor sociale (cu
accent pe acele valori care intra n sfera moralei) n a doua jumatate a secolului XX.
Autorul nu abandoneaza denitiv teza proprie privitoare la sfarsitul istoriei
40
si nici nu
si modica radical discursul. Nu exista alternativa la democrat ia liberala, deci orice
societate care tinde spre o ordine care sa-i asigure prosperitatea trebuie sa adopte
institut iile societat ilor democrate liberale.

In schimb, daca ipoteza sfarsitului istoriei
era cladita pe conceptul de echilibru social optim (asigurat, n opinia lui Fukuyama,
de institut iile democrat iei liberale), teza marii rupturi are n spate conceptul de capital
social , adus n prim plann ultimul sfert al veacului XX de sociologul James Coleman.
Avem de-a face cu un concept vechi, reprezentand un fenomen social perceput ca atare
de tot i ganditorii care s-au aplecat asupra organizarii sociale, dar niciodata cuprins sub
un singur nume. Denit succint, capitalul social este un set de reguli informale care
mbunatat esc cooperarea n cadrul unui grup social, creand astfel ceea ce n termenii
gandirii economice numim externalitat i efecte pozitive sau negativen afara grupului,
n funct ie de vectorul dominant: raza de ncredere sau dimensiunea grupului.
Acest concept permite o tratare a problematicii normelor informale prin inter-
mediul unor parametri devenit i exponent i tradit ionali ai ordinii sociale: delincvent a,
deviant a familiei (perturbari de natalitate si rate ale divort urilor) si ncrederea. Marele
40
Francis Fukuyama Sfarsitul istoriei si ultimul om, Editura Paideia, Bucuresti, 1992; teza prin-
cipala este aceea ca institut iile democrat iilor liberale ale sfarsitului de secol XX reprezinta forma
de organizare sociala sucienta sfarsitului istoriei, nt eleasa nu ca desfasurare a evenimentelor, ci n
sensul hegelian al dialecticii tensiunilor sociale, considerate atat la nivelul indivizilor cat si la nivelul
grupurilor (indiferent de criteriul de agregare al acestora).
S

39
necaz pe care l poarta cu sine aceste concept este nsa imposibilitatea cuanticarii,
e si ca valoare apart inand unui moment istoric trecut. Totusi, exista nenumarate
cazuri n care, pentru justicarea existent ei unui astfel de concept, sunt folosite sta-
tistici. Aceasta se ntampla nu atat pentru a determina capitalul social sau conceptul
asemanator care este n cauza, cat pentru a deosebi ntre un capital bogat si unul
sarac.
O observat ie la care se ajunge nsa aproape invariabil este aceea ca n societat i
diferite aceeasi institut ie funct ioneaza diferit. Robert Putnam conchide, n studiul
sau asupra administrat iilor locale din regiunile Italiei
41
, ca ret elele de reciprocitate
si solidaritate nu sunt produsul modernizarii socio-economice, ci condit ii ale acesteia.
Douglass North, n analiza istorica a relat iei dintre institut ii
42
si comert , gaseste o
discrepant a relevanta ntre institut iile Europei occidentale si cele ale Americii Latine
si o pune pe seama relat iilor dintre indivizi: n Europa acestea sunt impersonale
permit and si chiar ncurajand interact iunea ntre indivizi care nu apart in aceluiasi
grup , iar n America Latina sunt

personalizate
43
, fapt care mpiedica formarea
unui cadru institut ional corelat cu necesitat ile tehnico-economice.

In termenii capitalului social, aceste observat ii (pe care avem suciente motive sa
le numim ipoteze nefalsicate) pot nsumate si reformulate astfel: acolo unde raza
de ncredere nu acopera grupul (si deci exista chiar membri ai grupului carora nu li
41
Robert D. Putnam, Making Democracy Work: Civic Traditions in Modern Italy, Princeton, Prin-
ceton University Press, 1993.
42
De notat ca North numeste institut ii ansamblul de constrangeri informale (e.g. obiceiuri) si de
reguli formale (e.g. Constitut ia) proiectate de indivizi pentru a crea ordine.
43
Douglass C. North, Institutions, n Journal of Economic Perspectives Volume 5, Number 1
Winter 1991 (pp. 97 112), p. 111.
S

40
se acorda ncredere si fat a de care normele informale nu sunt respectate), iar acest
lucru se petrece ntr-un numar semnicativ de grupuri, nu se poate crea un cadru
institut ional care sa conduca la o modernizare socio-economica, n sensul dezvoltarii
interact iunilor ntre indivizii societat ii n acelasi ritm cu dezvoltarea tehnologica si
economica ce act ioneaza n mod obisnuit asupra societat ilor contemporane; exter-
nalitat ile sunt preponderent negative si nu permit evolut ia institut iilor si progresul
socio-economic.
Considerat iile lui Fukuyama asupra ordinii sociale constituie, mutatis mutandis, o
analiza amanunt ita asupra structurii atomice a ordinii sociale. Din aceasta perspec-
tiv a, Putnam, Coleman, Mancur Olson et al. au efectuat analize asupra unor structuri
moleculare. Noutatea ar deci saltul catre un nivel structural inferior, care are o
relevant a deosebita n contextul actual, n care multiculturalismul si globalizarea, eli-
xirele chimiei moral-politice contemporane, tind sa orienteze discursul losoei sociale
mai degrab a spre un nivel structural superior. Totusi, discursul lui Fukuyama poa-
te considerat incomplet. De ce?

In vreme ce ca abordare ngusta ofera solut ii, se
desfasoara n termeni de act iune, ecient a si posibilitat i de solut ionare, totul ind
cuanticabil, discursul sprijinit pe not iuni vagi, cum ar ncrederea, nu poate depasi
nivelul unor observat ii din care se pot alcatui ipoteze greu de vericat si de validat.
Prin urmare, abordarile nguste prezinta un avantaj teoretic semnicativ, considerat
a un urias pas nainte fat a de cele losoce: date ind premisele, ele ofera certitu-
dini. Dat ind ca societatea este un grup dincolo de nivelul caruia responsabilitatea
individului nceteaza, ca relat iile dintre indivizii acestui grup pot abordate cu una
si aceeasi metoda, ca problemele sociale si gasesc raspunsuri clare (sau cel put in mult
mai put in discutabile decat cele losoce) si ca rat ionalitatea analizei ne permite sa
S

41
sust inem cu convingere ca ne aam n fat a singurelor solut ii valabile, ne putem con-
sidera asigurat i n cel mai mare grad cu putint a de ecient a explicativa a abordarilor
nguste. Si chiar daca aceasta certitudine poate socotita nefondata (ea este tocmai
greseala rat ionalistului de care vorbeste Oakeshott), ea ramane mult mai apropiata
celor dornici de a rezolva marele mister care este societatea decat orice abordare care
ar avea nevoie de interpretare pentru a-si dovedi valabilitatea istorica.
Si totusi, multe dintre aceste not iuni vagi care nu-si gasesc locul n abordarile
nguste au fost elemente de baza ale oricarei losoi sociale importante. Important
de observat aici este ca o abordare ngusta n termenii unor not iuni vagi devine ea
nsasi vaga. Daca pastram metodele si scopul, dar nlocuim elementele discursului, asa
cum face Fukuyama, discursul general devine vag. Not iunea ncredere, pusa n ecuat ia
care economizeaza sau sociologizeaza corpul social, ne da un rezultat greu de evaluat
din punct de vedere teoretic. Totodata nsa observam ca exista astfel de not iuni care
nu pot lasate n afara modelului social, pur si simplu pentru ca ele dau seama
de motivat ii si act iuni ale indivizilor. Ajungem astfel la o alta observat ie interesanta.
Abordarile nguste au limite pe care le evita prin respingerea not iunilor vagi. Cum este
nsa evident ca elemente ale viet ii sociale ce ar putea desemnate de astfel de not iuni
nu pot desemnate ntotdeauna cu not iunile cu care opereaza abordarea, evidenta
ne apare si falsitatea multora dintre solut iile oferite de astfel de teorii. Se ajunge la
situat ii n care este nevoie sa e explicate situat ii simple cu ajutorul unor mecanisme
complicate si irelevante sub aspect practic, ceea ce conduce la esec n tentativa de a
opera doar cu not iuni exacte, perfect adecvate cadrului teoretic ngust.
O abordare ngusta ajunge ntr-un punct mort atunci cand trebuie sa opereze cu
not iuni vagi. Apare astfel o problema: pentru a depasi acest punct mort, not iunile
S

42
vagi au nevoie de un nlocuitor. Acesta este, n toate cazurile, optimismul . Aceasta
este prima si cea mai importanta consecint a a abordarii nguste.

In cadrul teoriei
ajunse ntr-un punct mort, n care pasul urmator al relat iei atat de usor de manevrat
nainte nu mai poate justicat, apare un salt care la prima vedere pare justicat.

In
realitate acest salt constituie o solut ie fort ata pentru ncheierea modelului teoretic; o
alegere arbitrara, imposibil de justicat cu instrumentele rat ionalistului. Iar rezultatul
este optimismul , pentru ca alternativa nu satisface solut iile.
2. Repertoriul optimismului
Oakeshott calica atitudinea spirituala a rat ionalistului ca ind

sceptica si toto-
data optimista: sceptica, deoarece nu exista nici o opinie, nici un obicei, nici un lucru
atat de adanc nradacinat sau de largmpartasit ncat el sa ezite de a-l pune n discut ie
si de a-l judeca pe baza a ceea ce numeste rat iunea sa; optimista, deoarece rat ionalistul
nu se ndoieste niciodata de puterea rat iunii sale (atunci cand aceasta este aplicata
cum trebuie), putere de a determina valoarea unui lucru, adevarul unei opinii sau adec-
varea unei act iuni
44
. Sa urmarim cum se poate manifesta acest optimism n cadrul
abordarilor nguste si care sunt formele sub care l putem regasi.
Pasii facut i de Fukuyama sunt urmatorii:
(1) Parametrii ordinii sociale ne arata ca aceasta trece printr-o criza;
(2) Cauzele reale ale crizei sunt de gasit la nivelul capitalului social care, din diverse
cauze, a scazut drastic (producand externalitat i negative);
(3)

In istorie au mai avut loc astfel de rupturi, de obicei ca urmare a salturilor
44
Oakeshott, op. cit., p. 9.
S

43
tehnologice, depasite cu ajutorul mecanismelor biologice de sociabilizare (e.g. natura
umana), dar si cu cel al mecanismelor non-biologice de sociabilizare (e.g. practica
ncrederii ); O concluzie intermediara ar aceea ca relat ia dintre stat si capital social
(cu implicat ii directe asupra ordinii sociale) a urmat de-a lungul istoriei un traseu
sinusoidal aceasta inrma ipoteza care pune capitalismul n ipostaza de consumator
ce epuizeaza capitalul social;
(4) Date ind datele istorice (care ne arata ca mecanisme biologice si non-biologice
care nu pot afectate semnicativ de aceasta criza conlucreaza pentru refacerea ordi-
nii sociale) si parametrii ordinii sociale care pot masurat i n timp real (e.g. adaptarea
la noile cerint e de care ordinea sociala trebuie sa e seama, cum ar cresterea fara
precedent a uxului informat ional), trebuie sa m optimisti : reconstruct ia ordinii soci-
ale este posibila (si poate chiar a nceput, dar nu putem avea aceasta certitudine decat
dupa scurgerea intervalului de timp care sa permita cuanticarea anumitor parametri).
Ne intereseaza aici numai implicat iile optimismului asupra moralei, iar acestea
sunt nsemnate, pentru ca aceasta perspectiva opereaza cu normele comportamentale
pe care se sprijina ordinea sociala. Fundamentul moral este pe deplin compatibil cu
cel pe care Rorty l foloseste n construirea not iunii de liberalism burghez postmodern,
ind alcatuit din norme ale unei moralitat i intraculturale si istorice. Am putea spu-
ne chiar ca demersul lui Fukuyama este un exercit iu de etica aplicata, care probeaza
validitatea concluziei ca fundamentele transculturale si anistorice ale moralei sunt ilu-
zii (metapovestiri) losoce. Problema? Optimismul n jurul caruia este constituita
aceasta perspectiva morala se sprijina pe o alegere dupa un criteriu arbitrar, care fa-
ce necesar un sistem deliberativ mult prea complex pentru individul sau grupul care
trebuie sa aleaga, astfel ncat acestia trebuie doar sa aleaga. Dupa analiza crizei cu
S

44
care se confrunta societatea, trebuie sa gasim solut ia. Aceasta nu exista, dar poate
nlocuita cu sperant a ca problema poate depasita. Putem vorbi n acest caz de un
optimism, moral dar trebuie sa observam ca n cadrul abordarilor nguste acesta se
transforma ntr-un optimism rat ional . Problemele moralitat ii au fost incluse n sfera
teoretica adoptata ca instant e, ind astfel adaptate cadrului strict rat ional. Rezul-
tatul este convingerea c a situat ia de criza nu poate avea drept cauze erori n cadrul
sistemului teoretic. Mai mult, rezolvarea crizei este ntotdeauna iminenta, pentru ca
sistemul este rat ional.
Rorty este si el pe deplin consecvent n optimismul sau, aplicand, n buna tradit ie
pragmatista, acelasi criteriu chiar si pentru clasicarea iluziilor folositoare: ntre Noul
Testament si Manifestul Partidului Comunist, ambele profet ii ratate dar datatoare
de sperant e care nu pot inuent a decat n bine comportamentul moral, cel mai put in
nociv nu poate decat al doilea, pentru ca promisiunea pe care o face are aplicabilitate
n viat a reala, de aici, nu n cea de dincolo
45
. La acest nivel se poate observa cel mai
bine problema despre care vorbim: optimismul n privint a unei alegeri potrivite ntre
Noul Testament si Manifestul Partidului Comunist ca surse de inspirat ie pentru un
comportament adecvat moral presupune o alegere din partea individului, si anume
una care sa conduca la urmari care pot apreciate din punct de vedere rat ional.
Observam ca postmodernismul nu se poate justica altfel decat ca rat ionalism, n
sensul indicat mai sus. Ajungem astfel la o problema: chiar si ca rat ionalism reprezinta
o abordare ngusta, n sensul ca si limiteaza considerat iile si principiile la un singur
plan, refuzand sa accepte, e si din punct de vedere categorial, un plan superior (cel
45
Richard Rorty Phailed prophecies, Glorious Hopes, n Philosophy and Social Hope, Penguin
Books, London, 2000 (pp. 171-177).
S

45
al metapovestirii). Liberalismul burghez postmodern opereaza cu instant e ale unor
judecat i morale, iar solut ia, n momentul n care se ajunge la situat ii de criza, la
dileme, este una singura: optimismul . Trebuie sa alegem ntre a crede ca situat ia va
mai buna aici pe pamant si a crede ca va mai buna n viat a de dincolo? Sa alegem
credint a ca situat ia va mai buna aici. Trebuie sa alegem ntre a crede ca exista
datorii fat a om deci ca avem responsabilitat i dincolo de limitele comunitat ii noastre
si a crede ca nu exista deci ca nu avem nici o responsabilitate dincolo de limitele
comunitat ii noastre? Vom alege varianta mai simpla, a limitarii la comunitate. Este si
acesta un optimism, pentru ca elimina o mare parte a problemelor morale prin alegerea
variantei mai simple, careia i acorda ncrederea, atunci cand rat iunea se poticneste n
marsul ei demonstrativ. Dar si n acest caz avem de-a face cu un optimism rat ional:
ntre doua variante care ne ofera variante situate de o parte si de cealalta a limitei
rat ionalitat ii trebuie sa optam pentru cea din interior. De ce? Pentru ca pe ea ne
putem baza, n sensul ca o putem verica si valida cu instrumente rat ionale.
Hayek, desi este un caz aparte, poate considerat si el ca amator de abordari
nguste. El si construieste ntreaga losoe cu ajutorul rat iunii, dar si cu al unor
instrumente greu de ncadrat ntr-o singura stiint a si de aceea l-am considerat un
caz aparte, deoarece nivelul sau de abstractizare este atat de ridicat ncat depaseste
limitele unei singure stiint e , dar totusi se apropie de premisele enunt ate aici ind
un rat ionalist prin excelent a si un optimist rat ional. El ne conduce spre evident a
unei ordini spontane a piet ei cu ajutorul unui set de instrumente teoretice care pot
considerate abstractiz ari ale instrumentelor economismului, la care adauga unele
mbogat ite valoric prin depasirea cadrului teoretic al economiei, cum ar catalaxia
46
.
46
Principiile unei ordini sociale libere, n Adrian-Paul Iliescu (coordonator) Filosoa sociala a
S

46
Necazul ar , n acest caz, ca mbogat irea valorica aduce un surplus de cont inut care
nu este valoricat decat n calitatea sa de surplus. Catalaxia cuprinde si aspectele
non-economice ale interact iunii dintre indivizi, dar Hayek nu cerceteaza acest adaos
de cont inut, ci se foloseste numai de stipularea existent ei sale.

In acest caz putem
vorbi de un optimism rat ional n sensul ncredint arii ca elementele din afara nu pot
dec at sa sprijine relat iile de tip rat ional. Daca vor avea vreo inuent a, atunci aceasta
va beneca, va act iona n spiritul adancirii acestor relat ii si nu va pune probleme
sistemului. Aceasta este varianta pura a optimismului rat ionalist, asa cum l-a descris
Oakeshott. Puterea rat iunii i asigura acesteia supremat ia. Elementele straine nu pot
dec at sa se supuna si s a colaboreze ntru mai buna exercitare a fort elor rat ionale.
Acesta este cazul catalaxiei la Hayek, dar si al economiei de piat a la von Mises, care
considera ca triumful liberalismului clasic nu a fost un produs al constitut iilor, cartelor
drepturilor, legilor si statutelor.

Acele documente vizau doar salvgardarea libertat ii,

instaurate prin economia de piat a operat ionala, mpotriva intruziunilor det inatorilor
de putere. Nici un guvern si nici o lege civila nu poate garanta si instaura libertatea
altfel decat sprijinind si aparand institut iile fundamentale ale economiei de piat a.
Guvernareanseamnantotdeauna coercit ie si obligativitate si este cu necesitate opusul
libertat ii. Guvernamantul este un garant al libertat ii si este compatibil cu libertatea
numai daca aria sa de act iune este restransa adecvat la prezervarea a ceea ce numim
libertate economica. Acolo unde nu este economie de piat a, cele mai bine intent ionate
prevederi ale legilor si ale constitut iilor raman niste litere moarte.
47
Reiese de aici
ca odata asezate fundamentele economiei de piat a, libertatea este obt inuta si rolul
lui F. A. Hayek, Editura Polirom, Iasi, 2001, p. 13; Cf. si Dreptatea sociala ca atavism, Ibid., p. 45.
47
Ludwig von Mises, Op. cit., p. 285.
S

47
guvernului ramane acela de garant al acesteia. Dar acesta este un optimism nejusticat,
indus de credint a nestramutata n infailibilitatea modelului rat ional al act iunii umane.
Descoperim aici denit ii nguste, rat ional-instrumentale ale guvernamantului liberal si
economiei de piat a, ceea ce justica teoria lui von Mises doar pentru cazurile n care
acestea ne sunt date ca premise. A presupune ca n lipsa economiei de piat a nu ne vom
putea bucura de aceleasi consecint e nseamna a nega posibilitatea repetarii modelului
teoretic pe care el l imagineaza.
Ar interesanta analiza urmatoarei obiect ii: optimismul luat drept consecint a a
abordarii nguste practicate de rat ionalism constituie o falsa extindere a problemei;
rat ionalismul este o condit ie necesara si sucienta pentru acest optimism, deci este o
falsa problema sa discut am despre optimism ca si cum nu ar putea prezent acolo
unde avem de-a face cu rat ionalismul. Consideram nsa ca repertoriul optimismului
despre care vorbim ca despre o consecint a a abordarilor nguste este ceva mai larg
dec at optimismul rat ionalismului. Cel put in o distinct ie importanta ne poate arata
acest lucru: n timp ce optimismul rat ionalismului se sprijina pe fort a cu care este
nzestrata rat ionalitatea, cel al abordarilor nguste poate avea la baza si o incapacitate.
Cel care cauta rezolvarea unei probleme si nu o poate descoperi n interiorul cadrului
teoretic n care a dezbatut acea problema accepta o solut ie din afara, din incapacitatea
de a renunt a la acel cadru teoretic sau de a accepta o sentint a negativa (e.g. Fukuyama
a lasat solut ia crizei pe care o analizase amanunt it pe seama capacitat ii indivizilor de
a coopera, adica exact pe seama acelui element pe care el l gasise n suferint a). Tot
incapacitate poate socotita si insistent a cu care Rorty t ine sa recupereze tot ce poate
servi drept nvat atura morala printr-o reinterpretare n spiritul lipsei de fundament
moral anistoric.
S

48
Am aratat aici ca putem vorbi despre tipuri variate de optimism, ca repertoriul
optimismului abordarilor nguste este dat de credint a rat ionalistului n instrumentele
cu care lucreaza si de incapacitatea teoreticianului de a recunoaste limitele instrumen-
telor pe care si le-a ales. Ca o concluzie intermediara, putem spune ca avem de-a face
cu trei genuri ale optimismului n cadrul abordarilor nguste: unul rat ionalist, pur,
care si gaseste resursele n credint a n superioritatea instrumentelor folosite (Hayek si
von Mises), altul al preferint elor, bazat pe autoritatea rat ionalitat ii n indicarea unui
criteriu superior de a alege ntre doua sau mai multe variante (Rorty) si altul al inca-
pacitat ii de a renunt a la modelul ales sau de a l limita la o sfera mai ngusta, bazat pe
credint a n fort a de perpetuare a modelului rat ional, fort a care va permite depasirea
sau rasturnarea n sens constructiv a oricarei crize (Fukuyama). Vom ncerca n con-
tinuare sa analizam consecint ele abordarilor teoretice nguste asupra viet ii sociale,
pentru a vedea cat de problematic este acest optimism.
3. Limitele pragmatismului politic
Bertrand de Jouvenel, n Tratarea capitalismului de catre intelectualii de pe conti-
nent, arma ca

mecanismele sociale sunt supuse evaluarii dupa doua criterii: ecient a

si moralitate
48
. Urmeaza o analiza foarte interesanta a relat iei ecient a-moralitate, n
cadrul careia de Jouvenel spune ca

atunci cand mecanismele sociale sunt folosite pen-

tru a ridica nivelul moral al comportamentului uman, se pot obt ine rezultate contrare
celor intent ionate
49
. Se poate observa ca ecient a si moralitatea sunt aici determinat ii
48
F. A. Hayek (Ed.) Capitalismul si istoricii, Humanitas, Bucuresti, 1998, p. 95.
49
Ibid., p. 97; cazul ales de el este cel al prohibirii alcoolului n SUA..
S

49
ale unui mecanism social. Ele sunt criterii de evaluare, nu rezultate. Ca rezultate ale
mecanismului social ele nu sunt controlabile.

Mai mult, este binecunoscut faptul ca

orice ncercare de a modica atitudinea oamenilor altfel decat printr-o schimbare de
mentalitate este, de obicei, zadarnica si oricum nu reprezinta un progres moral.
50
Un mecanism social este bun n momentul n care are cea mai mare ecient a pentru
un grad cat mai ridicat de moralitate. Nici ecient a si nici moralitatea sa nu pot
afectate ntr-un mod care ar putea depistat n cadrul unui model teoretic, ci numai
ca evaluari ale rezultatelor obt inute n urma atribuirii de sarcini unui mecanism social
prin decizie politica. Atribuirea acestor sarcini se face n urma inuent ei explicite a
teoriilor stiint elor sociale. Pana unde poate merge aceasta inuent a?
Avem nevoie de observat ii asupra istoriei corpului social, asupra obiceiurilor etc.,
astfel ncat, prin conjugarea acestora cu un bagaj de cunostint e teoretice, sa putem
emite o ipoteza credibil a cu privire la deciziile ce pot luate pentru o mai buna
organizare a corpului social. Sa consideram ca avem o ipoteza care sa nendreptat easca
sa credem ca o decizie va conduce catre o stare de lucruri mai dorita de catre cat mai
mult i membri ai corpului social n care masura este impusa, de preferabil dorita de
tot i.

In acest punct orice exprimare este limitata, dat ind ca, e ca ne exprimam n
termeni de dezirabilitate, e ca ne exprimamn termeni de superioritate a cunoasterii
(cautand crearea unei ordini superioare), temeiul evolut iei de la o stare la cealalta
ramane unul bazat pe credint e si voint e, deoarece orice ipoteza cu privire la direct ia
n care ar trebui sa evolueze organizarea sociala poate combatuta prin ipoteze cu
temeiuri de aceeasi natura (optative sau volitive), fara ca cineva sa aiba posibilitatea de
a argumentan sprijinul uneia sau a alteia dintre ipotezele contradictorii fara referire la
50
Idem.
S

50
aceste temeiuri. Astfel, va exista ntotdeauna o posibilitate de a respinge temeiurile pe
care s-a ridicat ipoteza, iar aceasta posibilitate este data tocmai de natura acestora.
Totusi, curentul cunoscut ndeobste sub numele de pragmatism politic apeleaza n
majoritatea cazurilor la decizii ntemeiate pe observat iile sau solut iile unor abordari
nguste. Reusita sau esecul n atingerea scopului vizat prin respectiva decizie nu de-
pinde exclusiv de aceste observat ii sau solut ii, ci si de factori externi, dar succesul
pragmatismului politic a fost dat de reusita semnicativa n asigurarea utilitat ilor
imediate. Construit pe decizii mult mai usor vericabile, mult mai ecient decat toate
atitudinile cunoscute nainte, pragmatismul s-a dovedit cea mai buna solut ie. El es-
te cladit pe o viziune morala postmoderna (cel put in n sensul ca ne este mult mai
aproape comunitatea decat umanitatea) si nzestrat cu un stil simplu de tratare a
problemelor sociale, bazat pe ncrederea n rat ionalitate si n valabilitatea abordarilor
nguste. Din punct de vedere al ecient ei pragmatismul politic poate socotit o solut ie
de succes. Putem spune ca aceasta ecient a se datoreaza sprijinirii sale pe observat iile
si solut iile abordarilor nguste?
Probabil ca nu se poate argumenta valabil ca observat iile si solut iile abordarilor
nguste scad n realitate ecient a deciziilor politice sau ca prin abordari largite s-ar
putea obt ine o ecient a mai ridicata. Dar este pragmatismul politic un succes si din
punct de vedere al moralitat ii? La aceasta ntrebare putem raspunde negativ, si vom
arata n continuare de ce. Pana atunci nsa vom continua enumerand cateva motive
pentru care consideram ca pragmatismul politic este limitat n capacitatea sa de a
asigura o ordine sociala stabila.
Bertrand de Jouvenel, al carui discurs privitor la viat a sociala nu constituie o
abordare ngusta, subliniaza multe dintre slabiciunile deciziilor bazate pe ipoteze ne-
S

51
vericate ndeajuns.

Imbunatat irea apreciabila a situat iei muncitorilor realizata n

ultimii o suta de ani este atribuita n genere presiunii sindicatelor si legilor adecvate
care au corectat un sistem nedrept. Pe de alta parte, s-ar putea ridica ntrebarea daca
nu cumva aceasta mbunatat ire ar avut loc pur si simplu pe baza realizarilor aces-
tui sistem nefast, iar masurile politice nu au facut decat sa scuture pomul de roade.
Cautarea cauzei reale nu este o ndeletnicire lipsita de nsemnatate, ntrucat o atri-
buire gresita a meritelor poate crea convingerea ca fructele cresc n urma scuturarii
pomilor.
51
Or, ntr-o abordare ngusta avem de-a face deseori cu astfel de situat ii.
Convingerea ca putem discuta despre orice relat ie ntre indivizii unui corp social n
aceiasi termeni nu este foarte diferita de convingerea ca fructele cresc n urma scu-
turarii pomilor. A lua decizii politice bazate pe solut ii oferite de abordari nguste este
echivalent cu a ne baza pe angrenarea unui mecanism social n efortul de obt inere a
rezultatelor dorite doar pentru ca am interpretat acel mecanism n termenii altuia.
Putem observa foarte clar ca cererea si oferta pe piat a economica pot atinge un punct
de echilibru atunci cand nu sunt condit ionate articial. Putem accepta si ca exista o
piat a a casatoriilor, despre care putem discuta n acelasi fel n care o facem atunci
cand avemn vedere piat a economica. Dar a sust ine ca eliminand condit ionarile arti-
ciale de pe piat a casatoriilor vom obt ine rezultate mai bune pentru organizarea sociala
decat n cazul ment inerii acestora este o iluzie.
Ludwig von Mises considera ca

norirea societat ii umane depinde de doi factori:

de puterea intelectuala a oamenilor iesit i din comun de a concepe teorii sociale si
economice valabile, si de abilitatea acestora, sau a altora, de a face aceste ideologii
51
Ibid., p. 101.
S

52
placute majoritat ii
52
. Istoria ne-a demonstrat ca legatura dintre cei doi factori si
norirea societat ii umane este ntamplatoare. Mai mult, cel de-al doilea factor ne
apare ca ind cel put in problematic sub aspectul conjugarii sale cu primul, atat din
punct de vedere formal cat si din punct de vedere al cont inutului. Formal, observam
ca poate cazul ca norirea societat ii sa depinda doar de unul dintre factori (puterea
intelectuala), dupa cum poate cazul ca degradarea sa depinda de celalalt (capacitatea
de a face ideologiile placute majoritat ii). Aceasta problema ar putea nlaturata prin
introducerea unei clauzen cadrul acestei relat ii: al doilea factor trebuie sa apara numai
n cazul n care primul este validat, altfel relat ia ind nevalida (i.e. nu este vorba de
a face o ideologie placuta majoritat ii, ci numai pe aceea care poate considerata
valabila). Cu aceasta clauza am ajuns nsa la nivelul cont inutului si ne lovim din nou
de o problema: criteriul valabilitat ii teoriilor sociale si economice. Acesta nu poate
independent de societate. Valabilitatea teoriilor este data de o funct ie care depinde
de o mult ime de variabile, multe dintre ele numite impropriu astfel, deoarece neind
cuanticabile decat la nivel abstract (statistic, evaluativ e.g. capitalul social, normele,
capitalul uman) dau funct iei, deci si valabilitat ii, o stabilitate precara.
Cele mai grave consecint e n aceasta privint a pot observate n cazul normelor
morale. Analiza efectuata de Fukuyama demonstreaza acest lucru. Marea ruptura pro-
dusan cadrul societat ilor occidentale are printre cauze si folosirea fara discernamant a
unor astfel de instrumente. Libertatea acordata indivizilor prin eliminarea unor norme
considerate restrictive nu a oferit rezultatele asteptate. De ce? Pentru ca la baza aces-
tei presupozit ii s-a aat un rat ionament care, pornind de la observat ia ca eliminarea
restrict iilor de pe piat a economica duce la o norire a acesteia, a condus la convinge-
52
Ludwig von Mises, Op. cit., p. 864.
S

53
rea ca acelasi lucru se va ntampla si n cazul relat iilor din domenii non-economice, pe
baza faptului ca aceste relat ii pot interpretate ca relat ii economice.

In astfel de ca-
zuri pragmatismul si arata limitele. Bazat pe solut ii oferite de abordari nguste, poate
promova decizii care vor constitui esecuri, e prin nerealizarea rezultatelor propuse,
e prin obt inerea unor rezultate nedorite.
Prin urmare, putem socoti pragmatismul politic ca ind limitat n privint a posi-
bilitat ilor de a asigura o ordine sociala stabila. Cel mai usor putem exprima aceasta
limitare n termeni comparativi, spunand ca este perspectiva politica cel mai put in
limitata. Aici ne intereseaza nsa posibilitat ile de a elimina limitele articiale, date de
abordarile nguste. Din punct de vedere moral consideram ca solut iile acestor abordari
conduc la situat ii de criza.
4. Moralitatea de piat a
Ce se ntampla cu moralitatea? Temeiul anistoric a fost respins si, n cadrul abor-
darilor nguste, judecat ile morale sunt restranse la nivel de instant e, ment inandu-se
invariabile sau variindn funct ie de elementele teoretice pe care se bazeaza abordarea.
Am putea s a scoatem n evident a cateva principii generale (eventual unul singur,
can cazul utilitarismului) pornind de la care sa putem deliberan cazurile particulare.
Numai ca aceste principii generale nu pot ridicate dincolo de nivelul grupului, date
ind condit iile de posibilitate ale deliberarii morale a liberalului burghez postmodern,
iar instituirea lor are n vedere doar situat iile speciale (cum ar scrierea Constitut iei).
Dilemele morale nu vin din faptul ca

cei mai mult i dintre noi ne identicam cu un

numar de comunitat i diferite si suntem la fel de refractari la ideea de a ne marginaliza
S

54
n relat ie cu oricare dintre ele
53
, ci din faptul ca, n absent a principiului, efortul
deliberativ este semnicativ mai solicitant. Rortynsusi lasa astfel, din nou consecvent
n optimismul sau, aceste eforturi deliberative pe seama tradit iei, fara a observa ca
tradit ia se sprijina pe principii care depasesc sfera comunitat ii. Eventualitatea ca un
intrus n cadrul grupului fat a de care individul are responsabilitate morala sa e tratat
conform demnitat ii sale de om este pusa de Rorty pe seama tradit iei
54
. E drept,
autorul face referire exclusiv la tradit ia comunitat ii care este parte a lumii anglo-
saxone, restrangand astfel aria de aplicabilitate a optimismului sau numai la aceasta
lume si obt inand astfel o premisa mai puternica n sprijinul celor sust inute de el, dar
tocmai aici ar de observat ca tradit ia respectiva este data de un fundament moral
anistoric, de care el beneciaza n demonstrat ia sa: demnitatea de om. Nimic rau n
acest beneciu, dar ce facem acolo unde tradit ia este depasita? Care sunt reperele
pentru deliberare n cazuri noi? Sa spunem, n cazul identicarii cu o comunitate
lipsita de tradit ie si aici probabil ca primul si cel mai elocvent exemplu este acela al
comunitat ii virtuale.
Revenind la aplicat ia lui Fukuyama, observam aceeasi problema: credint a ca ncre-
derea ntre indivizi se va restabili si va reconstrui capitalul social pentru ca istoria ne-a
aratat ca se ntampla astfel. Exista o singura modicare: de aceasta data nu numai
saltul tehnologic catre societatea postindustriala a stat la baza rupturii, ci si acele
dileme despre care amintea Rorty, provocate de identicarea individului cu mai multe
comunitat i. Individul este pus sa delibereze fara a avea repere. Vechile surse pentru
53
Richard Rorty Eseuri losoce 1, Obiectivitate, relativism si adevar, Editura Univers, Bucuresti,
2000, p. 350.
54
Ibid., p. 351.
S

55
repere si norme comportamentale au fost puse n fat a unor situat ii pentru care nu
aveau raspuns sau au fost pur si simplu nlaturate. Opinii asemanatoare sunt destul
de des ntalnite n gandirea morala contemporana, ceea ce l face pe Zygmunt Bauman
sa conchida ca ne aam n fat a unui

divort postmodern
55
ntre stat ca actor social
principal si existent a morala a cetat enilor
56
.

In urma acestui divort s-a creat o piat a
morala n care bunurile au un etalon variabil, cu valabilitate locala. Aceasta constituie
rezultatul reconstruct iei care a intent ionat o trecere mai usoara printre coarnele dilemei
morale create de raspunsurile la ntrebarea ce trebuie sa fac?, trecere care la randul
sau ne conduce la noi dileme, create de raspunsurile la ntrebarea ce sa fac?
Altfel spus, problema este aceea ca n societat ile contemporane si anume n cele
mai dezvoltate din punct de vedere economic, pe care ndeobste le consideram ca
exponente ale unei ordini sociale dezirabile responsabilitatea morala se opreste n
fat a Pirineilor! Cum se face atunci ca suntem atat de optimisti ncat credem ca piat a
morala de dincolo este compatibila cu cea de dincoace? Mai devreme sau mai tarziu,
pentru justicarea acestei compatibilitat i se va recurge la un etalon comun, ceea ce
presupune cel put in un principiu care sa treaca granit a oricarei comunitat i si fat a de
care va avea responsabilitat i ecare individ care este responsabil fat a de comunitatea
sa. Iar aceasta operat iune nu presupune acordarea unui calicativ, ci gasirea unui
reper, altul decat comunitatea din care facem parte. Observat ia ca nici pana acum
nu am avut certitudinea unui comportament moral izvorat din norme, ci ar putut
55
Zygmunt Bauman Etica postmoderna, Editura Amaracord, Timisoara, 2000, pp. 151 sqq.
56
Ideea principala este ca statul nu mai este capabil sa ment ina o ordine cu inuent e de natura
morala, nu mai are nevoie de aceasta ordine pentru legitimarea sa si, implicit, nu mai doreste sa
joace acest rol. Astfel, n scena intra neotriburile: grupuri agregate pe criterii funct ionale ce tind sa
nlocuiasca statul-nat iune.
S

56
conform normelor, dar bazat pe interes, nu este sucienta pentru renunt area la
repere. Aspectul regretabil al doborarii fundamentelor transculturale si anistorice de
pe soclul moralitat ii nu consta n chiar aceasta doborare, ci n faptul ca s-a renunt at
la fundamente. Mai mult, aceasta renunt are este considerata un progres, dat ind ca
optimismul celor ce ncearca reconstruct ia ediciului moralei indica o convingere ferma
ca s-a renunt at la ceva complet inutil, de vreme ce noile baze erau sadite n individ,
care nu va ntarzia sa le utilizeze. Chiar daca suntem convinsi ca

povestea progresului
e spusa de nvingatori
57
, nu trebuie sa uitam ca este doar o povestire istorica.
Mai mult, ca urmare a abordarilor nguste, divort ul postmodern face ca morala
sa constituie o preocupare indezirabila, cel put in n masura n care ea este asoci-
ata cu un discurs independent de orice abordare ngusta. Kant a enunt at o formula
transcendentala a dreptului public n urmatorul fel:

Toate act iunile raportate la drep-

tul celorlalt i oameni, a caror maxima nu este compatibila cu publicitatea, sunt nedrep-
te.
58
Aceasta formula poate considerata si din punct de vedere etic
59
, ca principiu
negativ ce serveste la recunoasterea a ceea ce nu este drept fat a de alt ii. Sensul este
urmatorul: daca eu vreau sa act ionez n asa fel ncat ceilalt i, cunoscandu-mi intent iile,
ar nemult umit i, atunci eu nu am dreptul sa fac acest lucru, iar comportamentul
meu este imoral. Din aceasta perspectiva, principiul pragmatist nu face altceva decat
sa restranga sfera celorlalt i la comunitatea imediata. Aceasta restrangere de sfera es-
te o crestere n cont inut a cerint elor conformitat ii cu moralitatea, ntrucat individul
57
Ibid., p. 246.
58
Immanuel Kant Scrieri moral-politice, Editura Stiint ica, Bucuresti, 1991, p. 424.
59
Am preferat aceasta formulare oricarei formulari a imperativului categoric, deoarece am
considerat-o mai adecvata pragmatismului, datorita substituirii universalului cu publicul.
S

57
este nevoit sa ia n considerare mai multe trasaturi ale celorlalt i, nu numai pe cele
deductibile din calitatea de a oameni. Altfel spus, cerint ele sunt din ce n ce mai
put in abstracte. Faptul ca responsabilitatea individului se ridica numai pana la nive-
lul comunitat ii i permite sa act ioneze n totala concordant a cu dreptul si cu morala
fara a mpiedicat de faptul ca aceeasi act iune ntr-o comunitate diferita ar putea
nedreapta si imorala.
Pana aici nimic nu pare n neregula, dar trebuie sa privim si consecint ele mai
ndepartate ale unei act iuni de acest gen.

In acest caz, cerint a principiului transcen-
dental kantian face ca publicitatea sa se refere la comunitatea fat a de care individul
poate avea responsabilitat i.

In acelasi timp un alt individ, apart inand altei comunitat i,

are o cu totul alta sfera de publicitate. Ei se aa n deplina legalitate si moralitate, dar
ansamblul celor doua comunitat i nu i ofera nici unuia dintre ei n mod necondit ionat
o sfera a publicitat ii care sa-i permita sa se ae n legalitate si sa e moral n acelasi
timp, altfel decat accidental. Daca dorim sa cream o sfera mai larga a publicitat ii,
care sa cuprinda ambele comunitat i, atunci unele cerint e trebuie nlaturate. Dat ind
ca nu exista comunitate mai buna sau mai dreapta ca cealalta, care va criteriul de
respingere a cerint elor? Apartenent a la o singura comunitate? La care? Negocierea?
Pe ce criterii poate bazata o negociere a normelor?
Solut ia preferata de pragmatism este aceea a moralitat ii echilibrate dupa ecient a.
Aceasta nseamna ca o solut ie care va propune angrenarea unui mecanism social ntr-o
schimbare avand n vedere o ecient a cat mai mare cu o afectare cat mai mica (sau
una care poate considerata neglijabila) a gradului de moralitate va preferata uneia
care va avea o eficient a scazuta dar nu va afecta moralitatea. Revenind la exemplul
cu piat a casatoriilor, este preferata solut ia

liberalizarii acesteia, pentru ca afectarea

S

58
moralitat ii indivizilor este considerata nesemnicativa n raport cu ecient a cu care
sunt sporite posibilitat ile indivizilor de a intra ntr-o relat ie si sunt scazute costurile
acestei relat ii.
Cand se renunt a la ajutorul gandirii losoce n tratarea problemelor sociale,
solut ia nu poate decat una funct ionalista. Dat ind ca oamenii sunt schimbatori
(aceasta ind o instant a a unei judecat i de valoare din domeniul losoei) si dat ind
ca atunci cand majoritatea membrilor unui grup social cad de acord asupra scopurilor
prioritate pe care trebuie sa le urmareasca putem obt ine un echilibru social acceptabil
(o noua instant a a unei judecat i losoce), daca vom reusi sa construim un sistem
formal care sa permita oamenilor sa-si schimbe scopurile pastrandu-si totodata posi-
bilitat ile de a le urmari, atunci vom putea rezolva toate problemele sociale n cadrul
acestui sistem.
Presupunand ca un astfel de sistem este infailibil n privint a asigurarii echilibrului
social, trebuie sa observam viciul care aparen cadrul sau. Odata ce un scop este xat si
judecata morala este eliminata din cadrul setului de instrumente, judecat ile de valoare
ne raman ca instant e ale unor judecat i morale (e.g. drepturile copilului, luate asa cum
sunt stipulate, fara nici o relat ie n cadrul unui ansamblu de judecat i morale). Pe baza
acestor instant e este asigurata consistent a sistemului.

In acest caz, singura direct ie n
care pot evolua lucrurile este aceea a devalorizarii moralitat ii. Prin urmare, avem de-a
face cu un cerc vicios: prin restrangerea sferei de responsabilitate act iune prin care se
urmareste o mai buna acoperire a actelor individuale de catre sfera normelor morale
, libertatea de act iune a individului n limitele moralitat ii creste; aceasta crestere
antreneaza la randul sau instituirea unor norme care nainte aveau o acceptare foarte
restransa, cu scopul obt inerii unei ecient e sporite a relat iilor din cadrul viet ii sociale.
S

59
Urmatoarea ncercare de ecientizare va porni nsa de la noile norme, mai slabe decat
cele anterioare, si va act iona tot n sensul slabirii lor. Aceasta nseamna ca ne aam
n cadrul unei moralitat i de piat a, n care normele sunt specice locului (la fel cum
produsele economice pot avea caractersitici specice locului) si sunt dependente de
oferta de ecient a (exact asa cum pret ul este dependent de raportul dintre cerere si
oferta, cu deosebirea ca n cazul raportului moralitate ecient a tendint a de crestere se
manifesta preponderent de partea ecient ei). Putem arma deci ca morala de piat a ne
poate conduce la organizari sociale din ce n ce mai fragile din punct de vedere moral.
Concluzii
Revenind acum la obiectul principal al acestei lucrari, sa recapitulam structura
discursului. Am pornit de la o perspectiva morala de actualitate (Richard Rorty) si de
la un set de observat ii care se pot constitui ntr-un studiu de etica aplicata care are la
baza aceasta perspectiva (Francis Fukuyama, David Friedman, Pierre Bourdieu et al.).
Am trecut la observat ia ca avem de-a face cu o specializare, n sens logic, a analizei
viet ii sociale n cadru teoretic. Viat a sociala devine astfel un camp vast de tranzact ii
(n abordare economica), o imensa baza de date din care pot decupate standarde ale
comportamentului individual n funct ie de anumit i parametri (n abordare sociologica),
sau chiar o mas a amorfa de relat ii ntre indivizi din observarea carora putem desprinde
ipoteze vericabile cu privire la comportamentul uman, pe baza carora putem construi
apoi modele din care sa desprindem necesitat i fundamentale ale individului (abordarea
antropologica). Am trecut apoi la evaluarea unor consecint e ale acestor abordari care
se manifesta n cadrul viet ii sociale contemporane, iar apoi am legat aceste consecint e
S

60
de perspectiva morala de la care am plecat. Prima concluzie la care am ajuns astfel
a fost aceea ca avem de-a face cu o morala de piat a, la care au contribuit perspectiva
morala postmoderna si teoriile stiint elor sociale pe care le-am numit abordari nguste.
Cu privire la utilizarea solut iilor teoretice ale acestor abordari ca decizii politice
pentru echilibrarea viet ii sociale am observat ca se poate ajunge si la situat ii diferite
de cele urmarite de deciziile politice. Aceasta pe de o parte pentru ca ecient a si
moralitatea mecanismelor sociale nu pot inuent ate politic direct, iar pe de alta
parte pentru ca situat ii asemenea se obt in cu ajutorul unor factori diferit i atunci cand
condit iile corpului social se schimba. Putem spune ca pragmatismul politic, socotit ca
orientare spre o guvernare ecienta, care sa faca abstract ie obiective prea ndepartate,
are dezavantajul ca, adoptand solut iile propuse de abordarile nguste, ofera succese n
domeniul economic, dar nu poate stapani si inuent a relat iile dintre membrii corpului
social, asa cum pretinde ca o face.

In felul acesta el si arata limitele, iar pentru largirea

acestora va nevoit sa accepte cadre teoretice mai largi, care sa i permita sa opereze
mai adecvat cu valorile existente n societate.
S-a trecut, n cadrul teoriilor stiint elor sociale, de la economia piet ei la economia
socialului si apoi la cea a politicului. Dupa acelasi model, s-au creat discipline sau
ramuri de genul sociologiei politice, antropologiei politice etc. Or, n masura n care
aceste discipline se ridica deasupra condit iei de simple instrumente (modele teoretice)
pentru decriptarea viet ii sociale, aceasta se dovedeste o extensiune nepermisa, date
ind naturile diferite ale relat iilor. Nu toate relat iile din cadrul unui corp social pot
reprezentate cu instrumentele sociologiei, economiei etc., luate separat. Data ind
diversitatea elementelor identicabile n cadrul formalizarii viet ii sociale, la care se
adauga naturile diferite ale acestora, manevrarea lor cu ajutorul unei singure metodo-
S

61
logii este imposibila. Altfel spus, ncrederea (n sensul acordat n teoria lui Fukuyama)
nu poate tratata n termeni de schimb.
Probabil ca cea mai buna solut ie de eliminare a acestor neajunsuri ar aceea ca
economia, sociologia, antropologia si istoria, ca principale ramuri ale stiint elor soci-
ale sa-si aiba ecare locul ei n cadrul uneia si aceleiasi perspective teoretice asupra
societ at ii. Filosoa si are si ea locul ei n aceasta structura si, chiar daca nu ne pu-
tem pronunt a cu exactitate asupra rolului exact pe care ar trebui sa l joace, observam
foarte usor ca atunci cand ea este eliminata consecint ele sunt nefaste.

Intrucat n prin-
cipal n urma acestei eliminari are de suferit moralitatea, credem ca cel put in rolul de
stiint a a judecat ilor morale cel put in n sensul elaborarii unui cadru deliberativ pen-
tru moralitate trebuie sa ramana n sfera preocuparilor losoce care se pot nscrie
n stiint ele sociale.
Condit iile pe care trebuie sa le ndeplineasca un cadru satisfacator pentru teoria
viet ii sociale sunt: nu trebuie sa constituie o abordare ngusta, nu trebuie sa se sprijine
exclusiv pe instrumentele rat ionalitat ii, nu trebuie sa trateze problemele sociale ca pe
niste exercit ii intelectuale si trebuie sa nlocuiasca moralitatea pragmatica postmo-
derna cu o teorie losoca sociala care sa poata asigura un cadru teoretic mai larg
pentru judecat ile morale.
Bibliograe
1. Zygmunt Bauman Etica postmoderna, Editura Amaracord, Timisoara, 2000.
2. Isaiah Berlin Does Political Theory Still Exist?, n Concept & Categories
S

62
Philosophical Essays, Oxford University Press, 1980.
3. Pierre Bourdieu Rat iuni practice, o teorie a act iunii, Editura Meridiane, Bu-
curesti, 1999.
4. David Friedman A Price Theory,
www.daviddfriedman.com/Academic/Price Theory (20/12/2002)
5. David Friedman The Machinery of Freedom; Guide to a Radical Capitalism,
La Salle Open Court, Illinois, 1989.
6. Milton Friedman Capitalism si libertate, Editura Enciclopedica, Bucuresti,
1995.
7. Francis Fukuyama Marea ruptura. Natura umana si refacerea ordinii sociale,
Editura Humanitas, Bucuresti, 2002.
8. Francis Fukuyama Sfarsitul istoriei si ultimul om, Editura Paideia, Bucuresti,
1992.
9. F. A. Hayek (Ed.) Capitalismul si istoricii, Humanitas, Bucuresti, 1998.
10. Adrian-Paul Iliescu (coordonator) Filosoa sociala a lui F. A. Hayek, Editura
Polirom, Iasi, 2001.
11. Immanuel Kant Scrieri moral-politice, Editura Stiint ica, Bucuresti, 1991.
S

63
12. Douglass C. North, Institutions, n Journal of Economic Perspectives Volume
5, Number 1 Winter 1991 (pp. 97112).
13. James Madison Federalist Ten,
www.ipums.org/sargent/federalist10.htm (19/04/2002)
14. Michael Oakeshott Rat ionalismul n politica, Editura All, Bucuresti, 1995.
15. Robert D. Putnam, Making Democracy Work: Civic Traditions in Modern Italy,
Princeton, Princeton University Press, 1993.
16. Richard Rorty Eseuri losoce 1, Obiectivitate, relativism si adevar, Editura
Univers, Bucuresti, 2000.
17. Richard Rorty Phailed prophecies, Glorious Hopes, n Philosophy and Social
Hope, Penguin Books, London, 2000 (pp. 171177).
18. Ludwig von Mises Human Action A Treatise On Economics, Fox & Wilkes,
San Francisco, 1996.
19. Max Weber Etica protestanta si spiritul capitalismului, Humanitas, 1993.
S

64
S

65
Cuprins
Justicare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
Premise actuale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1. Liberalismul burghez postmodern . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
2. Abordarile nguste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
3. Problema sociala ca exercit iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
4. Rat ionalismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
5. Mai exista o teorie losoca? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
Consecint ele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
1. Luptand cu ncrederea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2. Repertoriul optimismului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3. Limitele pragmatismului politic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
4. Moralitatea de piat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
Bibliograe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
S

66