69 pe care rizeméndu-se, ei fifériau iubire gi supunere citré impératii vechi, pentru a putea cu atit mai ugor si le pus- tieasci provinciele. Acestia perzénd ribdarea fi atacari; a- tunci ei o rupseri de fugi si se impriistiari prin Epir, Ma- cedonia, ear cei mai multi se asezari in Elada“’). Acest loc confine faré indoialé o aducere aminte a lui Kekavmenos despre resboiul lui Traian in potriva Dacilor, luaté dupi cit se pare din cartile lui Dion. Se vede apoi c& el, stiind c& Valachii sunt coboritori ai vechilor Romani, si gisindu-i in zilele sale imprastiefi in parfile grecesti, a adaos de la dén- sul limurirea cea cu neputinfi, ca Dacii fiind atacati de Ro- mani fugise tocmai intr’acolo pe unde le venea atacul. Dac& acest loc ar putea sluji la ceva, apoi de sigur cd nu spre a da o ,strilucité intirire* teorielor d-lor Tomaschek gi Résler. De altmintrelea D-l Tomaschek insugi, dup4 obiceiul D-sale, nu are mare credint& in propriele sale gindiri. Dupi ce a buciumat sus si tare strilucita sa descoperire cu Bessii si strilucita confirmare a acestei strilucite descoperiri prin stra- tegul Kekavmenos, el sfirgeste zicénd: ci ,,poate s’ar putea sustine ci Dacii lui Aurelian sunt stribunii Valachilor Is- triei si ai Dunirei, pe cind Bessii ar fi acei ai Valachilor din Rodope si Pind,“ ceea ce ne readuce curat la teoria lui Rosler. Iv BISERICA ROMINA DE RIT SLAV. Din cele spuse in capitolul de mai inainte, ar esi deci c& 1) Odeo: (ot Baayer) yup clety of ReySuevor Adnar nal Béosos ; duovv 8 xedrepov Thyslev rod AavavBlov notapcd ual tod Edou, bv voy corapdy EdGav xaroduev, Brida LépBor aptling otkouswy, av Szupcts yah Bushdrorg =: 215, Tobtorg Bapgotvses Imexptvovco deydeqy xal Bab= Rusey ripdg tabs dgyauorézous Baatreig nal eepysvevot voy Sxupwpaewy dnilorce veg Yopag Tov 'Popaioy 8» ndon 7% Hele nal Manctovig 2 mhsloveg abtiv Suqsay thy EAda, of70 Rominii s’au putut tot atit de putin intoarce in Dacia pe cit le ar fi stat prin putinfi a o piirisi. Totusi daci se admite c& acest popor n’a parasit nici odaté Dacia lui Traian, se ri- dick o greutate, care trebuie inainte de toate inliturata. Se stie ci Rominii au imbratosat ritul slay sau bulgar in bise- rica lor *), c& limba bulgar& sau veche slavond a fost in timp de yeacuri atit in Transilvania cit si in principate limba o- ficiala gi scrisi a Rominilor. Cum si se limureascd aceastit imprejurare, daci se admite ci Rominii niei odatt n’au tre- cut Dunarea ? Respunsul la aceasta intrebare se afl in faptul c& Bulga- via se intindea, cel putin in vremile intéiului imperiu bulgar gi pe ripa stingd a fluviului, asupra Moldovei, Valachiei si Transilvaniei. Se intelege interesul Imi Résler gi a uceni- cilor séi de a combate existenta unei Bulgarii dincoace de Dunire. Se ciutém deci a stabili pe date positive adevérul in aceasta intrebare, una din cele mai insemnate a incurca- tului proces pe care ’] desbatem in aceste file. Bulgari ocupau Ja inceput piménturile agezate in regiunile Niprului. Fii lui Cubrat (+660) le parasiré, gi unul din ei, Asparuch, veni cu o parte din poporul séu, si se agez& in Valachia, pe malurile Dunarei. Insd chiar in anul 678 el se scula si de aici si, trecénd fluviul, lua agezare pe ripa dreapta a acestuia, in mijlocu] Sloyenilor, care se seoberise aici inc& cu un veac mai inainte. Istoria nu spune daci Asparuch pistré in stapinirea sa ripa stingd a fluviului; dar ea nici nu da cunoscut pe cineva care sito fi ocupat in locul séu. Este prin ware de crezut ci Asparuch ramase st&pinul Valachiei. Sub domnia lui Cran (802?—820) noi vedem pe autorii 2) Introdus in Bulgaria prin discipulii Iui Methodius si Cyril pe timpel regelai Bogor san Boris caro Int din botez nomele de Mi- hail 855, Vezi: Louis Léger, Méthode et Cyrille, Paris, 1969..71 bizantini facénd 0 deosebire intre 0 Bulgarie de din-coace si una de dincolo de Istru. Aga Nicefor Gregorag aduce ci re- gele Lulgar, prinzénd,o multime de familii din Adrianopole, le strémuta in Bulgaria de dincolo de Istru (pentru noi de din- coace) gi le agezi acolo *). Aceste familii isbutiré a scépa din robie sub domnia urmagului tui Crum, Mortagon, ceea ce a- rata ci incd sub acesta Valachia tot se tinea de regatul Bulgar. In continuatorul Analelor fuldense se giseste de ase- mene un loc care pomeneste despre intinderea stapinirei Bulgariei la nordul Dunarei. G&sim intr’adevar aici sub a- anul 895 raportat{ urmiitoarea imprejurare: ,In acest an incheind Grecii pace cu Avarii care se numesc si Unguri, se supdrard pentru aceasta sotii lor Bulgarii si ficur’ o espe- ditie contra Grecilor, pustiind toati regiunea pind aproape de Constantinopole. Cea ce Grecii vroind si resbune, trimit navile lor in aparenta contra Avarilor, care ‘i transporté in re- gatul Bulgarilor de dincolo de Dundre unde transportati atica cu putere’ pe Bulgari si ucid un mare numer din ei. Auzind a- ceasta Bulgarii cei din expeditie (contra Constantinopolei) se intore in grabit pentru a alunga pe dusmani; dar ludndu-se la lupt& sunt din nou bituti* *). 1) Nie. Gregoras, Bon, p. 891: yBovdyapia exibey 308 "“Toxpov roracd, Comp. Leo Grammaticus, Bonn. p. 231. 2) Muratori, II, p.575 apud Katona, Historia critica primorum Hun- gariae Ducum, Pestini, 1778, I, p. 164: ,Pacem ergo Graeci eo- dem anno (895) cum Avaris, qui dicuntur Ungari, facientes, quod eorum concives Bulgari in pravum vertentes, hostili expeditione contra eos insurgunt, et omnem regionem illorum usque portam Constantinopolitanam devastando insequntur. Quod ad ulciscen- dum Graeci’ astutia sua naves illorum contra Avaros mittunt ae cos in regnum Bulgarorum ultra Danubium transponunt, Ubi transpositi, manu cum valida gentem Bulgarorum ingressi, maxi- mam partem caedendo neci tradiderunt. Hoc audientes positiin expeditione Bulgari cum omni festinatione, primum se liberare ab infesto hoste recurrunt consertoque illico praelio, vieti sunt.72 Grecii deci pentru a’siresbuna de incursiunile Bulgarilor se prefac c& ataci pe Unguri gi trecind Dunirea, chip in protiva acestora, ajunsi pe malul nordic, se intore odati contra Bulgari- lor pentru ca prin acest atac al impiratiei lor la nordul fluviului si ‘i sileasci, a pardsi imperiul bizantin; deci nu numai ci impiritia bulgdveasca se intindea la nordul Duniirii, ci orachiar aice un centru in destul de insemnat pentru ca Gre- cii atacindu’l sé sileasc’ pe Bulgari a alerga intr’a Ini aparare. Dar Bulgarii aveau sub stapinirea lor si Transilvania, cea ce reese din urmatoarele imprejuriri: ySuidas aduce ci acelasi Crum supuse domniei sale pe A- varii, care fusesera alungafi din Panonia de ciitre franci sub Carol cel Mare '), ceea ce nu se poate raporta de cit la par- tile de ling&é Tisa. Izbucnind apoi o dusminie intre Bulgari si Franci, cea ce presupune o vecinitate intre aceste doué popoare, Bulg niivdlese in Panonia in mai multe rinduri. Cu toate c& Rés- ler care nu poate tigidui aceste fapte, el observa cd nu ar fi de nevoe a se admite fiintarea unei Bulgarii Jing’ Tisa pentru a se pricepe aceste naviliri, cici Bulgarii ar fi putut prea bine intra in Panonia prin sud gi ,niciirea nu s’ar int&lni macar o pomenire c& Bulgarii si fi fost veeinié résdriteni ai Panoniei‘ *), Totnsi in aceleagi Annales fulden- ses, pe care Résler le cunoaste gi le citeazi se spune sub anul 863: ,[Intre acestea regele, adunind armata sub Ras- tizen ducele Slavilor Moravi cu ajutorul Bulgarilor ce veniaw de la rdsdrit....*) Acest loc spune tocmai ceea ce Risler 1) Suidas,I,p. 1017: ,Stt tobe "Afdperc xandnparog dpryy edu cav ch aicol BovAyapon, ehense 82 Kody rede tay ’ABdowy alypardrous®. 2) Rom, Stud. p. 203. 2) Pertz, Mon. Germ, I. p. 874: yInterea rex collecto exercitu spe- cie quidem quasi Rastizen, Marahensinm Sclavorum ducem, cum auxilio Bulgarorum, abs oriente venientium.73 nu giiseste in Analele fuldense, c&é Bulgarii eraw vecinii rdsdriteni ai Panonici, gi daci Résler a putut sustine ase- mene neadevér vézut, este numai cit fiind-ci interesul tesei ce apira, si pe care vroia cu ori-ce pret si o dovedeascii, l’a impins pina gi a lisa la o parte texte ce nu se potriviau cu dinsa, Oare aceasta este o lucrare vrednica de un istoric? Oare aga se intemeiazi adevirurile in stiin{a, prin ticerea cu vrointaé a locurilor ce nu se impact cu teoriile iubite? Nu este de admis ci acest lec din Annales fuldenses si fi- fost intr’ade- vér necunoscut lui Résler; cici mai intdi. unui invatat nu-i este invoit a nu cunoagte toate izvoarele ce privesc la obiec- tul cercetirilor sale; apoi el citeazi anul 823 gi anul 892 din acele anale; ear anul 863, pe care ’1 trece sub tiacere, se afli numai cit putine file la mijloc intre ambele celelalte. Ni se pare cé 0 asemenea descoperire in modul lui Résler, de a trata istoria ne indreptateste a sustinea c& el punea mai mult de cit patim& in agezarea cercetirilor sale, si a- cest mai mult se numeste rea credinfi, cu care stiinta nu se poate impica precum nu se impac& ziua cu noaptea. Vecinitatea resiriteani a Bulgarilor cu Panonia este a- ratati si de Constantin Porphyrogenitul, impératul bizantin, care scrise citré 952 cartea pentru invétitura fiului stu, care poarti in editiile mai noué in latineste titlul ,de adminis- trando imperio*. El spune asupra agezérei Ungurilor ci ar fi marginiti ,despre rdsdrit cw Bulgarii de care ‘i desparte fluviul Istru care se mai numeste si Danubius; din par- tea nordului se miarginesc cu Pacinatii, din partea a- pusului cu Francii, ear dinspre sud cu Croatii‘ *). Aceastit Pag. 174: ,nhpowiousr 8: rig Tebipnocg nebo py 72 dva- sohuxdv pépog of Botkyager, &v G nak Burpwpiler abrods & "lor pec 8 ual Aavolives 2: ze Adperey of Martwanttzat, rpg 38 tb Sutmadicepov of Dedeyryor, mpdg psoquBoroy of XpbBarar, “ dpevog noraues, meg4 aritare a lui Porfirogenitul pune intr’un chip invederat pe Bulgari ca locuitori ai Daciei Traiane, de vreme ce Dunatea este dati ca margine despirfitoare a Ungurilor de Bulgari Winspre rdsérit, adeci in partea unde curge de la nord spre sud de pe la Pegta pind la T.-Severinului si Widin. E drept ca aceastd notiti atit de precisi pare a fi tulburata prin cea ce Porfirogenitul spune ceva mai in jos, anume c& Ungurii ar locui in regiunea riurilor Timeguiui, Muresului, Crigului si a Tisei, adeca ei ingii ar ocupa Transilvania, in care cu toate acestea cite-va rinduri mai la vale, Porfirogenitul pare a pune pe Bulgari. Intr’adevir Ungurii fiind ariitati de Porfirogeni- tul ci locuind de ambele pirti ale Dundrii in cursul acesteia de la nord spre sud (Pesta-Orsova), de vreme ce el aratié ci ei ocupau Temigiana, Crisiana gi cel putin o parte din Transil- yania, s’ar pirea ci el face o incurcdtur&’ cind spune cu toate aveste c& Dunirea despartia spre rdsdrit pe Ungaria de Bulgaria. Incurcdtura insd dispare dac& bagiin de sama ci Dunirea curge tot de la Nord la Sud si la Turnu Severinu- lui pind la Widin si deci fiind ci Muntenia, nefiind cucerita de Unguri, rimisese tot a Bulgarilor, Porfirogenitul putea cu dept cuvint si spun c& Duniirea despirtia spre rdsdrit Un- garia de Bulgaria, intelegind Muntenia sub aceasta denumire. Stapinirea Bulgariei asupra Trausilvaniei reiesi insi si din alt loc al Analelor fuldense, sub anul 892 unde spun ca: yArnulf, regele Germanilor, trimise 6 solie citre Vladimir, regele Bulgarilor, rugindu’l a nu mai vinde sare Moravilor,* cu care avea resboiit *). De unde putea Bulgaria si esporte sare citre impéri Moravilor? de peste Dunare, din peninsula Balcanului, fara indoiali ci nu, pentru cuyéntul cel forte firese ci in aceastit ) Pertz, Mon, Germ, Tp. 408: ,(Arnalfus) missos etiam swos inde ad Bulgarios et regem corum Laodamur ad renovandam pristi- nam pacem, cum muneribus mense Septembri transmisi¢ et me coemptio salis inde Marawanis daretar exposcit.¢15 parte de loc nu se aflé ocne de sare, afar’ de acele cu to- tul neinsemnate ale Bosniei, ast-fel ci si astizi, Bulgaria Serbia si cele-lalte {éri transdundrene importeazi sarea din Valachia. Cum era dar cu putintié nu numai ca Bulgarii si exporteze sare, dar s& 0 transporte in o regiune asa de in- depirtaté ca Moravia, dack acea sare n’ar fi provenit din salinele Transilvaniei? D-1 Hunfalvy *) admite mai curénd ci s& fi fost aceasté sare de cea mari culeasi pe férmurile Marei Negre gi exportata tocmai in Moravia, lucru ce ne pare peste putint&’ cind numai cit privim peo harté nemésurata inde- partare a locurilor. Daca ar fi fost vorba de sare de mare, mai usor gi-ar fi adus’o Moravii de pe {érmurile Mirei Baltice. Apoi este cunoscut ca salinele Transilvaniei totdea-una au hranit {érile apusene, cu deosebire Panonia. Asa pe timpul Romanilor, se stie c& sarea scoasi din ocnele Daciei se co- bora pe riul Mureg in Panonia, si acelas drum o vedem a- pucind si pe vremile lui Achtum, unul din cei d’intéi capi unguri ai Transilvaniei, 1007; c&ci in viata sf. Gerhardt se spune despre acest principe: cd el isi insusia pe nedrept sta- panirea asupra sarilor regegti care coborau Muresul, asezind vami si pazitori in porturile acelui fluviu si pana in Tisa, si supuindu-le pe toate la dari‘ *). Este invederat ci aceasti, coborire a sirei pe Mureg se urma inc& de mult timp ina- intea lui Achtum, de vreme ce Achtum usurpa un drept re- gesc, care fiinta de mai inainte. Vedem deci c& se apropie data cind aflim lucrate salinele din Transilvania, de anul 892 in care se pune de Analele fuldense solia cu cererea ¢a Bulgarii si nu véndé sare Moravilor, si deci este inve- derat, ci aceasté rugiciune nu putea avea in vedere alte sa- 3) Anspritche p. 31. Contra Pit, Abstammung, p. 73. 2) Reprodusi in Katona, Historia critica, I, p. 184: ,Et usurpabat (Achtum) sibi potestatem super sales regis descendentes in Mo- rosio, constituens in portibus eiusdem flaminis usque ad ‘Tisiam tributarios et custodes, conclusitque oninia sub tribute.76 line de cit acele din Tyansilvania, care fiind in st&pinirea Bulgarilor, acestia puteau opri exportul sirii din ele. Cronicele veacului de mijloc nu lipsesc insi de a raporta existenta mai multor ducate bulgare in Dacia pe vremile na- vilirei maghiare. Asa afar’ de Anomimus notar*) care a- mintegte ducatele lui Salanus si Menumorut mai gisim o a- semene pomenire gi in Zhwroeg, unul din izvoarele cele mai vrednice de credinté in privinta istoriei poporului unguresc. El.spune la domnia lui Stefan cel sfint regele Ungurilor des- pre luptele acestuia cu Kean ducele Bulgarilor, urmitoarele: »dupi acea a pornit armata sa in protiva lui Kean ducele Bulgarilor si al Slavilor, care ginti ocupa niste locuri in- tarite prin naturi pe care duce Tau batut si ucis numai cit dupi grele osteneli si sudori resboinice, si lua de la el nestimati multime de comori mai ales in aur scule si pietre pretioase... Stefan asezi acolo, pe un mog al seu cu numele Zoltan, care dup’ acea mosteni acele parti transilvane; side aceea se si numegte in limba vulgaré Erdely Zoltan‘ *). A- cest Kean este deci inviderat un duce bulgar de dincoace de Dunire, cici tara lui este arataté c& find agsezati in munti, pentru Care este descrisi ca intiritéde naturi; apoi se spune anume ci ea ficea parte din {ara numiti mai apoi Erdely, Ardeal. Pe atunci Bulgarii de la Sudul Dunirei sustineau lupte crincene cu Bizantinii care cucerise pe timpul impa- ratului Zimisces Bulgaria dunareana, gi peste putini ani erau sit pearda citr’ Vasile Bulgaroctonul eu desivarsire neatar- narea lor (1018). Principatul lui Kean, ca gi acele ale lui 1) Asupra acestui cronicar, a ciror spuse sunt binuite de protiv- nici stiiruin(ii Rominilor, vezi mai jos: Cap. V. ,Cronicari gi is- tori ‘) Thuroez II, cap.30 ,Post hace movit exercitum super Kean du- cem Bulgarorum et Selavorwm, quae gens loca, naturali situ mu- nitissima, inhabitabat, unde etiam maltis laboribus et bellicis su- dovibus praedictum ducem vix tandem devicit et occidit, et ines-7 Salanus si Menumorut, pomenite de Anonimus, care la ince- put eran far’ indoialA vasale puternicilor imparati bulgari de peste Dunare, devenise aproape neatitrnate, cind acest inceput de viati liber& fu strivit inci in leaginul seu de cotropirea. maghiara. Din averile luate, St. Stefan inzestra maj multe biserici si mai ales pe acea din Alba, si fira indoiali cA amintirea acestui resboiu se va fi pastrat de preoti, ca unii ce erau datori si pomeneasci& in biseric& atit pe glorio- sul donator cit si stralucitele sale fapte. Spusele lui Thurocz capité prin accasté o puternica intarire. Aceasta stipinire a Bulgarilor la nordul Dunarei a avut. de urmare ci mult timp in epoca veacului de mijloc férile Daciei au purtat numele de Bulgaria. Asa cronicarul persian Fazel Ullah Raschid, despre care D’Ohsson in Histoire des Mongols araté c& a alc&tuit scrierea sa dup’ niste docu- fhente oficiale care se aflau in arhivele Khanului Mongoli- lor, spune la anul 1240 c&: ,principii Mongolilor, trecuré munfii Galitiei, pentru a intra in tara Bulgarilor si Unguri- lor; Orda care mergea spre dreapta, dupi ce atrecut tara a- cesta ‘i esi inainte Bazaram-bam cu o armati dar e bitut. Cadan gi Buri au mers asupra Sasilor si ‘i au invins in trei batulii, Bugek din tara Sagilor trecu peste munti intrand la Karaulaghi si a biitut popoarele ulaghice*. Este inviderat ca sub numele de tara Bulgarilor si a Ungurilor Raschid inte- lege Transilvania, cici el o araté ca fiind asezat& indata& dupa muntii Galitici si inaintea farei Oltului gi a {drei Ka- raulaghilor in care trece apoi navalirea mongoli. Aceastd aritare a lui Raschid corespunde pe deplin cu faptele, in- tru cit am vézut mai sus c4 in Transilvania erau mai multe ducate bulgare care fur& nimicite tocmai pe timpul lui St. timabilem copiam thesauroum et praccipue in auro et gemmis ac pretiosis lapidibus, accipit.. Etlocavit (Stefanus) ibi onum pro- avum suum nomine Zoltan gui postea hereditavit illas partes trans- silvanas ; et ideo valgariter dici solet Erdeli Zoltan.18 Stefan gi deci se putea usor intimpla c4 numele de taraBul- garilor si nu se fi sters inci de pe Transilvania in 1240, cici vom vedea in curind c& amintirea stapinirei bulgare in aceasté tara era inci vie in 1231. In o scrisoare a regelui maghiar Bela IV citra papa Gre- gorie al IX, el ti spune ca de cit-va timp ar fi crescut foarte mult poporatiunea ,in terram Zemram circa partes Bulgariae* adeci in tara Severinului din partile Bulgariei, pe cind tara Severinului care este bine cunoscuti dup& o diploma din 1247 a aceluiagi rege, se intinde ,usque ad fluvium Oltae* si nu era deci alti ceva de cit Oltenia de astizi, care puta pe atunci inc’ numele de Bulgaria. Existi in Brasov o parte de orag numité de citré Maghiari Bolgérszek adeci scaunul Bulgarilor, de si tocmai in aceasta parte nu se intilneste nici o urm& de popor bulgiresc. Apoi o mapa catalané din 1375 da Rominiei dunirene nu- mele corupt de Bulgaria, pe cind pentru Bulgaria propriu zisi plstreazi forma cea mai corecti de Bulgaria. Intr’un document de la Mateiu Corvin gisim chiar pe Valachii din tara Barsei desemnati ca Bulgari ‘). Pe lang& aceste dovezi imprumutate de la d-l Hasdeu *) mai adaiugim inci urmitoarea: Ohartuicius, cronicar vechiu ungurese, care traeste sub Coloman (1095—1114), spune unde- va cé pe timpul lui Sf. Stefan s’ar fi agezat in Ungaria venind din partile Bulgarici, 60 de familii de Peceneghi, natiune ce este cunoscuta a fi locuit in Valachia, si nici odatd in Bul- garia propriu zisa. *) 1) Bulgari in civitate nostra Brassoviensi et terra Bareza, commoran- tes temporibus diversum Regum Hungariae praedecessorum nos- trorum de ovibus corum nunquam aliquos proventus quinguagesi- males solverint.“ (Columna lui Traian, 1874, p. 127). 2) storia Critic, Ed. IL, p. 11, 12 gi 68. Domnul Hasdeu aduce a- ceste dovezi, insi pentru un alt scop de cit pentru a dovedi exis- tenfa stipinirei bulgare la nordul Dunarei. %) Katona, Hist. Crit. Lp. 277: ,sexaginta viri Bessoram quorum79 Amintirea acestei stipiniri a Bulgarilor in Transilvania gi prin urmare in toaté Dacia, se pistré indelung timp. Ast- fel citim in un document din anul 1231: ,,c% mogia Boie, care se margineste cu mogia Simbata si care astizi se afld in insasi fara Valachilor, fiind stapanitd din timpuri mai vechi de cit amintirea omeneasci de citre mai marii, bunii si stri- bunii lui Trulh, fusese alipita cdtraé pdmintul Pagdrasului incd din vremile pe cind fara Valachilor era fard bulgdreaseéi etc. etc.“ ’) Aceasté amintire care intrecea la 1231 memoria oamenilor, se referea fari indoiali la vremile intéiului im- perin bulgiresc, care fusese nimicit in 1018 de citra Bizan- tini, cind atunci inceta si domnia Bulgarilor pe malul sting al Dunirei, care este pomenité in document ca un fapt de mult trecut. Mai este apoi de luat aminte ci daci admitem cit Bulga- ria nu se intindea in vremile intaiului regat bulgarese si pe ripa sting’ a Dunirii, 0 nesfirgita intindere de pamént ré- mine cu totul fara stipin; cici ciitré sfirgitul veacului al IX-le (860) Ungurii locuiau inci in Ateluzu, intre Nipru gi Siret, ear impérafia Moravilor nu se intindea din-colo de Tisa. Tot locul mijlociu dintre aceste doué riuri réminea a- afaré din ori-ce stipinire. Nu este oare firesc lucru de a admite cd regatul bulgar, care luase o intindere aga de superius mentionem habuimus, cum universu apparatu suo, vi- delicet auri et argenti copiositate multaque varietate ornamentorum curribus ornatis de partibus Bulgariae egressi ad regem venire yolentes termini Pannoniorum apropinguaverunt.“ Besii de aico nu sunt poporul din Tracia a d-lui Tomaschek, ci Peceneghii Picenati, Piceni, Biseni, Bessi. 4 Teutsch und Firnhaber, Urkundenbuch zur Geschichte Sieben- birgens, Nr, XLIX: ,,quod terram Boie, terrae Zumbuthel, con- terminam et mune in terra Blachoram existentem, qualiter eadem terra a tempore humanam memoriam transeunte, per majores, a- vos atavosque ipsius Trath possessa et a temporibus iam quibus ipsa terra Blachorum terra Bulgarorum exstitisse fertur, ad ip- sam terram Fugros tenta fuerit'....80 ingemnat& la sudul Dunirii, in cit restringea chiar stapini- rea imparitiei din Constantinopole, se intindea si la nordul acestui fluvia in regiuni pe care le stipinise cind-va gi care nu erau supuse unui alt domnitor? D-1 Hunfalvy ne stiind ce si faca cu Transilvania, sustine c& in acel timp ea era un teritoriu neutru pe care atit Maghiarii cit si Peceneghii exercitau dreptul de vinitoare, dar de la care Bulgarii e- rau inliturati si pe care ei nici nu-l pretindeau.* *). In sffrgit, si mai adaogim o dupe urma dovadi despre e- xistenta Bulgarilor la Nordul Dunarii. Lucru destul de neas- teptat, aceasta este insusi numele capitalei regatului ungu- rese, Pesta, care este de obiirgie bulgiresc. Résler de gi re- cunoaste acest fapt, vrea si-i micgoreze insemnitatea ari- tind ci ,numele de Pesta nu ar dovedi alt-ceva, de cit afla- rea de popor bulgirese pe ripa sting’ a fluviului‘ %). Toate aceste-temeiuri ne par ci dovedese indestul fiin- area unei Bulgarii dincoace de Dunire, in timpul cit a finut int&iul imperiu bulgaresc. Istoria bisericei romine va intéri aceasté incheiere. 1) Anspriiche, p. 33. Pare cd d-l Hunfalvy ar fi fost fafi la inte- meierea acostor dropturi! *) Rom, Stud. p. 205: 80 wire damit héchstens ein Auftreten von Bulgaren im pannonischen ‘Theile von Ungarn bezeugt—ein bul- garisches Reich daraus zm deduciren grenzt an Taschenspielerei. Cu toate aceste aiurea Risler neagti aflarea de Bulgari de a stinga Duncréi, sustinénd ok Slavii din aceste parji an fost de obarsic ruteand, pentru @ dovedi ct Rominié n’au putut imprumuta ele- menbil sloven al limbei lor de cit Ia sudul Dundrii p. 127: ,Sla- wisches konnte die walachische sprache in sich aufnehmen wenn das roménisehe Volk im norden wie im siden der Donau ge- vohnt hat... Aber es waren doch wesentlich verschiedene Idiome die im norden und im stden erklangen: nérdlich wohnten die Rathenen... im stiden verbreiteten sich die bulgarischen Slaven, Hat sich die walachische sprache ihr Scherflein slavisch im nérd- lichen Lande beigelegt so wird diese dio unterscheidenden Ziige81 Este de netigiduit ci Rominii erau crestini inci de pe timpul stipivirei romane. Acest fapt este dovedit intr’un chip invederat prin numeroasele denumiri de obarsie latin’ a uw nor nofiuni crestine, precum mai intai ingusi numele de crestin care vine de la latinescul chrestianus gi nu de la grecescul yeanaes; apoi pigin—paganus, biserici—basilica, botez—bap- tiso, Dumnezeu—Dominus Deus, sint—sanctus (aliturea cu sfint—sfeti, slavon), inger—angelus (lingiel: Anghel, nume barbatesc si Archangel), templi (parte a bisericii care des- parte altariul de public)—templum, a!tar—altar, cruce— crux gi multe altele +). Aceasté mirturisire a limbei este in- tirita prin 0 novel’ a imparatului Justinian pe care 0 vom aduce mai la vale, Totugi dacd este afari de ori-ce indoiali, ci Rominii erau crestini inaintea venirei Bulgarilor gi a asezirei lor in Moe- sia, este tot atit de positiv ci ei imbratisaré mai tirziu ritul sloven sau bulgar in biserica lor, unde el finu aproape de 800 de ani (864—1640). Legiturile ce au fiintat intre bise- rica romina, atit in Moldova cit si in Valachia % si acea a Bulgariei, dovedese ci introducerea acestui rit la Romini des nordlichen Dialectos tragen; wenn in Siiden so wird es die der sidlichen Sprache zeigen; nun aber erweist sich das slavis- che im Rominischen als slowenisch.* Adect find i la nordul Dunirei au locuit numai Ruteni nu gi Sloveni apoi Rominii n’au putnt Ina elemental lover al limbei lor de cit la sudul Dunkrii, clei Sloventi nu ar fi locuit nici odati la nordul fluviului. $i ow toate aceste in locul raportat la inceputul acestei note admite pentra & esplica Posta sii filocuit Bulgari adecii Sloveni acolo, Oare © asemenc schimbare de argumente si plreri si nu fie si ea o Taschenspiclerei ? 1)“ Veui asupra scestor cuvinte un studin al d-lui Gh, Chifu: Cu vinte crostine in limba romind, publicat in Columna lui Traian a D-lui B. P, Hasdeu, 1882: tulie, Septembre, Octombre si De- cembre. +) Acea din ‘Transilvania a fost tot-dea-una supusi ierarchiei bi- sericei din Valachia. 782 n’a putut si se intémple de cit in timpul celui intéiu im- periu bulgar (680-1018) si c& Rominii au lau putat primi de cit la nordul Dunirei. Crestinismul a fost. introdus la Bulgari prin discipulii Ini Metodiu si Constantin, cunoscut si sub numele de Ciril, pe timpul regelui Bogor sau Boris (852-888), care lud prin bo- tez numele de Mihail. Acesti apostoli ai religiunei crestine in Bulgaria si in genere la Slavoni, intemeiar’ in aceasti tara o biserici nationala, introducénd limba bulgara in slujba dumnezeeasca gi traducénd pentru a ajunge asemene finti, cirfile sfiinte in limba bulgara, care nu este alta de cit ve- chea slovent. Aceasté noud biseric atirna, prin obiirgia sa insigi, de patriarchatul de Constantinopole; papii insi nu Jip- siri de a o atrage citri ei, pin’ ce un sinod, tinut Ja Con- stantinopole la inceputul anului 870, hotéri ca Bulgari se fie supusi patriarchatulni de ristrit *). Bogor, neputéndu-se mulfimi cu titlul de Kneaz, print, purtat de naintasii séi, lua ace) de Tar, impérat, gi fiind ci dupa ideile timpului, un impérat nu era cu putinta fir un patriarch lingd dinsul, arhiepiscopul bulgar fu indi{at Ia a- cest rang. Intdia sa regedint’ fu Preslaw ; dar ea se schimba in cnrénd impreuni cu capitala regatului, care fe una dupa alta: Sofia, Moglena Voden si Prespa®). Dap’ cuceri- rea Bulgariei dunirene prin impératul Zimisces (969—~—976) regele bulgar Samuel, a cirui putere se mirginea mai ales in Macedonia, alese drept capitalé a térei, oragul Ohrida, age- zat ling&d lacul cu acelasi nume, care deveni in acelasi timp regedinta patriarchului bulgar. . Cind regatul bulgar cizu sub mina puternic’ a impératu- Iui de Constantinopole Vasile IZ, supranumit din pricina a- cestei cuceriri Bulgaroctoaul, in 1018, acest impérat piistra 2) Tivicek, Geschichte der Bulgaren, p. 157. 1) Idem, p. 190.83 neatinarea bisericei bulgaresti, Iuind numai cit capului ci tit- jul de patriarch si ne lisindu-i de cit pe accl de arhiepis- cop ’) Acest arhiepiscopat nu intirzie cu toate acestea a ci- dea in minile Grecilor, care’l elenisaré cu desavirsire. Nu se ailé de eit doi patriarchi bulgari cu regedinta in Ohrida, Fi- lip c&tre anul 1000 si David 1015—1018. Intpératul Vasile II numeste el insusi pe intdiul arhiepiscop grec in acest o- rag, Joan de Dibra, 1019 *), Cind regatul bulgar fu restatornicit prin fratii Petru gi A- san, ca regat valacho-bulgar, ei alesera drept capitalé Zrnowo si agezara aici un patriarch neatirnat de biserica din Con- stantinopole, *) c&ei patriarchul din Ohrida fiind cu totul gre- cisat, Bulgarii nu’l mai priviau ca tinéndu-se de natia’ lor. Istoria mai de apoi a bisericei bulgaresti ne mai infato- sind vre-un interes pentru lucrarea noastré, si cercetim le- giturile in care se gasia aceasta bisericé cu acea a Romini- lor din Dacia. Cele d'intii cunostinti positive care au ajuns pand la noi asupra bisericilor din Moldova gi din Valachia, ni le arata ca fiind supuse patriarchici din Ohrida. Ast-fel cronicele mol- dovenesti spun c& Iuga domnul Moldovei (1375) trimise la patriarchia din Ohrida pentrua cere ,blagoslovenie* spre un- gerea Mitropolitului Teoctist *). Aceasta suprematie a archie- piscopului de Ohrida, asupra bisericei_ moldovenesti, fiinta incd pe timpul lui Stefan cel mare. Acest domn, scrie chiar in anul suirei sale pe tron, 1457, 0 scrisoare catre archie- piscopul de Ohrida in care il titluegte: prea fericitul archie- pisco al Primei Iustinione gi a tuturor Bulgarilor, Sérbilor si térilor Daciei*. H instiinteazi despre moartea mitropoli- 1) Tivecck, Geschichte der Balgaren, p. 202. 2) Idem, p. 211 nota 1. Comp. p. 201. %) Tdem p, 226, ‘} — Letopisefele térei Moldovei de MZ, Cogiiniceanu, lagi 1952, Tp. 102 (Cronica Iui Ureche).84 tului Visarion gi’l roagi sa’i trimitd bine-cuvéntarea spre un- gerea unui altuia. Archiepiscopul in respunsul séu se nu- meste : ,Dorotheiu, prin mila lui D-zeu arhiepiscop al Primei Tustiniane, a tuturor Bulgarilor si a (érilor de meazd-noapte.* El cere ertare c&é nu poate veni insusi spre a unge pe mi- tropolit, trimite domnului bine-cuvéntarea sa, poftindu’l a sfinfi pe noul titular eu ajutorul episcopilor férei gi al mi- tropolitului Ungro-Valachiei, ,fratele nostru intru Christos, domnul Macarie, fiind oc ¢ el se fine tot de eparchia noastra* *) Finfarea acestei autoritati a archiepiscopului de Ohrida a- supra bisericei din Valachia reiesi chiar din un document al patriarchiei de Constantinopole. Astfel citre ‘anul 1390 patriarehul Antonia serie Iui Mircea I domnul Valachiei si i zie: ,Si archiepiscopul vostru de la Ohrida au consimtit la aceasta si au dat bine-cuvéntarea sa; inst noi nu putem nici necunoaste nici schimba ceea ce infelepciunea sa a git- sit cu cale“ *),' In sfirgit Mateiu Vlastari care scriea catre 1335 0 adunare de legi bizantine, zice ci Moldo-Valachja era supust Ohridienilor %). Patriarhul din Constantinopole era totusi departe de a re- cunoaste in tot dea-una scaunului Ohridei aceasté intindere a jurisdictiei sale. EJ cerca, dupa cit se vede in mai multe ») — Publicate pentru prima oari in Glasnic, orgamul literature! sév- he, VII p. 177. Reprodus in Magazin istoric pentru Dacia de Bal- cose si Laurian, I, p. 277. Data 1456 sub care accasti corespon- dent este publicati in aceste donii colecfiuni este gresita. Inte’- adevir data complecti tipirith este : 6964 luna April 20 indictio- nul 1V-le, Aceasta este cu neputinfi, cei indictionul al TV-le au inceput tomai Ja 1 Septembre 1456 si saa stirsit la 81 August 1437. Deci luna April n'a putut ciidea de citin 1857. Vezi Emite Picot, Chronique de Moldavie par Grégoire Ureche, Paris, 1878, p. 90. %) Acta patriarchatus Constautinopolitani MCCCXV—MOCCCII Ed. Miklosich et Miller, Wien, 1960, 11, p. 280. 5) Vezi Indreptarea legii, Tirgovistea, 1652, p. 403: ,asta si serie in pravila lui Mateiu Viastari, cum c& si Moldo-Valachia au fost supusi Ohridenilor*, apud Melchisedek, Chron. Rom. p. 44.85 rinduri, a répi de la el puterea ce o avea asupra ftérilor ro- mine, si amintirea uncia din aceste lupte au fost pastrata chiar in arhivele Constantinopolei; cici cu toate c&é scaunul arhiepiscopal de la Ohrida a fost grecisat, el tot pastra fata cu acel din Constantinopole o oare-care neatirnare, care tre- buia si jigneasci tendintele cotropitoare ale patriarcha- tului *). Catra. sfirsitul veacului al XIV-lea patriarchul bisericei ra- sitritene, luind stiinfa ci biserica moldovencascd caizuse in cursele unui ingilitor, Tagara, care dindu-se drept patriarch stintise un episcop in tari, trimise mai multe fete bisericesti si vada cum stau lucrurile. Domnul care ocirmuia in acest timp in Moldova, respinse amestecul lor, cea ce impinse pe patriarch a face pe stipinul si a numi din propria lui auto- ritate drept mitropolit in Moldova pe un oare-care Ieremia. Acesta insi fu alungat cu rusine. *) Patriarchul trimise atunci pe mitropolitul din Mitelene ca s& aduc& in orinduialé bi- serica moldoveneasc& *); dup& cit se vede nici acesta n’a fost mai norocit si patriarchul vézénd ci Moldovenii nu vroesc a primi preofi streini in tara lor, numi atunci ca locotiitor, pind la alegerea canonici a unui mitropolit, pe un membru al clerului moldovan, protopopul Petru *). Moldovenii cereau ca patriarchul s& recunoascé legalitatea alegerei mitropolitu- lui Iosif, care fusese sfintit de citre acel din Galitia, dupa 1) Archiepiscopul Teophylact (1085—1107) serie patriarchului de Constantinopole: ,ce rept igi insuseste patriarchnl de Constanti- nopole de a se amesteca in trebile bulgiresti, cind acest popor are biserica sa autocefali si cind patriarchul n’au dobindit nici un privilegin asupra ei? Istoria bisericei bulgiresti de ML. S. Dringo citat de Episcopul Romanului, Melchisedek, in Cronica Ro- manului, Bucuresti, 1871, I, p. 53. 2) Acta patr. Const. I, p. 293. 8) Idem, p. 266. ‘) Idem, p. 241. Compari Emile Picot et Georges Bengeseo, Ale- xandre le Bon prince de Moldavic (1401—1433) Vienne 1882. p. 50.86 cit se vede din pricina unei véduvii la scaunul Ohridei °). Ei nu vyoird si lese nimica din cererile lor, si patriarchul trebui, pentru a obtine izbinda atit de mult doriti de el, a incuviinfa ertarea mitropolitului Iosif, pe care 'l afurisise de Ja inceput, si'l recunoscu in insugirea lui, cu condifie ca si acesta si se supun’ suprematiei patriarchului. Totusi aceste legituri inchegate cu atita truda, nu tinuri mult timp. Imperiul bizantin, amenintat in toate zilele mai mult de citre Turci, céut& un sprijin in apusul Europei. Joan Paleologul {] ceru de la papa, care figidui a stdrui pe ling’ curtile apusene, daca biserica risiritean’ s’ar supune autoritatii sale. Patriarchul consimti la aceasté cerere gi pofti pe tofi ceilalfi capi ai bisericii rasitritene a lua parte la si- nodul de la Florenfa, unde era si fie desbiituti aceasti prea insemnati intrebare. Patriarchul de Ohrida, acel de Ipek (Serbia) gi mitropolitul Valachiei nu dadurié consimfiméntul lor. Patriarchul de Constantinopole trimise in Moldova pe un cilugir grec, Damian, care stérui mult pe ling domnul térii pentru a face ca biserica moldoveneasca si ia parte la sinod. Nu cunoastem la ce au esit aceste stiruinte; dar noi gisim pe acelag Damian, representind Moldova ca mitropolit la intrunirea de la Florenta. Se pare ca patriarchul, rezit- mindu-se pe autoritatea nou dobindita asupra Moldovei, tri- mise pe acest personagiu represinte tara la sinod. Ade- vératii trimisi ai Moldovei potrivira s& ajungd Ja Constanti- nopole dup& plecarea impératului si a patriarchului.’ ,N’au aflat solii lui Alexandru Voda nici pe patriarchul, nici pe im- pératul la arigrad, ci iar se intorceau neisprivind nimica; 1) Alt dati, videm din accasi causi un mitropolit moldovan _ stin- fit de Arbiepiscopul de Ipek al Serbici. (Letop. 1. p. 113). Dupa cit se vede aceasta imprejurare face pe D-l Hunfalvy (Anspriiche p. 125) s& sustini ci biserica Rominilor era supusi canoniceste mitropolitului din Halici. Oare legitnyi}e cx scaunu!l Ohridei ii c- yan necunoscute sau ie Iasit inadins la o parte?87 nu le au parut a fi cu cale; ci s’au dus la Ohrida unde, gi- sind pre episcopul de Ohrida gi dind solia la dénsul, cd e- rau trimisi pentru invétitura legei, luat-au de acolo gi preoti gi cArti sérbesti de toatt orinduiala bisericei* *): Ast-fel re- intra Moldova sub atirnarea vechii sale suzerane spirituale, si curénd dupa aceea Turcii, punénd mina pe Constantino- pole, patriarchul acestui orag fu impedecat de la restatorni- cirea autorititei sale asupra férilor romine, care rimaserd sub atirnarea canonici a Ohridei pin& la perderea autocefa- lici sale, citre sfirgitul secolului trecut, 1767. Ast-fel am vézut pe Stefan cel Mare cerénd de la acest scaun bine-cu- véntarea mitropolitului stu. Invéfatul domn al Moldovei, Dimitrie Cantemir, explicit in- tr’un alt chip obirgia suprematiei spirituale a Ohridei asu- pra bisericilor romine de la nordul Dunirei. El zice ci mi- tropolia din Moldova atirna de la inceputul ei pana la sino- dul de la Florenta, de patriarchul de la Constantino- pole, dar ci mitropolitul acestei {éri, impreund cu pa- triarchul résiritului, rostindu-se in acest sinod pentru u- nirea cu biserica catolick, unire respinsi de cea mai mare parte a bisericei ortodoxe, mitropolitul moldovan nu indrasni a se mai reintoarce la scaunul séu. Archiepiscopul din E- fesa trimise atunci in locul séu in Moldova un archidiacon, ordonindw’i a primi sfintirea de Ja arhiepiscopul de Ohrida, gi de atunci pind la inceputul veacului XVII-lea Moldovenii rémaseri sub atirnarea Ohridei *), Domnul nu face de cit a 1) Letopisifele ftrei Moldovei, de AM. Cogiilniceanu 1, p. 106 nota. *) — Operile prineipelui Dinétrie Cantemir, tipirite de societatea a- cademici romini, Tom. I, Descriptio Moldaviac, Bucuresti, 1872, p. 144, Accasti pirere este impartisith de citre dt Golubinsky, profesor la Universitatea din Moseva, in cartea sa: Kratkii ocere istorii pravoslavnik firkvei Bolgarskoi, Serbscoi, Ruminskoi, i Moldovlagskoi, 1872, tradusi in rommeste de d-1 I. Caracieoveanu : Privire scurti asupra istoriei biscriccgti rominii-ortodoxa, Iasi, 1879.88 reproduce in aceast’ espunere, continutul unei scrisori a pa- triarchului bizantin, trimisi lui Vasile Lupu (1634—1654), si pe care el o di in intregul ei. Este invederat insi ci scaunul din Constantinopole, avénd interes a atrage din nou biserica moldoveneasca sub atirnarea sa, iscodi aceasta fa- bult pentru a arita domnului ci, supunéndu-se patriarehului din Constantinopole, n’ar face de cit a restatornici 0 veche stare de lucruri care fiintase in toate timpurile si care nu fusese turburati de cit in urma sinodului de la Florenta de citraé pseudo-patriarchul Mitrofan C& aceasti piirere nu este de cit o iscoad& se vede din insusi actele patriarchatului de Constantinopole, reproduse de noi mai sus, gi care sunt cu mult mai vechi de cit sinodul de la Florenta. Sa tragem acum urmirile ce izvorise din aceste fapte. Dac& admitem cd Rominii sa fi imbritisat crestinismul bul- girese dincolo de Dunare, in peninsula balcanici, atunci nu se pot esplica mai multe fapte netdgiduite. Mai intii esirea Valachilor transdunireni presupus& ca inceputé pe Ia 1185 trebui si se prelungeascd indestul de mult timp, si chiar Résler admite ci ea urma si deveni mai numeroasit pe vre- mile navalirii turcesti (dupa 1356) *). Insi in tot acest timp Rominii din cea parte a Dunarii crau supusi autorititii re- ligioase a patriarchului de Trnowo. Cum se face atunci ci indata ce ei trec Dundrea sii vedem intorcéndu-se la ve- chiul ler patriarch din Ohrida, care perise, pentru a zice ast-fel, pentru nafiunea bulgireasc’ in cufundarea intaiului séu stat? Apoi la Rominii din Macedonia, Tesalia si Pind, si in de~ 1) Rom, Stud. p. 116, ,Unter den ethnographischen Veraenderungen welche sich im Gefolge dersetben (Osmanischen Machtentfaltang) vollzogen, erscheint uns keine bedentender als der Rickgang des romaenischen Elementes auf der Halbinsel, bewirkt durch Anfsan- gung und Auswanderung.*89 obste la toti Rominii sud-balcanici, slujba religioasi se face in limba greacd gi nu in cea slavoni, precum aceasta avu Joc mult timp la Rominii de la nordul Danirii. Aceasti deosebire in limba predicirei este tot atit de pu- {in de infeles daci admitem ci Rominii si fi revenit in Da- cia din pérfile centrale ale Hemului, de unde vroeste si-i readuci d-] Tomaschek, si aceasta, ori-care ar fiesplicarea ce s’ar da presentei limbei grecesti in, biserica macedonici a Ro- minilor : sau ci admitem ca ei de la inceput sa fi sdvérsit slujba religioas’ in aceasté limba, sau c& si ne inchipuim ci patriarchia din Ohrida grecizindu-se, inliturd incetul cu in- cetul limba bulgareascé de mai inainte si o inlocui cu cea greceasca. e Daca deci Rominii au trecut Duniirea inainte de data in- semnaté de Résler venind din jos de Balcani, ei ar trebui sa slujeascd sau si fi slujit cind-va si dincoace de Dunare in limba greceasca. Aceasti deosebire in limba liturghiei esplici si acea care se afla intre caracterele cu care sunt scrise ambele dialecte romine. Acel din Macedonia intrebuinteaza alfabetul grecesc, pe cind acel din Dacia se slujia pint in vremile din wma cu literile cirilice, pe care le-au pirdsit apoi pentru a intro- duce caracterele latine. Tot din aceasti inriurire trebue de- dusa aflarea unui numér mult mai mare de cuvinte slavone in dialectul daco-romin de cit in acel al Macedoniei, care este din potrivé plin de cuvinte grecesti. Panda acum inst supunerea bisericei romine catre patriar- chia din Ohrida, pistrindu-se ritul bulgar la nordul Duni- rei, pare a remine o ghicitoare nedescurcati. Pentru a 0 es- plica va trebui si ne urcim mai sus, pind la o novelé a impératului Justinian. Patriarchatul din Ohrida, sub forma sa bulgar’, avu un traiu prea scurt, pentru a se admite ci in timpul fintirei sale si fi putut introduce crestinismul slavon pe ripa sting’90 a Dunirei, cu atit mai mult ci intemeierea scaunului acestei patriarchii in Ohrida cade in vremile impératului Zimisces, care supuse prin arme Bulgaria dundreana, in cit era chiar impedecata de asi intinde autoritatea pe malul nordic al flu- viului, intru cit fara mijlocie dintre Baleani si Dunare ci- ause sub stapinire dusmani. Patriarchia din Ohrida a purtat insa in tot-d’auna titlul de patriarchie sau archiepiscopie a Prime Justiniane. Aga Archie~ piscopul din Ohrida care ia parte in 1256 la sinodul din Constantinopole, se intituleazi: ,smeritul monach Ioan si cu mila lui Dumnezeu archiepiscop al Primei Justiniane si a toaté Bulgaria." *). In decursul secolului al XV-lea acest archiepiscop porta titlul de: archiepiscop al Primei Justiniane, al tuturor Bul- garilor si al térilor de meazi-noapte* *). El pistreazi acest titlu si in decursul secolului al XVI-lea: ,,Prin mila lui Dum- nezex archiepiscop al Primei Justiniane si patriarch al Bul- gariei, Sérbiei, Macedoniei, Albaniei, Bosniei si Ungro-Vala- chiei* %), Patriarchul din Constantinopole cind se indreapti cittve acel din Ohrida il numeste: prea fericitul archiepis- cop al Primei Justiniane, Ohrida $i a toaté Bulgaria.“ Archiepiscopul Primei Justiniane este pomenit pentru in- tiiagi data in novela a XJ-a a impératului Justinian din a- nul 535, indreptata citre capul bisericei din acel oras, a ci- ruia agezare era uude-va pe malurile Dunirei. Impératul prin aceasti lege, oriindueste ciderile ei si aratd jreginnile asu-~ pra cirora cra sii se intind’ jurisdictia acestei episcopii. In- tre altele el zice: ,Fiind e& acuma, cu ajutorul lui Dumne- zeu, ast-fel s’a marit republica noastra, in cit ambele maluri ale Duniiei si fie pline de cetatile noastre si atit Vimina- 1) Golubinsky citat de Melchisedee, Chronica Romanului, p. 54. 2) Vezi mai sus p. SL. °) Melchisedek, ibid. p. 55.91 ciul cit si Recidua si Literata care sunt peste Duniire, si fie eariigi supuse autoritatei noastre, am gisit de cuviinti ete. Acest loc arati ci jurisdictia archiepiscopului Primei Justiniane se intindea gi pe ripa stingk a Dunérei gi ct deci se aflau crestini si in aceste pitrti'). Bulgarii asezindu-se in Moesia, puseri mina pe archiepis- copatul Primei Justiniane si fiicuré din e] un scaun ’ bulgi- resc, care pastri vechiul séu tithn sub noua sa_ stdpinire. Am aritat mai sus, cA patriarchatul din Ohrida nu fiinf& in forma sa bulgari de cit foarte putin timp (20 sau 30 de ani) gi ci in acest restimp era chiar impedecat de a intinde au- toritatea sa pe ripa stingi a Dunarei. Pentru a esplica su- punerea bisericei Rominilor sub scaunul episcopal din Ohrida, trebue admis c& aceast’ archiepiscopie n’a facut de cit a mogsteni drepturile cele vechi pe care archiepiscopia prime Justiniane le avea pe ripa stingd.a Dunérei, drepturi care se intinseré tot mai mult, cu propagirea puterei bulgiresti asupra férilor agezate la nordul fluviului. Cind Bulgari eu- prinseré Moesia gi agezaré aci un patriarch bulgar in ye- chiul scaun al Primei Justiniane, ei introdusera crestinismul 1) Nov. XI: yImp. Justinianns A. Castelliano viro beatissimo, Ar- iscopo primae Justinianae: ,,cupientes ut primae Justinianae patriae nostrae pro tempora sacrosanctus antistes, non solum me- tropolitanus sed etiam arhiepiscopus fiat et cacterae provinciae sub eius sint auctoritate, id est tam ipsa mediterranea Dacia quam Dacia riyonsis nee non Mysia secunda, Dardania et Praevalitana pro- vincia ct secunda Macedonia et pars secundae etiam Pannoniac, quae in Bacensi est civitate—Quum igitar in praesenti deo auctore ita, nostra respublica aucta est ut utraque ripa Danubii iam nostris tatibus frequentetur, et tam Viminacium quam Recidua et Li- terata, quae trans Danubium sunt, nostrae iterum ditioni subiectae sint, necesarium duximus cte.* In timpul dominatiunei romane gi a- celei a Gepizilor, Dacia avea episcopi. Vezi scrisoarea papei Eu- geniu citre Tutund chaganul Avarilor in care tl invité a res- tatornici acele episcopii. Epist, Eugenii papac ad 'Tutundum Ava- rorum Chaganum a. 826 in Thierry, Attila, Paris 1855. IT p. 204.92 bulgar in toate regiunile supuse eparchiei sale precum gi in acele ce le supusera in urma autoritatii lor, deci si asupra térilor romine de Ja nordul Dunarei. Acest archiepiscopat. schimbaé apoi de mai multe ori regedinta sa, pastrind insa pretutindeni autoritatea sa spiritualé asupra férilor puse sub jurisdictia sa. El se opri in sfirgit la Ohrida, unde perdu in cuvénd caracterul séu bulgéresc gi o parte din neatirnarea sa. Térile romine, care fusese supuse in timp de veacuri au- toritétei sale, nu incetara cu toate acestea a ’i o recunoaste chiar si acum, cind era decazut din vechea sa stralucire, In timpul reintemeierii puterii bulgiresti la sudul Duna- yei sub forma ei valacho-bulgara, térile romine de la nor- dul fluviului erau cizute acuma sub alte stipiniri, ast-fel c& de asti dat& statul bulgdrese s’a oprit la Dunire. Ungnrii cucerise acum Transilvania, in timp ce Moldova gi Valachia sufereau stipinirea Cumanilor. Eaté pentru ce gasim ca au- toritatea patriarchului de Trnowo nu trece fluviul *) si po- poarele care locuiau pe ripa sting’, de si supuse politiceste Ja niste puteri streine, erau libere in privirea religioas’ si puteau si’si urmeze legiturile lor cu capul bisericei lor, care resedea tot la Ohrida. Rominii deci n’au putut si revind din Moesia, find ca ei nu s’au aflat nici odata acolo. Pentru a intelege rolul Jor 4) D. Hunfaley (Anspriche p. 28) admite fiinfarea unei Bulgarii dincoace de Dunire in yremea intijului stat bulgdresc; o neagi: insi pentru timpul urmator. Pentru a sedipa insi Transilvania, el restringe accasti: stipinire a Bulgarilor pe ripa stingi a Dunirei la pirfile care invecineazi gurile sale. Noi credem ci d-sa are dreptate in ceea-ce priveste timpul cind a fiinfat aceasti stipi- nire; clei dac& statal valacho-bulgar ar fi avut supremafie pe malnl sting al Dunirei, ar trebui si giisim pe Romini supusi pa- triarchului de Trnowo, eca-ce nu se vede, Cit despre restringe- rea localé a acestci stapiniri, am vézut mai sus ci ea se intindea tocmai asupra Transilvaniei si prin parfile Tisci, unde insusi Ros- ler nu poate tigidui a recunoaste cel: putin fiintarea poporului bulgar, (Rom. Stud. p. 205).93 dincolo de Dunire in vremile statului Valacho-bulgar, nu este de nevoe a inchipuica ei si fi fost foarte numerosi in ,Moe- sia“ si apoi a esplica mai tirziu dispirerea lor din aceasta tar’, punéndu-i si treact Dunirea, Cei d’intéi capi ai rés- coalei erau valachi; cele d’intéi lupte pentru résturnare a- vura drept teatru muntele Haemus, patria Valachilor; ele- mentul bulgar, care era singurul mai cultivat, sfirgi prin a predomni si statul valacho-bulgar se schimbaé pe nesimfite in un stat curat bulgiresc. Cit despre ritul bulgar care se intilneste la Rominii de la nordul Dunirei, el a fost introdus aici in vremurile intéiu- lui stat bulgar, care ’si intindea stipinirea lui pin’ in Pa- nonia, Nu este de nevoe a face pe Romini si primeasci a- cest rit la sudul Dunarei si chiar legiturile bisericilor mol- dovenesti si muntenesti cu scaunul arhiepiscopal din Ohrida, arati ci Rominii n’au putut primi crestinismul bulgar de cit la nordul Dunirei, in {érile pe care ei le ocupa si astazi. Caci daci Rominii ar fi venit din Moesia dup’ veacul al XU-lea, ar trebui si asculte de patriarchul de Trnowo; dacit s’au reintors de mai jos din sudul Balcanilor dupi 1018, ei ar trebui s& slujeasci in biserica lor in limba greceasct ca si acei din Macedonia. A se admite insi ci Rominii si fi revenit mai inainte de secolul al X-lea in Dacia, nu este de loc nimerit, intru cit violenfa nivilirei, care se presupune ci ‘i ar fi putut alunga din Dacia, staéruia inc’ in toata fu- ria el. Vv ORONICARI $I ISTORICT. Se mai intimpind impotriva aflarei Rominilor in Dacia Tra- ian’, ticerea absoluté pe care ar pizi-o asupra acestui fapt toate izvoarele veacului de mijloc. Chiar cind aceast& ticere ar fi intradevér, inci ea nu ar