257 Ix ARGUMENTE GENERALE. SA expunem acuma, pentru a sfirgi aceasté cercetare, ci- teva priviri generale care vin gsi ele in sprijinul pirerei c& poporul romanese nu au pirasit piméntul vechei Dacii. Rominii de aceasté parte a Dunirei sunt cu tofii dedati agriculturei ; ei par chiar, dupi cum ficeau gi strabunii lor Romanii, a despretui indeletnicirile industriale si comerciale. Aceasta tendinfé s’au aflat in toate timpurile in farile ro- mine de la nordul, Dunarei, si nici odati poporul romin din aceste parji nu s’au dedat la alte indeletniciri productive de cit la lucrarile agricole. Indepirtarea pe care-Rominii o arat&é pentru ori ce alt soiu de lucrare de cit acea a pa- méntulai nu-gi are-temeiul seu de a fi numai cit in pricini economice ; cici atunci toaté poporatia tarilor romtne ar tre- bui sa fie supusi acestei inriuriri, pe cind noi vedem ci acea de obirgie strtin’ se ded cu folos citr’ indeletnicirile in- dustridle gi comerciale. Poporul romin a fost adus prin ca- racterul seu, sau mai bine zicind printr’o obicinuire invechité a fugi de ori ce alt# lucrare de cit de acea a cimpului, o- bicinuire ce nu a putut fi introdusé in moravurile sale de cit in urma unei practice indelungate, care inridacind in el ideia c&é profesiunea straébunilor sei ar fi singura nobil& si frumoasi. Plecarea cea deosebiti a Rominilor pentru a- griculturaé avaté deci ci aceasta indeletnicire a fost tot-dea- una pusi in lucrare de acest poper. Intr’adevér in timpul lungilor veacuri cit tinu navali- rea barbarilor, lucrarea piméntului fu, pe linga cresterea tur- melor, singura indeletnicire la care s'au putut deda popora- tia romina. Industria, afari de cea cu totul primitiva, ceré pentru a putea inflori timpuri mai linistite, pe cit gi o bund stare, care si deie poporului putinfa de a caiuta indéméanirile 7258 gi luxul traiului seu. Tot aga e gi cu comertul, intru cit el nu sé margineste la schimbul lucrurilor neaparate viefei de toate zilele. Aceste doui indeletniciri erau ins’ peste pu- tinta pentru Rominii cei retragi in munfii lor, care numai la indulcirile vietei nu se puteau gindi. Totusi Rominii, ca unii ce fuseserd popor asazat si agriculter, nu se puteau ho- tari aga de ugor a se intoarce la viata nomadi a ciobanului gi nu ficeau aceasta de cit cind nevoia ji silea. Indaté ce barbarii se agizaré in cimpia ce atingea locurile unde ei citutaser’ ad&postire, Rominii se coborird in mijlocul lor pen- tru a@ urma mai departe pe o scar& mai intinsi lurdrile a- gricole, pe care ei nu le lasaseri nici odat& in pardsire, nici chiar cind se aflau pe vérfurile muntilor *). Mai tirziu, dupa ce Romtnii intocmira state, ei urmara inainte a se deda la inde- letnicirea lor de pana atuncea. Aceasta lua caracterul predom- nitor si exluziv a ori cirei indeletniciri cireia se dedau in de- cursul unui timp indelungat puterile vii ale unei natiuni. Tot prin niste cauze analoage, persecutiunele c&rora au fost expus& in decursul veacului de mijloc, se esplicA cum de rasa evreiasci a fost impinsi catri specula banilor, pen- tru care ea dobindi cu timpul o insusire particular’, ca una ce era intirita prin faptul ereditiii, Aceiasi imprejurare di cheia caracterului adinc religios gi militar dobindit de po- porul spaniol prin lupta sa secular’ in contra Maurilor. Aceasté tendinté a Rominilor de a neingriji de toate ce- lelalte indeletniciri productive afar’ de cultura p&méntului au devenit chiar in zilele noastre, piedica cea mai insemnati a desyoltirei lor, fiind ci in urma impéartirei neaparate a muncei care se face intre. popoare, Rominii, care se dedau aproape exlusiv agriculturei si impoarta toate lucrurile fa- bricate din str&iniitate, iau asupra lor munca cea mai grea 4) Am véaut mai sus ci Valachii din Baleani sé indeletniceav incit cu agticultura (p. 62).259 si mai putin folositoare si devin prin urmare adevaratii i- lofi ai civilizatiunei. Ori ce indeletnicire productivi cere pentru a se putea ivi gi mantinea niste conditiuni naturale si economice hotirite, fara de care ea nu ar fi cu putinta. Ast-fel ar fi tot atit de peste fire ca un popor si se dedee navigatiunei firi o mare care sé scalde termurile firei sale, pe cit $i agriculturei, daca el nu are piimént pe care si-l poatd cultiva. Daci deci ve- dem pe poporul romin de dincoace de Dunire dedinduse cn statornicie agriculturei, trebue sé inducem numai de cit c& el a trebuit si aiba sub stipinirea sa un teritoriu, pe care el sii fi putut pune in Iucrare aceasta indeletnicire. Inlandezii par a fi singural popor din Europa care sa se indeletniceasci cu agricultura fari a avea mai de loc pimint in proprieta- tea lor; dar aceasté stare anormald a fost adusi prin nigte pricini istorice in destul de cunoscute pentru ca si nu mai avem nevoe de a le reaminti. Totugi chiar daci istoria Ir- landei ar fi necunoscuta, s’ar putea induce din singurul fapt ca poporul acestei tiri este alcituit in mare parte din cul- tivatori de pAmint, concluziunea ca el a trebuit si fie intr’o epoci anterioari proprietarul aceleiasi tari. Se pretinde cit atunci cind Rominii venirié in Dacia ei gi- sira stabili aici pe Slavoni, Unguri si Nemfi Stabilirea unui popor inst incepe tot-dea-una prin luarea in stipinire a te- ritoriului si este inviderat ck dac&i aceste popoare erau std- pinii farei, ele trebuiau se fie gi proprietarié ei, Cum si se explice atunci ci Rominii, veni{i mai tirziu in aceasti fart, se dedau agriculturei, ceia ce presupune neaparat, dup’ cum am vémut’o, proprietatea piméntului? $i dacit mai tirziu Rominii, mai ales in tirile unguresti, furi despoiati de proprietatea lor, aceasta se facu numai cit prino siluire ; cu toate aceste, de sili se rapise proprietatea, ei pastrara ca gi Inlandejii, inde- Ietnicirea legatii de dinsa, agricultura, dovada ci ei fusese odinioari proprietari.260 Dupa teoria pe care 0 combatem ,Rominii ar fi devenit proprietari dup& sesirea lor in Dacia, inlocuind pe celelalte popoare gi cu deosebire pe Slavi in posesiunea paméntului. Dar prin ce mijloc, servitorii, dupi cum trebue si ne inchipuim pe Romini in ipoteza lui Risler, ar fi expro- priat ei pe stipinii lor? Sau ar trebui admis ci Ro- minii au cucerit Dacia cu armele in mini, presupu- nere ce nu poate avea fiinfi, pentru -ci in acest caz Ro- minii ar fi trebuit sii alcituiasca in ea clasa dommitoare, pe cind noi fi vedem din protivi redusi aproape in stare de robi. Rominii sosind deci intr’o far’ ocupaté de mai inainte, ar fi trebuit sd se dedee ca gi Evveii si Tiganii la alte profesiuni de ctt la acea a agriculturei, lucru ce nu se intilneste nicéeri. Daci studidm acuma indeletnicirele obicinuite ale Romini- lor care triesc la sudul Balcanilor le vom giisi cu totul de- osebite de acele ale Rominilor de Ja nordul Dundrei. Agri- cultura este acolo mai cu totul pirasité; cei care triesc in munti sunt in mare parte ciobani; cei care se cobor din ei nv se opresc in cimpie pentru a o cultiva, ci locuesc in orage unde se dedau cu mare izbinda indeletni- cirilor industriale si comerciale. Este insi un adevér mai presus de ori ce indoiald, anume ci viata agricultorului a- gazata gi ordinduita, este conditia ne-aparati, a injghebarei u- nui stat, incd o dovada indirecté ci Rominii de la nordul Dunirei pe care-i vedem, in curénd dup pomenirea lor in aceste regiuni, constituifi in state, nu eraunomazi, precum fi place d-lui Hunfalvy ai arta, Acei dela sudul Balcanilor din protivd nu ajunseri nici odata a alcitui un stat, cdci la ei viata nomad& si vagabond& intrecuse in tot-deauna pe a- cea agezati. Am vézut mai sus cit rol au jucat Rominii in aga numitul stat remfno-bulgar (p. 54—61). Cum s& se poati acuma goate din un popor care are 0- biceiuri nomade pe unul agazat si acesta anume prin emigrare,262 ceea ce presupune aceste obiceiuri duse la un grad extrem! Cum este cu putingS de admis cd trunchiul acestui popor st nu fi fost in stare de a da nagtere unei viefi organizate gi aceasta sii se fi putut face de citre ramurile sale, cind in o ast-fel de emigrare, care nu are caracter silit ci voluntar, intreprinsd spre a ciuta mai bune pisuni pentru turmele sale, este invederat ci tocmai elementele cele mai miscitoare, cele mai vagabonde au trebuit sd emigreze? Cum isi poate ci- neva numai inchipui ci tocmai acesti din urma ajung ase a- seza, pe cind fratii lor care aritau dispozitiuni mai stator- nice urmeazit inainte a duce in munfii lor o viata’ aproape nomadé? Si nu se poate inyoca pentru Rominii de dincoace de Dunire o viaté mai lipsiti de primejdii, care ar fi ugu- rat statornicirea for; céci daci nitvilirea muzulmani aduce in nesiguran{i soarta populatiunilor de dincolo de Balvani, a- cea a Tatarilor, care se urmireste mai fard intrerupere pind Ja sfirsitul veacului trecut, nu lisa celora care locuiau pe ripa sting? a Dundyrei mai mult rigaz si mai mult& odihna. Deci ipoteza unei imigratiuni transdunirene ar lisa ne-ex- plicate doud fapte de capitenie din istoria Rominilor. Inti indeletnicirea obicnuité a Rominilor cisdunareni, care este a- gricultura; al doilea imprejurarea cé Rominii ajung a alcd- tui state la nordul Dundrei si na la sudul Balcanilor. Se cercetim o alti imprejurare. Este de netigiduit ci Slavonii s’au intins in Dacia in decursul veacului al V-lea dupi cum ne-o arati deosebitii scriitori Greci analisafi mai sus (p. 230), Acegti Slavoni, care e- rau din familia Slovenilor dispar cu totul in urmi, find absor- biti de etementul rominese al populatiunei farilor Dunirei de jos, al cireia caracter etnie gi resimte de aceasti puter- nica inriurire, prin insemnata dozd de slavonisme pe care le cuprinde in organismul seu. Proporfiunea covirsitoare de sla-262 vonisme pe care le confine limba romini si terminii indes- tul de desi care deseamna localitafi, riuri gi munfi arati 1é- murit ci clementul slavon absorbit de Romini a trebuit si fie numeros si indegeteazi tot-odati puterea nu mai putin de sama a elementului absorbant, cel rominese. Observiém cu prilejul acestei imprejurari cd sustinerea lui Résler c& Rominii ar fi putut primi elementul slavon al lim- bei lor si la sudul Dunarei, nu se impaca inca gsi cu faptul cé nu numai cit limba romina infatosazd clement siavon ci si paméntul locuit de ei, in numirile geogyafice. Cum s& se poat& ins& esplica aceste din urma prin un imprumut facut dincolo de Dunire? Aceasti perdere a elementului slavon in sinul celui romi- nesc poate. fi esplicaté in doue moduri. In teoria résleriand se admite ci Slavonii locuiau in Dacia la venirea Rominilor (sec. XII) gia fost desnationalizati prin valul necontenit cresciitor al imigratiunei romine. In acea a continuititei Rominilor la nor- dul Dundrii, Slavonii trebue considerati ci supravenind in tara locuiti de Daco-Romani si perzindu’si nationalitatea po- trivit cu agezarea lor in sinul vechei poporatiuni. Care din aceste doue pireri este cea mai de crezut? Daca cercetim chipul cum deosebitele popoare a le isto- riei si au perdut nationalitatea, schimbind tara sau stapinirea lor, vom constata o reguli care posedi un caracter atit de’ general incit ar putea fi privita ca o lege, anume: Poporul imigrant primegte, in cele mai multe cazuri, natio- nalitatea poporului nitvilit. Inversul nu se intimpli decit in urma unei cuceriri si coloniziri, ficute tocmai in scopul de a destruge fiinta poporului supus, prin o natiune care are deplind constiinti de existenta sa. Superioritatea intelectuala sau starea de civilisatie relativa a acelor doue popoare gri- bese sau intirzie indeplinirea acestei legi. S& expunem cite-va din faptele de cipitenie care vin in sprijinul principiului formulat.263 Barbarii care naviliré in imperiul roman suferir’ pretutin- dene inriurirea acestui element, care Je era supus politiceste. Ast-felin Galia, Italia, Spania, cu toate c& Germanii introdusese o dosd indestul de puternicé de element teuton in natiunile latine sau latinizate a le acestor tari, ei suferiré totusi de la dinsele o inriurire mult mai insemnaté decit acea pe care o exercitara asupra lor gi se preficura cu incetul in po- poare romanice. Daci Britania face esceptie de la o atare reguli, aceasta s’a intimplat din priciné ci elementul roman nu fu nici odat& puternic in aceasté provincie gi ci dupa retragerea legiunilor in 496, ,nu ramasera in tari decit fe- mei gi copii care in curind deveniri Cambrieni.“ $i cu toate aceste Germanii erau pretutindene stapini; ei diduse numele lor Galiei pe care o numirié Francia, si pirtei superioare a Italiei care primi numele de Lombardia; dar suprematia lor politict nu’i putu apira contra inriurirei a tot puternice a mijlocului in care se stabilise. Normanii, dup ce devastara lung timp Francia, se agaz&i in ea in 911. De si ei venisera aice aproape ca cuceritori si dadur& numele lor frei ocupate‘de ei, Normandia, nu trecu un secul si nafionalitatea lor era aga de deplin schimbata incit cind, in 1066, cuceriraé Anglia, ei introdusera aice elemental francez pe care’l adoptase, in locul elementului de bastin& (german) al poporului lor. Cind Bulgarii, rasa finici, venird si se ageze in Moesia, ei devenira stépinii acestei tari, care lui numele de Bulgaria gi infil ‘i in curind aice un stat bulgaresc (678). Totugi, dupi nie yeacuri, Bulgarii perduse cu totul caracterul lor finic gi imprumutase nafionalitatea gi limba poporului sla- von, pe care’l supusese, ast-fel ci de acum inte Bulgar gi Slavon deveniri, sinonimi. Waregii de obirsie scandinavi, se agazi in mijlocul Slavo- nilor din nord-estul Europei sub numele de Rugi si impun264 acest nume poporatiunilor slave care primesc stipinirea lor. Dar ei incearcé inriurirea mijlocului incunjuritor si se slavo- nizazi in curind, ast-fel ci astizi cu greu isi poate cineva inchipui ca Rugii si fi fost vre o-daté altaé-ceva de cit Slavoni. Tot aga se intimpli cu tofi indivizii emigranti care se a- gaz in sinul unui alt popor. Chiar cind aceglia sunt supe- riori in civilizatie, ei tot adopta dupa cit va timp nationali- tatea in sinul careia s’au stabilit. Ast-fel Francesii alungati prin revocarea edictului de la Nantes care ciutarii 0 scdpare in Prusia, au devenit in vremile noastre cei mai buni pa- trioti germani; la rindul lor Germanii stabiliti in Rusia prin Petru cel Mare au devenit de mult timp Rusi incercati; tot aga cu Polonezii agezati in Francia si asa mai departe. Imprejuririle se schimb& cu totul cind nivalitorii in loc de a se ageza numai cit ca rasé in sinul unei alteia, vin organizati ca popor, avindu-si agezimintele gi ocdrmuirea Jor, pe care se silesc a le impune supusilor lor; cu alte cu- vinte cind in loc de 0 masi numai cit pasivi, menita a su- feri o inriurire, ei apar sub forma unui corp dispus a im- pune o atare. Atunci rolurile sunt cu totul schimbate; po- porul cuceritor este acela care face pe cel supus a primi felu seu de a fi. Ast-fel cind Grecii Asiei Minoare sau acei din Grecia se agazara pe coastele meridionale a le Italiei, colo coloniile lor, ei desnationalizard pe Italioti si nu numai cit tara luA numele de Grecia Mare, ci si poporul care 0 locuia imbratog4 in acelas timp limba, agezdmintele gi reli- giunea nivalitorilor. Tot aga e gi cu Grecii introdusi de Alexandru cel Mare in Egipet si in Siria. Ei pastrara aice nationalitatea lor gio impuseri chiar, cel putin in parte, supusilor lor, pe cind d- celag popor (la 0 epoca cu totul deosebité a existentei sale) imigrat individual in pyincipatele dundrene, perde aice na- i intemeiar’ a-265 fionalitatea sa si adopté pe acea a supusilor lor, Rominii, care cu toate aceste le erau supusi politiceste. Exempul cel mai maret a acestei inriuriri puternice a or- ganisirei unui popor asupra pastrirei si a intinderei natio- nalitatei sale, ne a fost dat de Romani, care o impuser’ a- titor popoare deosebite, cu toate ci la inceput rasa propriu zisi romand fu foarte putin numeroasd. Romanii nu se mul- fdmeau nici odati numai cit cu cucerirea materiali a unui popor, ci vroiau sa’l subjuge si in chip intelectual si acea- sta era fird indoiald mijlocul cel mai sigur de a ageza sti- pinirea lor pe trainice temelii. Ei iscodise un sistem intreg de méasuri potrivite pentru a desnationaliza in cel mai scurt restimp popoarele supuse lor. Drumurile cele minunate, care uniau provinciile cu centrul impératiei, intemeerea de pu- ternice colonii luate in Italia, sau si in celelalte provincii, insi compuse in tot-deauna din cetateni latinisati, inriurirea hotiritoare a legiunilor care stafionau pururea in aceasi localitate gi inlesniau legionarilor legituri cu femeile ta- rei, slibirea elementului barbatesc indigen prin slujba cea foarte indelungatiin cohortele ajutatoare ale provincielor in- depirtate—toate aceste masuri si inci multe altele asigu- vau in curind elementului roman precumpenirea sa asupra celui de bagtind si am vézut mai sus repejunea extraordi- nard cu care popoarele supuse de Romani imbratosau na- fionalitatea stépinilor lor (p. 40). Este adevirat ci cite-va pro- yincii romane si anume acele in care predomnea elementul grecesc s’au subtras de la aceastd inriurire; ast-fel sunt Grecia, apoi Egiptul gi provinciile asiatice. Pricina a- cestui fapt este insti ugor de esplicat. Romanii suferise ei ingii inriurivea spiritului gi a civilizafiei grecesti, influent cave spori chiar dupa reducerea Greciei in provincie romani si care deveni atot puternici pe timpul impiratilor. Ro- manii avind deplind cunostiinté de aceasti superioritate in-266 telectualé a rasei grecesti, ei nici nu intreprinseri romani- sarea provinciilor de nationalitate eleni. Ei nu_ trimiseri nici o singuri colonie in Grecia sau in Egipet, pe cind ei intemeese mai multe in Africa. Este de la sine infeles ci chiar daci Romanii ar fi intreprins desnationalizarea Greci- lor, lupta ar fi fost mult mai lunga si mai crinceni, cici organizarea wnei rase ca popor da precit mai multi putere pentru atac pe atita si mai multd tarie de improtivire; este deci inviderat ci Grecii, acdror civilizatie era atit de veche gi aga de adinc inradicinata, s’ar fi putut apira cu mult mai mare izbindi improtiva elementului ndvalitor, de~ cum puteau sit o facd Celfii, Iberii, Dacii sau alte popoare de talia acestora. Un al treile exemplu pentru a zice ast-fel clasic despre desnationalizarea unei rase prin faptul supunerei sale sub un popor organisat este acea a Slavonilor Prusiei prin e- lementul german introdus aice de catri cavalerii Teutoni. Faptul ci Maurii nu isbutiré in Spania, cu toaté puternica lor organizare politicé si veligioasi, a impune nationalitatea lor Visigotilor romanisati, nu poate fi invocat ca un argument contra tesei noastre, din pricind ci deosebirea de religiune si ura de moarte care, in urma acestei deosebiri, despirtia pe ambele popoare, puse o piedic& unei inriuriri mutuale. mai adinci. Tot ast-fel stau lucrurile si cu agezarea Turci- lor in Europa gi acea a Ungurilor in Transilvania. Normanii supunind pe Anglo-Saxoni se agazari in mijlocul lor ca popor constituit si luard chiar méasuri foarte serioase pentru a garanta nationalitatea lor, precum alungarea limbei saxone din bisericd si stat, destituirea clerului anglo-saxon si desproprietirirea vechilor locuitori: Aici fiind fati in fati doués popoare aproape de aceagi putere, rezultatul fu o pro- portiune aproape egali a imbelor elemente in constituirea poporului ciruia ele diduri nastere~—Englezii. Se tie ci ele-268 para in sinul Rominilor si nu in acel al celorlaltor popoare a le Daciei, caci, dupre cum am viizut mai sus, Rominii sunt aceia ce au pistrat pretutindenea numirile geografice lisate de Slavoni (p. 213). Ei au fostdin cei mai de aproape moste- nitori ai Slavonilor ; in rasa lor au disparut neamul acestora. Tradifiunile popoarelor asupra obirgiei lor sau asupra tim- pului celui mai vechiu al istoriei lor, au fara tagadd o valoare istoricd, mai ales cind ele raporteazi fapte si nu numai cit esplicarea unor fapte existente. Ori care ar fi prefacerile pe care aceste fapte le au suferit in traditiune, prin lucrarea spiritului poporan, ‘nu rimine mai putin in ele un fond de adevar, care descurcat de toate fabulele care’l incunjura, re- produce in chipul cel mai nemijlocit intimplirile timpului trecut. Nu se poate nici de cit respinge cu totul traditia dintre izvoarele istoriei. Trebue numai cit supusié unei ana- lise spre a scoate din ea faptul brut, material, pe care dinsa este clidita. Tradifiile cirora li se poate aplica aceastd o- peratiune devin nigte ajutoare de mare pret pentru istorie. Traditiunile romanegti privitoare la intemeerea principate- lor Valachiei si Moldovei vin gi ele in sprijinul tesei noastre gi aceste traditiuni sunt cu atita mai vrednice de credinta cu cit ele sunt identice pentru ambele principate si ci una din ele, acea atingiitoare de Moldova, este confirmaté prin documente istorice de oautenticitate netigiduité. Ele atribue intocmirea ambelor state, valac si molday, unor Romini ve- niti din Transilvania. Din protivi amintirea poporului romin au pastrat nici cea mai micé urmé a unei imigratiuni trans- dunirene, cea ce totus ar fi trebuit si se intimple, dact Ro- minii ar fi venit in Dacia trecind Dunirea. Aceste traditiuni a fost pdstrate, ca pretutindene, de cro- nicele firilor gi de cinticele poporane. « ,CAnd au fost cursul -anilor de la Adam 6798 (de la269 Hr. 1290) Radul Voda Negrul, care avea scaunul seu la Fa- girag, de la mogii si stramogii Rominilor, cari veniseri de la Roma, in zile lui Traian imparatu] Romei, s’au socotit ca s&’si mute scaunul dincoace peste plaiu. Pricina pentru ce, nu se gasegte seris nici de ai nostri, nici de straini.. Ci dar Radul Voda s’a agezat in citi-va vreme in Campulung unde si.manastire frumoasi si mare au facut. Dupai aceea s’au dus la Arges de au ficut scaunul acolo, ficind curti domnesti si bisericd, care gi pind astazi este. $i au inceput a’si_ tocmi gi a’si indrepta fara eu judefe, cu judecitori, cu boierii si altele ce era de folosul domniei si al farei, latin- duse pina in Dunire gi pina in Siret.« +) Aceasta traditiune este intirité prin mai multe impreju- rari foarte insemnitoare. Cea intdéi este repedea succesiune a capitalelor care fur’, pentru a nu vorbi de Cimpulung, Argesul, Tirgovistea gi in sfirgit Bucuresti si care sunt agezate tot mai inspre ses, incepind dela munte. A doua este numele de Munteni, Tara munteneascd date poporului si farei_ Valahiei, care nume nu se poate esplica alt-fel (avind ') Istoriile frei rominesti serise de Const. Caipitanul in Mag. Ist. p. Dacia a Ini Laurian gi Baleescu, Buc. 1845, I p. 88. Comp. Istoria férei rom. de cind au descilicat Rominii, ibid. IV, p. 282. © inscripfiune din anul 1686 care se aflé pe o bisericd din Ca! piling rice: ln zilele duicelni crestin—Matei-Basarab W. si doamna lui Elena, on vrerea Ini Dumnezeu pus a fi Domn in fara romineasck—care este dintru Ungaria desetitecati, adectt inceput'am a zidi aceasta sfinth dumnezeeasct bisericl—ca~ rea s’a incoput gi s’a zidit gi s’a sivirgit de batrinal si prea mi lostivul cregtin Redul Negru W. carele au fost din inceput des- cilecitor firei rominegti si din incoput a fost zidit aceasta sfintk dumnezeeasch Diserici cind a fost cursul anilor de la Adam 6727 (1215).¢ Chiar cind aceasti inseripfiune war putea sluji singurit a do- vediexistonfa lui Radu Negru si data coborirei sale in Valahia, find posterioar intimplirei en 421 de ani (Hasdeu, Ist. Crit. p. 137), ea nu intireste insti mai pufin existen{a tradifinnei intr'un chip autentic.270 in videre natura cu totul pland a celei mai mari parti a Va- lahiei) de cit punindu-se obirgia poporului ca gi acea a sta- tului in munfii care o despirfesc de Transilvania. In sfirgit a treia si acea mai insemnati imprejurare se trage din insus tithul pe care’l purtara in decurs de mai multe veacuri principii Va- jachiei si pe care ’l poarti inci astizi mitropolitii sei. Acest titlu era urmitorul: ,Domn al intregei tari ungro-romine. al tarilor do peste munfi, al Amlasului si Fagiragului duce“ *), iar acel al Mitropolitului suni: ,Mitropolit al Ungro-Va- lahiei si exarh plaiurilor’. Ori care ar fi obirsia acestui ti- thu, sau c& au slujit a aminti stipinirea maghiar’ asupra Va- lahiei, dupa cum o pretind istoricii unguri si in cele din urma. Résler, sau ca si fi insemnat stapinirea Valahilor asupra u- nei parti al tarei unguresti, Transilvania, dup’ cum o sus- tine, cu mai mult cuvint, d-l Hasdew®), este invideratci a- 1) Hasdeu, Arhiva istorici « Rominiei. Buc. 1968 I, 1, p. 78, 97, 98, 118 ete. *) — Acest titlu nu este purtat de principii Valahiei de cit in docu- mentele interioare ale farei si in acele ce se indreptau cat’ alji suverani de cit acei ai Ungariei. Rdsler recumoaste acest fapt: »Dass dis walachische Woewodschaft zuerst als Provinz der ungarischen Krone Geltung gewann, das die Herscher sich nur in Anlebnung au Ungarn erhoben, zeigt die Bezeichuung Un- grovlachia als Bezeichnung des Landes, gebraucht in den ei- genen Urkunden der walachischen Wojwoden‘. (Rom. Stud p. 309). Tot acest tithy este intrebuinjat de Domnii Valachiei in corespondenja lor cu patriarchul din Constantinopole, care gi el ii mu- megte tot ast fel in respunsurile sale gueira meng Uiyypobhae yias". (Acta patr. Const. 1 p. 388, 386); din potriva el nu se in- tilnegte nici odatd in monumentele latine preschimbate cu Unga- ria sau ow aliagii sei.(Vezi Doghiel, Codex diplomaticus regni Po- Joniae, 1758, I p. 597: ,comites Miricii Woiewodac transalpini* ; Battyani, Leges eclesiasticae Hungariae, Clandiopoli 1827, Il p. 217; wajwoda Transalpinus et Bannus de Zewrino nec non dux de Fogaras“; Benkd, Milcovia etc. Viennae 1781, 11, p. 283: ,im qui- bus non modo totius Valachiac transalpinae dominum, sed etiam271 cest titlu leagi obirsia principatului Valahiei cu muntii Tran- silvaniei si ‘] coboari de aice casi legenda Iui Radu Negru. Pentru ca domnu) Valahiei sé se peata intitula duce al Fa- giragului, finut ce se afli in Transilvania, trebue admis sau ci un voevod valac si’l fi cucerit prin arme—cea ce nu se poate presupune pentru cei d’intdi ani ai existen- tei principatului,—cind §] videm facind silinfi pentru a rumpe legiturile care “lrefineau de Ungaria gi mu intreprinzind cu- ceriri, intr’acolo, sau trebue ca domnii acestei tari sd-I fi sttipinit inainte ined de intemeerea principatului, pastrind gi mai tirzin stipinirea sa dupa dreptul feodal, ca vasali ai regélui ungu- resc, cea ce nu ar mai avea nimic extraordinar. Dar chiar pretentiile Ungurilor fa stapinirea Valachiei nu s’ar putea explica alt-fel de cit daci se pune leaginul acestei {ari in muntii Transilvaniei, unde Ungurii exercitau 0 dominatie, care putea pind la un punt si indreptatasci intinderea pretenfi- ilor asupra intregului principat ce se desvoltase de aici. Dacit statul valac s’ar fi format in preajma Dunirei, el ar fi ra- mas afar din sfera de inriurire a poporului maghiar gi ar fi ascultat mai curind de Buigari, care tocmai la epoca intemeie- rei sale (sfirgitu] veacului al XIII-le) erau in culmea pute- rei lor. Tradifia privitoare la intemeerea statului valac se razéma deci pe un fapt cu totul adeverit, coborirea Rominilor din Fagarag. Omlasii et de Fagaras ducem sunt scribit.“ Fejer, Codex diplo- maticus 1X, 4, p. 273: ,LadisJaus wajwoda transalpinus et banus de Zewrino*). D. Hasdew are deci deplini dreptate cind spane: ,Hste comic micar de a presupane cum ci Basarabii s'ar fi lin- dat mereu edtré Romini, eftri Slayi gi cftra Greci cx posifinnea lor de domnie subaltern’, ca gi cind cra ceva demn de iavidie, pe cind namai in faja stipinalui lor ei Inan deodaté maiestosul aer de egalitate, ascunzind cu stiruinfi cea ce manifesta supunc- rea*. (Ist. Crit. p. 89).272 Résler, care simfia limurit insemnitatea acestei traditii, se sileste si o restoarne, dovedind (?) c& ar fi peste putinta istoriceste. El admite, pentru ao putea combate mai usor, a- nul 1241 (luat nu stim de unde) ca data acestei intemeeri si araté ci tocmai in aceast’ epoca Tatarii devastau Valahia gi ci prin urmare asazarea Rominilor era aice cu neputinta. »Rominii nu puteau piriisi adiposturile lor din Figaras, in ca- sul cind se giisiau apiirati acolo, pentru a merge sé locu- iasci o {ari care era cu totul expusi Mongolilor gi din care Cumanii abia fugiseri* ’). Vom aduce aminte cu acest prilej ci Résler nu giseste in Tatari o pedeci pentru reintoarce- rea Romtnilor de peste Duniire, espunind ci ,Mongolul care devastase intr’un chip asa de neomenos Ungaria, pare a fi erutat Cumania oriental, Valahia si Moldova‘. *) Résler pare a’si bate joc de cetitorii sei. Cum? Tatarii erau si fie prie- tenii Rominilor dact aceastia ar fi venit de peste Duniire si erau sii jifuiasci daci se coboriau din Carpati!! Dar chiar daca coborirea Rominilor ar fi fost cu neputinfé in 1241 este acesta un temeiu pentru a le o refusa mai tfrziu, cind Tata- rii se retrisese, dupi ce alungase pe Cumani, ast-fel ci ara rimisese intr’adevir lipsiti de stipin? $i apoi data cea o- bicinuité insemnati de tradifie pentru coborirea Rominilor nu este 1241 ci 1290. Dar aici nu este vorba de a se dis- cuta data sau numele principelui care dupa toate parerile era totus acel dat de traditii. Este vorba de faptul insus al e- sirei Rominilor din Transilvania pentru a stabili un stat in Valahia. Acest fapt are cel putin pentru el traditia pe cind pentru imigrarea transdunireani nu se poate invoca nici mi- car acest argument, ori cit de slab s’ar pirea la prima in- fatosare. Aceasti traditie privitoare la obirsia principatului Valahiei, 1) Rom. Stud. p. 272. 2) Vezi mai sus, p. 64273 primegste ins& intirirea ei cea mai strilucit& prin acea care se rapoarti la infiinfarea statului moldovenesc, care de gi ie in credintele poporane forma traditiei, este cu toate aceste un fapt istoric positiv, dovedit prin documente autentice con- timpurane. Eaté ce povesteste traditia : »S& se fi indemnat Dragoy, cu oare cifi de ai sei din Maramures gi au venit preste muni in chip de vanitoare gi au gisit o feara si gonind’o cu dulai pind la apa Moldova si obosita fiind fiara au prins’o in apa Moldovei la locul unde se chiam4 Boureni. Fiara aceasta ce ’i zic bour poate ci au fost zimbru gi pre numele fierei se numeste locul acela Bou- reni; pus’au gi in pecetea domniei terei cap de bou ce se vede pana astizi. Esit’au si mai la cimp acei vinitori gi au nemerit la locul unde este acum mianastirea Etcanii; gi a- colo era prisacd cu stupi; si era la acei stupi un Rusniac anume Eatco si intrebindu’l ce om este de trieste in loc pustiu si cine stapaneste locurile acele, el au spus ci este Rusniac din tara legasci si cum au auzit el din batrini ca ajunge locul pind in Dunire gi pin’ in Marea, si pe Nistru in sus pan&unde se incepe tara legasc& gi pe numele lui Eafco si chiam’ Efcanii; ear& apei Moldovei unde au ucis feara, cum s’au pomenit mai sus, pre numele unei {ince ceo chema Molda, care de multi goand ajungind la apa unde au ucis feara, au cripat de api, limbind multi; si sau numit Mol- dova apa Moldovei pre numele Moldei*. ') Aceasté tradifie, care atribue intemeerea principatului Mol- dovei unei colonii romine veniti din Maramures, este dupit cum am spus’o intariti prin mai multe diploame ale regelui unguresc Ludovic cel Mare, 1342—1382, care declari pe Bogdan gi pe coboritorii sei de triditori pentru ci plini de réutate si de veninul tradirei, ca un orb instru- 1) Lotopiseful Ini Neculai Costin in Letopiseyele farei Moldovei publieate pentru intiiag dats de M. Kogdilniceanu. lagi 1852 I. p. 90 18274 ment al negrului lor egoismu, impingi de demon, intreprin- sese de a piriisitara ungureascd si de a infiinta’ un stat nea- tirnat in tara Moldovei, ce se tine de corona Ungariei. Regele deci despoae pe Bogdan cel necredincios gi pe coboritorii sei de piminturile pe care le poseda in Maramures, intre altele de marea proprietate Cuchnia si le dirueste Voevodului Balk fiul lui Sas tot din Maramures, precum gi fratilor sei Drag, Dragomir gi Stefan, pentru cé acestia, pizind credinti coro- nei unguresti, s’ar fi opus la intreprinderea lui Dragos, ar fi oferit Moldova regelui si in deobste s’ar fi purtat cu multi vivnd si eredinta, cea ce ‘i ar fi facut vrednici de o ase- mene multimita '). Toan de Kikullew in Thrroez Chron. Hung. Il, 49 ap. Sclwoandt- ‘ner, Scriptores rerum ungaricarum. vol. I. ,Huius tempore (Lu- doviei) Bogdan Waiwoda Olachorum de Marmarusio, coaduna- tis sibi Olachis eiusdem districtus in terram Moldaviae, coronue regi Hungariae subiectam, sed a multo tempore propter vicini- tatem Tartarorum habitatoribus destitutam, clandestine reces- sit, et quamvis per exercitom ipsius regis saepius impugnatus ex- stitisset, tamen crescente magna numerositate Olachorum inha- Ditantium illam terram in regnum est dilatata‘, Ibidem c. 39: pltem fere singulis annis vel in quolibet annno (Lodovieus) movit exercitum contra aemulos et rebelles, et saepius contra Rachenos et Moldavos*, Chrov. Budense, ed. Podhraczky, Budac, 1838p. 331: ,Inquolibet tertio anno, saepius contra Racenses et Molda- vanos“. Acest fapt este intirit prin mai multe documente dintre care citém pe urmitoral: Fejer IX, 3, p. 469, 1365: ,Ludo- vieus strentto viri Balk filio Saaz Moldavo wojwodae Maramarusiensi, quod idem adhuc in terra Moldavana regi fideliter adhaeserit, i- bique complura vulnera, ammissis servitoribus suis, pro rege sus- tinendo, terrasque proprias et iura ibidem relinquendo, regem in Hongariam secutus fuerit, ipsi Balgh et per eum Drag, Dragomer et Stephano fratribus uterinis possessionem Knaya vocatam cum appartinentiis—in comitatu Marmarus existenten, quas per infidi- Uitatem et notam Bogdan Wajwodae eiusque filiorum, qui ter- ram regis Moldavanam occupantes clandetine in contumeliam regis moliuntur conservare, ad se devolutas, solemni privilegio confert, Mai tirziu gisim alfi trei Knezi, Costa Stanciul gi popa Voleul ch fug in Moldova, dup& ce isi pustiazk proprietiile, 1485; vezi mai sus, p. 150 nota 2.275 Résler el insug nu poate face alt-fel decit st recunoascit acest fapt. El cauti inst sii micyureze insemnatatea prin cuvintele: ,,cetitorul critic, singurul la care mé indrept, va fi de pirerea mea, ca legenda Ini Dragoy sau Bogdan nu ar putea poseda valoarea unei marturisiri istorice, (!!) tot atit de putin ca gi tradifia asupra lui Radu Negru. Singura trasi- turd adevirata care se impacd cu istoria este alipirea Romt- nilor din Moldova catra teritoriul Maramuregului si care stre- pune obargia Voevodatului asupra acestui popor ca afaré de hotarele {érei.“ 1) Aceste cuvinte a le lui Résler sunt un act de desperare. El nu poate face alt-fel decit recunoaste adevarul unui fapt care restoarni din temelie toat& teoria lui si insofeste aceast’ recunoastere “de niste reserve care par a yroi si’i restring’ insemndtatea, dar care vadesc numai cit zidarnicia silintelor sale cind intri in lupti cu ar- gumente reale si neresturnabile. Cum! Aceastd traditiune n'ar merita crezare gi cu toate aceste insus el concede ci originea principatului si a domniei Moldovei este de ciutat in Maramures?,Dar ce trebue mai mult pentra a da deplind (reptate traditiei decit faptul recunoscut de insusi Résler? Poate se indoeste de numele intemeetorului; dar acesta este indiferent; gi apoi documentul ungurese il numeste Bogdan gsi noi nu vedem nici un motiy care si ne impingd a pune la indoiali, marturisirea documentului. De acea si Résler re- vine el insug mai jos asupra cuvintelor sale si cuprinde in urmitoarele rinduri faptele care rezulté din izvoare posi~ tive: ,Un Voevod din Maramures, piriseste patria sa cu un mare numér de tovarisi de obirsie romini si incearci a in- temeia o domnie neatérnati de Unguri in @ tari mai inde- piirtati, care purta inc& din anul 1359 numele de Moldova‘ 2). Pentru a slibi insi insemnitatea acestui fapt neindoelnic, el 4) Rom, Stud. p. 317. 2) -Rom, Stud. p. 342276 adauge consideratiile urmatoare: ,,Ar fi de dorit a cunoaste importanta numerului emigranfilor din Maramures si daca a- cestia giisiré’ in Moldova un numer insemnat de conationali, cu alte cuvinte daci poporatia actualé romind a Bucovinei si Moldovei, bine infeles acea de obargie curat romind si nu Rutenii sau Cumanii romanisa(i, trebue si fie raportaté nu- mai si numai emigrirei din Maramures. Nu suntem in stare de a da asupra acestei intrebiri un respuns positiv. Privim cu toate aceste ca foarte aproape de erczut ci incd in cursul secu- lilor ai XIII-le si al XIV-le poporatia romina incepuse a spori gi din partea sudici, dar nu putem aduce nici o dovadd in sprijinul acestei pdreri. De asemenue ne pare permis de a presupune c& emigratiunea Valachilor din Maramures catré cimpiile Bucovinei gi a Moldovei incepuse de mult timp gi c& intemeerea unui voivodat transcarpatin nu se stabili de- cit atunci cind prin sporirea poporatiei acesta fu in stare de a gisi o basa nationala pe care putu s4 se intemeeze. Ri- dicarea Iui Bogdan nu fu deci inceputul ci sfirsitul acestei emigrafiuni.* *) Toate aceste observatii lituralnice ale lui Réster pot fi foarte Ja locul lor; dar intru cit sgudue ele faptul netigiduit de insug el a unei coboriri a Rominilor din munfi pentru a in- temeia Moldova? Parerea lui ci poporatia acestei teri a tre- buit si vini si prin sud, adecd de peste Dunirea, singur el miarturiseste ci nu poate fi sprijinité de nici o dovada, dupa ce serie 0 carte intreagii tocmai spre a 0 dovedi. Ramine deci demonstrat intr’'un chip neresturnabil ci in- temecrea statului moldovenesc si colovisarea sa cu poporatie de obarsie romin’ provine din Maramures. Se poate oare acuma Rom. Stud. p. 843: ,Wir halten es, wie bereits oben ansgespro- chen wurde fitr héchst wahrschoinlich, dass schon im Laufe des 13-ten und 14-ten Iahrhunderts auch von Siiden her walachische Bevélkerung anf dem Boden der Moldan sich cingefunden, aber ein Zeugniss dafiir vorzubringen vermagen wir nicht®.277 gisi asa de extraordinar ca intemeerea statului valac gi co- lonisarea acestuia si’gi aibé obarsia sa in Figarag, cind Ma-~ ramuresul este cu mult mai indepirtat de Dunirea decit leagiinul Valahiei? $i apoi Résler si ucenicii sei sunt ei mai fericifi cu aceast’ de pe wrm& faré? aduc ei aice nigte dovezi in sprijinu) unei imigrari prin sud? Nici de cat. Credem devi a fi indrept de a admite cé traditiile roma- nesti privitoare la intemeerea principatelor, confin un fond de adevar si de a pune imboldirea pentru intemeerea acestor state in muntii Transilvaniei—acolo unde am gasit in tot- deanna locuind pe pepora) romin, acolo unde au lsat niste urme nesterse ale * existentei sale, in numirile geografice. Se poate ugor patrunde pricina care impinse pe Romini a’si piirisi fara. Aceasta fu tocmai cucerirea Transilvaniei de citri Unguri. Se pare ci din toate partile Transilvaniei, Figirasul si Maramuregul furaé singurele regiuni care nu su- ferivt aga de curind jugul unguresc. Rominii tiranisati in chipul cel mai crud de citri stapinii lor in partile de tari supuse stapinirei lor, se retrigeau in aceste doue provincii, care pastrara incd cit-va timp o oare-care neatirnare. Po- porafia trebui si sporeasci in ele in 0 proportie cu totul a- ocupara cimpia moldova- fava. din cale. Cit timp Cumanii Jaca, aceasti poporatie, cu toati ingramadirea ei, nu indrisnia sit se impragtie in afari din muntii unde ea traia adpos- titi. Dar cind puterea nivilirei mongole curifi aceste {eri de tofi niivilitorii lor, si dup’ ce ei ingii se retraseri din iin Asia, pentru a se lua la lupti intre dinsii 1243, ') bogatele vai si sesuri care se’ntindeau la picioarele Carpatilor gi imbieau incd de mult timp pe Romini a veni sa le locuiasci, primira in sinul lor prisosul poporatiei ro- minesti. 1) Eudorin von Hurmuzahi, Pragmente ar Geschichte der Rumi~ _ nen, T, ps 182.278 Dar dac& traditia asupra descilicdrei principatelor este a- devarata, atunci tesa lui Résler devine absolut cu neputinti; ciici aceastii traditie ne demonstra ci nu principatele duni- rene a fost poporate de Romini in primul loc, ci Transil- vania, de unde poporatia romimeascié se cobori in cimpie. A- ceasti tradifie intdreste in chipul cel mai strelucit faptul de atitea ori atins de noi si in sprijinul caruia am adus dovezi incheietoare, ci, Rominii au locuit muntele in restim- pul navalirei gi ci din acel adapost rasa rom&neasc& esi cu incetul pentru a se respindi inges. Ea se agezd la inceput alaiturea cu Slavii, care coplesise Dacia in decursul veacului al V-le. Atunci furii intemeete mai multe orase gi sate a- caror nume slav a fost pastrat de Romini, in sinul carora poporafia slavi a disparut. Naviilirea ungureasci, care pi- trunse in Transilvania in veacul al XI-le, respinse din nou © parte din poporatia rominé in muntii Figiragului si ai Maramuresului, de unde se coborir&é mai térziu ciitré partea degarti a Daciei, cimpia moldovalaci, Rominii pe care'i in- talnim astizi in Romania liberd. Daca tesa lui Résler ar fi adeviratd, dac&i poporatia ro- mina ar fi venit in Dacia traiand trecind Dunirea, este in- vederat ci partea ce ar fi trebuit si fi fost mai intdi lo- cuit’ ar fi fost cimpia si cd numai de aice Rominii ar fi putut piitrunde peste munti im Transilvania. In loc de a gisi aceasta, videm pe Rominii din Transilvania ci vin sa poporeze Moldova gi Valahia si am vézut mai sus (p. 255) cd pre- senta elementului unguresc in limba tuturor Rominilor inté- regte pe deplin aceasté imprejurare. Pentru a impica tesa lui Résler cu faptul netagaduit al colonisirei Valahiei si Mol- dovei cu Romini de peste munti, ar trebui s& admitem o alté imposibilitate, anume: cé Romini din Moesia trecurd de a dreptul in Transilvania, ‘fi a se opri in cAmpia as- ternuta la poalcle muntilor, si ci mai pe urmi ei s’au co-279 borit din nou c&tre firile din care s’au alcétuit regatul Romaniei. Sa se insemneze fesitura de migratiuni peste putinté pe care Résler trebue si le puna in spetele nenorocitului popor romin pentru a stabili monstruoasa lui tesi. Mai int&i Daco- Romanii parasesc cu tofii Dacia pe timpul lui Aurelian, pen- tru a trece in Moesia; mai tarziu ei revin de acolo gi a- nue earagi pind la cel de pe urma om, caci astizi nu se mai intalnesec Romini in Moesia; dar aceasti reintrare a Ro- minilor in vechia lor patrie nu se face intr’un chip normal: ei trec deodata in Transilvania pentru a intreprinde in sfir- git o a treia emigratiune care’i agazi desdvarsit acolo unde intilnim inca in zilele noastre. Numaj cit fantasia poate si faci pe un popor s& intreprinda asemene preumbliri; in realitatea lucrurilor un popor nu se hotdreste agi pirisi tara de cit la ceade pe urma nevoe.