Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Isvoranu Alexandru, David - Chip Al Pocaintei

    Uploaded by

    Marcel Popa
    39 views21 pages
    teologie

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document
    teologie

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    39 views21 pages

    Isvoranu Alexandru, David - Chip Al Pocaintei

    Uploaded by

    Marcel Popa
    teologie

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 21
    STUDIT ST ARTICOLE 37 DAVID, CHIP AL POCAINTEI (COMENTAND PSALMUL 50) Psaltirea este cea mai cunoscutd si cea mai folosité carte a Sfintci Scripturi, atat in cultul divin public, cat si in cultul particular, de cétre fiecare credincios in parte. Din Psaltire insa, Psalmul 50 se distinge ca un apogeu al geniului poetic ebraic, un capitol deosebit al textului biblic inspirat, o culme a creatiei psalmice, ca 0 expresie ultima a ingemandrii rugaciunii de lauda, de cerere si de multumire si o culme a smereniei, ja care se urea prin- tr-o pocdinta sincera, completa si insotita de o jertfa a inimii, stare pe care reuseste sA o traiasca numai omul cee doreste prin aceasta poca- inté o refacere a legaturii cu Dumnezeu Creatorul, de care s-a indepar- tat prin pacat. Traducerea Psalmului 50 s-a ‘ut dupa Septuag’ astfel incat, intre traducerea romaneasca si originalul ebraic existd mici deosebiri. O comparatie a textului ebraic cu versiune greceasca a Septuagintei ne ajutaé sa observam aceste deosebiri si sa intelegem mai bine textul in sine, descoperind cu acest prilej adéncimea adevarurilor cuprinse in el si modul de traire a acestor adevaruri in viata de toate zilele. Nu vom da o traducere noua a psalmului, ci vom respecta traducerea oficiala din ultima traducere a Bibliei in limba romana, care are aprobkarea Sfantu- lui Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, ca una care este cea mai cu- noscutai, mai ales ca diferentele sunt foarte mici. Comparatia versiunilor, in ne inlesneste intelegerea mai adanca a fiec&rui verset in parte, iar dincolo de cuvinte vom descoperi sensuri profunde ale exprimarii ce vine din rarunchii rascoliti si din inima zbuciumata a unui suflet care urea, fara sa priveasea inapoi, (reptele pocainfed, 0 pocainta — gene= 38 MITROPOLIA OLTENTEI de o convingere sincera pornita din credint§ puternica, din inima curatit si smerita, care aduce o iertare sigura si o binemeritata impacare cu Dumnezeu. Psalmul 50 ne arataé calea cea mai siguré pentru intoarcerea la Dum- nezcu si impdcarea cu El, spre multumirea in viata aceasta si spre feri- cire vegnica in viata de dincolo. In aceasté prima parte vom face o privire comparativa si un scurt comentariu la fiecare verset in parte din Psalmul 50, psalmul pocaintei prin excelenta, referindu-ne indeosebi la primele 11 versete, restul con- stituind un studiu aparte, care sa fie o continuare a celor de fata, astfel incat impreuna sa constituie un prilej de cunoastere a caracterului reve- lat al acestui capitol scripturistic, 0 posibilitate rari de a descoperi ata- ta bogatie de adevaruri menite sA ajute fiecdruia in calea spre desdvar- gire, spre mantuire. In Biblia ebraicd primele doua versete cuprind introducerea, titlul sau suprascrierea psalmului, care, dacd pentru alti psalmi constituie o proilema controversata a criticii biblice, in acest caz aceste versete sunt pe eat de relevante pe ataét de conclucente. Si, cu toate acestea, compa- rand Biblia cbraica cu Septuaginta si cu traducerea romiéineasca, +! inc& de la inceput observam cd in aceste dowd versete se afl4 cheia care des- chide visticria pe care o detine Psalmul 50. in textul ebraic avem RAW BIT PI poxmiaa? po sors mg pd! 51 iD SON In textul ultimei editii a Septuagintei, pe care o folosim avem urma- torul text : 50 N’ 1 Eis sé céhos * dahpac = «multime» si 232 «fesaai» = «faradelegile, pacatele», in loc de sin- gular «faradelegea» cum este tradus in romaneste,' exprimand ideea cererii iertarii tuturor pacatelor sivarsite, nu mumai cel pentru care primise iertarea, asa cum il anuntase proorocul Natan. Lui Dumnezeu ii este «mila de durerea omului cand ea este reala. Si realitatea durerii se arata in dezlipirea de pacat» !1. Sf. Chiril al Alexandriei spune cd «Nimic nu atrage asa de mult pe stApanul la mild, ca méarturisirea pacatului» 2 si dupi mirirea pa- catuluia cerut marirea milei si tot izvorul indurarilor, iar Sf. Ambro- zie al Milanului aplicA aceste cuvinte la comportamentul fiecdrui cres- tin zicand «in rugaciunea sa, David, cere pentru un singur pacat o multime de iertari, pe cfnd noi pentru mai multe pacate abia daca so- cotim ca-i destul dac& ne rugim o singuraé datd, ca Dumnezeu sa ne acorde indurare... Este drept ci se ceara de mai multe ori iertare, 9. L. Cl. Fillion, La Sainte Bible, Paris, 1913, p. 157. 10. in textul ebraic ultimul cuvant al textului este «fesaain pw> substan- liv, masculin, stat construct, numarul plural, de la 3v> «fegan — «pacat, fara delegen, insofit de sufixul persoanei I, singular, se traduce prin «faradelegeile mele» IL Pr. Prof. D. Staniloae, nota nr. 471, la trad. rom, Sf. Chiril al Alexandriei, 0. ob, in rev, «Mitropolia Olteniei, nr, 3, 1991, p. 54 P doulem, p. Sh 42 MITROPOLIA OLTENIEL acolo unde sunt si o multime de pacate» . Marimea milei lui Dumne- yeu, chiar dac&é nu o putem pricepe si chiar daca «mintea nu o poate in{elege si limba n-o poate (alcui», dupa cuvantul Sf. Ioan Gura de Aur, totusi ceea ce putem cunoaste este cd «roada milei este mare», ! ea aducand iertarea. Psalmistul pe langa sentimentele de cdinfaé exprima aici nadejdea in iertarea Preamilostivului Tata ccresc, mila impreund cu iertarea fi- ind calitati ale perfectiunii lui Dumnezeu si tot ce avem : viaja, sana- tate, pace, bundstare, sunt daruri ale milei fata de noi, mila care se vede in bucuria cu care intémpina pe fiecare convertit ®. Constient de ruptura produsa intre el si Dumnezeu prin pacatul savarsit, el nu poate incepe rugaciunea sa cu un cuvant de lauda, stiindu-se prea necurat si nici n-are curajul s& multumeascd pentru binefacerile pri- mite, pentru ajutorul dat pentru a ajunge la glorie, ci nu cere decat mila si aceasta recunoscand c& la Dumnezeu este singura linistire, sal- vare si iertare, pentru cd El nu vrea moartea pacatosului, ci indrepta- rea lui. Caci prin glasul profetului Zaharia, Dumnezeu cheama «intoar- i la Mine ca si Eu s& ma intore spre voi» (I, 3). Asadar tangu- ieste- te suflete pana cind te vei spdla de intindciunea produsa de pa- cat, ca sa poti sa te intorci la noblefea cea de mai inainte. Aceasta este concluzia psalmistului, concluzie la care trebuie sa ajunga orice paca- tos. Mila Domnului Dumnezeu aduce iertarea care se manifesta prin stergerea faradelegilor sAvarsite. Dupa credinta iudaicd, care a trecut si la crestini, Dumnezeu scrie intr-o carte, intr-un «zapis», toate paca- tele oamenilor. Psalmistul nu cere sa scrie in dreptul lor «iertare», ci cere sa fie sterse definitiv, si nu se mai pomeneasca de ele, dar in ace- lasi timp doreste o stergere din constiinta lui, sé nu mai fie scrise nici acolo, s§ nu i se mai citeze constiinta, ca amintindu-si de ele sa-] chi- nuie, sd-l1 mustre. Numai mila lui Dumnezeu aduce o astfel de linistire a constiintei. Si totusi pasul acesta spre Dumnezeu si impécarea cu El nu este destul. Sfantul Chiril al Ierusalimului vede in cuvintele de inceput ale acestui psalm cuvinte care profetesc 0 vreme in care omul va putea primi o forta care sa steargi desavarsit faradelegile tuturor oamenilor. El zice : «Poate stiind David de mai inainte cA la vremea sa va stra- luci celor de pe pamant Hristos, care va sterge (ot pacatul lumii, nu- meste jin chip cuvenit milA mare harul lui atat de stralucit» © Mila multa, deplina, inseamna harul Jui Dumnezeu. 13. Sfantul Ambrozie al Milanului, Ps, 50, trad. in «Allarul Banatului, nr, 5-6 1990, p. 54. 14, Sfantul Ioan Hrisostom, «Cuvdnt despte pocdinfa>. Psalmul 50, trad. de Pr. Prof. N. Neaga, in rev, «Mitropolia Arcealuluin, nr. 4, 1988, p. 2: 15. Pr. Prof. N. Neaga, Explicarca Psalmului 50, in «Glasul Bisericiim, nr, 1—5, 1989, p. 19; Pr. Ghe. Litiu, Meditafii la Psalmul 50, Arad, 1954, p. 6—7; Dr. Ghe- asim Timus, Note si meditaliuni asupra Psalmilor, vol. 1, Buc., 1896. 16. Sf Chiril al Jerusalimului, Psalmul 50, traducere gi note de Pr. Prot Staniloaie, in tev, «Mitropolia Oltenicin, ar. 1, 1991, p. 55. STUDI SI ARTICOLE 43 Invocarea milei este asadar in acelasi timp: exprimarea deplinci increderi in Dumnezeu odat§ cu recunoasterea pdcatelor: «Te chem, Dumnezeule, mila mea, Care m-ai facut si nu ai uitat pe cel care a uitat de Tine. Te chem in sufletul meu pe care-l pregatesti ca sd te primeasca din dorinta pe care i-o inspiri... fara sd parasesti cele ce ai inceput, ajuta la desavarsirea mea»,‘7 va exclama Fericitul Augustin, folosind cuvintele lui David. Stergerea pacatului se face insd prin in- locuirea unei stari cu alta, prin forta cea bund, va conclude Sfantul Vasile cel Mare !8. Versetul 3 : «Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste». Textul ebraic : Ft NNO) 35 03D Fat In Septuaginta : 4 xi mdetov mRivéy pe dnd tH dvopias pov xai amd cH6 apapriacs pov xaléprosy pe. In privinta traducerii, textele sunt aproape identice. Cuvantul «herev» AD 7Meste un adverb pe care Biblia de la Bucuresti il traduce prin: «mai mult», ! exprimare mai apropiata de sensul redat de Sep- tuaginta éxi wAetov «pe deplin», Unele traduceri redau cuvantul prin: «din ce in ce mai mult», 29 «incd mai mult, de mai multe ori», 2! «mai ales, indeosebi» ~2. Folosirea cu neintrecut talent a paralelismului il determina pe psalmist si foloseascé cuvinte sinonime ca: «avon» }¥¥}'_ «farddelege» (gr. dvopia si «chataach» NNN «pacat», «greseald» (gr. % d&paptia) sau «kabas» DDD «a spala» (gr.cdivo) si «tahars [FB«a fi curat» (gr, x0apito) care in fond insemneaza acelasi lucru, cu deosebirea ca cuvantul pacat are termeni diferiti in ce priveste, dupa caz, o categorie anume de pa- cat raportat la un anumit grad de incdlcare a preceptelor legii mozaice, 17. Fericitul Augustin, Confessiones — Marturisiri, trad. rom, in col. «P.S.B.», voi. 64, Buc., 1985, pag. 207 si 287. * 18, «Nu ne dezbracim de haine, ci tndepartam pe omul cel vechi, cel strical de poftele inselaciunii (Efeseni 4, 22), .. aruncdm pacatul odaté cu_haina aceasta. Daca din pricina sarpelui ne-am imbracat cu pacatul, si ne dezbrécam de el de dragul lui Hristos. Sé nu tinem mai mult la paradisul pe care |-am pierdut... Prin fapta noastra si stergem vina scrisé impotriva noastra». Sfantul Vasile cel Mare Omilii la cuvantéri, Omilii Ia Psalmi, trad. rom. in col. «P.S.B» vol, 17, Buc., 1986, p. 538—539. 19, Cuvantul cherey» A297 actverb, «mult», «mai vartos» vine de la verbul «ravay TI) = ca fi mult», infinitiv hifil (harebeh) 7I9T = a face mult, a inmulti. Aici este o forma prescurtaté adverbialé cu sensul de «mai mult», «indeosebi», 20. Sainte Bible, traduite en francais avec Vexplication du sens litéral du sens spirituel. Tirée des Sainte Péres des Auteurs Ecclésiastique nouvelle cdition, lome VILL «Psaume L», «sens literal et spiritueln, «Augustine, Ambrosie, Bellarmin, Jeroni Sav., Theodor), Paris, 1784, p. 407. 1. Al. Gl. Vigouroux, La Sainte Bible, tome If, Paris, 1919, p. 261 Dr. Dragomir Demetrescu, op. cit., p. 27, 44 MITROPOLIA OLTENTEL jar spalarea se refera la curatirea trupeascd, la curdtirile levitice facute in imprejurari diferite dup& un ritual dat, sau desemneaza curatirea hiorala, completa, desaivarsita 2 Psalmistul isi di seama cé are nevoie nu numai de o simpla spa- lare trupeasca printr-un anumit ritual, ci el vrea sa spele si ranile su- flet ‘cute de pacat, el cere spilare cu desévarsire, o curatire, 0 pu- rificare, care sa cuprinda intreaga fiinta, atat de pacatul facut fafa de om, cat si fata de Dumnezeu, o dezradacinare a pacatului, deci o smul- gere din rédacini a acestuia, 0 indepdrtare chiar si de tot ce urmeaza gdndului la el sau sa sirii lui O mare necurafie nu se poate indeparta decat daca este spalata. Cu cat nelegiuirea de care David sé simte vinovat este mai mare, cu atat mai mult era necesar ca Dumnezeu sa-l spele pentru a-l face pur, ceea ce face indeosebi printr-o mare infuzie din partea Sa de a ierta si din dragostea Sa. In rugdciune psalmistul traieste constiinta indepartarii prin pacat si desi fusese iertat, el are nevoie de un belsug de dragoste divina si de putere pentru transformare deplina «abisul pacatelor cheama in ajutor abisul harurilor, abisul farddelegilor cheama abisul indurarii, pentru ca abisul indurdrii sé absoarba abisul faradelegilor» 4. Este nevoie de o trecere cu vederea a farddelegii, nici de o spalare in urma cdreia ar mai ramane incd neinsemnate semne, ci de o restaurare ¢ Prin purificare (foc curatitor), o transformare totala a fiintei intr-o stare de virtute. Sf. Ambrozie al Milanului si Sf. Chiril al Alexandriei se aseamana in a constata ca David nu cere s& fie spdlat deseori, cat mai ales sa fie spalat deplin, céaci mijloacele prevazute de Lege nu erau depline nici desavarsite (vrei 9, 1—10) si tinde profetic «cditre acel mijloc desava sit de curatire... grabindu-se cdtre mijlocul multumita caruia se impli- neste toata dreptatea (Matei 3, 15), cdétre Taina Botezului...» Exprimarea géndurilor prin repetitie si insistent este dovada std- ruintei Lazata pe incredere deplina in indeplinirea celor cerute. Versetul 4: «Ca farddelegea mea eu. o cunosc si pacatul meu inain- tea mea este pururea». 23. Mgr. Mircea Basarab, Psalmul LI/L, Ideea de rugaciune si Jertfé, in «Studii Teologicen, an XIl, nr. 7-8, 1961, p. 413, Cuvantul «avon» 98 inseamna «pacat, fardelege», iar dupd unii comentatori: «pervertirea calitatilor morale» (Fillion, vezi nota 9). Apoi aNpa —(chataach) insemneazi «picat impotriva omu- lui, impotriva lui Dumnezeu» (Mgr. M. Basarab}, dar si_«murdaria, ratacirean (Fil- lion}. In privinta verbelor «kabas» si «tahar» “Jw Fillion gaseste potrivita tra- ducerea prin: «a spala tntr-un fel foarte dur, sfaramand si lovind cu fortay si espectiv : ea purifica, a spala», acesia din urma intrebuintat la Levitic 13, 6 VARY (vetiharu) «si sé-si spelen (Fillion, op. cit. p. 157). J. Savonarola, Derniére Meditation, Friburg, 1943, p. 17, citat de Mgr. Mircea Basarab, op. cit., p. 418. 4a Sl. Ambrozie al Milanului, Psalmul 59, p. op. cil, pean, Sf Chiril al Alexandriei, STUDIL SL ARTICOLE 45 In textul ebraic : 35D "THs ONNN) YIN VIN Ip ws Ie In Septuaginta : 5 bc cy avopiay poo so Pepyadsxw, xai 7 apapria pov Evbméy wos tory a naveds. Intre cele doua versiuni existé unele deosebiri, iar traducerea ro- maneasca corespunde textului grecesc. Astfel in prima parte a textului ebraic pentru termenul de «faradelege» este folosit cel de «fega» pws in loe de my. «avon» ca in versetul anterior si este la plural si nu la singu- lar ca in Septuaginta si in traducerile romanesti. Explicatia st& in aceea ea fara vocale cuvantul ebraic respectiv este la fel si la singular si la plural si cum vocalele au fost asezate de masoreti (sec. VIII—IX d.Hr,), traducatorii Septuagintei l-au considerat la singular ca si termenul din partea a doua a textului ONYM «chataat» 7°. David este constient de gra- vitatea pacatelor, isi recunoaste si marturiseste toate faradelegile, dar pacatul cel mai recent i° sta mustradtor permanent in constiinta. El este nelinistit si simte oroarea si sufletul sdu se desteapta cdindu-se si cerand cu incredere iertare. Pacatul «nelinisteste si tortureaza... el este totdea- una impotriva mea» 27 lamureste unul dintre comentatori starea psal- mistului. David isi recunoaste pacatul si acest act nu este putin lucru, mai ales c-l face cu calm gi cu rabdare, fara s se lase coplesit de povara ce o duce datorita faptului cA acela ii staéruie in constiinjé. «Are inaintea ochilor sai propria-i ratacire — zice Sf. Ambrozie al Milanului — in orice clipa pacatul sau bate la usd constiintei sale, neingdduindu-i nici liniste nici uitare... se macind chinuindu-se in sine insusi. Dar e dovada de cu- get cu adevarat deplin sAndtos s4 simti rana pacatului... si unde exist4 o constiinté a durerii acolo este si o constiinta a propriei vieti, caci a simti este semnul puterii si functiunii vitale.. Cine se acuza e drept si cine e drept e intelept cu duhul» *. Sf. Ioan Casian recomanda ca cei ce fac pocdinté s4 repete intr-una cuvintele lui David «farddelegea mea eu o cunosce si pacatul meu ina- intea mea este pururea», in asa fel incdt ajungand la constiinta pacdto- seniei si a necesitatii ridicdrii sa poata s4 obtina iertarea*’, Daca omul 26. Cuvantul -%Wa —«fesaain ca si in primul verset al psalmului (in textul ebraic’ versetul 3) este substantiv, geaul masculin, numarul plural, de la ¥8> «fesan = «pacat», insofit aici de’ sufixul persoanei 1, singular, masculin. El mai are sensul de «delict, vind, urmarile pacatului, jugul pacatuluin’ (Mgr. M. Basarab, op. cit. p, 413), sau de «crima» (Pr. dtd. Ghe. Jerpalén), [deea de pocainja in Vechiul Testament, in rev. «Glasul Biscricii, nr. 10—12, 1984, -p. 746. 27. Dr. Iuliu Olariu, Explicarea Psalmilor din Orologiu (Ceaslov), Caransebes, 1901, p. 59; Pr. Prof. N. Neaga, Aspectul pastoral al Psalmului 50, in rev, «Glasul Bisericiin, nr. 7—9, 1977, p. 626. 28. Sfantul Ambrozie, Psalmul 50, p. 60—62. 29. «.. Cat timp, asadar, facem pocdinjé si avem remuscari amintindu-ne de gresealele noastre este necesar ca ploaia de lacrimi podidite din méarturisirea pa- ratelor s& stinga focul constiintei noastre. Cand cuiva neclintit in smerenia inimii si in intristarea duhului, amintirea acestor pacate i s-a risipit in osteneli si suspine si_cu mila lui Dumnezen i-au fost smulsi din inima si din madulare spinii cons’ este sigur ca a ajuns la termenul iertarii si la meritele bunavointei divine, cwatil fiind de tina pacatelor savarsiten. Sf, loan Casian, Despre scopul pocdintei yi semmele dertdrii, trad, rom, in col. «P.S.B.», Buc., 1990, p. 457. At MITROPOLLA OLTENIEL i rectuunoagte gregeala de Dumnezeu, ca si regele David, aceasta in- seamna ca el doreste sa ‘fie mereu aproape de Creatorul sau gsi cere o reinnoire supranaturald, o apropiere de Domnul °. Acest lucru cere ins umilinta si rabdare. Cunoasterea pacatelor proprii presupune un amdnuntit examen de constiintaé, o cercetare atenta a eului propriu, 0 examinare atenta a gan- durilor si faptelor in permanent raport cu legea divina. Si glasul con- intei mdngaie pe cei ce fac binele si cearta pe cei ce fac raul. lar cei ce-si dau seama de rau ajung la cunostinta pacatului, adica il recunosc. Cokoraérea in adansul sufletului prin a descoperi o stare de pacat este strins legataé de necesitatea ridic&rii dintr-o astfel de stare. Ochii su- fetesti ai constiintei vad decdderea si scinteiazi de dorul ridicarii, al stergerii acestei poveri, al indepartarii din negura pacatului, spre lumina divina. Versetul 5: «Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, aga incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu». In originalul ebrais OY Yy FPyR pw MONON AID Abs SyO_S'I AN ISIN psn py? In Septuaginta : 6 cor pox tpaptoy xai td novgpdy eviontdy cov eoiyaa, Gros dy Sxawlys ev tots héyors cov xat vexyays Ev tH xpivecbal ce. Textele ambelor versiuni sunt aproape identice cu urm&toarele deo- sebiri : a. — Primele dou cuvinte din textul ebraic contin de doua ori pro- numele «tie» pentru a intéri mai mult o afirmatie, traducdndu-se prin «Tie, numai Tie». b. — Al treilea cuvant derivat din verbul NOM — a gresi, a pacdtui impotriva omului si impotriva lui Dumnezeu este tradus in Septuaginta printr-o forma a verbului apaptéve = gresi, a pacdtui, astfel fiind si in limba romana, cuvantul exprimand ideea pacatului la modul general. — in timp ce in textul ebraic cuvantul «beeneka» 7 383 «in ochii lair, Jucaitorii Septuagintei au gisit cd este o expresie si traduc prin- tr-un adverb évaxiév «inaintea», cum avem si in roméaneste. d. — In partea a doua a versetului verbul 734 «a cuvanta, a ordona, a vorbi», din textul ebraic, este tradus in cel grecese printr-un substan- tiv la plural « tots Aoyors » «cuvintele» 1. 30. Diac, asist. Emilian Cornifescu, Sensul rugaciunii dupa Vechiul Testament, in rev, «Ortodoxiam, nr. 3, 1983, p. 400; Mgr, M. Basarab, op, cit, p. 417. 31, Textul incepe cu cuvintele 973> > «leca levadeca» 9 — prepozitie cu dativul, plus sufixul pers. a I-a masculin; 972 — adverbul «levady 73 «singury, plus sufixul persoanei a Il-a singular, masculin. Repetarea este atét un element retoric cat mai ales un mijloc de intarire. —onxun —«chatatin, perfectul gal, pers. I, singular, de la verbul «chata» non = «a_gresin, verb «tertiae-guturalis» si «lamed-alef, Se traduce prin «am picituit, Septuaginta traduce prin « aorist IT de la verbul

    You might also like