Coapitolul IMPERATIVUL MISIONAR vita In Apus ca 0 Bisericd non misienara. A fost 0 pirere comun’, conform cirela migcarea misionari imensi care a marcat profund Occidentul in ultimele secole a ocolit, a evitat intr- un anume fel crestinismul ,static” al Rasiritului. Astizi, acea viziune gra cam pierdut entuziasmul: noile cautési istorice au aricat clar ci realizarile Or- todoxe in ce priveste misiunes, desi diferite oare- cum de cele vestice, sunt totusi impresionante si importante, Scopul aostru in acest scurt eseu nu este de a prezenta o examinare istoricd si statistcd a expansiunii misionare, E mult mai important si fr- cercim s4 injelegem gi si analizir, chiar deci in- complet si partial, imperativul misionar in tradisia Ortodoxa sau, cu alte cuvinte, relazia dintre misiu- ne, pe de o parte si creding, via i itreaga wizi une” spirituala a Ortodoxiei, pe de alti parte. O te- ologie a misiunii inotdeauna rodul fiingei” totale a Bisericii, deci nu e numai apanajel celor care pri- Dp Ani de curdind, Biserica Ortodoxi era pi300 Alexander Schanemarn mesc o chemare misionar specifica. Dar pentru Bi- serica Ortodox este absolut necesar si reflecteze asupra motivatiilor sale misionare fundamentale pentru cA acest presupus caracter non misionar al ei a fost prea des explicat si atribuit tocmai esengei, ~sfanta. sfimelor” Ortodoxiei: ethosului siu sacta- mental, liturgic si mistic. Chiar si acum cAnd studi- ul misiunilor ortodoxe incep si indrepte, si corec- teze viziunea traditionala, ramine tentatia de a ex: plica aceste misiuni ca fiind ,epifenomene” margi- nale, restrAnse in istoria Ortodoxiei, ca ceva care a avut loc in ciuda tendintelor si orientirilor sale. De aceea, 0 clatificare teologica este nevesari. Poate o Biserici a cirei viayi e centrat2 aproape exclusiv pe Liturghie si Taine, a cirei spiritualitate , tn primal rand, misticd si ascetici, poate ea s& fie cu adevirat misionara? $i, daca este, unde si gasim motivatiile zelului misionar? fn termeni simplificagi, aceasta intrebare este adresati implicit sau explicit Bisericii Orcodoxe de citze toyi aceia pentru care secume nism” inseamni ,,misionarism”. 2. Firk fndoidla ci, in eclesiologia, precum si fa doctrina si experien;a Ortodoxi gisim elementele de baz ale unui raspuns. Nu e insa ugor sa le for- mulim. Nu trebuie sa uitim ca Biserica Or:odoxi nu sa confruntat niciodata cu o criza eclesiologica sau doctrinala, comparabili cu Reforma sau Con- trareforma. Tar din aceasta cauza, nu exista nici un motiv care si o constringi si reflecteze asupra Biserici, tame, misiune 301 structurilor tradigionale ale viii si doctrinei sale. Nea existat o elaborare teologici a doctrinei Biseri ii, doctrina n-a fost chestionata sau opusi. In tn- i are tilnirea ecumenica cu Apusul, invilnire care Inceputul prin ani *20 (Stockholm 1925 si Lousanne 1927), i s-a cerut Ortodoxiei, pentru pri- ma dati, nu numai sisi declare convingerile eclesiologice, dar si le si explice, si le exprime in termeni teologici consistensi. Insi, in aceast pro- blema, in acest punct a aparut o dificultate adigiona- la care a ramas, inca de pe atunci, majora dificultate a participarii Ortodoxe la migcarea ecumenicd. Un dialog presupune o inyelegere a termenilor care sunt folositi, un limbaj comun. Din punct de vedere o1- todox, tocmai ruptura din comuticarea teclogica, indepistarea, instriinarea teologica a Apusului faya de Risirit a produs ,schisma” atét de profunda gi a facut ca toate incercirile de vindecare a acesteia ~ din 1054 pin’ la Sinodul de la Florenga 1438-1439 - si fie Bird speranya si inadecvate. De aceea, tn intal- tirea ecumenicd, Biserica Ortodoxi a trebuit si in- frunte o lume crestin’ care, dea lungul secolelor de evolujii teologice si spirituale gi de autonomie, cu mentalitate gi o gindire total diferiva fay de cea din Risirit. intrebarile puse ortodocgilor erau formula- te in termeni accidentali, condigionayi foarte des de experienta si evoluile specifice occidentale. Ras- punstrile ortodoxe a fost clasificate potrivit sabloa- nelor occidentale, ,reduse”, simplificate la categorii familiare Apusului, dar abia adecvate Ortodoxiei.Aceasti situatie, desi, datoriti multor contacte si conversatii, s-a imbunacatit, este inci departe de a fi taliturata pe deplin. ,Limbajul catolic” inci n-a fost redobindit si restabilit. Toate astea, pe ling’ dife- rentele dogmatice, explic ,agonia” participicii or- todoxe la migcarca ccumenici si constituic un real obstacol in ce priveste un acord, dar si in ce prives- te simpla fngelegere. Acest Iucru trebuie avut in ve- dere {n incercarea de a ingelege concepyia Ortodoxa faga de misiune. 3. Cerul pe pimant®: aceasti formula familiara oric&rui ortodox, exprima experienya ortodoxa fundamentali a Bisericii. Biserica este, in primul rind, o realitate creati si diruiti de Dumnezeu, prezenta noii vieti in Hristos, a acelui ,eon” al Du- hului Sfant. Ortodoxul, in contemplarea Bisericii, 0 vede, in. primul rind, ca fiind dar divin, apoi a vede ca fiind raspuns uman la acest dar. Biserica poate fi descrisa, pe buna dreptate, ca realitate eskatolagica, pentru ci rohul ei esential este de a manifesta gi ac- tualiza, in aceasté lume, eshatonvi, realitatea ultima a mntuirii si riscumparirii, fn gi prin Biserici, fm- paritia lui Dumnezen este deja prezenta gi i se comu- nicd omului. Aceasta plenitudine eshatologica a Bi- sericii, diruiti ei de Dumnezeu, constituie ridicina sabsolutismului” eclesiologic al Ortodoxiei Rasiti- tene — absolucism caré foarte des este gregit ingeles si fals interpretat de catre protestanti. Ca intreg, Bise- rica este mijlocirea, calea harului, taina Impirigiei 303, De aceza, structura sa ~ ierarhici, sacramental, li- turgicd - nu are alt rol decit acela de a face ca Bise- rica si fie capabila mereu si se implineasca, si fie ‘Teupul lui Hristos, templu al Dubului Sfant, si ac- tualizeze harul. Caci Biserica - ca plenitudine ~ iar acesta este un aspect esential al eclesiologiei Orto- doxe - nu se poate manifesta in afara acestor struc- turi eclesiastice, Nu exist separare sau diviziune Sntre Biserica invizibila (in statt parriae) si cea vizi- bila (jx statw viae), cea din urmii find expresia $i ac twalizarea celei dintdi, tnsemaul sacramental al rea- livitii ei. De aici, semnificagia unica, centeala si eclesiologici a Euharistiei care e taina atotcuprinzi- toare a Bisericii, in Euharistie, Biserica devine cea ce este”, Trupul lui Hristos, perousia divin’ - pre- zenfa si comunicarea lui Hristos si a Imparitiei Sa- le, Eclesiologia ortodond este, intr-adevér, eubaristica. Cici, prin Euharistie, Biserica realizeaza trecerea din aceasti lume in Jumea ce va si vin’, tn eshaton; participa la inaltarea Domnului si la ospayul Siu mesianic, gusti din pacea si bucuria Imparisi pntoate ficindale pind ce nei suit la cer si neai d- ‘uit Smparitia Ta ce va sa fee..." (rugaciune euharisti- ca in Liturghia $fantului Joan Guri de Aur), Astfel, Intreaga viaga a Bisericii tsi are obarsia in Euharistie, este fructificarea acestei plinitiyi euharistice in tim- pul acestei lumi ,care trece”, Aceasta e, intr-adevar, misiunea Bisericii. Biserica , de asemenea, si réspunsul uman la darul divin, acceptarea si apropierea lui de citre omaa Alexander Schmemarn si umanitate. Daci ordinea Bisericii e format si conditionat de plinitatea eshatologica a daralui, ¢ semnul sacramental, este acceptarea darului si ctes- terea in har, acestea constituie felul comunitat crestine. Biserica este plinitate, cunoastere gi Koindnia, Acest rispuns are dowd aspecte, incepara- bile, pentru cd se condisioneazi unul pe celalalt gi constituie, Iz un loc, dinamica viepii si actiunii cres- tine, Primul este centrat pe Dumnezeu: este ladum- nezeirea, inaintarea in Sfingenie, atat a individului cdt si a comunititii crestine, ,dobandirea de citre ei a Sfaintului Duh” ca fiind ultima jinta a vietii eres- tine, aga cum o defineste unul dintre cei mai mari sfingi ortodoesi (Sfantul Serafim de Sarov, mort in anul 1836). Este transformarea lenti a vechiului Adam din noi intr-unul nou, restituirea, redobandi- rea frumusetii originare imaculate care s-a pierdut in pacar, iluminarea cu lumina necreata a Muntelui Tabor. Este, de asemenea, victoria lenti asupra pu- terilor demonice ale cosmosului, .pacea si bucuria” care hinc et nunc ne face participanti la Imparatia gi la viata eterni. Tradigia spiritual ortodoxi a accen- tuat intotdeauna natura misticd a vietii crestine ca find viaya jascunsd cu Hristos in Dumnezeu". Tar migcarea monastica uriagi care a inceput in al IV-lea secol dupi ce Biserica a fost recunoscuta oficial de Imperinl Roman, dindwi-se un ,statut fn aceasti lume, n-a fost altceva decit 0 expresie noui a esha- tologiei crestine de la inceput, a afirmatiei c& cresti- nismul apartine, ontologic, vietii ,lumii ce va si vi- Bisericé, hume, misiune 305, na”, negarea oricirei locuinge permanente si identi- ficirii in aceasta lume. ‘Al doilea aspect al Bisericii, acela de raspuns, este centrat pe om sau pe lume. E realizarea, ingelege- tea faptului c& Biserica a fost lisati in lume, timp, spatiu gi istorie cu un scop si o misiune specific si pigeascd in acelasi fel in care a pisit EI”. Pleni- tudinea si locuinga Bisericii este in ceruri. Insi aceasta plinitate este diruitd lumii, este trimisi fn lume pentru mAntuirea si riscumpéraree ei. Natura eshatologica a Bisericii nu ¢ negarea humii ci, dim- potriva, afirmarea si acceptarea ei ca obiect al iubi- tii divine. Sau, cu alte cuvinte, existenta ,celeilalve lumi” a Bisericii nu e altceva decét semanul si realita- tea iubirii lui Dumnezeu fara de aceasta lume, coa- digia misiunii Bisericii in lume. Astfel, Biserica nue © comunitate yegocentrica”, ci tocraai o comunitate misionara, a cirei scop e salvarea, mantuirea lumii. {fn credingz gi experienta Ortodoxi, Taina Bisericii cea care face posbili misiunea Bisericii. 4. Putem fncerca acum si formulim, ou mai mul- ti presizie, aspectele variate ale ,imperativului misi- cnar”, care face parte din experienja ortodoxa a Bi sericii, Acest imperativ este expresia esenpiala a Bisericii ca har si plinitate, proiectia sa in timpul si spatiul acestei Jami, Caci dacé, pe de o parte, nimic nu péate fi adiugat Bisericii ~ plinitatea e accea a lui Fisus Hristos - manifestarea si comunicarea aces-306 tei plinatiji constituie, pe de alti parte, insigi viata Bisericii in acest ,eon”. in ziua Rusaliilor, cand pli- nitatea Bisericii s-a realizat o dati pentru toti, tim- pul Bisericii a wecut spre ultimul gi cruciahal seg- ment al istoriei martuirii. Din purct de vedere on- tologic, singura noutzte si, de aceea, singurul comi- nut soteriologic al acestui segment este tocmai ri- siunea: proclamarea si comunicarea eshatonueliti, ca re este fiinga Bisericii. Biserica e cea care, ca misiu- ne, stabileste reala semnificagie a acestui timp, iar istoriei, adevaratul sens. Aceasti misiune ¢ cea care acorda raspunsului uman in Biserica validitatea, si ne face co-lucritori, colaboratori in lucrarea Iai Hristos, Nimic nu reveleazi mai bine relagia dintre plinatatea Bisericii si misiunea Bisericii decdt Euha- ristia, actul central al leitourgiei Bisericii, taina Bise- ricii insasi, Existé dowd migcdri complementare fn ritualul eudaristic: al inalyarii, al ascensiunii si al reintoarcerii, Euharistia incepe ca un urcus spre tronul lui Dumnezeu: ,Toatd grija cea lumeasca de Ia noi s-o lepidim”, spune immul si si ne pregitim pentru a urca noi tngine fn cer fmpreun’ cu Hristos si in Hrristos si siti oferim - Euharistia Sa, Acest prim pas care se matericlizeaza prin sfingirea ele- memtelor, prin epicleza, semnul acceptirii de. citre Dumnezeu a Euharistiei noastre este deja, ca sigu- sanyi, un act de misiune. Euharistia este oferita »pentru toti’si tn folosul tuturor” - este indeplini- rea de catre Biserici a atributului, rolului siu preo- esc; impacarea intregii creatii cu Dumnezeu, jert 307, rea intregii lumi pentru Demnezeu, intermedierea dintre lume gi Dumnezeu. Toate acestea in Hristos, Dumnezeu-om, unicul preot al noii creayii, ,cel ca- re oferi si care se diruieste” Dar aceasta se realizea- 2a printr-o total detagare a Bisericii fayi de lume (Usile, usile” strigi diaconul atunci cind tncepe rugiciunea eubaristici), prin urcugal ei spre cer si intrarea in noul ,eon”. Tar apoi, chiar in momentul atingerii $i consumarii acelei stiri de plenitudine la masa Domnului si imparagia Sa, cand ,am vazut lumina cea adevarara si ne-am impireasit de dubul cel ceresc”, chiar atunci incepe - ixtoarcerea inn li- me. ,Cu pace si iesim” spune preotul cind iese din altar gi-si conduce comunitatea afard din Biserici - ulimul indemn. Eubaristia e intotdeauna Sfirsivul, taina parusei, insi e fntotdeauna si fnceputul, punc- tal de plecare: acum tncepe misiunea. Am vizut lumina cea adevarata, m-am bucurat de viata vegni- ca” dar aceasti viagé, aceasta lumina ne este dati pentru a ne ,transforma” pe noi insine in martozii lui Hristos fn aceast lume. Fari ascensiunea in im- parigie, nam avea la ce si fim martori, Acum, de- venind inci o dati ,poporul si mostenirea $2", pu- tem indeplini cea ce vrea Hristos de Ia noi: ,Sun- teji martorii acestor ucruri” (Luca 24, 48). Euharis- tia transforma Biserica tn ,ceea ce este”, 0 trans- forma in misiuze.308 Alexander Schmemann 5. Care sunt obiectivele, elurile misiunii? Biseri- ca Ortodoxi rispunde fari ezitare: obiectivele sunt omul si Jumea; nu omul insusi dintr-o izolare ,reli- gioasi” artificiala fai de lume si mu ,lumea” ca enti tate, tn care omul nue altceva decit ,parte” din ea. Omul nu numai ci are intdietate, dar este $1 obiec- tal esengial al misiunii, Ideea Qrtodoxa despre evanghelizare este liberi de orice conotagii indivi- dualiste si spizitualiste. Biserica, taina lui Hristos, nu e 0 societate ,religioasi” de convertiti, o organi- zatie care satisface nevoile ,religioase” ale omului. E viata noud si riscumpérarea intregii vieti, a intregii fiinye a omului. $i toaté viaya omului e tocmai lu- mea in care gi prin care triieste. Prin om, Biserica mintuieste si riscumpira lumea. Se poate spune ci aceasta ,lume” este mintuiti si rascumpirata ori de cite ori omul rispuade la harul divin, il accept gi triieste conform acestuia, Acest Iucru mu transfor- mi lumea tn imparijia lui Dumnezeu sau societatea {n Biserica. Abisul ontologic dintre vechi si naw ri- mine neschimbat si nu poaze fi simyit in acest eon”, Imparazia soseste deja, dar Biserica nu e din aceasta lume. Imparigia ce va si vin ¢ deja prezenti, iar Biserica este implinité fn aceasta lume. Ele sunt prezente efectiv, nu numai ,proclamate” in realita- tea lor, iar, prin agapele (euharistia) divine, care sunt rodul lor, ele realizeazi mereu aceeagi transformare tainici a ,vethiului” fn ,noutate” si fac posibil ac- tiunea, activitatea real in aceasta lume. "Toate acestea confers misiunii Bisericii o di- mensiune cosmic si istoricd, esensiala pentru tradi- Gia si experienja Orvodoxi. Statul, socieratea, cultu- ra, natura Insigi sunt obiecte reale ale misiunii, nu © sambiana® neutra, in care singurul rol al Biserieii ste de asi pistra si mentine propria libectate inter- joari gi ,viaya religioasa”, Sunt mecesare volume fie teegi pentru a reda istoria Bisericii Ortodoxe in aceasta privin(d, a participarii ei concrete tn socievé file si culturile pentru care Ortedoxia a devenit ex- presia toteld a fntzegii lor existenye, a identificarii ei cu nagiuni si popoare, fard asi trida aspectul de wal- ta lume”, a communicarii eshatologice cu Terusalinw] ceresc. Pentru a reda corect ideea ortodox’. despre indumnezeirea materiei” e necesara o analiza teo- Jogica de mari dimensiuni sau pentru a exprima as pectul cosmic al viziunii sacramentale, Nu putem gustine aici cA toate astea sunt obiectul misiunii cregtine, pentru ci toate acestea sunt crezute si oft rite lai Dumnezeu in taina. in lumina fncruparii au rimine nitaic ,neutru”, aimic nu se poate indepar- ta de Fiul Omului