Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Republica Moldova

Facultatea de Drept

Referat pe tema :

Chișinău 2018
 Cuprins
Introducere……………………………………………………………………...........3
Cap. I. Noțiunea și formele competenței organelor de urmărire penală................4
Cap. II Competența organelor de urmărire penală.................................................7
2.1 Competența organului de urmărire penală al Ministerului Afacerilor

Introducere
Procesul penal, în calitate de categorie juridică a fost definit în literatura de specialitate ca o
activitate reglementată de lege, desfăşurată de organele competente cu participarea părţilor şi a altor
persoane, în scopul constatării la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel ca
orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită conform vinovăţiei sale şi nici o persoană
nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Trăsăturile procesului penal sînt următoarele:
1. Activitatea este desfăşurată de organele judiciare;
2. Această activitate este reglementată de lege;
3. Activitatea se realizează într-o cauză penală;
4. Se realizează de către diverşi subiecţi procesuali – penali;
5. Participanţii la procesul penal au drept scop să depisteze la timp şi în mod complet faptele
ce constituie infracţiune. [4]
De asemenea, dreptul procesual penal se caracterizează printr-o importanță majoră, și este
reprezentat prin următoarele:
a. Asigură aplicarea normelor juridice penale care apără persoana, societatea, statul, împotriva
atentatelor criminale, reglementînd activitatea organelor de urmărire penale, a procuraturii şi
instanţelor de judecată.
b. Stabileşte temeiurile, condiţiile aplicării măsurilor de forţare procesual – penale.
c. Asigură garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
d. Apără drepturile persoanei care a suferit în urma infracţiunii un prejudiciu moral, fizic sau material.
e. Creează condiţii pentru sancţionarea persoanelor vinovate şi neatragerea la răspundere a celor
nevinovaţi. [4]
Astfel,în contextul celor expuse, este foarte important ca activitățile procesului de urmărire
penală să fie realizate corect, concis și conform unor norme bine stabilite. În acest sens, legislația
prevede un șir de competențe atribuite organelor de urmărire penală, care permit distribuirea tipurilor
de activități pentru fiecare tip de organe de urmărire penală, stabilirea drepturilor și atribuțiilor
acestora și facilitarea procesului de a efectua diverse tipuri de acte de urmărire penală. Reieșind din
cele expuse, în continuare voi analiza noțiunea și tipurile de competențe ale organelor de urmărire
penală naționale.

Cap. I Noțiunea și formele competenței organelor

de urmărire penală
Urmărirea penală presupune activitatea de efectuare a cercetărilor asupra unui caz în urma
căruia se administrează probe. Așadar, organul de urmărire penală trebuie să efectueze toate acţiunile
în limitele legii pentru a putea descoperi fapta, cît şi persoana care a săvîrşit această faptă. Organul
de urmărire penală anunţă imediat procurorul despre infracţiunea săvîrşită şi despre începerea acţiunii
de urmărire penală.
Urmărirea penală se efectuează de către ofiţerul de urmărire penală a organului de urmărire
penală propriu-zis. Aceasta are un conducător, numit în modul stabilit de lege. Uneori, aceste atribuţii
a conducătorului organului de urmărire penală sunt exercitate de ofiţerul de urmărire penală.
Conducătorul urmăririi penale exercită un control asupra efectuării la timp a acţiunilor de descoperire
şi prevenire a infracţiunilor, i-a măsuri pentru a asigura sub toate aspectele, complet şi obiectiv
urmărirea penală. [5]
 În acest mod, pentru a-și putea îndeplini atribuțiile în desfășurarea activității de urmărire
penală, organul de urmărire penală trebuie să fie competent în a efectua acte de urmărire penală în
fiecare cauza concretă.
Competenţa organului de urmărire penală are 2 înţelesuri:
a) Prin competenţă, se înţeleg drepturile şi obligaţiile organului de urmărire penală de a
proceda la urmărirea penală în anumite cauze penale.
b) Prin competenţă de înţelege repartizarea legală a cauzei penale în cadrul atribuţiilor unui
anumit organ de urmărire penală. [1, 5]
Repartizarea cauzelor penale și a a ctivităților procesuale între organele judiciare, impune
folosirea conceptului de formă sau modalitate a competenței.
Formele competenței reprezintă criteriul sau modalitatea în fucție de care se diferențiază
capacitatea organelorjudiciare de a urmări sau judeca diverse cauze penale.
Stabilindu-se competenţa organului de urmărire penală, se stabilesc totodată şi atribuţiile,
acţiunile şi modul în care organul de urmărire penală trebuie să acţioneze.
Astfel, există următoarele forme de competenţă a organului de urmărire penală:
 Competența funcțională;
 Competența materială;
 Competența persoanlă;
 Competența teritorială;
 Competența alternativă;
 Competența derogată. [1, 5]
Competența funcţională a organelor de urmărire penală, este reglementată în cadrul art. 55-
57 al Codului de procedură penală a Republicii Moldova nr. 122 din 14 martie 2003. Aici sunt
prevăzute cadrul de atribuţii ce revine fiecărui organ de urmărire penală în raport cu atribuţiile
procurorului şi a judecătorului de instrucţie. [2]
Competența materială a organelor de urmărire penală este reglementată în cadrul art. 266-
269 al Codului de procedură penală și este determinată de obiectul cauzei penale, adică de acţiunea
ilicită care a dus la săvîrşirea infracţiunii. Astfel, la art. 266, este prevăzută competenţa organului de
urmărire penală al Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.). Organul de urmărire penală al M.A.I.
efectuează urmărirea penală pentru orice infracţiune care nu revine prin lege în competenţa altor
organe de urmărire penală sau îi revine în competenţa M.A.I. prin ordonanţa procurorului. Art. 268,
prevede competenţa organului de urmărire penală a Serviciului Vamal, care efectuează urmărirea
penală în privinţa infracţiunilor prevăzute în Codul Penal. La art. 269, organul de urmărire penală al
Centrului Național Anticorupție efectuează urmărirea penală în privinţa infracţiunilor prevăzute în
Codul Penal, cum ar fi de exemplu: dare de mită, corupere pasivă, etc. [1, 2]
Competența personală este prevăzută în cadrul art. 170 al Codului de procedură penală doar
pentru procuror, ca organ de urmărire penală. [2]
Astfel, Procurorul va exercita urmărirea penală la infracţiunile săvîrşite de:
 Preşedintele ţării;
 Deputaţi;
 Membri ai guvernului;
 Judecători;
 Procurori;
 Executori judecătoreşti;
 Ofiţeri de urmărire penală;
 Minori;
 Infracţiuni de tortură;
 Tratament inuman, etc.
Competența teritorială este determinată de locul săvîrşirii infracţiunii, competenţa organului
de urmărire penală în acest sens ţinînd cont de harta administrativ-teritorială a Republicii Moldova.
Aceasta reiese din necesitatea repartizării legale a cauzelor de urmărire penală în competența
diferitelor organe de urmărire penală și abilitarea legală a acestor organe de a efectua acte de urmărire
penală doar în limita zonei de activitate.Competența alternativă este determinată de faptul că care
organ de urmărire penală a pornit urmărirea în cazuri speciale prevăzute de lege, acel organ va și fi
competent să desfășoare urmărirea penală. În acest caz, art. 2691 al Codului de procedură penală,
prevede competența organelor de urmărire penală în privința infracțiunilor contra justiției și
menționează că în cazurile privind infracţiunile prevăzute la art.311-316 şi 323 din Codul penal,
urmărirea penală se efectuează de organul în a cărui competenţă se află infracţiunea în legătură cu
care a fost pornită urmărirea penală.
Competența derogată este condiționată de anumiți factori stabiliți de către Procurorul General
și adjuncții acestuia prin care are loc derogarea de la regulile competențelor menționate anterior.
Astfel, în conformitate cu art. 271 alin. (7) din Codul de procedură penală, Procurorul General, în caz
de necesitate, în scopul asigurării urmăririi complete și obiective, sub toate aspectele poate dispune,
prin ordonanță motivată efectuarea urmăririi penale de către orice organ de urmărire penală indiferent
de competență.