Contractul de societate

Proiect prezentat de Gavrila Cosmin Teodor

Grupa 8402

Materie: DREPT COMERCIAL

Profesor indrumator:Filipescu Florin

Prin contractul de societate, doua sau mai multe persoane se obliga

reciproc sa coopereze pentru desfasurarea unei activitati si sa contribuie la
aceasta prin aporturi banesti, in bunuri, in cunostinte specifice sau prestatii,
cu scopul de a imp arti beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar
putea rezulta.

Fiecare asociat contribuie la suportarea pierderilor proportional cu

participarea la distributia beneficiului, daca prin contract nu s-a stabilit
altfel.

Societatea se poate constitui cu sau fara personalitate juridica.

Contractul de societate este supus conditiilor generale privind contractele.
Fiecare asociat trebuie sa contribuie la constituirea societatii prin
aporturi banesti, in bunuri, in prestatii sau cunostinte specifice.

Ca orice contract, contractul de societate trebuie să îndeplinească

condiţiile de fond şi condiţiile de formă prevăzute pentru valabilitatea
oricărei convenţii. De asemenea, contractul de societate trebuie să cuprindă
elementele specifice: aporturile asociaţilor, affectio societatis şi împărţirea
profitului.
 Condiţiile de fond ale contractului de societate
în temeiul dispoziţiilor art. 1.179 Noul Cod Civil, condiţiile de validitate a
contractului de societate sunt următoarele: consimţământul valabil al
asociaţiilor, capacitatea de a contracta, un obiect determinat şi licit şi o
cauză licită şi morală.
Consimţământul asociaţilor

Consimţământul asociaţilor trebuie exprimat cu voinţa de a constitui o

societate comercială şi de a colabora în comun la desfăşurarea activităţii
acesteia (affectio societatis).
a. Numărul asociaţilor
Societatea comercială va avea cel puţin doi asociaţi, în afară de cazul
când legea prevede altfel (art. 4 din Legea nr. 31/1990). Potrivit prevederilor
art. 5 alin. (2), societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin
actul de voinţă al unei singure persoane. De asemenea, Legea nr. 31/1990,
în art. 12, stipulează că în societatea cu răspundere limitată numărul
asociaţilor nu poate fi mai mare de 50.
Din textele de lege mai sus menţionate rezultă că societatea comercială
se constituie prin acordul de voinţă a cel puţin 2 asociaţi. în mod
excepţional, societatea se poate constitui de către un singur asociat; este
cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, denumită şi societate
unipersonală'. în ceea ce priveşte numărul maxim de asociaţi, cu excepţia
societăţii cu răspundere limitată, legea lasă acest atribut la aprecierea
părţilor contractante.
b. Părţile contractante (fondatorii)
în virtutea principiului libertăţii de asociere consacrat de art. 1 alin. (1) din
Legea nr. 31/1990, o societate comercială poate fi constituită de către
persoane fizice, persoane juridice ori de către persoane fizice împreună cu
persoane juridice.
Legea nr. 31/1990 consacră un regim juridic special persoanelor care se
preocupă de constituirea societăţii comerciale şi semnează actul constitutiv
al acesteia. Art. 6 alin. (1) din lege dispune că semnatarii actului constitutiv,
precum şi persoanele care au un rol determinat în constituirea societăţii,
sunt consideraţi fondatori.
Pentru a putea avea calitatea de fondatori ai unei societăţi comerciale, cei în
cauză trebuie să nu se afle în vreo stare de incompatibilitate prevăzută de
Legea nr. 31/1990 şi de alte acte normative incidente în materie. în acest
sens, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 prevede că nu pot fi fondatori
persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori care au fost condamnate
pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune,
delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, pentru infracţiunile
prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării
banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere
a finanţării actelor de terorism, cu modificările şi completările ulterioare,
pentru infracţiunile prevăzute de art. 143-145 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei sau pentru cele prevăzute de Legea nr. 31/1990.

Obiectul contractului

Noţiunea de obiect al contractului de societate are două sensuri: cel al

dreptului comun şi cel de obiect al societăţii comerciale’.
în reglementarea dreptului comun se face diferenţă între obiectul contractul
şi obiectul obligaţiei. Astfel, potrivit art. 1.225 noul Cod Civil, obiectul
contractului îl reprezintă operaţiunea juridică, precum vânzarea, locaţiunea,
împrumutul şi altele asemenea, convenită de părţi, astfel cum aceasta
reiese din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale, iar obiectul
obligaţiei este prestaţia la care se angajează debitorul (art. 1.226 noul Cod
Civil). La fel ca şi în dreptul comun, obiectul contractului de societate
trebuie să fie determinat, licit şi moral.
în sensul limbajului curent al societăţilor comerciale, noţiunea de obiect
al con-tratului de societate desemnează activitatea societăţii, adică
operaţiunile comerciale pe care aceasta le săvârşeşte. Operaţiunile
comerciale ce constituie obiectul de activitate al societăţii sunt stabilite de
către asociaţi şi trebuie menţionate în actele constitutive ale societăţii. Orice
societate trebuie să aibă un obiect determinat şi licit, în acord cu ordinea
publică şi bunele moravuri [art. 1.882 alin. (2) noul Cod Civil].
 Ca regulă, asociaţii au libertatea alegerii operaţiunilor comerciale ce
constituie obiectul de activitate al societăţii comerciale. Există însă şi
anumite interdicţii, cum sunt cele reglementate de articolul unic al H.G. nr.
1.323/1990 potrivit cărora activităţile care, potrivit legii, constituie
infracţiuni, constituie monopol de stat, precum
şi cele privind fabricarea sau comercializarea de droguri sau narcotice în alt
scop decât ca medicament şi imprimarea hărţilor cu caracter militar nu pot
face obiectul de activitate al unei societăţi comerciale.

Affectio societatis, element esenţial al contractului de societate ce

constă în intenţia asociaţilor de a colabora la realizarea scopului comun care
este obţinerea de beneficii ce urmează a fi împărţite între ei. Presupune
intenţia de colaborare voluntară a asociaţilor, de a lucra în comun şi de
suporta toate riscurile activităţii comerciale.

Realizarea şi împărţirea beneficiilor

Scopul societăţii este acela de a realiza beneficii din activitatea

comercială desfăşurată şi de ale împărţi între asociaţi sub forma de
dividende. Acest scop constituie criteriul de distincţie între societatea
comercială şi asociaţie.

In general, prin beneficiu se înţelege un câştig evaluabil în bani.

Realizarea sau nerealizarea de beneficii poate fi stabilita numai la sfârşitul
exerciţiului financiar, prin întocmirea bilanţului şi a contului de profit şi
pierderi.

Pentru a putea fi repartizate, beneficiile trebuie să fie reale (art.37 din

Legea nr.31/1990). Aceasta înseamnă ca trebuie să se fi înregistrat un
excedent, adică o sumă de bani care să fie mai mare decât capitalul social,
deoarece nu pot fi distribuite beneficii din capitalul social.
Totodată, beneficiile trebuie să fie utile, adică să reprezinte beneficiile
rămase după întregirea capitalului social, când acesta s-a micşorat în cursul
exerciţiului financiar.

Criterii de împărţire a beneficiilor

Potrivit legii, în contractul de societate trebuie să se prevadă „partea

fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi” (art. 3) sau „modul de distribuire a
beneficiilor” (art. 8).

Toţi asociaţii trebuie să primească beneficii şi să participe la suportarea

pierderilor. Cum este şi firesc, criteriul care este avut în vedere este
contribuţia asociaţilor la formarea capitalului social al societăţii.

Formele societatii comerciale:

Potrivit art. 2 din Legea nr. 31/1990, societatea comerciala îmbraca una din
urmatoarele forme juridice:

a) societatea în nume colectiv este aceea societate ale carei obligatii

sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si
solidara a tuturor asociatilor;

b) societatea în comandita simpla este societatea ale carei obligatii

sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si
solidara a asociatilor comanditati; asociatii comanditari raspund numai pâna
la concurenta aportului lor;

c) societatea pe actiuni este societatea al carui capital social este împartit

în actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social;
actionarii raspund numai în limita aportului lor;

d) societatea în comandita pe actiuni este societatea al carui capital

social este împartit în actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor
comanditati; asociatii comanditati raspund numai pâna la concurenta
aportului lor;

e) societatea cu raspundere limitata este societatea ale carui obligatii

sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociatii raspund numai în
limita aportului lor.

Clasificarea societatilor comerciale:

Societati de persoane si societati de capitaluri

Societatile de persoane se constituie dintr-un numar mic de persoane, pe

baza cunoasterii si încrederii reciproce a calitatilor personale ale asociatilor.
Fac parte din aceasta categorie : societatea în nume colectiv si societatea în
comandita simpla.

Societatile de capitaluri se constituie dintr-un numar mare de asociati,

impus de nevoile acoperirii capitalului social, fara sa prezinte interes
calitatile personale ale asociatilor. Elementul esential îl reprezinta cota de
capital investita de asociat. Intra în aceasta categorie: societatea pe actiuni
si societatea în comandita pe actiuni.

Societatea cu raspundere limitata nu se încadreaza în nici una din aceste

categorii. Aceasta forma de societate împrumuta unele caractere, atât de la
societatile de persoane, cât si de la societatile de capitaluri.

Ca si în cazul societatilor de persoane, constituirea societatii cu

raspundere limitata se bazeaza pe încrederea si calitatile asociatilor. Acest
fapt reclama limitarea numarului asociatilor (maximum 50 de asociati),
precum si conditii restrictive privind transmiterea partilor sociale. În ce
priveste raspunderea asociatilor pentru obligatiile societatii, asociatii
raspund numai în limita aportului lor, ca si în cazul societatilor de capitaluri
 Societati în care asociatii au o raspundere nelimitata si societati în care
asociatii au o raspundere limitata

Raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este diferita în raport de

forma juridica a societatii.

In societatea în nume colectiv, asociatii raspund nelimitat si solidar pentru

obligatiile societatii.

In societatea pe actiuni si societatea cu raspundere limitata, asociatii

raspund pâna la concurenta aportului lor.

In privinta societatii în comandita simpla sau pe actiuni raspunderea

asociatilor este diferita: asociatii comanditati raspund nelimitat si solidar, iar
asociatii comanditari numai în limita aportului lor.

Societati cu parti de interes si societati pe actiuni

Dupa structura capitalului social si modul de împartire a acestuia,

societatile comerciale se clasifica în doua categorii: societati în care capitalul
social se divide în parti de interes si societati în care capitalul social se
împarte în actiuni.

Capitalul social se divide în parti de interes în cazul societatii în nume

colectiv si societatii în comandita simpla, precum si cazul societatii cu
raspundere limitata (parti sociale).

Capitalul social este împartit în actiuni în cazul societatii pe actiuni si

societatii în comandita pe actiuni.

Societati care emit titluri de valoare si societati care nu pot emite

asemenea titluri

Societati care emit titluri de valoare pot fi societatea pe actiuni,

societatea în comandita pe actiuni si societatea cu raspundere limitata.
 In cea de a doua categorie sunt cuprinse societatea în nume colectiv si
societatea în comandita simpla.

Titlurile de valoare au un element comun: ele materializeaza dreptul

asociatilor asupra unei fractiuni din capitalul social. Între aceste titluri de
valoare exista o deosebire esentiala: actiunile fac parte din categoria
titlurilor de valoare negociabile, iar certificatele de parti sociale nu sunt
titluri negociabile, ci titluri de legitimare.

Societati cu capital românesc si societati cu participare straina

Societatile cu capital românesc sunt societatile în care asociatii sunt

cetateni români ori persoane juridice de nationalitate româna.

Societatile cu capital strain sunt societatile care se constituie cu capital

integral strain sau în asociere cu persoane fizice sau juridice romane.