Reactoare nucleare

Un reactor nuclear este un dispozitiv unde o reactie nucleara in lant are loc si care elibereaza energie.
Reactorii nucleari sunt folositi in general ca centrale nucleare de energie si pentru propulsarea navelor
si submarinelor.

Exista de asemenea si reactori care produc izotopi pentru scopuri medicale sau industriale, reactori
pentru producerea de plutoniu in scopuri militare precum si reactori folositi in scopuri de cercetare.

Energia este eliberata in reactorii nucleari sub forma de caldura. Mai departe caldura poate fi
transformata in alte forme de energie si folosita in aplicatii cotidiene. Intr-o centrala nucleara tipica
aceasta conversie se face dupa principii clasice de incalzire a apei si producerea de aburi ce pun in
miscare turbinele unor generatori electrici.

> Înapoi sus

Centralele nucleare
Primul reactor nuclear cu aplicatii civile a fost dat in functiune in 1956 in Sellafield, Anglia si avea initial
o putere de 50MW. Figura de mai jos prezinta principalele componente ale unei centrale nucleare tipice:

Legenda: (A) anvelopa centralei, (B) barele de control, (C) nucleul reactorului, (D) generatorul de aburi,
(E) conducta de aburi, (F) turbina de aburi, (G) generatorul electric, (H) consumatorii de electricitate,
(I) circuit de condensare, (J) jeturi, (K) vaporii de apa, (L) turnul de racire.
Lantul de reactie dintr-un reactor nuclear lucreaza in regim critic, adica in medie, doar un neutron de la
fiecare nucleu care fisioneaza conduce la fisiunea unui alt nucleu. Pentru ca acest lucru sa fie posibil,
miezul reactorului contine nu doar combustibilul ci si anumite componente care ajuta la mentinerea
regimului critic.

> Înapoi sus

Moderatorii
Neutronii rezultati din fisiune au o energie de aproximativ 1-2 MeV. Acesti neutroni rapizi au o
probabilitate scazuta de a interactiona cu nucleele de 235U si de a produce in continuare alte reactii de
fisiune, astfel incat acestia parcurg distante considerabile pana sunt absorbiti. O solutie este de a-i
incetini pana la energii de ordinul fractiunii de eV si de a creste astfel probabilitatea de interactie.

Putem intelege acest lucru gandindu-ne ca neutronii cu viteze mai mici petrec un timp mai mare in
preajma nucleelor fisile crescand astfel sansa de a interctiona cu acestea. Acesti neutroni lenti sunt
numiti si neutroni termici datorita energiei lor apropiate de energia moleculelor din aerul din jurul nostru.
Pentru incetini neutronii intr-un reactor cu fisiune se folosesc asa numitii moderatori, materiale care
umplu spatiile dintre combustibilul nuclear. Apa si grafitul sunt in mod obisnuit astfel de moderatori.

Un reactor care termalizeaza neutronii se numeste reactor termic. Diagrama din dreapta ilustreaza
principalele componente (1-3) si procese (A-D) dintr-un reactor termic: (1) bara de combustibil,
(2) moderator, (3) bara de control, (A) fisiune, (B) moderare, (C) absorbtie, (D) captura.
> Înapoi sus

Reflectorii
Daca un neutron se ciocneste cu un nucleu, neutronul se imprastie in toate directiile inclusiv in afara
zonei de reactie. Prin urmare inconjurarea materialul fisil cu o substanta non-absorbanta care va
imprastia neutronii inapoi va crescte numarul de ciocniri pe care acestia le pot avea.

Animatie pentru efectul reflectorilor asupra neutronilor.

Un astfel de material din jurul materialelor care fisioneaza in reactoarele nucleare poarta numele
de reflector. O astfel de solutie poate face ca o masa subcritica de combustibila sa ajunga in regim critic.
In particular otelul, beriliul sau grafitul sunt utilizate ca materiale pentru reflectori. Un material usor
precum grafitul sau beriliu poate avea rol si de moderator reducand energia cinetica a neutronilor, in
timp ce nucleele grele precum plumbul au un efect mai redus asupra energiei acestora.

Animatia din stanga prezinta efectul materialelor reflectoare.

> Înapoi sus

Barele de control
Vrem sa avem o productie de energie cat mai eficienta. Cu toate acestea, daca eficacitatea este prea
mare, s-ar putea produce o explozie nucleara, o situatie care trebuie evitata! Reactoarele nucleare sunt
construite astfel incat o explozie nucleara nu este posibila. Pentru a atinge acest obiectiv trebuie sa
existe posibilitatea de a impiedica o reactie in lant in cazul in care se dezvolta prea repede. Acest lucru
se realizeaza prin divizarea materialului fisionabil in cantitati mai mici decat asa-numita masa critica,
astfel incat neutronii sa nu gaseasca usor nuclee fisionabile. Piesele de uraniu in cauza sunt
numite subcritice.

Animatia arata efectul barelor de control.

Neutronii pot scapa cu usurinta din regiunea unde este combustibilu de uraniu inainte ca orice pericol
generat de cresterea energiei sa fie posibil. In plus, intre blocurile de material fisionabil se aseaza asa
numitele bare de control din materiale care absorb puternic neutroni. Cu cat barele de control sunt
inserate mai mult in zona de reactie intre barele de combustibil de uraniu, cu atat mai dificil este pentru
neutronii produsi prin fisiune sa se ciocneasca cu un alt nucleu de uraniu, rezultand o reactie in lant mai
limitata si scaderea productiei de energie.

In animatie din dreapta se observa efectul bareleor de control de cadmiu intr-un reactor cu fisiune.
> Înapoi sus

Combustibilul reactorului fuel

Multe reactoare nucleare care utilizeaza neutroni termici au ca nucleu fisil 235U. Insa abundenta lui
scazuta in natura (0.72% din uraniul natural, in mare parte 238U) face ca reactia in lant sa fie imposibila
atunci cand este utilizat uraniul natural. Prin urmare, combustibilul reactorului trebuie sa fie imbogatit
cu 235U. Gradul de imbogatire in energie nucleara si reactoare de cercetare variaza de la 2% la circa
40%. In reactoarele de tip vechi, in special cele folosite in submarine, imbogatirea ar putea depasi chiar
90%.

Combustibilul poate fi preparat sub forma de pastile, de exemplu UO 2, de cativa centimetri grosime.
Aceste pastile sunt aranjate in bare de combustibil. Se pot utiliza, de asemenea, diverse aliaje ale
uraniului cu alte metale, de exemplu, aluminiu. O propunere recenta este aceea de a utiliza elemente
de combustibil nuclear sferice special concepute.

Exista, de asemenea reactoare care folosesc neutroni rapizi. In astfel de reactoare, absorbtia neutronului
de 238U duce la formarea 239Pu fisil. Acest izotop de plutoniu poate fi extras din combustibilul ars si
utilizat pentru productia asa-numitului combustibil MOX care contine cele doua materiale fisionabile, 238U
si 239Pu.

> Înapoi sus

Tipuri de Reactoare Nucleare

De departe cele mai populare reactoare utilizeaza apa pe baza de moderator si racitor. Reactorul cu apa
sub presiune (PWR sau versiunea ruseasca VVER) este de acest tip. Asa cum presiunea intr-o oala sub
presiune ridica punctul de fierbere, la fel intr-un PWR ... cu exceptia faptului ca presiunea este imensa,
aproximativ 15 MPa, apa din sistemul de racire primar atinge temperaturi la fel de ridicate ca 600 K,
fara fierbere!. Ceea ce fierbe in generatoarele de abur este apa de la un circuit secundar careia caldura
din circuitul primar ii este furnizata. O alta versiune, Reactorul cu apa grea sub presiune (PHWR),
foloseste apa grea (D2O) ca moderator. Exista, de asemenea, asa-numitele Reactoare cu apa fiarta
(BWR), in care apa fierbe direct in interiorul reactorului.

Exista si alte tipuri de reactoare care folosesc neutroni termici:

Reactoarele racite cu gaz in care dioxidul de carbon (CO2) sau heliul este utilizat pentru racire. Gazul
este pompat prin canale in moderatorul din grafit.

Reactorul CANadian pe baza de Deuteriu si Uraniu (CANDU), in care apa grea (D2O) joaca rolul
de moderator si racitor. Din cauza pierderilor nesemnificative de neutroni in D 2O, reactorul poate folosi
uraniul natural drept combustibil.

Schema unui reactor de tip CANDU: 1 - combustibl de uraniu, 2 - miezul reactorului, 3 - bare de control,
4 - tancul de presiune D2O, 5 - generatorul de aburi, 6 - pompa de apa, 7 -pompa de D2O, 8 - alimentare
combustibil, 9 - moderator D2O, 10 - bare de combustibil, 11 - abur catre turbine, 12 - apa rece de la
turbine, 13 - camasa reactorului (Credit imagine: Creative Commons)

Reactoarele de presiune de mare putere (RBMK) cu moderatori din grafit au fost populare in
Uniunea Sovietica deoarece acestea pot fi folosite pentru producerea de plutoniu militar ( 239Pu). Tocmai
acest tip de reactor a fost utilizat in Cernobil.
> Înapoi sus

Reactoare cu neutroni rapizi

Anumite tipuri de reactoare pot folosi neutroni rapizi cu energii de 50-100keV. Aceste reactoare nu au
moderatori in mod obisnuit si pot produce in mod eficient 239Pu fisil care poate fi refolosit ca si
combustibil. Racirea se face pe baza de heliu sau sodiu lichid si pot avea dimensiuni compacte, potrivite
de exemplu pentru sumbarine. O astfel de centrala nucleara electrica ce functiona pe baza unui reactor
cu neutroni rapizi a fost centrala SUPERPHENIX ce a operat intre 1985 si 1997. Un alt reactor similar
reproducator (care isi produce propriul combustibil), dar nu identic este in functionare in Sverdlovsk,
Russia din 1981.
> Înapoi sus

Dezvoltarea Reactoarelor Nucleare

Dupa prototipurile de reactoare (Generatia I), reactoarele care functioneaza in prezent sunt de Generatia
a II-a. Reactoarele foarte sigure de generatia a III-a au fost proiectate recent, si reactoarele de generatia
a IV-a sunt deja planificate. In ultima categorie, ne putem astepta la reactoare racite cu gaz dar si la
cele racite cu apa, precum si la o varietate de reactoare care lucreaza cu neutroni rapizi.

Un proiect deosebit de interesant implica un reactor de temperatura inalta racit cu gaz, cu un miez
format din 330 00 de elemente sferice de combustibil, 60 mm diametru, fiecare fiind compus din
aproximativ 15 000 de pilule de UO2.

Fiecare pilula, 0.5 mm in diametru, este acoperita de o serie de straturi de densitate inalta, inclusiv de
un strat ceramic din siliciu-grafit pentru oprirea fragmentelor de fisiune. Fluxul de neutroni, distributia
energiei termice si temperatura din miezul reactorului sunt determinate de aproximativ 100 000 de sfere
din grafit, care sunt amestecate cu elementele combustibilului. In timp ce reactoarele utilizate de obicei,
opereaza la aproximativ 600 K, materialele utilizate intr-un astfel de reactor ar permite temperaturi
mult mai mari. In acest caz, lichidul de racire al reactorului ar fi heliul. Odată ce s-ar atinge o
temperatura de 1200 K, curgerea gazului de heliu ar misca turbina cu gaz si ar genera energie electrica
cu un randament de circa 40%. Intreaga proiectare a acestui reactor este mult mai simpla decat cea a
reactoarelor care se afla in prezent in functiune. In plus, la temperaturile ridicate la care se lucreaza s-
ar putea produce hidrogen din apa sau alte materiale, fara a provoca poluarea atmosferei. Ar putea fi
planificate materiale de constructie care sa poata sustine temperaturi mari pana la 1900 K, ceea ce ar
fi foarte important din punct de vedere al sigurantei reactoarelor.

In plus, reactoarele racite cu apa din Generatia a IV-a ofera, de asemenea, noi caracteristici de
siguranta. Westinghouse Electric a elaborat ideea unui "reactor international inovator si sigur" (IRIS pe
scurt). Intr-un astfel de reactor intregul circuit de racire primar este plasat in interiorul reactorului, deci
o pierdere serioasa a lichidului de racire este practic imposibila. Se poate imagine o solutie care sa
opereze la o temperatura si la o presiune deasupra punctului critic al apei, i.e. acolo unde nu exista nici
o diferenta intre un gaz si un lichid. Conductivitatea termica excelenta a apei intr-o astfel de stare ar
permite obtinerea unui randament de 45% si datorita temperaturi ridicate sa fie folosit si la producerea
hidrogenului.

Nu in ultimul rand, reactori reproducatori care sunt raciti cu metale lichide, oferind o conductivitate
termica ridicata sunt luati in considerare. Lichidul de racire, in acest caz, ar fi tinut la presiune
atmosferica si deci o eliberare violenta a lichidului de racire in caz de accident la circuitul primar este
exclusa. Dificultatile tehnice, insa, de manipulare a metalelor lichide ingreuneaza pe moment
dezvoltarea acestor reactoare. Ele raman totusi un candidat puternic pentru viitorul ciclu durabil de
combustibil nuclear.

> Înapoi sus

Siguranta
Cateva reguli simple de siguranta pentru un reactor sunt:
1) Abilitatea de a fi inchis rapid atunci cand este nevoie
2) De a tine miezul acoperit cu apa
3) A pastra camasa rectorului intacta
Pentru a aplica aceste masuri generale folosim legile fizicii astfel incat daca dispozitivele de protectie
sunt mecanice sunt prevazute cel putin doua tipuri de sisteme astfel incat acestea sa nu fie afectate
simultan de erorile de functionare.

Imaginea prezinta sistemele pasive de securitate: 1 - circulatia aerului liber prin convectie, 2 - tanc
pentru caderea de apa, 3 - evaporarea peliculei de apa, 4 - camasa de otel, 5 - valva automatica de
depresurizare, 6 - tanc de apa pentru reumplere, 7 - racire cu aer exterior (Credit imagine:
Westinghouse 2011). In cazul unei pene de curent apa de rezerva este condusa spre reactor de gravitate
si recirculata prin convectie si condensare.

Sistemele de protectie care se implementeaza sunt multiple si redundante. Scutul biologic din jurul
reactorului protejeaza oamenii impotriva radiatiilor ionizante produse in miezul reactorului. Apa din
reactoarele PWR sau PHWR este purificata cu grija (distilata), deoarece impuritatile din apa ar putea
deveni radioactive in interiorul reactorului. Reactorul este inconjurat de blocuri din beton, groase si
situate intr-o hala dedicata ai carei pereti pot sustine valul de presiune a aburului care s-ar putea
produce duce intr-un accident grav. In plus, cladirea care gazuieste sala reactorului este o cladire cu
pereti foarte grosi. Acoperisurile, de multe ori semisferice, sunt suficient de puternice pentru a rezista
si in cazul ciocnirii cu un avion. O atentie speciala este acordata sistemului de racire si de control al
conductelor care asigura racirea.

Masurile de siguranta in cazul reactoarelor sunt adesea triple, reducand probabilitatea de defectare
simultana a tuturor sistemelor. Acesta este motivul datorita caruia au fost atat de putine accidente in
istoria reactoarelor nucleare. Accidentele de la Three Mile Island din SUA, de la Cernobil in fosta Uniune
Sovietica si Fukushima Daiichi in Japonia sunt exceptii in care multiple erori tehnice s-au combinat cu
erori umane sau cataclisme si au depasit sistemele de securitate prevazute.

Nu in ultimul rand, deseurile nucleare si materialele fisionabile sunt depozitate aproape de reactor pentru
a le proteja impotriva furtului si pentru a nu permite utilizarea necorespunzatoare a materialelor, cum
ar fi in construirea de arme nucleare.

> Înapoi sus

Accidente nucleare
Exista o diferenta fundamentala intre explozia unei bombe nucleare si explozia la un reactoar nuclear!
De fapt exploziile nucleare sunt imposibile intr-un reactor nuclear, desi explozii termice (Cernobil)
si chimice (Fukushima) obisnuite sunt posibile. Prin urmare, nu exista efecte, cum ar fi flash-uri
puternice de lumina. Principala consecinta a unei explozii la un reactor este eliberarea de material
radioactiv in atmosfera care apoi formeaza reziduuri radioactive. Impactul acestor scurgeri depinde de
conditiile meteorologice din acel moment(vant si ploaie in special).

Incidentul de la Cernobil a aratat ca, in cazul unei catastrofe nucleare, contaminarea solului s-ar putea
raspandi pe arii largi, insa expunerea la radiatii ar scadea apoi la o fractiune din nivelul celei naturale si
nu ar putea duce la consecinte grave. Acest lucru este diferit de cazul unei explozii nucleare, care poate
distruge zone vaste, iar contaminarea ar ajunge la un nivel letal de expunere.

Care sunt masurile de protectie impotriva unui atac terorist? Constructia care inconjoara reactorul nu ar
suferi prea multe pagube intr-un asemenea caz, iar reactorul cu siguranta nu ar fi afectat. Totusi,
sistemul de racire si cel de alimentare electrica ar putea fi afectate. In ciuda masurilor de precautie
implementate in prezent, in scenariul cel mai pesimist, un asemenea incident ar putea conduce la
supraincalzirea si topirea miezului reactorului. Chiar si in aceasta situatie materialele radioactive ar
ramane in containerul de presiune al reactorului. Ce ar putea fi mai daunator ar fi un atac asupra
depozitelor de combustibil uzat amplasate in preajma centralelor. Desi un asemenea atac ar fi improbabil
datorita dimensiunilor mici ale depozitelor este de principiu posibil. Estimari ale evolutiei poluarii in astfel
de scenarii se fac, dimensiunea lor ramanand totusi la o scala locala.