SIMION B RNU IU I FILOSOFIA (I)

Ionu Isac
Institutul de Istorie „George Bari iu” din Cluj-Napoca

Abstract. The present approach focuses some of the main problems of Simion B rnu iu’s
philosophical activity. While he taught philosophy in Blaj (1839–1845), then in Ia i (1855–
1864), S. B rnu iu focused his lectures on the ontology (metaphysics), logic, theory of knowledge
and law science. All of them reflect the obvious influence of I. Kant (1724–1804) and W.T. Krug
(1770–1842) – the last one being considered in the whole Europe as an authority concerning
philosophical education. However, the influence of Krug’s ideas was rather one in their spirit:
the philosophical transcendental synthetism entails a political liberalism with openness to the
criticism and anti-dogmatism. Thus, Barnutiu had found a way to make from Krug’s ideas a
support for his own views about the social and political problems in Transylvania. This way, the
Romanian Professor grasped and stressed the connections allowed by Krug’s philosophy
between metaphysics, epistemology, ontology and ethics, as well as pedagogy. Very often he
adapted the Krugian genuine text to his arguments and examples concerning the problems of
Transylvanian society at the end of the Middle Ages and the beginning of the modern era.
Key words: Romanian Modern philosophy, Transylvanian society, transcendental
synthetism, political liberalism, Simion Barnutiu, philosophical manuscripts, philosophy and
education

Subiectul propus în titlu este unul destul de discutat în literatura na ional de

specialitate. Personalitatea ilustrului profesor, cercet tor, om de cultur i lider politic al
revolu iei de la 1848–1849, a impresionat dintotdeauna contemporanii i posteritatea, pe
m sura for ei cople itoare a caracterului s u, a excep ionalei sale capacit i de a discerne
mereu imperativele epocii în care s-a format i des vâr it, a voin ei sale ne tirbite de a- i
duce planurile pân la cap t, pentru binele na iunii române. i totu i, analiza adecvat a
operelor sale filosofice, ascultând de binecunoscutul adagiu istoriografic sine ira et studio,
se las înc a teptat . Acela care caut s desprind concluziile a teptate dup atâta vreme
scurs de la elaborarea opusurilor filosofice b rnu iene, cade într-o stare de perplexitate:
dup mai bine de 150 de ani, exegeza lor veritabil se afl abia la începuturi!
Cauzele care au determinat aceast stare de fapt sunt multiple.
Una dintre ele rezid în prejudecata – pân la un punct, motivat de desf urarea
evenimentelor istorice c rora B rnu iu le-a fost martor i actor nemijlocit – c str lucitul
istoric, om politic i orator i-a atins apogeul intelectual prin celebrul s u Discurs de la Blaj1,

1
Pentru impresia excep ional pe care o produce i ast zi aceast capodoper oratoric , vezi I.
Chindri , Simion B rnu iu. Suveranitate na ional i integrare european – o hermeneutic de texte, Cluj-

An. Inst. de Ist. „G. Bari iu” din Cluj-Napoca, Series Humanistica, tom. VII, 2009, p. 253–263
254 Ionu Isac 2

fapt pentru care merit cea mai înalt considera ie, precum i... omisiunea fa de întregul
operei sale! Or, gânditorul bl jean este autorul a nu mai pu in de câteva zeci de tomuri, sute
de articole, cuvânt ri i însemn ri. Aten ia posterit ii s-a concentrat asupra p r ii – e
adev rat, de importan excep ional –, îns în detrimentul întregului.
Astfel, B rnu iu a r mas, pentru genera iile care s-au succedat, doar oratorul genial din
catedrala Blajului, omul orei astrale a emancip rii na ionale a românilor la momentul trezirii
con tiin ei de neam i formul rii revendic rilor legitime pe temeiul egalit ii în drepturi cu
toate celelalte na iuni ale Europei i lumii civilizate, în genere. Sublim, într-adev r, dar
insuficient. Pentru c , în paralel cu pre uirea excep ional acordat unanim lui B rnu iu pentru
magistralul discurs din catedrala Blajului, s-a creat prin aceasta, totodat – în mod paradoxal –
un obstacol sau un „ecran” redutabil în calea recept rii operei sale de ansamblu, alc tuit din
manuscrise diverse (istorice, juridice, filosofice, filologice, economice etc.)2.
Situa ia operei b rnu iene este una foarte particular , dac se ia în considerare faptul
c în timpul vie ii sale nu au fost publicate (cu semn tur proprie) decât câteva articole. În
acest punct, un exeget contemporan al lucr rilor b rnu iene (I. Chindri ) semnaleaz într-
o lucrare recent „[...] problema unei ciud enii a firii lui B rnu iu care îl va st pâni toat
via a: timiditatea, lenea sau lehametea de a se îngriji m car minimal de publicarea
scrierilor sale, multe i variate [...] B rnu iu redacteaz o întreag salb de opere
filosofice, dar i juridice, pedagogice, statistice etc., de a c ror soart se dezintereseaz

Napoca, 1999, p. 285: „Discursul de la Blaj este cea mai însemnat oper oratoric din istoria românilor.
Nu se poate indica alta care s -i egaleze amploarea proprie, importan a auditoriului i momentului când s-a
rostit, ca i înrâurirea ei momentan i ulterioar . Tezele discursului devin elementele programului întregii
revolu ii din Transilvania, c reia îi stabile te caracterul i îi orienteaz cursul.” De asemenea, V. Musc ,
Încercare asupra gândirii române ti. Schi a unui profil istoric, Cluj-Napoca, Edit. „Grinta”, 2002, p. 30:
„Celebrul discurs rostit la 2/14 mai în marea catedral greco-catolic din centrul Blajului de Simion
B rnu iu r mâne pân ast zi nu numai o capodoper neîntrecut a oratoriei politice române ti, ci trece, în
aceea i m sur , i drept o capodoper neegalat de exerci iu logic al unei gândiri care, cu o rigoare
inatacabil , înainteaz prudent, pas cu pas, într-un demers ce urm re te verig cu verig leg turile de
continuitate ale întregului lan demonstrativ.”
2
Situa ia actual a manuscriselor b rnu iene inedite este cople itoare. Cel pu in 20 de scrieri ale sale î i
a teapt cercet torii pentru finalizarea în edi ii critice – unica posibilitate de a ne da seama de complexitatea i
profunzimea operei marelui gânditor ardelean. Dintre acestea (scrieri „mari”, dar i „m runte”), aflate în
Biblioteca Academiei Române din Bucure ti, Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române,
Biblioteca Central Universitar „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, Arhivele Na ionale, Direc ia Jude ean
Cluj, Arhivele Na ionale, Direc ia Jude ean Alba, Biblioteca Central Universitar „Mihai Eminescu” din
Ia i, amintim: Despre constitu iuni, ms. rom. 5434; Doctrina dreptului na iei, ms. rom. 2990; Dreptul gin ilor,
ms. rom. 5435; Dreptul public natural, ms. rom. 5437; Fisiologia, ms. rom. 5442; Institutiones theologicae,
ms. rom. 5443; Metafisica, ms. rom. V-54, 3348, 5444 i 4599; Pedagogia i diplomatica, ms. rom. 5438;
Dreptul natural, ms. rom. 3758; Storia del diritto maritimo, ms. rom. 5433; tiin a dreptului, ms. rom. 39, 40
i 4192; Mitropolia de Alba Iulia. O vorb la timpul s u despre libertatea i unitatea beserecei române ti, ms.
rom. 167 i 174; Filosofia fundamental , ms. rom. 4451; Psicologie empiric , ms. rom. 4454 etc.
3 Simion B rnu iu i Filosofia (I) 255

total.”3 Consider m c este întotdeauna riscant s formulezi un diagnostic de psihologie a

personalit ii în cercetarea istoriografic , mai ales atunci când e vorba de subiectul în
discu ie. Decât „lene” sau „timiditate”, mai degrab am formula ipoteza pruden ei
asociat lipsei de orgoliu a lui B rnu iu în calitate de autor, asociate tr s turilor epocii
istorice în care el a tr it (conflicte biserice ti, revolu ie, cenzur , urm riri, refugieri
.a.m.d.). S ne amintim doar de îndemnul adresat lui G. Bari , într-o scrisoare care
înso ea articolul S borul cel mare al Episcopiei F g ra ului, în 1842: „Nu te teme a-l
tip ri, c eu nu m-am temut a-l scrie.” Dac B rnu iu ar fi fost lene sau timid, probabil c
nici m car nu i-ar fi scris lucr rile care ast zi ne cople esc prin num rul i importan a lor!
O alt cauz , situat mai aproape de zilele noastre, indic ignorarea contribu iilor
filosofice b rnu iene, întrucât acestea nu constituie un sistem de gândire sau un ansamblu
speculativ original4. Sensibilitatea istoriografiei filosofice române ti a glisat în ultimele
dou decenii de la „valorificarea mo tenirii filosofice autohtone” în ton cu principiile
ideologiei marxist-leniniste, la selec ia foarte atent (uneori, chiar excesiv ) a autorilor i
curentelor de idei care se consider c prezint interes pentru contemporaneitate. De pild ,
lucrarea prof. V. Musc , Încercare asupra gândirii române ti, în pofida unei interesante
analize comparative pe teme aristotelice a presupozi iilor ontologiei sociale subiacente
discursului filosofico-politic al lui B rnu iu (inserat în carte la etapa „pre-filosofic ”), nu
coboar la nivelul detaliului teoretico-metodologic transparent în manuscrisele acestuia,
r mânând tot la generalitatea imaginii consacrate despre gânditorul ardelean. Sau, tot într-o
abordare relativ recent 5, genera ia pa optist nici m car nu este pomenit , întrucât „cele
trei începuturi” sunt plasate în personalit ile lui D. Cantemir, S. Micu i T. Maiorescu.
Mai mult, din punctul de vedere al recept rii con inutului manuscriselor b rnu iene,
balan a judec ii critice a opusurilor sale filosofice a r mas pân ast zi (de i apari ia lucr rii
lui Gh. Bogdan-Duic , Via a i ideile lui Simion B rnu iu, Bucure ti, 1924, a avut darul s
risipeasc în bun m sur unele cli ee anterioare) ancorat în scrierea lui T. Maiorescu
Contra coalei B rnu iu (1868) – veritabil „demolare” a eforturilor c rturarului ardelean,
„[...] catalogat ca promotorul unui curent retrograd în cultura român , care n-ar prezenta

3
Vezi I. Chindri , Not asupra edi iei, în S. B rnu iu, Filosofia dup W. T. Krug. Edi ie princeps dup
manuscris inedit, Cluj-Napoca, Edit. „Napoca Star, 2004, p. 49–50.
4
Vezi V. Musc , op. cit., p. 30: „[…] gândirea genera iei române ti de la 1848 se prezint deficitar
tocmai sub aspectul ei systematic.” Autorul atrage aten ia c perspectiva de apreciere este aceea a marilor
construc ii speculative ale filosofiei clasice germane, culminând cu sistemul hegelian.
5
Vezi Gh. Vl du escu, Neconven ional, despre filosofia româneasc , Bucure ti, Edit. „Paideia”, 2002.
256 Ionu Isac 4

nici un interes.”6 Pe deasupra, pe baza unor presupozi ii radical diferite i opuse de ordin
lingvistic i stilistic-terminologic, în aceast critic genera ia pa optist din Transilvania era
învinuit de „lene i barbarie”, respectiv „compilare de citate”! Cititorul contemporan care
i-ar întemeia opinia despre operele filosofice b rnu iene pe aceste acuze grave ar avea o
imagine foarte denaturat a ceea ce sunt ele în realitate i, mai ales, a ceea ce ar trebui ele
s fie pentru spiritualitatea noastr na ional .
Din fericire, în cele din urm , restabilirea adev rului s-a produs. Într-un volum redus
ca întindere, dar foarte important ca substan teoretic , acad. Al. Surdu invoc unele
considera ii ap rute în mai vechiul tratat de Istoria filosofiei române ti, publicat în anii
1972–1985, i arat c „B rnu iu dispunea de un adev rat sistem filosofic disciplinar,
adic acoperea principalele discipline filosofice, ceea ce nu a mai reu it ulterior nici unul
dintre filosofii no tri, specializa i doar în câte una dintre acestea. Este i cazul lui Titu
Maiorescu [...] B rnu iu a fost evident mult mai «harnic» decât Maiorescu. Sistemul s u
disciplinar cuprinde în plus dreptul, pedagogia i istoria filosofiei. Dar nu numai
programatic. B rnu iu a elaborat cursuri pentru toate aceste discipline, pe care le-a i
predat. Maiorescu a predat doar logica i istoria filosofiei contemporane.”7
Deci, avem de-a face cu un „sistem filosofic disciplinar”, îns din perspectiv
preponderent didactic , acesta nefiind o construc ie original în sensul deplin al termenului,
ceea ce nu-i mic oreaz cu nimic importan a i valoarea în contextul istoric respectiv.
Oricum, este una din pu inele observa ii pertinente con inute în tratatul amintit8, întrucât
lucrarea respectiv , îndatorat reperelor ideologice ale regimului comunist, insist pe
marginea problemelor „ateismului” i „materialismului” lui B rnu iu, a faptului c ,
chipurile, gânditorul român l-ar fi dep it uneori i pe Krug în originalitate – aceast
afirma ie fiind f cut , evident, i din motivul ignor rii unor manuscrise b rnu iene inedite.
S-a mers pân acolo încât s-a spus c gânditorului român i s-ar fi f cut o „nedreptate” prin
atribuirea unei concep ii epistemologice i metafizice de sorginte kantian , cu toate c
acela i autor recuno tea, în contextul respectiv, c „determin rile principale ale

6
Vezi Al. Surdu, Simion B rnu iu în actualitate, în M rturiile anamnezei, Bucure ti, Edit. Paideia,
2004, p. 125.
7
Ibidem, p. 128 i 129.
8
Vezi Simion B rnu iu, în *** Istoria filosofiei române ti, vol. I, Bucure ti, Edit. Academiei RSR,
1972, p. 226–252.
5 Simion B rnu iu i Filosofia (I) 257

kantianismului se vor reg si în cursurile lui B rnu iu”. Sunt acestea confuzii i contradic ii
regretabile, care sper m c nu se vor mai face în exegeza scrierilor b rnu iene!
Acum, dou chestiuni fundamentale ale abord rii noastre: când a studiat B rnu iu
pentru prima oar filosofia i care anume a fost impactul acesteia asupra personalit ii
sale, în calitate de înv cel, ulterior magistru (profesor)?
Analiza biografiei sale intelectuale denot c intelectualul ardelean a urmat în anul
colar 1825–1826 cursurile de filosofie la Liceul greco-catolic din Blaj, unde l-a avut
profesor pe Vasile Ra iu. Câ iva ani mai târziu (mai precis în luna octombrie, 1830) este
numit profesor de filosofie i, totodat , prefect al seminarului din Blaj. Din anul colar
1832–1833 va preda, la acela i liceu, nu numai filosofia, ci i istoria universal . De
asemenea (în perioada 1826–1829) studiase teologia timp de 3 ani, la Blaj. Putem
presupune c , elev i student eminent fiind, a a cum îl atest foile matricole i diplomele
ob inute, î i va fi format bazele unei remarcabile culturi umaniste, p truns de un ascu it
sim istoric i spirit critic, cu o profunzime singular , nemaiîntâlnit la contemporanii s i.
Evenimentul capital, la care istoriografia culturii i a ideilor se va referi mereu, este, f r
îndoial , urm torul: la 17 octombrie 1839, Simion B rnu iu expediaz de la Blaj lui George
Bari iu la Bra ov o scrisoare în care, printre altele, arat c : „Am socotit s scap pe încet i
încât m vor l sa împrejur rile din afar , filosofia din jugul i robia limbii latine ti (bat r pe
jum tate), în care gemând i în du it fiind pân ast zi tare pu in au luminat min ile
auzitorilor români.”9 Într-adev r, din 1839, B rnu iu pred la Blaj filosofia în limba român ,
fapt de o importan greu de supraestimat, întrucât constituie o bre radical , nu doar de
ordin lingvistic, ci i mental i cultural, în înv mântul vremii. Limba latin reprezenta un
obstacol pentru români i în sensul c men inea în mod for at spiritul medieval în institu iile
de înv mânt, convenabil statu quo-ului general impus de statalitatea maghiar .
Momentul în care S. B rnu iu traduce i pred filosofia în limba român este unul
într-adev r crucial: „[...] la 1839 – scrie Al. Papiu-Ilarian –, traduse [B rnu iu – n.ns., I.I.]
toat filosofia lui Krug i o propunea în limba na ional chiar pe acel timp când se prepara
stingerea limbei i na ionalit ii române în dietele ungure ti, înv ând totodat pe tinerii
români drepturile cele înn scute personale de libertate i egalitate atunci când românul
înc nu se inea de persoan dup legile rii.”10 Desigur, la momentul declan rii
importantei sale ini iative din 1839, B rnu iu se baza i pe experien a predecesorilor s i –

9
Vezi „Tribuna poporului”, VII, 1943, nr. 43, p. 357–358.
258 Ionu Isac 6

ne gândim în special la S. Micu. Totodat , nu trebuie uitat c aceasta reprezenta

continuarea unei activit i proprii începute de el însu i cu câ iva ani înainte. Al. Papiu-
Ilarian men ioneaz c profesorul B rnu iu preda la Blaj „dreptul firei” (dreptul natural)
înc din 1831, iar din 1834 a fost primul care l-a propus în limba român . Este vorba, de
fapt, de o dubl eliberare a filosofiei: pe de o parte, de limba latin , pe de alt parte, de
teologie. Pe planul teoretico-filosofic, aceasta semnifica ra ionalism laic – nesupus tutelei
biserice ti –, aflat în rela ii strânse cu „ tiin a, dezvoltarea i progresul”, însemnele
veacului al XIX-lea în lumea civilizat . Or, cel mai mare pericol la adresa lor îl reprezenta
„spiritul c lug resc”, care nu le permitea s se manifeste liber, întârziind momentul
dep irii (pe plan cultural i mental) evului mediu. A a cum s-a remarcat, „[…] eliberarea
de sub tutela clasic a latinei – ca i a oric rei alte limbi decât aceea matern –, constituia
un atestat de libertate spiritual i, mai departe, de afirmare na ional . Referindu-se la un
proces asem n tor petrecut în patria sa cu câteva decenii mai înainte, Hegel ar ta c «a fi
aici [în limb i în cultur – n.ns. E.C.] la tine însu i, în cuprinsul propriet ii tale, a vorbi
în limba ta, a gândi în ea, este un lucru care apar ine i el formei liber rii.»”11
S lu m ca exemplu felul în care B rnu iu concepe istoria filosofiei.
Pe firul temporal al recept rii filosofiei grece ti antice în istoria gândirii române ti,
Simion B rnu iu se impune ca reper obligatoriu, înc prea pu in cercetat, în contextul
complexului de „recunoa tere dar necunoa tere” a operei lui. Felul în care el interpreteaz
mersul gândirii antichit ii (cu deosebire al celei greco-romane) reflect presupozi iile
sale de istoriologie a filosofiei, concep ia sa general metodologic i metafilosofic .
Cursul s u de Istoria filosofiei se i deschide, de altfel, cu considera ii de inspira ie
kantian i krugian referitoare la conceptul, materia, forma, metodologia i periodizarea
istoriei filosofiei. În ce prive te cercetarea istoriei filosofiei, el inventariaz , sub influen
kantian , metodele dogmatic , sceptic i critic , optând pentru ultima i întrebuin ând-o
pe tot cuprinsul lucr rii. Concluzia preliminar la care îl duce con tiin a sa filosofic (nu
ne sfiim de acest termen, sub condi ia adecv rii lui la contextul mijlocului secolului al
XIX-lea) este cea validat de exegeza ulterioar a istoriei filosofiei universale:

10
Vezi Al. Papiu-Ilarian, Istoria românilor din Dacia superioar , tom. I, ed. a II-a, Viena, 1852, p. 228.
11
Vezi G. W. F. Hegel, Prelegeri de istorie a filosofiei (trad. D. D. Ro ca), vol. II, Bucure ti, Edit.
Academiei RSR, 1964, p. 253, apud Eugen S. Cucerzan, Considera ii asupra manuscriselor filosofice ale
lui Simion B rnu iu, „Anuarul Institutului de Istorie «G. Bari » din Cluj-Napoca, Series Humanistica, tom
III, Bucure ti, Edit. Academiei Române, 2005, p. 261.
7 Simion B rnu iu i Filosofia (I) 259

începuturile propriu-zise ale acesteia se afl la greci, în momentul primelor c ut ri în

direc ia unui principiu ra ional subiacent multitudinii manifest rilor realului.
Cu toate c a fost influen at atât de Kant (Critica ra iunii pure), cât i de Krug
(Istoria filosofiei antichit ii, cu deosebire a grecilor i romanilor), gânditorul român
adopt numeroase solu ii personale în lucr rile sale filosofice, fiindc „[...] ideea
c l uzitoare este tocmai leg tura existent între filosofie i societate, iar aceasta
reprezint o deosebire fa de Istoria filosofiei a lui Krug, fapt în care const originalitatea
lui B rnu iu.”12 Rela ia filosofie-limb i filosofie-societate, care, datorit circumstan elor
istoriei germane, nu a preocupat într-o m sur notabil spiritele ilustre ale clasicismului
din ara respectiv , devine la B rnu iu una de capital importan , datorit militantismului
s u i al genera iei c reia i-a apar inut, pentru ideile de neam, limb i libertate na ional .
Leg tura dintre filosofie i societate apare ca fiind îns i condi ia existen ei istoriei
filosofiei; aceasta devine posibil mai întâi ca istorie a filosof rii, adic a activit ii
omului de autodezvoltare interioar . Cum, îns , nu orice idee sau „p rere” filosofic este
i una viabil , fiindc de-a lungul timpului s-au emis i opinii eronate sau chiar
enormit i, istoria filosofiei, ca demers superior simplei colec ii de opinii i convingeri, se
constituie prin raportare la un ideal ra ionalist pe care B rnu iu îl are în vedere atunci
când spune c „în istoria filosofiei pot avea loc numai acele p reri care-l merit pentru
originalitatea, complesul intern i influen a lor pre carea au avut-o asupra filosof rii
contemporanilor i a posterit ii.”13 Astfel, istoricul filosofiei va selecta din totalitatea
registrului ideatic al gânditorilor filosofiei universale acele nuclee teoretice care se disting
prin atributele exemplarit ii, ale modelului.
Autorul Istoriei filosofiei reia distinc ia aristotelic i kantian dintre materia (suma
cuno tin elor) i forma (spiritul sintezei lor) istoriei filosofiei, urmând schemei
tradi ionale defini ie, însemn tate, concept, scop – punct de plecare – metode – diviziune
– izvoare, întâlnit în majoritatea lucr rilor respective din Germania secolelor XVIII–
XIX. Este acesta unul din modelele de care s-a servit, cel lalt fiind compila ia lui
Diogenes Laërtios, Despre vie ile i doctrinele filosofilor.
În consens cu direc ia de interpretare consacrat pân ast zi, B rnu iu atribuie
începutul filosofiei lui Thales din Milet – momentul veritabil al trecerii de la mythos la

12
Vezi S. B rnu iu, Istoria filosofiei. Edi ie princeps dup manuscris, I. Chindri (coord.), Bucure ti,
Edit. România Press, vol. I, 2000 ;i vol. II, 2002. Vezi Cuvânt înainte de M. T. Racovi an, la vol. I, p. 9.
13
Ibidem, p. 22.
260 Ionu Isac 8

logos („A adar începutul istoriei filosofiei proprie se afl la greci, i anume în acea
epoc când au început ei a c uta principiele adev rului în ra iune, f r dependen de la
poesie s[au] politic s[au] p reri religionarie. Aceasta s-au întâmplat începând de la
Talete” – Thales, n.ns., I.I.14). Alte popoare antice (cele asiatice, orientale) nu au ajuns la
acest nivel datorit persisten ei i domina iei reprezent rilor mitico-magice i religioase în
mentalitatea individual i colectiv . Excelent cunosc tor al faptului istoric i al textului
original, filosoful român utilizeaz metoda comparativ (deosebit de util în cadrul
analizei colilor filosofice din antichitatea clasic greac ).
Preocupat s creeze un limbaj filosofic românesc într-o manier de pionierat, la
ceasul începutului – în pofida oscila iilor sale între criticism i iluminism (se propune
sintetismul ca solu ie critic la realism i idealism) –, B rnu iu r mâne actual i pe terenul
istoriei filosofiei. Cursul s u reliefeaz caracterul istoric i ra ional al acestei str vechi
crea ii spirituale umane, constituindu-se într-o pledoarie autentic sub raport metodologic,
gnoseologic, etic i pedagogic: „Istoria filosofiei deprende mintea ca s cugete de puterea
sa, o înva a cunoa te metodica cuget rii tien ifice, r t cirile acesteia, precum i causele
i urm rile acelor r t ciri. Istoria filosofiei are influen în toate tien ele i în istoria lor,
specialmente în istoria religiunii i a umanit ii, pentru c ra iunea e fundamentul a toat
tien a. Istoria filosofiei, ca studiu, are influen mare în cultura min ii omene ti, pentru
c cercetarea i espunerea materiei ei cere una încordare de puteri spirituali.”15 Iat o
schi de metafilosofie la care trebuie înc meditat, dac dorim instaurarea unui spirit
critic durabil în cultura româneasc , abilitat s st vileasc oceanul agramatismului,
obscenit ii i elucubra iilor care o pun la ora actual sub semnul întreb rii.
Convingerile lui B rnu iu de ordin cultural-filosofic, juridic, sociologic i politic î i au
corelatul firesc în presupozi ia superiorit ii gândirii antichit ii clasice grece ti, din
perspectiva ra iunii i ra ionalismului, care î i g se te apogeul în paradigma platonico-
aristotelic . Nu numai cantitativ, dar i calitativ, gândirea greac ocup primul loc în cursul
lui B rnu iu. „Lucrarea poart amprenta subiectiv a gustului s u pentru ra ionalismul
linear, etalat în echilibru, al filosofiei grece ti”, scrie I. Chindri . Nu este, îns , o simpl
chestiune de gust, ci de convingeri ancorate organic în armonia personalit ii individuale;
altfel spus, gustul însu i trebuie explicat. Dup ce se parcurge irul presocraticilor, chiar

14
Ibidem, p. 25.
15
Ibidem, p. 28–29.
9 Simion B rnu iu i Filosofia (I) 261

dac sunt aduse anumite amendamente i critici lui Platon i, cu deosebire, lui Aristotel,
ace tia vor r mâne gânditorii de referin ai lui B rnu iu. El comenteaz amplu, minu ios i
foarte doct operele lui Platon i Aristotel), oprindu-se, pe rând, la traduc torii i interpre ii
semnificativi, începând chiar cu antichitatea. Foarte interesant – chiar dac în mod curent
este considerat eronat – ni se pare observa ia lui B rnu iu c la Platon ideile sau formele
nu sunt transcendente, esen e exterioare lucrurilor, aflate în alt existen decât aceea real ,
a oamenilor i lucrurilor de zi cu zi, ci imanente, situate în aceast lume (aceea i pozi ie o
va avea, peste timp, C. Noica); dup p rerea gânditorului român, confuzia de interpretare
(situarea ideilor în transcendent) s-ar datora binecunoscutului i celebrului stil literar al lui
Platon, care a eclipsat veritabilele sale inten ii filosofice.
Ceea ce urmeaz filosofiei grece ti – anume filosofia roman i cea cre tin – va fi
judecat prin compara ie cu aceasta dintâi, ca produs cultural de importan secundar , am
spune chiar ca o succesiune de „st ri degradate” ale ei. O prim etap – filosofia roman –
mai p streaz ceva din cea greac , asigur circula ia ideilor filosofilor greci, le propag pe
acestea prin „vulgarizare” sau „istoricizare”. A doua etap , cea a filosofiei cre tine, îi
produce lui B rnu iu reac ii aversive, expeditiv-ironice i hipercritice, ca urmare a
ira ionalismului sau antira ionalismului pe care aceasta îl profesase. I se ofer acum
ocazia contrapunerii permanente a filosofiei (în eleas în sensul ar tat mai sus) i a
religiei, negându-le gânditorilor paleocre tini calitatea de filosofi, pe temeiul
incompatibilit ii logic-principiale dintre dogma cre tin i teza filosofic . Atunci când
mai are cuvinte de apreciere pentru unul sau altul dintre ei, B rnu iu se refer expres la
anumite reminiscen e ideatice pre-cre tine sau la atitudinea social (cazul împ ratului
Iulian Apostatul). Referin ele bibliografice scad cantitativ, în ce prive te operele
gânditorilor în cauz i ale exegezei ulterioare.
Perspectiva aceasta se continu i în sec iunile care cuprind gândirea Evului Mediu,
autorul cursului de Istoria filosofiei împ rt ind opinia de larg circula ie pe timpul
Rena terii i al începuturilor modernit ii, în sensul subaprecierii acestei perioade din
punctul de vedere al originalit ii i valorii cuget rii filosofice („Evul Mediu întunecat”,
„epoca ignoran ei” etc.). B rnu iu reduce foarte mult referin ele, având în vedere, de cele
mai multe ori, doar câte o lucrare pentru fiecare autor, dup care îl apreciaz , aproape
invariabil, negativ. Consider m c textul manuscrisului infirm punctele de vedere ale lui
262 Ionu Isac 10

G. Bogdan-Duic i T. Maiorescu, în sensul c B rnu iu nu ar fi produs (cu excep ia

lucr rii Dreptul public al românilor) nimic original fa de sursele exegetice anterioare;
or, filosoful bl jean se situeaz cel pu in la nivelul lucr rii lui Krug din 1815, Geschichte
der Philosophie alter Zeit, vornehmlich unter Griechen und Römern.
O alt problem , deloc secundar în economia abord rii de fa : care erau limbile
cunoscute de B rnu iu pentru studiul filosofiei, i la ce nivel?
Din substan a textului lucr rile sale, respectiv autorii cita i cu operele respective,
în elegem c profesorul bl jean (ulterior ie ean) cuno tea la perfec ie, în afara limbii materne,
limbile latin i maghiar . Este de presupus c studiile ecleziastice îi vor fi dat foarte bune
cuno tin e i de limba greac , indispensabil cercet rii cu maxim competen a antichit ii;
or, Istoria filosofiei, la care tocmai ne-am referit, nu las nici o b nuial în sensul contrar.
Cum stau, îns , lucrurile, cu limba german ? Aici, p rerile sunt divergente, existând
tendin a s se impun ideea emis pentru prima oar de Bogdan-Duic în 1924, anume c
B rnu iu cuno tea germana insuficient pentru a traduce din aceast limb lucr rile lui Krug.
Savantul filolog îl contrazicea astfel, indirect, pe Al. Papiu-Ilarian, care afirmase c
B rnu iu tradusese „toat filosofia lui Krug” înc în anul 1839! Oricum, traducerea
integral a sistemului krugian era o imposibilitate într-un timp atât de scurt, pentru oricine,
indiferent cât de bun specialist i mare cunosc tor de german ar fi fost el. În zilele noastre,
I. Chindri scrie c „[...] insuficienta cunoa tere a limbii germane pentru o întreprindere atât
de grea este o certitudine înaintea anului 1846, când B rnu iu devine student la «academia
s seasc de drepturi» din Sibiu”16, demonstrând pe text „adaosuri” b rnu iene la textul
traducerii în române te a celebrului opus krugian Handbuch der Philosophie und der
philosophischen Literatur, preluate din unica versiune în limba latin existent în Europa
central i r s ritean a acelui timp, realizat de profesorul Stephanus Márton. Astfel, ne
afl m în fa a unui Krug „amplificat” de B rnu iu, nu datorit unei erudi ii ie ite din comun
în cunoa terea de am nunt i compilarea diverselor opusuri krugiene (a a cum s-a crezut
uneori), ci tocmai din urm rirea fidel a „amplific rilor” lucr rii martoniene – edi ie mult
mai consistent decât originalul german. Concluzia este c , datorit acestui „artificiu”
lingvistic i livresc, gânditorul ardelean a f cut fa cu brio textului lui Krug, în pofida
cuno tin elor de limba german , presupuse insuficiente, pe care le avea la timpul respectiv.

16
Vezi I. Chindri , Not asupra edi iei, în S. B rnu iu, Filosofia dup W. T. Krug, p. 74.
11 Simion B rnu iu i Filosofia (I) 263

Evident, aceast opinie este una plauzibil , dar nu pe deplin relevant referitor la
nivelul de cunoa tere a limbii germane pe care îl va fi avut B rnu iu. Atunci când a fost
admis la Academia s seasc de drept din Sibiu, nivelul competen ei sale lingvistice
germane trebuie s fi fost deja înalt, implicând cunoa terea terminologiei de specialitate, a
ra ionamentului logico-juridic în limba german etc. Faptul în sine al admiterii
presupunea acumul ri intelectuale anterioare notabile, inclusiv de ordin lingvistic.
Desigur, pentru traduceri filosofice este nevoie de ceva mai mult, îns firea foarte
studioas a lui B rnu iu, mintea sa excep ional i voin a sa ie it din comun ne
îndrept esc s conchidem c asupra acestei probleme mai trebuie reflectat.
Prin întreaga sa activitate didactic , profesorul i cercet torul transilv nean a realizat
o continuitate pe plan didactic i metodologic, cu consecin e absolut remarcabile, fiindc
„B rnu iu, prin introducerea limbei na ionale puse tem i la o cultur adev rat na ional .
De aici înainte tot mai tari i mai profunde r d cini începe a prinde na ionalitatea în
coalele din Blaj i de aici înainte în toat ara.”17 Din p cate, B rnu iu nu a r mas
profesor la Blaj un timp prea îndelungat, fiindc în 1845 va fi demis de la catedr , al turi
de al i colegi ai s i, prin ordinul arhiepiscopului catolic József Kopácsi de la Esztergom,
în urma conflictului izbucnit în 1843 cu episcopul Lemeni. Va mai activa în înv mântul
na ional doar în ultimii ani ai vie ii (perioada 1856–1864), ca profesor de filosofie i drept
la Universitatea din Ia i.

17
Al. Papiu-Ilarian, op. cit., p. 229–230.