Professional Documents
Culture Documents
Scrieri Vechi Pierdute Atingc483toare de Dacia Al Papadopol Calimah PDF
Scrieri Vechi Pierdute Atingc483toare de Dacia Al Papadopol Calimah PDF
Papadopol-Calimah
BIBLIOTECA DACICA
2
AL. PAPADOPOL-CALIMAH
Editie lngrijitil de
Aurora Petan
DACICA
Bucure§ti
© Editura DACICA 2007
e-mail: contact@dacica.ro
www.dacica.ro
PAPADOPOL-CALIMAH, ALEXANDRU
Scrieri vechi pierdute atingatoare de Dacia / AI.
Papadopol-CaJimah; ed. ingrijitli de Aurora Petan. - Bucur~ti
: Dacica, 2007
ISBN 978-973-88076-1-7
94(398.2)
5
§ 54. Edictullui Traian (Edictum Traiani) ............................ 50
§ 55-56. Octavius Augustus, Marcus Antonius .................... 51
§ 57. Trogus Pompeius ............................................................ 52
§ 58-59. Diodor din Sicilia, Polibiu ......................................... 53
§ 60. Istoricii la care se referlt Pausanias .............................. . 54
§ 61-63. Ephoros, Choerilus, Diyllus .................................... . 55
§ 64-65. Calisthenes, Socrates - Istoricul .............................. . 56
§ 66. Sofode .............................................................................. . 57
§ 67-71. Poepi ciclici, Protesilaos, Arctinios, Sofocle,
Eschil ......................................................... ~............... ... .............. 58
§ 72-82. Porphyrios, lamblichsos, Libanius, Arbitio,
Lollianus, Castor, Hylas, Sardonios, Sardatios, Menelaos,
Aristarchos ................................................................................ 60
§ 83. Menandru ......................................................................... 63
§ 84-87. Agrippa, Cornelius Nepos, Statius Sebosus Quin-
tus, MeteUus Celer ............................... ..................................... 64
§ 88. SaUustius ........................................................................... 65
§ 89. Alexandru Peloplatonul ................................................. 65
§ 90. Hippodromos Tessaliotul .............................................. 66
§ 91-107. Autorii cita!i de Strabon .......................................... 66
§ 108. Heradide Ponticul ......................................................... 67
§ 109-110. Marcian HeradeotuI. Artemidor din Efes .......... 67
§ 111. Dionysios Charax .......................................................... 67
§ 112. Cornelius Alexandru Poliistorul ................................. 68
§ 113. Polyainos ........................................................................ 68
§ 114. Timagetos ....................................................................... 68
§ 115. Marcellus ........................................................................ 69
§ 116. Clearchos .................................................................... .... 70
§ 117. Ammianus Marcellinus ......................................... ....... 70
§ 118-129. Autorii citap de lornandes .................................... 70
§ 130-131. Criton, Samonicus .... ................................ .............. 73
§ 132. Eudoxos .......................................................................... 75
§ 133-134. Pliniu cel Batr:ln, Aufidius Bassus ....................... 75
§ 135. lulian imparatul ............................................................. 76
§ 136-137. lulianus Titianus, chartele geografice ................. 77
§ 138-139. Vibius Sequester, Stephanos Bysantion .............. 77
§ 140-141. Imparapi Tiberius ~i Claudius ............................. 78
6
§ 142-143. Diagnotus ~i Beton ................................................. 80
§ 144. Marin din Tyr ................................................................. 81
§ 145. Agathargides sau Agatharchides Cnidios ................. 81
§ 146. Diophantus ..................................................................... 82
§ 147. Didymos ......................................................................... 82
§ 148. Damastes ............. ...................... .... ............ ... ..... .............. 82
§ 149. Pliniu eel Tanar .............................................................. 83
§ 150. Democrit din Abdera .................................................... 83
§ 151-158. Posis Magnesiotul, Hellanicos, Philochoros,
Pherecydes, Herodoros, Bion, Menecrates, Clidemos ........ 84
§ 159. Abaris .............................................................................. 84
§ 160. Memnon .......................................................................... 85
§ 161. Theoxenes ....................................................................... 85
§ 162. Marcianos ....................................................................... 85
§ 163. Callistrat .......................................................................... 86
§ 164. Mnaseas ......................................................................... . 86
§ 165. Proteas Zeugmatitul ..................................................... . 86
§ 166-171. Cephalion, Castor, Thallos, Phlegon, Demon,
Phavorinus ................................................................................ 86
§ 172. Alypios ................................. ........................................... 87
§ 173. Appolonides ................................................................... 87
§ 174. Dionysios ........................................................................ 88
§ 175. Velleius Paterculus ........................................................ 88
§ 176. Simrnias ........................................................................... 89
§ 177-178. Artemidoros, Marcianos ....................................... 89
§ 179-180. Hecateu din Milet, Hecateu din Abdera ............. 89
§ 181. Pisander .......................................................................... 90
§ 182. Mysorum Iibri ................................................................ 90
§ 183-184. Antonius Diogenes, Antiphanes .......................... 90
§ 185. Candidus ........................................................................ 91
§ 186. Dexippos ......................................................................... 91
§ 187. Hippys (Hippon) Rbeginus ......................................... 92
§ 188. Valerius Antias ........ ................. ..................................... 92
§ 189-191. Teucros, Sylla, Lucullus ........................................ 92
§ 192. Cicero .............................................................................. 94
§ 193. Parthenios ....................................................................... 96
§ 194. Crates .............................................................................. 96
7
§ 195. Callistrates .................................................................. .... 96
§ 196-197. Mnesimachos, Herenaias ...................................... 97
§ 198. Titus Livius ..................................................................... 97
§ 199-209. Protarchos Trallianos, Antimachos, Damastes,
Metrodoros Hierodes, Homer, Hesiod, Boeos, Simoni-
l
8
§ 260. Demetrios de la Odessus ... ........................................... 132
§ 261. Alexandros Lychnos ..................................................... 133
§ 262. Nicefor Blemmydas ....................................................... 133
§ 263-264. Nicomachus, Callicrates Tyrius ........................... 134
§ 265. Aristocrit .............................. ........................................... 134
§ 266. Tyrannion ....................................................................... 135
§ 267. Eustochios ....................................................................... 136
§ 268. Phylarchus ...................................................................... 136
§ 269. Callimachus .................................................................... 136
§ 270. Dicearch Messenius ...................................................... 137
§ 271 . Nymphodor Siracuzanul .............................................. 138
§ 272. Straton ............................................................................. 138
§ 273. Plutarh ............................................................................. 138
§ 274-275. Posidoniu, Nasica .................................................. 139
§ 276. Scylax din Caryanda ..................................................... 140
§ 277. Pamphila de la Epidaura .............................................. 141
§ 278-280. Trei anonirni ............................................................ 141
§ 281. Hesychius din Milet .... ....... ........................ ......... .......... 142
§ 282. Diogenianus ................ ................................................... 143
Note ......................................................................................... 153
9
o carte a cartilor pierdute des pre dad
11
biblioteca de la Buda, fondatll de Matei Corvin, apoi ~i-au facut
fitile din manuscrisele grec~ti de la Athos. Francii au ars cele trei
milloane de manuscrise ale bibliotecii din Tripoli. Vnii suverani
~i-au ars propriile biblioteci. Nabonasar, regele Babilonului, a ars
tot ce se scrisese inaintea lui, pentru ca istoria sa. inceap3 ell el. La
fel a facut Shih-huang-Ti, Imparatul Chinei, pastrand to~i un
exemplar din tot ce s-a seris, in bibliotea personala.; ell toate
acestea, unele din scrierile lui Confucius nu au mai putut fi
recuperate. Leon al III-lea a dat foe bibliotecii din Constantinopol,
pentru a se ra.zbuna, din motive religioase, pe profesorii care
ingrijeau biblloteca. Eduard at N-Iea ~i Cromwel au incendiat
biblioteca de la Oxford'. Nu e de mirare, dupa atatea dezastre, ca
ne-a ramas atat de pupn din produclille literare ale Antichitllfii.
Eschil a seris peste 80 de drame, din care ne-au fMIlas claar ~apte.
Tot ~apte ne-au ra.mas ~i de la Sofocle, care a scris 120. De la Euri-
pide ne-au ramas 18 din 90. Opera poetului ~i filozofului Agathon
e pierdutll integral. Din comediile lui Aristofan avern 11 piese,
dintr-un total de 40. De la Menandru nu avearn nlmic pana in
1959, cand a fost recuperatll ~i editatll piesa Dyskolos ("Mizan-
tropun·
*
* •
1 Din pacate ~irul biblioc1,*tilor (distrugatori de carp) este foarte lung, iar
r.:lzboiul impotriva culturii continua lJi astbi in unele tilri: in 2005, pre~e
dintele Turkrnenistanului, Saparrnurat Niazov, ordonase inchiderea tutu-
ror bibliotecilor rurale, suspnand ca oamenii sirnpli nu au nevoie de c.:lrp.
De la distrugerea carplor sacre ale AntichitApi, precurn Disciplina etrusca
~i Carple sibiline, in tirnpul invaziei lui Alaric asupra Romei, de Ja distru-
gerea scrierilor sfinte rnaia~e de d1tre spanioli, la arderea d lrplor cu autori
evrei de catre nazi~ti ~i la cenzura cornunist.:l, rnotivele au fost rnereu
acelealJi: dorin~ obsesiva de control din partea celor aflap la putere.
12
multe transmise la a doua sau a treia mana. Au fost edilate de
ditre Academia Romanii in dou~ volume, unul cuprinzand autori
pana in secolul al IV-lea, celalalt continuAnd pana in zorii
mileniului al doilea1, a culegere de mai mici dimensiuni a acestor
izvoare a realizat G. Popa-Lisseanu, in douii volume, in anull939,
reeditate de cura.nd2 • De~i aceste izvoare au fost mult cercetatel,
despre cele dispiirute - mult mai numeroase ~i de mare impor-
!anti! - se pomene~te pujln in literatura de specialitate. 0 inven-
tariere a lor era necesarA, pentru a obpne 0 imagine pe cat posibil
completA asupra a ceea ce s-a seris in Antichitate despre dad.
A1exandru Papadopol-Calimah a facut aceast lucru. A trudit mult,
temeinic, ell pricepere, in stilul dirturarilor secolului al XIX-lea,.
realiz§.nd 0 sintezA care nici astitzi, ell ajutorul mijloacelor de
informare moderne, nu ar fi ~or de dus la indeplinire. A consul-
tat texte antice in original, fiind W1 bun cunosc:itor al limbilor
clasice - latinA ~i greadl veche - , a utilizat encic1opedii, culegeri de
texte, monografii, edip.i critice. A strans laolaltl 282 de nume de
autori care s-au referit ]a Dacia !1i la daci fie in treadU, fie in
capitole sau lucr~ri intregi. Intre ac~tia se nurn~r~ ~i autorii din
care ni s-au p~strat unele fragmente, c~ci, cu exceppa lui Strabon,
Iordanes !1i a altor cap-va autori, tot ce ne-a parvenit este
fragmentar.
Probabil autorul ins~i nu b3.nuia cat de vasta va ajunge s~ fie
intreprinderea sa. A inceput sa-~i publice textul in anul 1872 in
13
revista "Columna lui Traian", inipa~ ~i condus;1 de B.P. Hasdeu,
~i a continuat timp de patru ani, realizand 19 articole. Materialul ~i
I-a organizat pe paragrafe, un paragraf conpnAnd unul sau mai
mulp autori. Primele paragrafe sunt scurte, concise, dar, ell
treeerea timpului, acestea ea~tig;l in amploare: dac;l lui Strabon ii
sunt alocate doar doua randuri In paragraful 2, In ultimele parp
ale lucr;lrn paragrafele dep~esc adesea 0 pagin;1. Ordinea prezen-
t;1rii autoriIor nu este dar;1. Primul prezentat este ~i eel mai impor-
tant, in viziunea lui Papadopol-Calimah: Dio Chrysostomos, deoa-
reee tr;lise in tara daciIor. tnsc1 urmittorii nu respec~ nici ordinea
cronologic;l, nici pe cea a importan~i, nici pe cea alfabetieit, dar u-
neori autoril sunt grupap pe subiecte (argonaupi, hiperboreii etc.).
Intervalul spapo-temporal acoperit de autorii studiap de
Papadopol-Calimah este foarte mare. De la Scylax din Caryanda,
contemporan cu Darius (sec. VI !.Hr.) la Nikephoros Blemmydas
(sec. XIII d.Hr.), de la celebril Aristotel, Strabon, Hecateu, Ovidiu,
Tacit, Pliniu cel Bittrm ~i eel Tan;lr, Traian, Criton, Dio Cassius,
Arrian, la mai pupn cunoscupi Demetrios din Callatis, Aethicus
Hister, Hermippus Berytius, Nimphodor Siracuzanul, de la legen-
darii Orfeu, Abaris, Anaeharsis, Mnaseas, la seriitori armeni pre-
cum Mar-Apas-Catina, Bardessan sau Moise Choren. Cei mai
mulp dintre autod sunt luap in discupe pe seama unor informapi
ale contemporanilor lor, care ceritific;l faptul cit ac~tia au scris
despre dad. Cu alte cuviote, cartea lui Papadopol-Calimah este
mai degraba 0 enumerare a izvoarelor care vorbesc despre ceea ce
s-a scris despre dad, dar s-a pierdllt. Old atata vreme cat aceste
texte nu mai exist;l, ele nu puteau constitui subiectul proprill-zis al
studiului. Papadopol-Calimah scrie despre ceva ce nu mai este,
dar despre care ~tim c;l a fost. 0 a doua categorie cuprinde scrieri
despre care istoricul bc1nu ie~te c;1 ar fi conJinut informapi despre
Dacia, dad sau gep. El extinde aria posibilelor izvoare ~i la
scrierile pierdute care au tratat despre scipi din zona M.1rii Negre,
con~tient fiind c.1 sub numele de "scip" sau "Scythia" nu de putine
ori erau cupr~i ~i gepi. Un argument puternic tl constituie chiar
fragmentele r.1mase din Genca lui Criton, care, atunci cAnd
vorb~te despre adversarii lui Traian, li num~te gep, iar cand
vor~te despre tara lor, 0 num~te SCljthia. tntr-adev.1r, numele de
14
Geh'a pentru tara geplor este neuzual in izvoarele antice. Nu
putero ~ti intotdeauna d .nd anume sub numele de "scip" se
ascund ger ~i dind nu. Totu~i, Papadopol-Calimah a decis sa
alcatuiasdi un corpus maximal de autori, inc1uzAnd ~i aceast~
categorie de izvoare, cu toat~ incertitudinea pe care 0 prezintlt
La sfiiTl'itul celor 282 de paragrafe, Papadopol-Calimah nu ne
prezintA 0 conc1uzie. i~i exprim~ doar triste~ea pentru pierderea
atator opere valoroase, care ne-au privat de informapi cu privire la
strelmo~ii no~tri. Nu inceardi 0 statistiC~, pentru a constata cat de
mult s-a pierdut, in tomparape eu ce s-a pl1strat. Nu cautii cauze,
altele decAt cele cunoscute - distrugerile de biblioteci, lipsa tipa-
rului. ~i nu compar~ situatia scrierilor despre daci cu cea a serie-
rilor despre alte neamuri. Probabil di nici nu existli intreprinderi
similare cu privire la izvoarele eelfilor, iberilor, germanicilor sau
ale altor popoare. Autorul face doar 0 inventariere sobrl1, obiec-
tiva, fara sa 50 lanseze in nid un fel de speculare.
Totu~i, cu toat1 prudenfa, necesar~, trebuie s~ remarci1m
cateva lucruri in primul rand, numclrul mare de scrieri dispclrute
" a ting~Uoare de Dacia". E posibil sel nu se fi seris despre nid un alt
nearn al Europei din afara lumii greco-romane atata c;it s-a scris
despre daci: capitole IDtregi in lucrclri de istorie, c~rp intregi
(I'raian, Criton, Dio Chrysostomos), ori referinte mai mult sau mai
putin ample. in comparap.e eu ce ne-a relmas din aeeste serieri,
procentul pierderilor dep~e~te probabil 90%. Aceasta constatare
ne conduce spre 0 conc1uzie surprinzJ.toare: interesul anticilor
pentru neamul dacilor era mai mare dec;it ne-am imaginat panel
acum. Abia inswnarea acestor pierderi ne ajut1 sel ne formilm 0
imagine justA cu privire la cat de mult s-a seris ~i cat de mult se
,tia in Antichitate despre dad ~i tara lor.
in a1 doilea rand, remardl.m 0 anume "consecven~" in dispa-
ritia textelor pentru unele perioade, in special pentTu epoca cea
mai interesant1 pentru isotricii antici, cea a rclzboaielor daco-
romane. S-a seris mult despre cucerirea Daciei ~i transformarea ei
in provincie roman~, dar s-a pierdut tot, cu exceppa c;itorva palide
excerpte ale lui Xifilin din Dio Cassius. Au disparut: lucrarea lui
Traian despre r~zboiul cu dacn, intitulatil. Dacica (sau De bello
dacico); cartea medicului lui Traian, Criton, intitulatil. Getica;
15
scrierea lui Apollodor din Damasc despre construcpa podului de
la Drobeta; toate opereJe istoricilor de curte ai lui Traian (eel pupn
patru la numar) care au scris despre imparat ~i despre rhboaiele
sale cu dacii; biografia lui Traian scrisa de Tacitus; eapitolele din
istoria aceluia~i autor, in care eran tnfa~ate luptele eu dacii;
istoria Daciei scrisa de Dio Chrysostomos, invatat exilat in Dacia
in vremea lui Domipan, dar foarte iubit de Traian; edictul lui
Traian, in care erau consemnate toate operapunile din timpul eelor
doua razboaie, ca ~i cheltuielile de rhboi; scrierile lui Pliniu ~el
TAn~r, prieten apropiat al lui Traian, care a povestit ~i el pe larg
despre cucerirea Daciei; poemullui Caninius, un bun prieten allui
Pliniu, care a scris in versuri istoria ra.zboaielor ell dacii; istoria'
Daciei cuprinsa in capitoJuJ 22 al istoriei lui Appianus; biografia
lui Traian, scrisa de Plutarh, celebrul istoric gree; capitolele despre
Dacia din istoria lui Ammianus Marcellinus; istoria domniei lui
Traian semnatli de Dio Cassius; capitolele din istoria roman~ a
aceluia~i autor, care tratau despre r~zboaiele lui Domipan ~i expe-
dipile lui Traian in Dacia. Acestea din urm~ au ajuns la noi, cum
spuneam, sub forma foarte fragmentara ~i in rezumat. $i inca
altele. tn rest, totul s-a pierdut! Foarte probabil au existat consem-
naTi ~i despre grandioasa column~ a lui Traian, dar nimie nu a
ajuns pan~ la noi.
Desigur, 0 intrebare care se ridica dup~ 0 astfel de enumerare
este cea legata de cauze: de ce au disparut aceste scrieri? Este
yorba doar de coinciden~? Este numai mAna sorJii? Sau a existat,
la un moment dat, din motive gren de intuit, 0 incercare de inlatu-
rare a documente]e referitoare la dad? fusa in lipsa oridirei
dovezi, orice tentativa de raspuns se situeaz~ in domeniul specu-
laJiilor.
*
* *
Stadiul la care se afla in vremea lui Papadopol-Calimah
cercetarea izvoarelor cu privire la daci nu este mult diferit de cel
de astllzi. Totu~i, au aparut intre timp cAteva izvoare socotite pAn~
adineauri pierdute pentru totdeauna, motiv de optimism pentru
16
cercet1tori: oricAnd ar putea sil aparil 0 scriere considerat1 pier-
dutil. Astfe} s-a intAmplat ell manuscrisul Bodmer, care conpnea 0
comedie a lui Menandru, sau ell manuscrisele descoperite la ince-
putul secolului XX la Oxyrinchus, In Egipt. Mii de manuscrise
necatalogate se afHi in depozitele Bibliotecii Vaticanului.. a~teptan
du-~i randul. In 1975 au fast descoperite ca.teva mii de manuscrise
antice intr-o indipere ziditli din M~nastirea Sfanta Ecaterina de pe
muntele Sinai. Astfel de descoperiri se pot produce oricand. Prin
urmare, este intru totul plauzibil ca numeroase scrieri considerate
pierdute s~ nu fi pierit definitiv, ci s~ se afle depozitate undeva.
in acel~i timp, trebuie s~ admitem di niei izvoarele existente
nu au fast cercetate suficient ~i uneori au beneficiat de interpretllri
indoielnice. in plus, numeroase informatii se gasesc in ludlrile
unor ci!irturari medievali, care au putut avea la dispozipe serieri
vechi ce intre timp s-au pierdut. Un caz elocvent este eel al geogra-
fului Philippe Brie! (1601-1668), care a publica! In 1648 0 geografie
a lumii antice in comparatie cu geografia lumii rnoderne, intitulat:i.
Parallela geographiae veten's et novae. In capitolul despre Dacia.. Briet
citeaz:i. dou:i. fraze cu privire la daci dintr-o lucrare pierdut~ a lui
Cato eel Bi!itran.. Origines1 • Pan~ acurn nu se ~tia c~ acest autor a
seris despre dad. Din On'gines s-au pi!istrat cAteva fragmente.. dar
nici nnw nu sugera vreun interes allui Cato pentru neamul daci-
lor, d~i autorul face referiri ~i la unele neamuri din afara ltaliei,
cum ar fi hispanicii.
In volumul al II-lea, cap. V - Historica descriptio Daciae, pg. 1,
De Dads in genere, nurn. 1, Nomen, p. 280, intAlnim urrruitoarea
afirmape: Cato in originibus Danos eosdem esse cum Dads scripsit
("Cato a scris in Origines c~ danii sunt acei~i ell dacii"). Apoi,
pupn mai jos, la pg. 3 De Danubio, num. 1 Nomen, p. 284: Cato in
originibus dicrum esse vult a Danis qui iidem sunt cum Dads ("Cato in
Origines pretinde ca [Dunarea] a fos! numitli [a~a] de la dani, care
sunt aceia§i cu dacii"). De unde avea Briet aceste inforrnapi? Dare
vlzuse )ucrarea.. astilzi pierduti!i, a lui Cato? Sau preluase cele
doui!i afirmapi ca pe n~te citate, de la vreun alt autor din vremuri
1 Vezi Aurora PeJ:an, Daci $i dani la Cato Maior, in "Sarmis. Studia Dacica",
nr. 2. aprilie, 2007, http://www.sarmis.org/petan0702.htm.
17
apropiate de ale sale? Poate fi yorba de 0 confuzie, e posibH ~ fi
luat informatiile de la alt autor ~i sit i Ie fi atribuit lui Cato? Putin
probabil, da~~ 'pnem cont de scrupulozitatea ext:raordinar~ Cll c~re
~i-a aldt.tuit volumele. Nu it putem suspecta pe autor nid de vreo
intenpe de denaturare sau mitologizare a adev:1rului istoric.
Lucrarea lui Briet, insllmand peste 1000 de pagini, este extrem de
temeinic~ ~i de bine documentatii. Ea infit~eazli istoria ~i geogra-
fi. Intregii Europe din Antichit.te pana In see. al XVll-Iea, iar In
economia lucr~rii sale dacii ~i getti oeup~ un loe minor. Autorul
era francez de origine ~i e putin probabil s~ fi incercat s~ atribuire
danezilor 0 ascenden~ dadcii, cum se intampl~ la unii autori
medievali nordici. De altfel, la capitolul despre Danemarca, Briet
nu pomene~te nimic de 0 legnurit a danezilor ell dacii. 1n plus, ar
fi extrem de straniu ca Briet s~ fi atribuit Cll de la sine putere
identitatea dad-dani tocmai lui Cato, despre care noi nu ~tim sit se
fi preocupat vreodat~ de dad.
o confirmare a informapei de la Philippe Briet se reg~se~te
intr-o sur~ pe care ne-a indicat-o profesorul Istvan Bodnar de la
Universitatea E6tvos din Budapesta. 1n comentariile la IIMeteo-
rologia" lui Aristotel ale cardinalului P~ter Pazmany, scrise in
1598, sub cuvantul Danumus apare urm~toarea not1.: Danumus.
Anianus Cato in Originibus Danumum vult ab aeeoUs Danis eognomi-
natum l . ("Danubius. Anianus Cato in Origines sustine cit Danubius
este numit [~al de la danii riverani"). Este v~rba tot de 0 lucrare
numitol Orgines, a unui autor Cato, dar al citrui nume este insopt de
un alt nume, Aniallus. Profesorul Bodnar presupune c:1 Anianus
(sau Annianus) este autorul de Ia care Pazmany a imprumutat
citatul din Cato. De data aceasta numele dacHor nu mai este
pomenit, ci doar al danilor, dar pasajul are in mod evident legit-
tura cu eel citat de Philippe Briet. Este greu de imaginat ca cei doi
au deformat independent 0 informape. eel mai probabil este c~, la
un moment dat, din opera lui Cato existau mai muIte fragmente
decat exist~ astlt.zi, iar mtre acestea se aflau ~i unele referiri la dad.
Aceasta ar deveni prima atestare a dacilor, devansand-o eu un
seeol pe cea a lui Caesar din De bello Gallico. Astfel de detalii, nu
1 Petri Cardinalis Pazmany Opera Omnia vol. III. p. 545, Budapesta, 1894.
18
pupne in serierile cilrturarilor medievali, ar putea duce la recu-
perarea multor informapi considerate pierdute .
•
• •
Posteritatea lui Papadopol-Calimah ~i a lucrilrti lui este una
emblematicil. Ampla lui investigape a avut aceea~i soartil eu cea a
izvoarelor pe care Ie-a cercetat: ignoratl1, uitatl1, aproape pierdutli.
Nimeni nu a citat-o vreodatl1, cu exceppa lui George Cillinescu, in
/storia sa. Nici un istoric, specialist in epoca dacilor, nici un cerce-
~tor al izvoarelor antice, nu a pomenit vreodata (caci pr-babil nu
a cunoscut) contribupa lui Papadopol-Calimah. Ramasa !ntre filele
mgalbenite ale revistei "Columna lui Traian", nu a beneficiat p§.na
aeum de roci 0 reeditare sau strangere in volum. Valoarea infor-
map..ilor stranse de autor nu seade odaffi eu treeerea timpului.
Cartea sa este asffizi, e§.nd istoria daeilor a ineetat sa fie un dome-
niu important al cercetarti academice, mai valoroasa ca oric§.nd.
Dupa parcurgerea acesti carp, ramanem cu senzapa ca pier-
derea nu este 0 anomalie sau 0 exceppe. Pierderea este regula).
Probabil unn vor spune ca ce e pierdut e bun pierdut ~i nu ne mai
intereseaz.1. Nu este a~a. Hecare opera. a influentat 0 generape sau
mai multe de cititori, seriitori ~i istorici. Hecare opera a produs un
ecOll, iar cartea lui Calimah face in sfar~it dreptate acelor pagini
pierdute, incercand sa sa]veze ceea ce nimeni nu a mai incercat sa
fad. nici pana la el, nici dupa el: imaginea a ceva ce ar fi putut sa.
fie. 0 insumare a golurilor prin cercetarea plinului din juru! lor, 0
istorie paralela, fara de care justa evaluare a izvoarelor ramase nu
este posibilll.
Aurora Pelan
19
Alexandru Papadopol - Calimah
repere bio-bibliografice'
21
mai melodice ~i mai frumoase decat cele de acurn introduse"l.
Romiinii sunt indernnap s~-~i respecte limba stri1.mo~iJor, evitiind
neo-Iatinismul pentru ca si1. "n-o conducem la 0 intreagi1. dege-
nerape, dizbri1.cdnd-o de antichitatea ei, cand noi d~torim si1. 0 p~s
tram cu pretuire"2.
Alecsandri a apreciat corespondenta purtati1. Cll eruditul s~u
prieten ~i, de altfel, a trimis spre publicare "Convorbirilor literare"
mai multe scrisori primite de la acesta. lntr-una dintre ele, datatl11
martie 1890, poetul Ii vor~te lui Papadopol-Calimah despre un
obicei practicat pe aceste meleagllri de 1 martie, "dlnd toate fetele
~i fl~c~ti romilni ~i leag~ mMti~oare la gat sau la braf', rugandu-l
s~-~i exprime opinia asupra vechimii acestei datini "m_ai indatora
foarte mult dad. ai putea descoperi ceva despre acest obicei ~i
mi-ai comunica Ofice vei afla" 3 .
"Hamicul ~i omniprezentul"4 Alexandru Papadopol-Calimah,
dup~ cum il nume~te George C~linescu, a avut insemnate contri-
bupi in diverse publicapi, precum IIRevista literar~ ~i ~tiintifidi",
"Columna lui Traian", IIConvorbiri literare", "Revista noua",
"Arhiva", "Romdnia literarii".
Specialist in istorie veche, limbi c1asice ~i slavona, el este
autorul unor studii importante despre trecutul nostru ~i vechea
cultura romaneasc~.
A tradus din limba rus~ Cuvfntu despre espedipa lui Igor
Sveatosltwici, Prindpele Navgorodului Nordicu contra poilRJfiloru sau
cumaniloru. De asemenea, lucrarea Generalu Pavelu Kisseleff in
Moldova 1i Tera-Romaneascii: 1829 - 1834 a fost realizat~ dup~
documente ruse§ti.
22
Lui Ii datoram ~i lTaducerea din greaca veche a pieselor de
teatru Adunarea zeilor ~i Jupiter tragic de Lucian din Samosata,
doua capodopere dramatice in care sun! amintip getii ~i credinja
lor in Zamolxe.
~a dedicat cu predidere cercetlirii izvoarelor antice, autorilor
din vechime, ale c~ror scrieri Hlceau referire la str;tmo~ii no~tri
geto-daci. In lucrarea sa Botanica daco-geticii red~ denumirile de
plante tiim~duitoare dacice cuprinse in dOlla lucrari de medicina
din primeJe dOlla secole ale erei noastre, aparpnAnd lui Dioscoride
Pedanios ~i lui Pseudo-Apuleius. Papadopol-Calimah analizeazli
existenta mai multor variante pentru numele aceleia~i plante ~i
considera cil aceasta se datoreaza dificultliplor de transliterare.. ell
caractere grece~ti ~i latin~ti, a anumitor foneme prezente in limba
daca. in acest sens, savantul afirma: "cop~tii greci au schimonosit
o mulpme de autori ~i patimeau fir~te de boala originara de a
supune regulelor elenice de prosodie ~i de eufonie orice cuvant
str~in"l. El remarc~ asem;marea izbitoare a Wlora dintre termenii
redar in cele dou~ lucr~ri eu denumirile utilizate in mod curent in
limba roman~ moderM.: tura sau turitia, tunee, turitia mare pentru
dacicul tura; iedera pentru dacicul edera; rostopasca, rostopaste ~i
crusta pentru crnstana; tulpiniu, tulpinu, hllik:i1Za, ~tiru-mic, !jtinl-ro~
~i torsura pentru dacicele mlpiIa, stiifozila ~i storsura; mazare,
miiziiroi pentru mozula; sialia, salbia, jafea, jalea de climp pentru salie;
ulmuf, uImarea pentTu alma; cicuta pentru calida, C1Jcalida ~i cocalida;
tatiirca pentru dacicul tutastra. 2
Sinteza Scrieri vechi pierdute atingiitaare de Dacia, publicatA
intre anii 1872-1876 in paginUe revistei conduse de Hasdeu,
"Columna lui Traian", este 0 lucrare unic~ in cultura noastr~ prin
abordare ~i rezultate, punand laolalU informap.i despre aproape
300 de autori antici greci, latini ~i de alte neamuri ~i despre
lucr~rile lor in care se trata despre dad sau Dacia, dar care s-au
pierdut intre timp: 0 reconstituire, pe baza informatiHor care au
supravietuit, a cat de mult se ~tia in Antichitate despee dad.
23
in anul 1876, ca 0 incununare a intregii sale activitlip ~tiin
tifice, a fost primit in randul membrilor Academiei Romfine, pen-
tru ca la 23 martie 1890 s~ fie ales vicepre§edintele Secpunii Isto-
rice din cadrul acesteia.
Prin punerea in lumin~ a nenuIlliirate izvoare naponale ~i
straine, mai pupn prezente in istoriografia romaneasc~, Alexandru
Papadopol-Calimah a contribuit din plin la cuno~terea ~i intele-
gerea trecutului ~i mo~tenirii noastre spirituale.
La 18 iunie 1898, carturarul moldovean se stingea din viata,
dupa ce ultimii ani ii fusesera intunecap de drama pierderii sopei,
Amalia, ~i a fiicei sale, Elena, la doar 25 de ani.
In semn de recuno~tint~, autori~p1e locale i-au redat locul
bine meritat, a~ezandu - i statuia in parcul central aI or~ului natal,
aHtturi de cele ale altor personalitlip tecucene.
24
p. 107-109, nr. 7, p. 171-173, nr. 9, p. 231-232; X, 1875, nr. 1, p. 27-
29; X, 1876, nr. 2, p. 72-82; serie nou~, 1876, nr. 3, p. 125-136, nr. 4,
p. 165-171, nr. 5, p . 213-221, nr. 6, p . 257-269
Natita despre Cronica lui Hur: in: "Convorbiri literare", XVU, 1883,
nr.4
25
Scrisoare despre Tecuci.ln: "Convorbiri literare", XIX, 1885, nr. 5
Amintiri despre Costache Negri. in: "Revista nou~" , II, 1889-1890, nr.
9-12
26
Despre "Dereptate", locul unde s'a aclamat Damn ~tefan cel Mare.
Extras din: IIAnalele Academiei RomAne", Seria 2, Tom. 17,
[Burur"\lti, 1894-1895]
Traduceri
27
Referinte critice
28
Nota asupra ediFei
29
cititorul de astllzi, Incercand totu~i sa pastram, pe cat posibil, stilul
autorului Am efectuat unele modifidlri sau completliri doar acol0
unde sensul frazei nu era claro Toate completlirile sunt semnalate
intre paranteze drepte.
Numele proprii sunt adaptate in corpul textului, eel mai
adesea a~a cum Ie-a reclat autorul. in titlurile paragrafelor ins~, ele
figureau, de regula, neadaptate (de ex. Stephanos Bysantion In
tillu, dar ~tefan din Bizanl in rest). Am facut mici modificari, in
sensu} actu.aliz~rii lor (Cicerone, Dione au devenit Cicero, Dia), dar
nu am intervenit asupra oppunii autorului pentru 0 form~ sau alta
(de pilda am lasat [amandes pentru Jordanes, forma din urma flind
stabilitll de Th. Mommsen mai tarziu).
Am adiiugat traduceri pentru texteie in latina, greadi !Ii
franceza, cu exceppa unor texte scurte a1 direr sens rezulta dar
din comentariul autorului. Traducerile sunt redate mtre paranteze
pi1trate 11i sunt urmate de trimiterea la sursa din care au fost
preluate. Pentru izvoarele grece~ti §i latine§tif traducerile au fost
preluate eel mai adesea din cele douli volume de izvoare editate
de Academia Romana (v. supra), indicate In text prin siglele I1R ~i
FHD. Acolo unde nu exit:i1 nici 0 indicape, traducerea ne aparpne.
Notele autorului sunt plasate la sfAr~itullucrMiif in numero-
tare continuli. Am adliugat cateva note in subsolul textului, acolo
unde era neapiirat:i1 nevoie, pentru corectarea sau actualizarea
unor informatii.
Am p,1lstrat ordinea paragrafelor, dar am coreetat nume-
rotarea in unele locuri, unde num,1lrul unui paragraf se repeta sau
ordinea era slirit:i1. Totodat:i1 am preferat 0 numerotare continuli de
la prima la ultima serie, d~i in original autorul incepe seria nou,1l,
eea din 1876, eu paragraful 1. Am coreetat de asemenea nume-
rotarea notelor de subsot, nu de putffie ori gre~itii prin repetarea
acelora~i erne san prin plasarea gr~itii in text a trimiteru. Am
operat unele corecturi miirunte in textele grec~ti ~i latinefiti, care
au suferit erori in original din pricina culegerii tipografice.
Am intocmit un sumar al c,1lrp.i, care cuprinde lista autorilor
in ordinea prezent:i1rii lor in text. Ca urmare, nu am socotit nece-
sar,1l realizarea ~i a unui indice de nume.
A.P.
30
De pe ~rmurile Dun~rii noastre, un om pe atM ilustru, pe cM
nenorocit, Publius Ovidius Naso, cugetand asupra viepi produ-
cerilor geniului omenesc, trimitea Romei, iubitei saJe patrii, aceste
dulci ~i frumoase cuvinte:
31
A trebuit s~ vin~ tipografial ca vorbele lui Naso s~ fie 0
realitate.
Cite serieri de mult pret, cate fapte mari, sunt pierdute pentru
noi din lipsa tipografiei, ~i dUll luminll ar fi inIoeuit intunerecul
nestrllbatut ee domne~te peste epocile cele mai insemnate ale
istoriei faptelor omene~ti!... Cate probleme au r~mas nedezlegate
pentru vechea istorie a noastr~, pentru epoca dac~? .. Care a fost
limba dacilor sau a gep.Ior? Care au fost adevolratele hotare abori-
gene ale propriu-zisei Dacii? Care erau carmuirea, legilel literele,
chorografia - mtr-un cuvant istoria lor toatl?
Aeeste probleme ar fi deslu~ite pentru noil dadi scrierile bol-
trane s-ar fi pl1strat.
Noi ne propunem a da aid 0 nomenclaturii de autori vechi in
astl materie, ale dir~r serieri sunt pierdute, poate pentru totdea-
una.
§ 1. Dio
32
Aeest Dio a seris 0 carte despre fara noastrA: Istona Daciei.
Flavius Filostratul, care a trait ~i a scris pe la 230 d.Hr., face men-
,tiune de aeeastA scriere ell mare laudit4
§ 2. Slrabon
§3. Appian
§ 4. Caninius
33
Pontului, eomisarul Chi Emiliane Iii augur, aflAnd despre aeeastii.
biruin~, seria suveranuJui silu urmiltoarea epistolil de felicitare:
34
regem nihil desperantem. Super haec, actos bis triumphos: quo-
nun alter ex invicta gente primus, alter novissimus fuit..."
§ 5. Hellanicus
35
§ 10-13. Pisander, Parmenion, Dexippus, Hecateu
§ 14. Ctesias
La anii 416 i.Hr. a tr~it istoricul Ctesias26 " El a scris intre altele
Iston"a Persiei $i a Indiei (llE"pcrtKa Kat' I V8tKa), de care avem foarte
pupne Iji ciuntate fragmente27 . Aceast~ istorie in unele p~rJi ale ei
era important~ pentru topografia ~i istoria Daciei. Ctesias in d1rple
VII, VIII, X, XI, XII ~i XIII ale isloriei persice, scrisa In 23 de carJi,
dup~ m~rturia lui Fotiu care a citit-028, ne descria, precum se vede
chiar din cAteva fragmente29, expeditiunea lui Darius in Dacia
noastrii, in Scipa, cu 0 armatii de 800.000 de oameni; ne zicea cii
numele fratelui regilor scipIor de-atunci era Massa-Geta, d\ regele
scitilor se numea Scitarba; cum a trecut Darius peste Basfar ~i
peste Dunarea noastra pe poduri facule de el; cum a straMtul ~i
pe unde a umblal pe pamantul nostru In tara de jos a Moldovei,
intre Duniire, Chitila ~i Nistru; ciici, dupii cum ne zice marele
istoric Gibbon: "in Moldova regele Darius a primit de la regele
seiplor un ~oarec, 0 broascii, 0 vrabie ~i cinci s~geti, alegorie care
ne inf~~eaz~ 0 imagine ingrozitoare"30. Fotiu, care a citit istoria
lui Ctesias, ne zice c~ intre Herodot ~i el este mare divergen~31"
36
dacilor ~i a scris 0 carte in limba daca. Aceste informapi ni se dau
de dU:re insu~i Ovidiu. ~ ascul~m frumoasele sale versuri.
EI se plange di a uitat limba sa, dl a tnv~J:at ~i di serle in limba
gelica:
37
Prin tot poporul getic nu se af1~ un singur am, care Ia nevoie
s~ ~tiea exprima Iatin~te cel pupn lucrurile cele mai de trebuin~:
38
clind aud cuvinte latine~ti, gepi rad proste~te ... " IlR, p.
305.]
Trecuser~ trei ani de exil39, Ovidiu este smt s<1 inve~e limba
geticii. El ~tie sa vorbeasdi acum limba geta ~i sarmatc1!
39
Cumque ego de vestra nuper probitate referrem,
Nam didici Getice Sarmaticeque loqui.43
...Tomitaeme
Respectu eupiunt hie tamen esse sui.
Nee mihi eredideris: exstant decreta, quibus nos
Laudat, et immunes publica cera facit ...
Proxima dant nobis oppida munus idem...46
40
Ovidiu era acum de ~se ani deslarat la gep (Pont. N . § X),
d ind a compus un poem in lauda lui Augustus, in limba getica,
adaptAnd m~surile prozodiei latine la versurile getice:
41
un murmur lung s-a auzit din gura geplor." IlK, p. 337-
339]
§ 16. Tacitus
42
"Piistrez, zice el - pentru biitranetele mele, sii scriu isforia
domniei divului Neroa $i a lui Traian; timpi fericip. §i rari, in care por
gandi cu libertate ~i pop spune ce gand~ti!" "Quod si vita suppe-
ditet, principatum divi Nervae et imperium Traia";, uberiorem
securioremque materiam, senectuti seposui, rara temporum felici-
tate, ubi sentire quae velis, et quae sentias dicere licet." 53
Tacit, fiicAnd tabloul epocilor cuprinse in Istoriile sale, ne zice:
43
2. in cartea N Historiarnm, cap. LN, ne mai zice:
"Auzirea despre moartea lui Vitellius fu cauza unui nou
r~zboi. Civilis n~v~li asupra romanilor, ~i legiunile viteliene prefe-
rau dOlIUlia str~inului decal a lui Vespasian. Galii ~i reluaser~
biirb~p.a, did se auzi c~ sarrnatii ~i dacn inconjuraser,li taberele din
Moesia ~i Pannonia./I
44
departatli ca sa i se poatli acorda un grad de certitudine. EI s-a
luptat mai intai dincolo ~i apoi dincoace de Istru, in tara de jos a
Moldovei, la 332 i.Hr. EI avu de mare glorie sa bata pe gej:i ~i sa
treaca prin tara noastra. Dar despre aceastii expedipune a sa avem
pujine detalii, cate ni s-au pastrat de la Arrian, de la Quintus
Curtius ~i de la Plutarh58 • Numele lui Alexandrn Macedon, in gura
poporului nostru e vestit, ~i deja din vechime istoria lui se vorbea
prin \lira, precum ne spun letopisetele noastre".
Alexandru a fost nu numai imparat mare, dar lli scriitor. Noi
avem de regretat Epistolele sale (' EmO"ToAal), did acest mare dipi-
tan avea obiceiul sa serie toate lmprejuriiriJe, toate biruintele sale,
toate evenimentele ~i indeletnicirile vietii, precum nU1rturis~te
Plutarh, care a v.1zut ~i a citit acele epistole. Desigur dl ele cuprin-
deau pagini importante despre expedipunea in Dacia60, in aceas~
ptra de voinici, unde I-a dus nu pofta de a cuceri, dar gloria de-a fi
c~llcat pe pamantul geJilor, neam nefnvins ~i neatarnaf:61; gloria de a
fi treeut peste apele Dun~rii, peste Istru, a dirui ap~ in veehime,
impreunii cu apii din Nil, se piistTa in vase de aur prin vistierille
impiiraJilor, cu odoarele preJioase, ca semn de suveranitate ~i pu-
tere, dupol cum ne atestli boltrAnul Plutarh62.
Mai avem de jelit pierderea colrtH celei mari a expediJiunilor
lui Alexandru, intitulate Efemeridele fmpiiriite§ti (. Eq,1']Il<p[BeS' !lacr[-
AEtOl). Marele impru-at randuise doi oameni de arme ~i de geniu,
doi fruntru;i de minte ~i de palo~, pe Eumenide Candiotul ~i pe
Diodat Erythreul, ca sii Jinii sub privegherea sa un jurnal, in care se
trecea zi cu zi, cu randuialii ~i pe larg toate faptele, biitiiliile ~i
m~ciirile lui Alexandru. Plutarh a avut fericirea sii apuce acest
monument, pe care "tabida vetustas" ni I-a rolpit pentru todeauna63 .
Arrian I-a eitit ~i el64.
45
Ciitarchos, Polictet, Onesicritos, Antigenes, [ster, Aristobulos, Chares
camara$ul sau (. EWUT),EAEUs-), Ptolemeu, Antielid, Philo Thebanul,
Philippos Theagelensul, Heeateu de la Eretria, Philippos din Chaleedona,
Duris Samiotul. Plutarh i-a dtit pe topos. Mai vine apoi Aristoxenes,
care a scris 'YTTollvrUJ.aTa TTEpt· AAE~av8pou66 ["Amintiri despre
Alexandru"J, Heraclides", Calisthenes"', Eratosthenes", Dinon", Pota-
mon Lesbanul ~i 50tion71.
f;i scrierile acestea sunt toate pierdute.
§ 40. Crilon
(1 ) Pare sa fie vorba totu~i de unulljl acelalji eriton, medicul lui Traian,
despre care se vorbe;;te lji la § 130.
46
§ 41-45. Scyrnnos, Ephoros, DemetTios, Memnon
47
Franz Gotofred ne araffi 0 monedit pe care stau douit figuri
c~l~rel" (Castor ~i Pollux) cu legenda: KuXAuTLuvCiv, iar pe cealal~
parte figura Cererei81 •
Un alt autor vechi din Alexandria, Oros ('Opos-), ne vorbe~te,
intr-un singur fragment ce ne-a r~mas din scrierile sale, despre
acest ora~ KoMQTtS' c~ se nume~te astfel dupa. numele unui lac
(A[l1n~) ce se afl~ acolo, care lac Memnan, In pasajul citat de Foliu, 11
califica. de fluviu (lTOTa~Os-)82. Oros a s<;ris despre !ilrile noastre in
cMtile sale' E8vlKU83 ,
Este probabil cit or3§ul nostru Galati e 0 colonie din stra.-
vechiul or3§ de dincolo de Dunitre ealatis, venitl aid din cauza
bittiiii ce au suferit calatienii de la bizantini.
La 1837 se gru.ir~ aproape la Galati multe monezi cu Jegende,
unele KaManawv ~i altele fAAATI84.
§ 47. Alexandru
48
§ 48. Anaeharsis
§ 49. Traian
49
§ 50-53. Istorieii lui Traian (Marius Maxllnus, Fabius
Mareellinus, Aurelius Verus, Statius Valens)
50
§ 55-56. Octavius Augustus, Marcus Antonius
51
vius Augustus, viitorul Imp~rat, expediindu-l Inainte s~-l a~tepte
la Apollonia1D4•
Toate neamurile seiplor, uimite de puterea lui Augustus, i-au
trimis in dou~ rand uri soli pentru a dob3.ndi amicia sa $i a popo-
rului roman105•
Acest dar mare imp~rat, care s-a ocupat atat de mult ell Dacia,
inainte ~i dup~ ce a domnit, a seris ell de-amlinuntu.l Istoria viepi
sale, in treisprezece dirp.: "de vita sua tredecim lihris exposuit" l06,
precum ne incredinteazcl Plutarh1l17 $i Appian108, care amandoi au
citit-o. Fclrclindoialcl di in aceastcl autobiografie se vorbea multe $i
despre Dacia.
52
de volume (cad atiltea a publicat), eu am extras ceea ce era mai
demn de cunoseut, in timpul vaean~i pe care 0 petreceam la
Roma."]
53
cuprindeau faptele istorice pAnlila expedipunea romanilor contra
celplor, cAnd lulius Caesar a tntins stlipilnirea Romei pful~ in
insulele Britanice113•
Dar din aceste 40 de carli ale lui Diodor ne lipsesc carlile VI,
VII, VIII, IX, X, §i de Ia XXI pana Ia XL, cad din ele nu avern decat
cilteva mid fragmente. in una din aceste c~rp., ~i anume in cartea
XXI, se descria expedipunea lui Lisimach, regeJe tracilor, unul din
mo~tenitorii lui Alexandru eel Mare114 , contra getilor ~i a regelui
Jor Drorniehete, ~i petrecerea lui Lisimach in Gepa, dupll cum ni se
doved~te dintr-un mie fragment din aceastli carte, din care mai
rezultll c~ gepi erau traci ~i cll gepi beau vinul in pahare de lemn §i
de corn: TTOTl1PlOtS' KEpaTlVOtS' Kat C;UAtVOLS' Ka6uTTEp ~v ~Oos- TOtS
rE-Tats I IS .
Din Diodor ne mai lipsesc din cartea xvn douazeci ~i cinci
capitoie, unde se descria, intre altele, expedipunea lui Alexandru
cel Mare in Dacial16 .
Polibiu 117 a scris ~i el 0 istorie universalli tot in 40 de cllrp,
numind-o' IuTopi.a Ka6oAUCTJ. Din ea noi avem n umai 5 dirp ~i
ciiteva fragmente difuze din celelalte. Polibiu ne spune singur ell
in istoria sa el se ocupase de t,uile noastre vecine Dunllrii, de
relapunile macedonilor Cll gepi 118 • Suidas citeazi1 un pasaj dintr-
una din c,uple lui Polibiu, care trata de escursiunea (civaBpol-liJ) lui
Lisimach, regele tracilor, contra lui Dromichete, regele geplor1l9•
Este de jellt ca s-au pierdut carlile lui Diodor, ale lui Pollbiu §i
ale lui Appianl20• Ele ne-ar fi inv.1.tat multe, ~i intre altele despre
epoca lui Dromichete, regele gepIor, care se vede d1 a fost un om
insenmat pe acele vremuri ~i un mare dlpitan, clld tl gl1sim aiurea
aliat !Ii cap principal al armatei ce [0) comanda regele Pontului,
Mitridate1 21 ,
Pansanias, celebrul geograf grec, care scria pe Ia 174 d.Hr.122,
in opera sa de mare pret . E>J..aoos TTEPLTJyr)OLS, vorbind despre
statuia ~i monumentul lui Lisimach regele Tradei, ne zice cu
aceast~ ocaziune, printr-o digresiune de cateva euvinte, despre
epoca Daciei sub Dromiehete.
54
Iatit cum se exprima Pausanias: "Acest Lisimaeh a fost mace-
don, adiutantullui Alexandru eel Mare. Dupa moartea lui Alexan-
dru, Lisimaeh a fost rege al tradlor vecini eu Macedonia, adidi a
acelor traci care erau deja sup~i lui Filip ~i lui Alexandru ~i care
formea~ 0 midi parte din natiunea traca. ad afara de ceIJi, nici 0
natiune nll e atilt de numeroasa ~i de intinsa ea tracii. Nicioda~,
inainte de a fi batup de romani, ei n-au fast Cll totul supu~i. Ast~i
Trada toat~ este supus~ Romei, precum ~i toat~ tara celj:ilor, peste
tot ce merit~ a fi cucerit, pentru ca romanii au negtes madins
partite acelea pe care asprimea frigului sau natura pamc1ntului Ie
facll sterpe; dar liOi pe acolo ei s~pc1nesc tot ce poate avea a
importan~ oarecare. Odrizii au fast cel dintili popor vecin contra
citruia Lisimach a indreptat armele sale. De aicea el a lovit pe gep
$i pe regele lor Dromichete; insit avc1nd a face Cll un nearn care era
inva~t in ale razboiului, ~i care putea sa ridice mai multa oaste
decat datlsul, Lisimach s-a g~sit in primejdia extrem~, din care
abia a putut scapa cu fuga, iar fiul S~ll Agatocles, care comanda 0
parte din armata, a ramas prizonier in milna gep1or. Lisimach a
cercat in urmit sit revinit cu noi o~ti ~i mai numeroase, ca sa scape
pe fiul situ, dar a fast totdeauna batut de geti, inca.t s-a vazut neva-
it sa incheie 0 pace ru~inoasa cu Dromichete, dilnd cu mare durere
in stlipilnirea geplor partea regatului sau cea de peste Duni1rel23 ~i
pe fUca sa de sop.e lui Dromichete. Dupa alp istorid, nu Agatocles,
ci insuliOi regele Lisimach a c~zut prizonier in mc1na gerIor, iar fiul
sa.u Agatocles a negociat ~i a incheiat un tratat Cll Dromichete,
dupa. condirile de mai sus, ca si1 scape pe rege de captivitate124 •
55
ric ~i mai vechi anume Choerilus (XOLplAOS), care a scris ~i dansul
despre sad ~i toate celelalte neamuri scitice127.
Ephoros a avut de continuator pe DiylIos (!>[VAAOS) Atenianul,
care a urm~rit apoi istoria despre sei? pan~ in zilele lui Filipl28.
Acesta este Ephoros care a scris cA scijii (barbarii) sunt mai vechi
in Europa decat elenii, c~ ei sunt autohtoni in Europa ~i di ei, mai
nainte de toat'! lumea, au inventat cele trebuitoare spre como-
ditatea viepil29. Opiniunea aceasta a imp~~it-o ~i Platon, care
adaoge d. muJte din cuvintele elene sunt imprumutate de la bar-
bari, la care elenii au fost supu~i pe alocuri 130 . Trogus Pompeius a
scris: "Scytharum gens antiquissima semper habita"131 ["NeamuJ
scipIor a fost intotdeauna eonsiderat eel mai vechi"].
Acest Ephoros tmp~r~ea pe top locuitorii universului in
indieni, ethiopi, scip §i celp132.
Dar ~i istoriiJe lui Ephoros, lui Choirilos, lui Diyllos, sunt en
desa.var~ire pierdute.
Herodot serie:
56
["Gepi sunt cei mai viteji ~i cei mai drepp dintre trad."]
§ 66. Sofocle
PI Pasajul este scurtat. Textul complet este: WEvOa yap E-VlOTE f3XETTouow
OVepWTTO\JS, TOUs- J.lEV TlVOS TTlXOUS' ETTt TalS KE4KtXalS €xovrGs, Ws vUV
TWV 9PQKWV nVES TWV rnwv XEYOUllivwv ("dici aici uneori se pot vedea
oameni avatld pe eap un fel de dkiuli, ~ aeum poarW astiizi unii traci
numip gep").
57
numele acestui rege Charnabon §i Carnubut getarum rex. Lectura cea
coreeiA ar trebui limpeziUi prin criticill40 .
Iatil un rege al gep.1or, regele Carnabon, care a domnit cu mai
multe secole I.Hr. in fabuloasa epoc~ a lui Triptolem, ~i despre
care niciunul din istoricii nO§itri n-a pomenit inc3.
58
chemap mai tlirziu In ajutorul Troadei. Dar Telef, ftind voinic ~i
domnul unei t~ri armate, nu putea sliferi acestea. EI preg:iti mult.1
cavalerie ~i multa oaste. EI a adun.t ost~i din Misia supusa dom-
niei sale (~i mi se pare d. el domnea peste toa~ Misia cea dinspre
mare) ~i mai lu.1 sub conducerea sa ca aliati ~i pe locuitorii Misiei
superioare, pe care poepi ii numesc abii §i p.1stori de cai, ad.1ugand
d . se hriinesc cu laptele acestora ... Deci cc1mpia se acoperi de nea-
mUTile inarmate ale misilor ~i scipIor. Mai zice Protesilau dl
blitiilia mtre ace~tia ~i gred a fost mai cranceru. dedit toate luptele
cMe au urmat sub Troada ~i cate au fost vreoda~ intre barbari ~i
mtre geed, d ici o~tirea lui Telef era grozav.1 ~i viteazii. nu numai in
totalul ei, dar ~i individualmente, fiind capiz voinici ai Duniirii din
Satia: 1TOTUI-L0U rralBES TOU KaTe} ~Kuelav"laTpou. Misii l.1sau pe
greci sa debarce, aruncand de pe uscat s~geti !?i su1i~e cu mare furie.
Misii veneau de dincolo de Istru, ClTTO "I O"TpOU llKoVTas; se zie cil !?i
feweile misilor se biiteau de cilIare contra gredlor ca amazoane, !?i cil
fe meia lui Telet Hiera, comanda aceastii cavalerie de femei ... Protesilau
zice apoi di doarrma Hiera a fost totodata cea mai inaHil de stat
femeie !?i cea mai frumoasil din toate cate au fost vestite de fru-
moase.
$i cu toate acestea, adaugil Filostrat, Homer nu vorbe!?te nici
de viteaza misilor, nici de faptete acestea eroice, ca sa nu fie femeie
mai frumoasl1 decM Elena !?i voinic mai mare decat Ahile ... " 145
Batranul Filostrat nu se putea impaca cu dreptatea poetiIor!...
Aristofan ne reprezinta, dupa antica tradipune, pe Telef
regele misilorl46 purtand pe cap diciula numiU rrlAov, adidt ~rca-
neasca147, care !?i ast~i se conservit in portul poporului roman, !?i
pe care in vechime din toti traeli numai gepi !?i daeil 0 purtau,
precum ne zice ocularul martor Dio Chrysostomosl -48 !?i istoricii
vechi in unanimitate: dupa cum purtau !?i dacil soW lui Decepa]
(TTlA04>6POl) trimi§i sa ceara pace de Ia imparatuJ Traian ~i ale caror
statui de marmuril, cioplite din ordinul senatului roman, s-au pus
in Capitoliul Romei!?i au existat pana la 1775149 .
in Alea Arcadiei, In renumitul templu al Minervei Alee, eel
mai frumos !?i eel mai mare din toate templele Peloponezului, se
vede. pe frontonul din timpul lui Pausanias batillia lui Telef
contra lui Ahile pe campiile Caiculuil50•
59
Tot dupa Ciclul epic, amazoana Pentesilea vine ~i ea in ajuto-
rul Troadei ~i moare pe campul de balaie sub loviturile lui Ahile,
care, dezbrilcAnd-o de armura ca 5-0 prade, rilmane uimit de fru-
musetea ei ~i se pune de 0 p lange amar.
Pentesilea era din Trada, tradi de nearn - zice Arctinos dupa
Ciclul epic: 9pdaaa TO 'YEVOSl51, din care nearn erau dacii ~i
';;152 .
ge,..
174 de ani d .Hr. se vedea Inca la Delfi aproape de lfultilna
Cassotis, care se numea astfel dupa numele unei nimfe a Parna-
sului, 0 zidire frumoasil ~i mare numitli Lesche. Delienii 0 numeau
astfel, AEaXTl. pentru cit in vechime aid se aduna lumea pentru a
varbi despre trebi serioase, sau pentru a spune pove~ti. in acel
palat se pa-tra galeria tablourilor celebrului Polygnot, olerite de
cnidieni. Unul din aceste tablouri, pe care Ie-a vizitat, Ie-a v~ut ~i
Ie descrie pe toate, reprezenta pe Alexandru Paris, tanilr incil ~i
lara barba. EI bate din palme, cum fac liiranii, parca voi~te sa
cherne pe amazoana Pentesilea. Dar aceasta se ui~ la el eu dispre~
~i nu-l bagit in seama. Pentesilea era reprezentatii ca 0 tAnitrit fatit,
eu un arc seitic ~i 0 piele de leopard pe umeril53 .
Alte amazoane ni se rnai aralll ducand Intr-o zi ajutor grecilor
contra troadenilor, cAnd Priam :;;i Hector pitreau cit biruiesc :;;i
elenii cit slitbiserit aeum. Ele veneau tot dinspre Marea Neagr~,
TTPOS' T4l TlOVT41, €K TOU Tl6VTOV, :;;i dinspre Dum.rea noastritl54 •
Dramaturgii gred Eschil ~i Sofocle scriseserii. trei frumoase
piese sub titlul Aleadae, Telephus ~i Mysi, care ar fi putut sa ne fie
de mult ajutor in cercetiirile istoriei geplor in timpul Troiei, cu
toate invitluirile fantastice eu care ace:;;ti poep. 0 inconjurau155• Din
nenorocire, aceste drame sunt cu totul pierdute, :;;i avem din ele
abia pupne fragmente inutile, care servesc nurnai spre a dovedi
existen~ lor :;;i a ne face sii. regretiim incii. 0 pierderel56 •
60
~i geografia noastra veche, ne citeazit pe ace~ti autori, unii greci,
alpi romani, care top au seris despre Dacia noastra ~i pe care el ne
lncredln)eaza ca i-a citit.
Anonimul ravenat Ii num~te jilozoji: "multorum philosopho-
rum relegi libros15711 [llam recitit carple multor filozofi"], nume
care echivaleau. cu acela de aoq,Lon,s. ce grecii dadeau unor ase-
meni seriitoril58 .
!ntr-un pasaj, vorblnd despre Dacia, el zice:
["Am cint multi autori care deseriu aceastli ~ra, intre care pe
nespusul Porphyrius, pe Iamblichus, pe Livanius, jilozoji gred, dar
~i pe Arbitio, Lollianus !Ii Castorius, jilozoJi Tomani."]
61
[,,(tn aceste regiuni ale) dadlor am dtit cd odinioarii au existat
joarle mulle ora~, dintre care vom ar~ta pe uneIe", FHD, p. 581];
~i apoi adaug~:
["cei mai multi dintre cei care au scris despre aceastil tara. au
fost filozofi; dintre ace~tia.. eu I-am citit pe bietul Porphyrius, pe
Libanius, Hylas, Aristarcus ~i pe Sardoniu, filozofi greci, dar ~i pe
Castorius, Lollianus, Arbitio ~i Sardatius, filozofi romani."],
62
sa ne ineeream aeum a da cateva noJiuni despre unii din
aee~ti autori, pe eare 1i menJioneau ravenatul, ead despre eeilalp
n-am putut afla nimiea.
Porphyrius a fost unul din cei mai eminenp scriitori ai epocii
sale. EI a trait illtre 233-303 d.Hr. ~i a seris muite opuri istorice,
care mai toate s-au pierdutl64 .
Iambliclws a tr~it pe la 230 d.Hr. Din scrierile sale cele mai
multe Jipsesc165.
Libanius (314 d.Hr.), favoritul imparatului lulian ~i profesorul
SfAntului Vasile eel Mare ~i loan Gur~ de Aur, din scrierile sale
foarte multe sunt pierdute. Se pastreazllintre altele 62 MYOl foarte
interesante ehiar pentru istoriel66 .
Lollianus a trait pe la 267. Philostratus Flavius ne-a lJ!sat In
seurt biografia luj167.
Castor (anno 200 i.Hr.) din Rhodos, supranumit romanul sau
filoro manul, di.d iubea pe romani, fu eel dintai autor care s-a
oeupat de cronologie. Scrierea sa, care ni se dteaz~ ~i de Apollodor,
este pierdu~l68.
§ 83. Menandru
Acest vestit poet comic grec (anno 342 I.Hr.) a seris 108
eomedii in versuri, epistole c~tre un rege Ptolemos ~i mai muite
d1rJi in prau. Dar frumoasele sale serieri, care au servit de
modeluri lui Terenpu ~i lui Plaut, §i pe care Ie lauda atilt de mult ~i
Ie admira Pliniu169 ~i Quintilianl70, sunt toate pierdute astAzi, afara
de pupne fragmente, foarte mici ~i cele mai muite ell totul
neinf.elesel7l :
63
cunoscut decat prin imitaJiile lui TerenJiu, care a imprumutat mai
multe dintre piesele lui, cu care a Imbog~pt teatrul Romei."] [1].
64
riului Roman eu hotarele sale ~i ~rile sale invecinate. Aeest mare
monument geografie este eu totul pierdut.174
GJrneliu5 Nepos, murit sub domnia lui AUgustus175, a scris mai
multe c:irp istorice ~i geografice, care ar fi fost de mare pret ~i
pentru istoria noastd.; intre altele, trei c:irp de Cronici (Chronica)176
~i mai multe cru-p. geografiee, din care unele Ie citeant Pomponius
Mela ~i lomandes cand vorbesc despre Scipa ~i despre gep, ad~u
gand c~ Cornelius Nepos se referea la un geograf ~i mai vechi:
Quintus Metellus Celer,'"
Statius Sebosus a seris 0 geografie a Imperiului ~i 0 reJapune
despre insulele Fortunate.l78
§ 88, Sallustius
65
Alexandru era un Mrbat foarte erudit ~i frumos. Se zice ca
vorbind dmaintea imparatului despre misiunea sa ~i observilnd ca
acesta nu prea facea atenpe la cuvintele unui june, Alexandru I-a
interpelat zicilndu-i: Attende-me Caesar! ["Ascultli-ma, Cezar"] ~i ca
Antoninus, suparat de aceastli indr!izneala, i-ar fi raspuns:
66
din Scepsis ~i pe Hypsicratesl94, pe Polictite195, pe Menecrate ~i pe Ba-
lefatel96 , ~i dup~ toti ace~ti autori Strabon ne mai vorbe~te de mai
multi geograji, de ~irul iston·cilor vechi oi geti10r ;?i de iston·a getilor:
Ot TTAEtOUS' lmovoUcrLV ... Tatrra 6~OAoYEtTaL Kat TTapo. TWV QA.>..WV .. .
97
n1iv rETWV TO. TTaAmo. ...r, aA.>..ll lOTopla TWV rETWV:
Dar ~i toate scrierile acestea au pierit, ;?i ca s~ ne servim de
expresia unui geograf modern, ele au r~mas "des bvres engloutis
dans Ie naufrage de la docle antiquite"r"c~rr inghiple de naufra-
giul inv~tatei AntichiMp"].198
Acest poet liric a tr~it pe la 375 U-Ir. El a fost elev allui Platon
-'iii allui Aristotel. A scris multe ~i importante opere, intre care una
intitulat~ TT<pl TToAlTnGlv (Despre repllblici). Din toale scrierile sale
ne-au parvenit abia ca.teva mici fragmente, adunate ~i tipiirite mai
ales de Koehier, Halle, 1804, in 80.
Din scrierile TTEpL TIOALTELWV una era foarte important~ pentru
noi, c~ci ea se ocupa de traci, cuprinz;ind ~i pe gep, sub titlul
TIOAL TEla 8pQ.KWV ["Republica tracilor"], din care Isaac Casaubon
citeaza un fragment analog ell fragmentul lui Menandru, despre
care noi am vorbit supra § 83.199
67
Caius, care urma s~ comande armata de expedip,une contra per-
~ilor. In scrierile sale, Dionysios Charax s-a ocupat ~i despre sciti ~i
geJi. Dar abia cunoa~tem di acestea au existat, din menp,unea
autorilor ~i a compilatorilor antici201.
§ 113. Polyainos
§ 114. Timagetos
68
carte Dunarea noaslra linea un mare spa\iu. Opera lui Timagetos
era intitulata: ITEP't. AlI1EVWV ["Despre porturi"].
Apollonios citearl. un pasa; din ea, unde se zice c~ Istrul curge
in jos din munpi Hyperborei (KGTa¢EpETaL EC 'YTTEp~opdwv opwv),
pasa; foarte important care oe H1mure~te d1 greeii sub nume de
hyperborei intelegeau obi~nuit nordul ~rilor noastre, ~i chiar Car-
pari in susul M~rii Negre ~i a Dun~rii, unde cutreierau comertul
~i navigatorii. Se ~tie di la Or~ova Carpapi (eJenii Ie ziceau aid
Calleaz) merg pana in malurile Dunarii, prelungindu-se dincolo de
DunMe printr-un ~ir de munp. deosebip. de BalcanF04.
N-am putut afla epoca cilnd a tri1.it Timagetos; dar de vreme
ce el se citeaUi de Apolloniu, contemporan al lui Augustus, nu
mai ri1.mane indoia~ dl. a precedat ami 60 tHr.
§ 115. Marcellus
69
§ 116. Clearchos
70
nande. El citeaz ~ pe Trogus Pompeius, despre care noi am tratat sub
§ 57, cand zice cum regele geplor Taunasis a batut pe regele
egiptenilor Vesosis pe malurile Phasului211 ~i cum Cyrus, regele
Persiei, a intreprins contra reginei geplor Tomyris sau Tamara un
ruboi fatal lui:
71
care a scris in mai multe dirJi istoria geplor219; §i un monument
foarte vechi, adica 0 colecliune de legi date ge!i1or de unal din
legiuitorii lor anume Boroista, care tr~ia in timpul dictamrii lui
SyUa (an 137 i.Hr.). Textul scris al acestor legi exista - zice lor-
nande - in timpul sa.u, ~i aceas~ coIecJiune de Iegi purta numele
de Bellagines, a ca.rui etimologie este necunoscu~220.
Iomande ne mai zice ca. el a cules istoria ge~ilor §i prin
ciintecele lor vechi populare: fabulae, cantus, cantiones, despre care
ne vorbe§te §i Ammianus Marcellinus221 •
72
Iornande ne zice in sfft~it dl el a cules mai cu osebire istoria
sa in cele doulisprezece volume ale senatorului despre originea §i isto-
ria gefilor: "duodeeim Senatoris volumina de origine achlque Geta-
rum"224. Acest senator este Magnus Aurelius Cassiodorus, contem-
poranullui lornande, care in prefata sa ne zice d. a citit pe origina-
lele manuscrise ce i Ie-a imprumutat intendentul ilustrului autor:
73
Daciei zic hKvOta. Aceastli observapune are importan~ in studiul
autorilor vechi despre tara noastr~ .
Referindu-se in alt loe la Samoniclls, Lydus ne zice dupit el c~:
/lIstrnl se nume§te !stru panii in Pannonia ~i p§nii la Sirmeon, iar
de la Trada, indigenii nu-i mai dau acest nume, d numele de
Danubiu. Tracii I-au numit astfel did peste el cerul este incitrcat de
nori §i p10uit des, din cauza umiditlipi ce produce acest fIuviu. Iat1
pentru ce in limba t~rii else nume§te Danubiu, ceea ce vrea s~ zic~
aducatonll de lIon·, VE¥AOq,OPOS, precum scrie istoricul roman Sa-
monicus in cartea sa despre felunte intrebi'in dedicat~ lui Dioclepan
§i lui Galeriu cel b~tran"228.
Sub acest nume de Samonicus sau Samocus, noi cunoa~tem doi
medici §i erudip latini, tatli ~i fiu, care tritiau pe la Hnele sec. II
d.Hr. §i pe la inceputul sec. III. Tatitl, Q. Serenus Samonicus, care
este acela citat de Lydus, formase ~i poseda 0 bibliotecit de 62.000
volume! El pieri la un banchet, din ordinullui Caracalla, pentru c~
a laudat pe Geta, iubitul poporului roman, pe care mi~elul Cara-
calla I-a asasinat, precum asasinase §i pe propriul s~u parinte ~i pe
cel mai mare jurisconsult at Antichitapi, pe Papinian, pentru ca a
refuzat, preferand mai bine moartea, s~ fac~ apologia fratricidului.
Mar~ava con§tiinta a tiranului cituta pretexte de iertare Hind inge-
nunehiata sub povara blestemului! Iuda, Caraealla, Lopez §i seme-
nn lor, turba, insultit pe popor, pe oricine-~i aduce aminte de
virtutea omului vAndut de ei, insult1 crucea care merge inainte la
mormantul solu §i in turbarea lor ei varsol urgie §i hula chiar asu-
pra binecuvantlirii preotului care vine eu Hristos in inima ~i cu 0
lacrima pioasa sit zica ve~llica pomenire martirilor sfantului arnor a]
poporului ~i al tariL. Dar nu va tiicea niciodata glasul care strigii
neincetat: Cain, Cain! ce ai fiicut pe fratele ti'iuf ... Lopez! ce ai fticut pe
binefiiditontl §i Domnitornl tau! ...
Fiul lui Q. Serenus Sarnonicus a fost foarte iubit §i stimat de
Alexandru Sever ~i de Gordian. El d~rui biblioteca mo~tenitl de la
tatal s~u Imp~ratului Gordian III"'.
74
§ 132. Eudoxos
75
ull ne reste rien de tous ees ecrits, ou plutOt de toute ceUe
immense bibliotheque. On comprend a peine qu'un seule homme a
suffit 0 tant de travaux: et Pline n' etait pas un honune de Cabinet:
il a pass~ sa vie dans les emplois, sans cesse occup~ de grandes
affaires, et il est mort dans la force de rAge (0 56 ans) dans la
plenitude m~me de son g~nie!..:'234
[uNu ne r~mane nimic din toate aeeste serieri, mai exact din
toata aceasta uria~a bibliotecii. Cu greu putem in~lege cum un
singur om a putut efectua atatea lucritri: ~i Pliniu nu era un om de
cabinet: el ~i- a petrecut via!a ca funcponar, ocupat fitrit incetare ell
mari afaceri, ~i a murit in puterea varstei (Ia 56 de ani), in pleni-
tudinea geniului s~u! ... "j
Toate aeeste serieri, uria~e, Pliniu le-a l~at nepotului situ, lui
Pliniu eel Tanitr, care ni Ie enumerit ~i vorbe~ te cu 0 dreapt1
mandrie despre ele ~i despre marele situ mo~, intr-o superbit
epistol~ c~tre Macer, amicul S~U235. Citind aceastli epistolit, este cu
neputintit a nu se inchina cineva panit la pitmant inaintea acestor
uria~i ai uria~i Antichit1ti. Era natural ca 0 tarit care a produs
aslfel de Mrbap s~ domneasc~ peste lumea intreag~ ~i s~ 0 lumi-
neze, !Ji bittrfulUl Montaigne are mare dreptate sit excIame:
[/lAm v~ut !Ji in alte pitrti ~i case ruinate !Ji statui ~i cer ~i
pitmant: sunt mereu oameni! Toate acestea sunt adevitrate: !Ji toht$i
n-a$ putea sa revad atlit de des monnantul acestei Rome, atat de mari $i
de puternice, fora a a admira ~i fora a ma fnchina fn fata eil/l .]
76
contra germanilor238 , A scris ~i el despre aceasti1 lar~ ~i despre
popoarele ~i locurile ei In c~rp1e sale ce purtau titlul Comenla,;i
despre riizboaiele sale cu germanii care c~rp sunt pierdute eu totut §i
l
77
Daciei, a tritit pe la inceputul secolului V. El compusese un lexicon
enorm gramatico-geografic, care era intitulat "E6vlKcl (Gentilia,
despre neamuri) ~i al dirui simulacru ne-a parvenit in starea in
care noi avem astAzi pe ~tefan Bizantinul. Aceastl scriere se a1c~
tuia din mai multe c~rp., precum se poate vedea chiar astAzi la
litera 0, care forma cartea XXXVI! ...
Titlul actual TTfpl TTOAfWV (De Urbibus) este dat acestei scrieri
de cop~ti moderni. Un gramatic constantinopolitan, anume
Hermolau (de n-ar fi ajuns!) din zHele lui iustinian, a facut un
extras minim, 0 prescurtare din aceastl mare ~i importantl scriere,
~i astfel originalul, devenind putin c~utat, s-a pierdut. Noi pose-
d~m astu:i numai acest extras, care nici el nu este intreg cum il
formase Hermolau, precum se poate vedea la literele K ~i A. Cata
paguNl a cauzat nenorocita intreprindere a acestui Hermolau!...244
~tefan Bizantinul a mai scris lstoria goplor ~i Istoria bizan-
tiniior, precum el insu~i ne zice, dar acestea sunt pierdute in
totaP45.
78
na, posterioris unum et quadraginta reliquit. Composuit et de vita
sua octo volumina,"247
["Cat a fost imp~rat a scris cel mai mult. Si-a ales inceputul
istoriei dupa. moartea dictatorului Caesar, dar a treeut la epociJe
ulterioare ~i a mceput de la pacea civil~. A IMat doua volume
pentTu prima epoc~ ~i 41 pentru cealalt.1. A seris ~i opt volume
despre via", sa."]
79
pentru fiiea regelui gelilor Cotizo, ~i pentru chiar regele, despre
care noi am vorbit mai sus.2M
Sub Tiberiu, cea mai mare intamplare a fost n~vMirea dacilor
asupra Mesiei ~i ocuparea acestor provincii romane de dare
Daci.255
Numai sub Caligula poporul roman nu se vede a fi avut dara-
vere ell dacii, care, dispreJuind un astfel de nebun ~i frkos, tr~iau
in pace ~i Hlceau ce voiau filril sil-i supere nimeni.2.56 Armatele lui
Caligula trecuseril peste Rin in expeditiunea sa de~ilnJ:atl1 contra
germanilor; poate col ~i Dacia sil se fi resimpt de trecerea lor257,
cfuld populapi intregi mergeau inaintea iegiunilor, milturau ~i
udall drumurile ca nu cumva praful sa. supere fata lui Caius Cae-
5ar!258 ... Dar inamici nu se vedeau. Germann ~deau in codrn lor ~i
Ie era ru~ine scl-~i punil mintea ell un astfel de mamie, ell toate dt
adulatorii proclamau triumfuri, curtesanii ~i poepi dintau laude
de r~gu{Jeau ... 259
and a stat dar Claudiu ~i a scris istoria Tomanilor de la 44
i.Hr. pan~ la 54 d.Hr., de bun~ seam~ c~ vorbea despre toate
acestea, cu toate l~muTirile de care dispunea un autor impi1rat ~i
contemporan.
Cat despre comentariile lui Tiberiu, ~i acestea f~ra indoiala
narau despre Dacia, de vreme ce Suetoniu citeaza in SCUft eveni-
mentele navalirii dacHor in Mesia dupa ins~i aceste comentarii
ale imp~ratului Tiberiu.260
80
Beton a seris 0 carte foarte voluminoas~ intitulatA: StaJiuni pe
Ia ce locun· a stat Alexandru in expeditiunea sa: LTae~ot TIlS- TOU
' A'AEedvopou TTop€"las 262. Aeeast~ scriere era de mare important~
pentru noi, unde se trata despre stapunea de la !stru la geti-.
Diagnotus fii Beton au mai seris fii m~surile itinerariului intreg
al expedipunilor lui Alexandru. 263
81
numeau troglodip., adica triiiion fn bordee, dupa marturia lui
Strabon ~i Pliniu267•
Ne-au ramas mid fragmente neinsemnate din acest mare
monument al doctei Antichitlip, care s-au publicat In Excerptae
historiae (Francfort, 1559) ~i In Fragments historiques ale colecpunii
Didot, redaclate de Miller, Paris, 1848. Agathargides trata ~i des-
pre expedipunea lui Alexandru in Europa ~i in Asia268 ,
§ 146. Diophantus
§ 147. Didymos
§ 148. Damastes
82
§ 149. Pliniu eel TiinAr
83
§ 151-158. Posis Magnesiotul, Hellanieos, Philochoros,
Pherecydes, Herodoros, Bion, Menecrates, Clidemos
§ 159. Abaris
84
ceul Atenei.286 Tot Himmeriu ne spune dt Abaris a venit in Grecia
de la Islm (Dun~re) ~i de la Tanais (Don):I<JTpov Kat Tamev.'"
Aristofan (434 I.Hr.) ne incredinteazli en Abaris a calatorit in
Grecia, studiind medicina, ~i a scris 0 carte despre oracole288. tn
zilele lui Aristofan oracolele lui Abaris se citeau incit in public.289
§ 160. Memnon
§ 161. Theoxenes
§. 162. Marcianos
85
lTAOUS' lliPllaTlaS'). Din aceas~ foarte tnsemna~ scriere pentru
istoria ~i geografia Dadei antice nu avem decat pupne fraze ~i
fragmente.292
§ 163. Callistrat
§ 164. Mnaseas
86
Castor a tritit 200 ani i.Hr. EI a fost eel dintai autor care s-a
oeupat de cronoJogie. Castor a seris Islana BabtJloniei, [stana popoa-
relar ce au damnit peste man, Cronici in IX citrJi (XpovlKa), [storia
ramanitar (' PWllulKa), un suplement Ia cronicile sale (XpovlKa
ayvoTlI..lUTa) ~i aite multe.30l
Phlegon Trallianus, in zilele lui Hadrian, a scris Istoria
Universalii (Tc'.r rrpax6fVTa clrraVTaxou) in 16 volume.302
Despre Thallos ne vor~te Iulian Alricanul.303
Cephallion sau Cephalo a seris sub Hadrian, fiul adoptiv al
lui Traian (anul 76 d.Hr.), 0 istorie a lumii intregi cunoscute pftnil
atunci, in 9 carp, d3ndu-i titlul de Muze, MoDaal.""
Phavorinus, na.scut in Gallia in ora~ul Arelatu, a seris sub
Traian ~i Hadrian 0 mulJime de dirJi istorice sub titlul TTuvrooorrul
in mai bine de 8 carp, T1aVTo8arriis u).~s la-ropLlcijs ["Istorie
universala"j ~i 'EOvlKa rrpoTexvo).OY'l ~a Ta ["Introduceri emice"j,
in care aceas~ din urmit scriere el fitcea istoria tuturor neamurilor
din Europa ~i Asia care nu erau eline.305 Acesta este Phavorinus,
care a zis urmittoarele cuvinte memorabile: "trei lucruri ciudate
am vlizut in viata mea, - a fi cineva gal ~i a scrie elin~te, a fi
eunuc ~i condarrmat pentru aduJter, a avea praces cu regele ~i a
mai triti indL."306
§ 172. Alypios
§ 173. ApoUonides
87
Acest periplu se vede citat de multe ori de scaliastullui Apo-
llanios din Rhodos 308 ~i de Pliniu, care-l citeaz:1 cAnd ne zice di in
Scip.a sunt femei cu cate doU:1 pleoape la fiecare OChP09. Strabon
citeaz:1 pe Apollonides 1n cartea sa unde face descrierea Daciej310.
Apollonides a scris in timpullui Tiberiu (an 43 i.Hr.), precum
ne incredin~ea:d Diogene Laertios, care citeaz:1 ~i unele scrieri ale
lui Apollonides dedicate lui Tiberius Caesar311. Apollonides era
n:1scut in Nicea.
§ 174. Dionysios
88
Fragmentele cAte ni s-au p~trat s-au descoperit la 1515, in Alsacia,
in ~niistirea de Marbach315 .
§ 176. Simmias
89
Heeateu din Abdera, geograf ~i acesta, a trait sub Ptolemeu I
(an. 3221Hr.). EI a scris despre Dacia, 0 carte despre hiperborei322,
~i Pliniu il citeazii de mai multe orj323.
§ 181. Pisander
Pisandru a seris in mai bine de XIV dirp. des pre Thracia, des-
pre agatar§i etc. 324 Alte nopuni n-am putut afla despre acest autor.
90
pe Oeeanul Seilie ~i Oriental spre r~sarit. De aici caJatoresc pe lito-
ralul Mlirii de afarli ~i, dupa multe rataciri ~i peripepi, ajung Ia
insula Thule. Dinia dH~tore~te prin toatil Trada, apoi la massagefi ~i
1a gefi, ~i nareaz~ tot ce se atinge despre aceste tiiri (hrl 9pa.Kos Kat
MaaaayijTas Kat rETaS') ~i !arlle fnvecinate de Boreu (m:pl ~oppav).
Fotiu, f~candu-ne aceastil dare de seam~ in scurt despre scrie-
rea pierdutli astl\zi a lui Antonius Diogenus, pe care el a citit-o,
adaoge c~ acesta a tr~it cam pe Ia {impii lui Alexandru Macedon. 329
Fotiu ne vorbe~te ell aceast~ ocaziune ~i de un alt autor anterior
lui Diogenus, anume Antiphanes, care a seris despre ta.rile citate
mai sus.330
Este de trebuinta sa insemn.1rn aid ca Oceanul Seine este
Marea Azovului331 ~i di partea sa cea despre Asia se numea
Oceanui OrientaP32, Marea de aJara (mare externum) se zicea la antici
Atlantica.
§ 185. Candid us
[,.lmpllratul Leon era din Dacia, dupa cum spune Candid us."]
§ 186. Dexippos
91
2. Epitome historica usque ad Claudii imperium
3. lsIoria Scifiei (:1:KuelKc\) in mai multe carji.
"In [storia SciJ:iei~ Dexippos, ne zice Fotiu, descria pe larg raz-
boaiele ,i laplele memoTabile dintre Tomani ,; scifi. Stilullui Dexippos
era pompos ~i maiestuos. El era dar ca Tucidide, mai ales in Isto-
rUle Sdtice."334
CAtil pagub~ pentru istoria Dadei antice din pierderea scrie-
. rilor acestui Tucidide al istoriei dace, dupii cum il calificii eruditul
Fotiu!...
92
trimiteau neeontenit soli peste soli la gep.1 daci, la sciti, invodind ~i
unii ~i a1tii alianta lor. Toa~ Dacia a fost in picioare, cAnd pentru
Mitridate, cAnd pentru romani, luptftndu-se ani intregi ca aliap..338
Patruzeci de ani s-a luptat Mitridate ca un leu ell Roma cea puter-
nidi, pAn~ ce a fost zdrobit de Lucullus ~i de m~rimea lui Pompei.
In tot timpul acesta, toata Dacia ~i toata Scipa pana Ia Palus Meoti-
de (Azov) au stat in agitapune. Dromichete, regele dacilor, ~i
Oltacos, regele dandarilor de Iangit Meotida, erau aliap ai lui Mi-
tridate.339
Toate aceste tmprejuritri ~i cate altele ale acestei epoci, cu
mlllte descripp.uni de b~tiilii, de localit~p. ~i de neamuri, erau
cllprinse in Ml8plBaTtKU a lui Teucros.340
Dictatorul Romei, Sylla (136 '-Hr.), a scris ~i el despre Dacia,
despre gep ~i Scipa, in memoriile viepi sale (Commentariorum libri),
in care scria ell de-am~runtul faptele viepi sale, din care cele mai
glorioase erau de bun~ seam~ r~zboaiele Cll Mitridate,341 Aceste
memorii sau comentarii ale lui SyUa erau in 22 c~rp., ~i cartea cea de
pe urm~ Sylla a sfar~it-o Cll dou~ zile inainte de a muri.342 Sylla a
fast nu numai un dtpitan mare, dar ~i un mare amic alliterelor. El
a adus la Roma, dup~ ce a cucerit capitala Eladei, acea superbii
bibliotecii, cea mai bogata din toatii Antichitatea, despre c~piitarea
direia Cicero nu inceteazit de a felicita patria sa.343 EI a adus de la
Efes 1. Rom. renumita biblioteca a lui Apellicon, in care se pas-
trau citrp. atAt de rare indit ele nici nu erau cunocute panii atunci,
~i a~zand-o Ia Roma, a randuit bibliotec.r pe Tyrannion, gramatic
~i geograf gree, ciizut in captivitate in r~zboaiele mitridatice.344
Viteazul, mAndrul ~i luxosul consul roman Lucullus, care a
inspitimantat lumea prin puterea geniului s~u militar ~i prin
str~lucirea nespusit a luxului situ, dispretuitor mare al bog~pei345,
amic alliterelor ~i introduc~tor al filozofiei grece~ti in J:ara sa, care
a zdrobit cu viteza ~i Cll geniul situ pe Mitridate, I-a gonit panii in
Armenia, a cucerit Pontul, a b~tut pe Tigranes ~i a luat Nisiba, -
acest mare bolrbat s-a ocupat ~i el despre t~rile de dincoace ~i
dincolo de Dunolre in comentariile sale voluminoase despre riizboa-
iele mitridatice, pe care Cicero Ie citeazit eu emulap.une.346
93
§ 192. Cicero
94
2. Cicero a mai scris 0 [storie generalii a Romei, foarte
voluminoa~355. EI a avut sub ochi scrierile complete ale lui Varro,
scrHtorul eel mai cunosdUor despre istoria ~i relapunile Romei cu
toate popoareleJ56. Toate analele, top istoricii Romei i-au servit la
aceasta: analele lui Vennonius.. analele lui Fannius357. memorii.
codicili ~i acte358.. decretele senatului conservate in arhivele publi-
ce. monumente istorice ale poporului roman359.. scrierile lui Caius
Licinius Macer360 ~i alte multe.
3. Cicero a mai seris memorii despre consualtul situ in limba
greac~ (TTe:pt inraTe:ias-)36J pe care Plutarh ne zice c~ Ie-a citit.362
4. Cicero a seris apoi memon'j asupra evenimentelor din epoca
viefii sale polince (De suis consiliis).363
5. El a mai seris dup~ moartea lui Caesar memorii secrete
( ' AVEx80Ta) care se raportau mai ales la epoca morpi lui Caesar. 364
6. Commentarii causarum. Gramaticul Diomede citeau cartea
XIII din acestea.
7. Memorii secrete despre tot ce s-a petTeeut in~untru ~i inafar~
dup~ moartea lui Caesar.365 Se ~tie d. mtTe cele mai mari eveni-
mente a fost d1 dacu.. aflAnd despre moartea lui Caesar. au n~v~lit
in hotarele poporului-rege. 366
Cicero. scriind toate acestea ~i seriind despre fapte contem-
porane, a dat, precum rezultli din epistolele sale, 0 mare parte
evenimentelor Romei in leg~UuT~ eu istoria ~i geografia Daciei.
Dacii erau cunoscup lui Cicero: el vor~te despre darujii cu
fric~.367 Ce nu s-a petrecut in zileLe lui Cicero? Cu ce neamuri, cu
ce popoare n-au avut a face romanii, n-au aVllt a face politica ~i
consiliile lui Cicero? - Cu razboaiele mitridatice, cu parpi368, ell
toat~ Tracia ~i ell traeii abderiteni369.. cu ScipP70, cu germanij371, ell
galli, eu Chersonesul tracie372, ell Bosforlll cimerian37'3, ell Misia
veeina Daciei, uneori confundatA Cll dansa, unde romanii au avut
mult de fi1cut eu Cicero spre a 0 curi1ti de briganti ~i de pirap.374, eu
Dacia, ell gepi despre care politica tnteleapt~ a lui Cicero se preo-
cup~ necontenit spre a-i avea amici ~i aliap. ai Romei in timpllrile
mitridatice'i75, ell vardi ~i ell dalmap.376, ell aUobrogi377, eu bessi ~i
eu dentelep, popoare traee378 vecine ~i de un neam ell gep.i,
adeseori eonfundap. ell darujii din cauza neeontenitelor relapuni,
cand ca anap, cand ca pirap ~i trM~tori.'''
95
Despre toate aceste neamuri ~i despre tMile lor~ Cicero vorbea
in scrierile sale, pierdute din nenorocire, in geografia, in istoria ~i
in memoriile sale ...
§. 193. Parthenios
§ 194. Crates
§ 195. Callistrates
96
scipIor de la Dunare p:ina la Meotida: razboaiele sciplor eu traell.
EI a seris cum scitti au f~cut valu] ce se num~te as~zi Perecop,
lung de ~ase verste ~i larg de ~aizeci de picioare, localitate pe care
din aeeas!a eauu geografii au numi!-o Taphros sau Taphrae (,,~ant,
va}"), adilugAnd ea nearnul din familia sciJilor care loeuia aid la
Taphros se numea SataTchi sau Satorchi 384 • Intr-una din frumoasele
sale Descripliuni ('EK<PpOcrftS) din care ni s-au pilstrat cAteva frag-
mente, el descrie un tabel ce se afl~ pe malurile scitice, reprezen-
land pe furiosul Athamas, gol ~i sangera!, pe Ino inspaimantata ~i
aite imprejurari ce se rapoarHt. la istoria poetizantc1 a acestui
nefericit Athamas385 •
Scrierile lui Callistrat au pieri! ~i ele in naufragiul Invatatei
Antiehita!l ...
97
une la faptele adesea de umilire naponal~ ale contemporanilor s~i,
in patriotisrnul ~i in m~rimea vechilor rornam:
Titus Livius a scris in zecimi de dtrp despre Dacia. Dar din cele
142 de dirp ale aceshli istoric numai 35 ni s-au p~strat, ~i acestea
inc~ intrerupte ~i necomplete, dici de la cartea 9 inc1usiv pa.n~ la
cartea 21, zece ne bpsesc. Avem cateva fragmente din cat-p.1e 91 ~i
120, cateva linii din celelalte ~i sumarele redactate de un oarecare
Flonls ce nu trebuie confundat eu istoricul Florus. 390
Ce nenorocire! Tocmai d1rple care tratau despre afacerile
Daciei, despre Duni'irea §i popoarele ei sunt pierdute, ~i ca sit simpm
mai mult durerea acestei pierderi, ne-au ritmas cateva rand uri care
ne asigurii c~ acele c~r!i tratau despre Dacia,
Cartea XX trata despre afacerile romanilor cu popoarele
dunitrene, cu dadi, cu istrienii, Cll ilirii,391
Cartea LVI lTata, InlTe altele, despre luptele romanilor co
popoarele dun~rene, despre r~zboaiele pretorului M, Cosconius
·eu scordiscii. 392
Cartea LXIII lTata iara~i despre lupte la Dunare, despre bataia
ce a suferit consulul Porcius Cato de la scordisci, despre biruin~Je
consulului Livius Drusus contra scordiscilor.393
Cartea XCII vorbea despre expedipunile proconsulului Scri-
bonius Curio contra dardanilor, despre cucerirea Mesiei ~i lupteJe
crancene la llOtarele Dacie;, menponate foarte in scurt ~i de istoricul
Florus: Cun'o Dacia tenus venit. 394
Cartea XOII trata despre afacerile mitridatice, despre alian-
tele cu dacii ~i celelalte popoare de la Dun~re.395
98
Cartea XCV despre luptele romanilor la Dunare cu dardanii,
gepi, el<:. el<:.
Cartea CXXXl cuprindea razboaiele ell inpizii, dalmaJii, ~i in
Pannonia la coastele Daciei.3%
C~rtile CXXIV ~i CXXV erau mai ell deosebire dtrtile Daciei.
Ele cuprindeau riizboaiele lui Crassus contra tracilOT, odrizilof,
bastarnilor, misUor ~i gep[or, cAnd Duniirea se ro~ia de sangele
romanilor ~i al gepIor397, epoca despre care ne vorbe~te in scurt
Dia CassiUS398 .
Cartea CXXXVIll trata ~i despre luptele lui C. Piso cu tracii ~i
ell getii, la Dunare ~i la Carpap sau Balcanj399, despre care
menponeaza in cateva cuvinte istoricul Florus4oo .
Noi am notat aid numai unele din dtrple pierdute ale lui
Titus Livius care tratau despre Dacia. in sumarele lui Florus ~i in
tratatele cribeilor despre Livius se pot vedea ~i alte muJte.
Dar toate acestea au pierit. UTa stupida a unui imparat ~i zelul
fana tic al unui papit au distrus dirple lui Titus Livius. Dornitian
tmpitratul a pus mtre crimele de stat a citi cineva pe Titus Livius.
Suetonius zice cit el a condamnat la moarte ~i a executat pe Metius
Pomposianus pentru di purta ell dAnsul istoria lui Titus Livi-
US!...4tJl Papa Romei Gregoriu eel Mare, eel Slant (anno 542-604
d.Hr.) a ars toate carple lui Titus Livius, gonind ~i diind focului
prin toatitlumea catolieit pe aeest ilustru istoric, pentru eit in multe
loeuri din istoria sa se vorbea despre minuniL .. SfAntul pap11 nu
vroia sii fi existat rninuni, sii fi existat fenomene inainte de epoea
ehristianisrnului; ~i pe aeele vremi, daeii papa nu vroia, cine putea
s11 vroiaseit?402
Datorim deci pierderea eelor mai muite ciirp ale lui Titus
Livius lui Dornipan impiiratul ~i SfAntului Grigore eel Mare, papa
al RomeiL ..
99
nu erau alpi deat locuitorii Daciei noastre, cu toate inv~luirile
fantasmagorice prin care poepi ~i dup~ dan~ii unii din istorici au
diutat s~ ascund~ acest popor jericif41J3. tnsu.~i Strabon zice di
povestirea despre ~ederea hiperboreilor la munpi Rifei este 0
fantasmagorie a poetilor404.
100
nordul globului odatli cu progresul geografiei, de unde ideea c~
Iliperboreuinseamn~ "pol". Dar nimic nu e mai gr~it decat aceas"W.
interpretare, deoarece pentru greci nordul extrem era SciJia, din-
colo de care se intindea de§ertul, adid1 necunoscutul."]
~i mai Ia vale:
'Es- yaiuv TTOPCUc V eUI-lOs- WPl-laL y' 'I uTpLav VlV ...
101
Trebuie sa regreffim mult pierderea scrierilor despre hiper-
borei, din care nu mai exisla nimic. ca autorii citap au seris despre
ei, ~tim abia din rnenpunile unor istorici ~i poligrafi'1l2.
DintTe ace~ti autori, care au seris despre hiperborei, Simonides
a trait pe la 557I.Hr.413
Hierocles este necunoscut eand a tr~it414.
AnHmaclws, nMcut la Colophon, a seris in versuri muIte dtrti
istorice. EI a tr~it in secolul V tHr.41S
Protarchos Trnllianul nu cunoa~tem dind a tTilit416.
Damastes a fost conternporan lui Herodot ~i eIev allui HeUa-
mcos, celebrul geograf417 .
Metrodoros nu se ~tie in ce epoca a traitUs .
Despre hiperborei istoria ne spune muite. Hiperboreii cu
grifonii pazeau auru!' lata embIema indicand bogapile acestor
tari419. De la hiperborei se trimiteau anual daruri la oracolul lui
Apollo de la Delfi ~i de la Prasia din Attica"'". Oracolul din Delfi a
fost fondat de hiperborei, dupa marturia unanirna a intregii Anti-
chitap grece~ti. Pausanias ne incredinteaza ca 0 femeie din Focida,
anume Beo, a seris in versuri dorice istoria fond~rii acestui oracol
celebru, unde s-a inchinat odinioara omenirea intreaga, ~i citeaza
chiar unele din versurile ei ce se eantau la Delfi, dupa care ni~te
hiperborei, venind din tara lor aicea, fondara acest oracol421.
Olen de la Lycia ('m~v 6 AUKLO,j, poet mai vechi decat Ho-
mer, a scris istoria eelor doua tinere fecioare care, venind din tara
hiperboreilor, au introdus in Grecia cultuI lui Apollo ~i al Dianei,
adica al Sonrellii ~i al LUllii. Un monument la Delos, a stat multe
secole, maltat in onoarea lorl22•
Melanopos de la Curna a scris in versuri istoria Hiperbo-
reilor423.
Aristeas de la Proconnes, geograf foarte vechi, anterior lui
Herodot, a scris despre hiperborei. Desigur, zice Pausanias, el a
~tiut mai mult deeat altii despre darujii, caci a calatorit p§.na la
issedoni ~i a studiat tot ce se atinge de hiperborei424 .
o tradipune veche, acreditata de istorie, mai zice ea hiper-
boreii intr-o epoca foarte dep~rtata au scapat El1ada de invazia
galilor sau a celplor. Pausanias in zilele sale (174 d.Hr.) a vazut Ia
Pergam un tabel istoric unde se reprezenta razboiul atenienilor Cll
102
galii sau celjii ~i navalirea in ajutorul greeilor a voinicilor
hiperborei eu armatur~ grozav~, care au b~tut pe gali ~i au deter-
minat salvarea Elladei de indticarea lorUS.
\03
"L'exp~dition des Argonautes en Cholchide - zice Humboldt
- est un evenement rtel, mais envelop~ de fixions, c' est A dire de
circonstances id~ales et puisees dans I'imagination des peuples. II
n' est autre chose, si on veut Ie ramener A sa signification la plus
simple, que l'accomplissement d'une entreprise nationale, desti-
n~e A ouvrir un passage dans Yinhospitalier Pont-Euxin. La fable
de Promethee et la d~livrance du Titan inventeur du feu, pr~dite
pour I' ~poque ou Hercule visitera l'Orient, l' ascension du Caucas
par la nymphe )0 partie de la vaU{,e de I'Hylnistes<", les mythes de
Phryxus et de Helle, tout indique cette direction constante, et
marque Ie desir de penetrer dans Ie Pont-Euxin oit s' Haient dejA
hasardt3 de bonne heure des navigateurs de la Phenicie435 • La cbte
Nord-Est du Pont-Euxin, les pays des Arimaspes et des Massa-Getes
~taient fort riches. On ammassait 1'0r chez Ies Massa-Getes, source
importante de richesse et de luxe. Ce sont ces richesse qui pro-
voquerent les colonisations des rives de la Mer noire et du
Dallube.436"
104
cate ne-au parvenit ale lui Orfeu, scrierile lui Apollonios din
Rhodos 437, Valerius Flaccus, Hyginus, sunt dirp care nu sunt
str~ine istoriei noastre antice. Mult are a face aceas~ rninunat~
c~l~torie de voinici ~i de negu~tori cu Dacia ...
Pe porple str~ucitului templu din capitala lui Aetes, princi-
palul ornament sacru reprezenta expedipunea lui Sesostris contra
geplor...
Marte tnsu§i era get sau scit, dup;1 teogonia antie~, prin
urmare proteja pe scip ~i pe gep. Toate popoarele Scipei se pun In
~care: sauromapi, alanii, heniochii, bisaltii, cimmerienii, dandarizii,
hyrcanii, coralii, sindii, bastamii, drancenii, neurii, iazygii, an'maspii,
thyrsa-ge#i, c/watrii, care ac~tia din urmii. ell vr~jitoriile lor f~ceau
sa se topeasea iama gheaja pe Meotida, gepi, albanezii, gelollii ~i
tJirmurile lui Tyras (Nistru) se Impustiau:
105
Linquitur abruptus pelago Tyras ...440
106
P. Terentius Varro, supranumit Atacinus dupil numele unui
or,* sau unui rau din Gallia Narbonezil, astiizi raul Anda, amic
intim allui Properjiu, Horajiu ~i Ovidiu, tradusese ~i amplificase
pe Apollonios din Rhodos. Aceastli scriere a sa era vestitilla antici.
Dar din ea nu mai avem deca.t foarte pupne versuri, filrii nici 0
leg~tur~450.
Marianlls, sub imp~ratul Anastasius I (518 d.Hr.), a scris 0
metafrazil in versuri imabice a poemului lui Apoloniu despre
Argonaup, eu multe indepliniri culese din autori foarte vechi. Dar
~i aeeastii scriere este pierdu~451.
§ 223. Anaximandru
107
pe Jangi1 Marea Neagri1. Odrizii ~i gepi aveau 0 numeroasi1 cava-
lerie. Armata lui Sitalces se compunea din SO.OOO de os~i, din
care 17.000 cavaleria. Sitalces luii mai tarziu de nevastl pe Strate-
nicia, fUca regelui Macedoniei Perdkcas.
Toate aceste imprejuriiri Cll rela!iuni despre gep ~i scip, asupra
ciirora Tucidide treee repede, Teopomp ~i Cratip Ie descriau pe
largo Un corp de 1300 de traci-dai sau dii era incii soldap la atenieni
eu soldi1 de 0 drahmii pe zi.
Dar ace~ti au tori sunt pierdup., ~i ehiar scrierea lui Tucidide
nu ne-a parvenit intreag~. Din 13 ciir!i avem numai 8, ~i chiar
cartea a 8-a este necompletii.
108
de care, bate Tracia ~i Macedonia, ucide pe Pto)emeu Cera un,
caleA Ellada toatii in picioare, ~i galii, dupA 0 bAtiilie crancenA, sunt
invin~i ~i Se impr~~tie. cat a pnut aceast~ expedipune prin Trada,
Macedonia ~i Ellada, armata lui Brennus, lasatii straj~ la Dun~re,
se gatcevi ~i se bAtu cu getii ~i cu tribalii. Dupa catastrofa de la
Delfi ~i cerhlrile sAngeroase la Dun~re, la care lu~ parte contra
galior ~i Antigon Gonatas, impAratul Macedoniei (anno 227 i.Hr.),
galii parte au fugit ~i s-au statornicit, ascunzandu-se sub numele
neadev~rat de scordisci, la ~rmurile unde Dunolrea se une~te cu
Sava, iar cea mai mare parte au trecut cu Brennus la Byzantion ~i
apoi in Asia Mic~, unde au fondat Galatia, provincie intre Bithynia
~i Cappadocia, eu eapitala AnClJrae Galatarurn, adie~ pe romAne~te
ancorele, ajunsul, debarcatul galilor sau galatilor. Pe aee~ti gali
deseolleeap in Asia Mic~ autorli vechi 1i numesc ~i galo-greci4S8. 0
parte din ei au r~mas ehiar in Dacia ~i s-au contopit ell p~man
tenti. Scordiscii ea napune au fost distru~i mai tlrziu de dad ~i
sllpu~i ell totul dominapei dacil0l459 .
Aceastii darA epocA a a galior la DunAre, luptele cu gepi ~i
trecerea lor in Asia, Ie descria Demetrios Bizantinul in serierea sa
citatii mai sus, compusol din XIII eolrr. Este mult de regretat aceas-
tii pierdere, cAd urme de ale galilor, galatilor, multe ~i nelAmurite
pe tolrmurile noastre, d.e. in numele ora~ului Galati, GalaJanii in
jude",l Arg~, Galati in judelUl Dorohoi (H~teul reze~i), Galaleni
lac in judepIl IalomiJ:a460, ne zic e~ eereetarea despre aceastol epoc~
ar fi 0 paginol importantii pentru istoria Daciei.
109
epocit a trilit acest Demetrios, dar el desigur a fost mai vechi decAt
Strabon (an. 50 lHr.), de vreme ce Geograful il menponeazii463 •
110
§ 231-240. Sanchoniaton, Philon din Byblos (Herennius),
Theodahls, Histiaeus, Hypsicrates, Hieronim, Dills, Menandru din
Efes, Mochus, Manethon
III
§ 241. Arrian
112
Din acest fragment allui Arrian rezultlt cit armata, comandatA
de el in aceastlt expedipune, se alclttuia de armatele aliate, de
italieni, cyrenieni, bosphorieni, numizi, acheeni, armeni, trape-
zunteni, colchi, rizieni, aplanieni $I' de geJi cu leribila lor cavalerie.483
§ 242. Hippocrate
113
TTlvaKla EV OlS" KaTaYE'ypa~~Evm TuyxaVOOOlv a't 6€pnTTElm.490
114
loc autorii stnlvechi, dupa marturia lui Strabon501 §i a lui Dio
Cassius, care num~te pe geti e9vos LKu9LKOV502 ["nearn scitic"].
Aceasffi importanffi carte a lui Hippocrate ne-a parvenit ciun-
tita §i plina de lacune. Citind cu luarea aminte aceasta scriere, in
care Hippocrate studiaza influenta aerelor, a vanturilor, apelor §i a
localitaplor asupra bolilor, natura clirnatelor ealde §i umede, reeD-
mandand medicilor sa cerceteze eu multa seriozitate mai intli
localitalile ~i climatologia unde exercita medicina, - ~i, observand
ea titlul ei era mai demult: rre-pt OE-pwv. u&iTwv, TOTTWV, ciKitm:wv,
wPWV Kat xwPWV, ca, prin urmare ea eonpnea rnai multe materii §i
deserieri decat acelea eate se pastreaza astazi, ne facem 0 idee
deplina cat de mult ne lipse§te din aceasta scriere503.
Eruditul Coray ne zice Cll intristare despre aeeasta:
,,11 nous semble que Ie temps n' a respecte la partie qui nous
reste aujourd'hui de ce traile philosophique du plus grand medicin
de l'antiquite, que pour nous donner des regrets sur Ia perte du
reste"504,
["Se pare ca timpul a respectat parten care ne-a ramas astazi din
acest tratat filozofic al celui mai mare medic al Antiehitati-i numai
pentrn a ne face sa regretam pierderea restului."]
lJ5
Hippocrate ne spune di sunt rauri mari care fac ca tara s.1 nu fie
umedii..
latA in scurt 0 ochire asupra acestei serieri a lui Hippocrate,
care nu numai di nu se mai p~streaz1i. intreag~, dar este cmar
altera~ :}i intrerupta in multe locuri, cu toate incerdirile filologilor
ca sa 0 indrepte. Este destul a citi cineva § 116-117 din discursul
preliminar al eruditului Coray507, ca sa vad~ Cll dUe ciuntiri ~i
dezordini ne-a ramas mica parte din aceasta scriere.
116
mentele ri1mase ne dovedesc. Invazille Iji ri1zboaiele nesfarljite au
fi1cut si1 piari1 in tot sau in parte sute de autori armeni de 0 mare
importanfi1; apoi religia, sau mai bine zis fanatismul, a exterminat
scrieriJe cate mai sci1paseri1. SfAntul Grigorie lluminiitorul Anneniei
(anno 276 d.Hr.) a ars loate earjile din loaia Armenia eate
sd1paseri1 de incendiile ni1valitorilor Iji ale r[zboaielor civiJe510 • La
1872 LHr., Ninus - se zice - arde toate analele Armeniei..
anterioare domnirii sale. La 302 d.Hr., episcopii Armeniei ard eu
aeee~i furie toate dirple profane. La 382, apostatul Merujan ell
ajutorul regelui Persiei. ~i 1a 439 regele Persiei Yesdeguerd II.. ard
loale bibliotecile vechi. La 1064, Alp-Arslan, al doilea sultan din
dinastia SeldjukidiloT, arde vechiul or~ Ani din provincia Ararat
eu toate bisericile sale. unde se conservau sute de mii de manu-
scrise foarte vechi. La 1144 arhivele de la Edessa se prefac in
cenu~a de Omad-Eddin-Zenghi, domn de Messul. La 1292 Kalil-
Asehraf, sultan al Egiptului, arde loale bogalUle Iiterare, pe care
patriarhii Armeniei Ie adunasera in cetatea Romala la 1147, odatli
cu stri1mutarea re~edintei lor. La 1402, Tamerlan ridiei1 ~i pradi1
toate manuscrisele vechi ce se mai gi1seau in Armenia. 511
Mar-Apas-Catina a trait pe la 149 i.Hr. Valarsane, regele
Armeniei, eunoscut ~i sub numele de Mitridate I, trimise pe acest
barbat, adanc in literele latine ~i ealdeene, eu scrisori de recoman-
dare catre fratele sau Arsace eel Mare, regele per~ilor, spre a i se
desehide toate biblioteeile ~i arhivele in scop de a studia ~i serie
istoria veche. Mar-Apas-Catina. cereetindu-le pe toate, gasi intre
altele un manuscris vechi sub titlul: Aceastj[ carte s-a tradus din
limba caldaicii in limba elena din ordinul lui Alexandm Macedon §i
contine istoria vechilor striimo§i.
Dupa aeesl manuscris ~i dupa altele, Mar-Apas-Catina a
compus istoria Arrneniei ~i a nearnurilor eu care ea a stat in relap.-
une, ~i a dus-o regelui Valarsane. Din micile fragmente ale aeestei
odinioari1 imense scrieri ce ni se pi1streaza de Moisi de Khoren, se
vede cit. ea trata, intre aIte nearnuri, despre parp., galap... despre
Pont, despre bulgarii de Vunt, probabU Ventii sau Atttii care loeuiau
malurile MJrii Negre de Ia Nistru pdnii Ia Dunare,512 despre cimerieni
(Kimernos) ~i lara Ior513, despre maeedoneni ~i expeditiunile lui
Jl7
Alexandru eel MareSH. Mar-Apas-Catina citeazil mulp autori eu
totul pierduti, de ex. pe Cefalion, AbtJdene ~i alpi.
Bardessane; naseut in Siria, istoric ~i matematie, a trilit pe la
150 d.Hr. EI a seris 0 lstorie a Anlleniei ~i 0 carte despre legile mai
mullor neamuri. Fragmentele existente dovedesc eil Bardessane se
oeupa de Germania; Scipa; Amazoanele, Sarmafia, Pont, Alani,
Albani515, Zazi, Dauni, Zichi 516.
Agathangel, istoric ~i filolog armean, a trait in sec. N d.Hr. ~i a
fast secretar al regelui Tiridate ll. EI a seris lstoria Anneniei. Origi-
nalul a disparut eu totut. Ni se p11streaza a preseurtare, ~i aeeasta
foarte neeompieta517. Istoria lui Agathangel s-a bueurat de 0 mare
reputapune ~i a fost eonsiderata de armeni ea monumentul eel mai
vecm al analelor lor naponale. Agathangel trata in cartea sa despre
masagep, despre alani, despre albani, despre gop ~i prirnejdia ce a
avut de la regele lor Herta impiiratul Dioclepan, primejdie ~i spai-
mil pe care numai viteazul rege al Armeniei Tiridate I a sd1.pat, ~i
multe alte imprejurilri interesante pentru noi518 •
Faust Bizantinul, istoric ~i cronograf din familia Saharouni,
domnitor odinioaril in Armenia, tTili pe la anii 300 d.Hr. ~i fu
supranumit Bizantin pentru col a inviltat la Constantinopol. Faust a
scris 0 Bibliotecii istoricii, care euprindea Armenia ~i mai multe nea- .
muri, de la 344 p<1nil la 392. El a scris in limba elenil, dar origi-
naIul este pierdut; traduepunea armeanil dateatii din 450, dar e
mult prescurtata de copi~ti ~i are multe lacune519•
Moisi de Khoren, ilustru istaric ~i geograf armean; a trliit ~i a
scris pe la 400 d.Hr. EI a ca.Jatorit ~i a cercetat toale arhivele ~i
bibliotecile Orientului, ale Siriei, EgiptuJui, Greciei ~i Romei. EI a
seris intre altele [sloria Anneniei ~i 0 Geografie universalii, in care
citeau 0 mulprne de autori antici pierdup, geografi ~i istorici, ale
cliror nici nume nu Ie-am fi cunascut faril dansui.
Istoria Armeniei a lui Moisi de Khoren nu ne-a parvenit in
intregul ei. Avem numai trei d1rti din ea. Intreaga carte N ne
lips~te, afaril de pupne fragmente. Aceasta cuprindea epoca de la
cMerea dinastiei Arsacizilor pfina in zilele (mparatului Zenon (427
d.Hr.). Moisi a scris despre alani, Scifia, Duniirea pe care 0 num~te
Tanup, despre masager (Maskhouth) ~i despre ger.
118
Geografia sa ne-a parvenit necompletli., alteratli. mult, ciuntita
de timp ~i de copi~ti520 .
Anonimul autor armean din secolul V a scris genealogia Sf.
Grigorie Luminatorul Armeniei ~i viata Sf. Nerses. Aceste scrieri
ni s-au pasrrat, insa pline de IacWle. Totu~i din ele vedem ca
autorul s-a ocupat de popoarele scitice ~i sarmatice, de alani,
masagep, uzi, care facand 0 alianta formidabila in zilele lui Ner-
ses, Incalease Armenia (an. 374 d.Hr.), dar au fost pana la sfar~it
invin~i ~i izgonip din hotarele ei 521 .
Sa observam in treacat cu ocaziunea acestei populapi
neastamparate, gata a se bate ~j a merge oriunde dupa viteju ~j
prada, ca pe la 900 d.Hr. afUi.m inca pe uzi in Basarabia, Moldova
~i Valahias22• Ei au fost acel~i nearn cu comanii523 , in care nu ~tiu
daca n-ar rrebui sa vedem pe srramo~ii mocanilor no~tri. La 869
pecenegii ~i uzii izgonesc pe incalcatorii unguri din Moldova524 •
Uzii, pecenegii, coman;i ~i ia~ij bat ~i distrug imperiul vecin al
chazarilor pe la 1022, in conlucrare cu ru~ii, care il bat dinspre
partea 10r525. Bizantinul Glycas ne zice d. uzii sunt una Cll
pacinakipi, iar Ana Comnena ca pacinakip; $; comanii au aceea~
Iimb(i526. Porphyrogeneta ~eatii pe pacinakip. in Dacia, unde
~ederea lor incepea de la malurile noasrre dincoace de Dunare in
fatil cu Silistra:
119
Praefuit his, Graecine, lods modo Fa1ccus; et ilio
Ripa ferax Istri sub duee, tuta fuit.
Hic tenuit Massasgetes in pace fideli,
Hie arcu fisas terruit ense Getas;530
120
Din toate acestea, abia ni s-au p~trat pupne fragmente, din
care se vede dl el a scris pe hug despre toate ~rile ~i neamurile
cunoscute, intre care despre dad, sad, traci, despre Mysia, despre
IIiria ~ neamurile ei care se nunteau panoni ~ dad, despre tribali,
sauromap etc. Aceste fragmente ne spun dl galactophagii, abU, mysii
~i hyppomolgii ai lui Homer (Iliada XIII, 5) sun! seitii eu care s-a
bMut Darius peste Dun~re, ~i c~ femeile acestora sunt voinicele
amazoane, care un timp numai au fost petrec~toare la Marea Meo-
tid~ ~i care au mers cu biruintele lor pan~ la Cilida ~i ]a Atena. 534
121
sun! incA operele lui ApoUodor. EI muri la 130 d.Hr. Epoca
na~terii sale nu este bine cunoscut~. intr-o zi, Apoliodor vorbind
ell Traian despre lucrarea sa arhitectural~, Hadrian care era de fa~
i~i permise a 0 ponegri. Apollodor insult~ pe Hadrian in prezenta
lui Traian, ar~ta.ndu-i cat era de ignorant ~i necompetent in aceastl
materie. Pupni domnitori uit~ ofensele. Homer ne-a spus demult
acest mare adeviir.
[" ... ~i lumea continui1 si1 meargi1, ca ~i pa.ni1 acum ... "]
122
dUorilor de arhitectur~ ~i multli p~rere de r~u pentru pierderea
unei atat de insemnate scrieri pentru istoria Dadei. 537 [1]
123
una grec~te. Acestea sunt ell totuI pierdute, afara de putine
fragmente publicate sub titlul Cosmographia Etlzici, la Venera 1513
~i la Paris 1577. Chiar ~i aceste fragmente sunt desfigurate de
copi(;ti ignoranr. Ethicus trata ~i despre Dacia. Trei barbar erudir
in geografie s-au ocupat in timpurile noastre cu mult zel de
Ethicus: D'Avezac, H. Wuttke §i F. Pertz.
Dom I. Lucas d' Achery, doctisimul benedictin al congrega-
runii de Saint-Maur (Saint-Quentin 1609-1685), care ne-a lasat 0
scriere sub titlul Veteru11l aliquot scriptorum spicilegium (13 vol. in
4°; 1723, 3 vol. in fol.), coleere foarte prelioasa de documente ~i
acte de tot felul din evul de mijloc, publicand catalogul biblioteeii
Manastirii de Saint-Riquier (Picardia), compus Ia 831 d.Hr., ne
arata ca in acel an 831 Descrierea lumii a lui Ethicus se pastra indo
intreaga la aceasta manastire.
Ethicus a mai scris 0 carte despre comunicapile ~i drumurile
mari ale provinciilor romane, care ni s-au pastrat in parte numai
sub titlul Antonini AUgzlSti ltinerariun, §i care servea de complinire
la Cosmografia universala latina a lui EthicUS.539
§ 254. Aristotel
"a fourni Ie moule dans lequel 5' est accompli, jusqu' aux
temps modernes, tout Ie travail philosophique de l'umani~"
124
diror existen~ ne vorbesc fragmentele r~mase ~i testimoniile
biografilor s~i ~i ale mai multor autori veehi.
Aristotel a scris ~i despre Dacia in multe c~rr ast~zi pierdute.
In scrierea ITOAl TE'ial, el descrie 250 de ~ri. Toate t~rile prin
care a str~b~tut r;;i pe unde a stat Alexandru cel Mare, aveau istoria
~i descrierile lor de acest om monumental:
125
§ 255. Polemon de la Ilion
126
§ 257. Heron Atenianul
§ 258. Laetus
127
Acestea ne dovedesc cat de importante erau pentru noi
scrieriJe istorice ale lui Laetus,555
128
In urm~ Dio, obosit de osteneli ~i de r~zboaie, iar totodatl
doborAt de 0 boal~ eronic~, se retrase la Nicea, unde a ~i murit,
consaerand timpul sAu la serieri importante. CAnd Alexandru
Sever, cedAnd rug~minp1or sale, i-a dat voie sii se retrag~ in c~mi
nul situ, Dio pronuntii aceste versuri din Homer557, pe care Ie-a
scris ~i la sfar~itul CMpi LXXX a Istoriei sale:
"Jupiter a sc~pat pe Hector de s~geple, de pulberea, de
sangele, de omorul ~i de freamatulluptelor ... "
Dio Cassius a fost citpitan de frunte, istoric ~i om de stat.
Privind la nestatornicia, la pasiunile ~i la flucruapa prmcipiilor
mai multor oarneni politici din zilele sale, el zice, cu experienta sa
practicit ~i de istoric, aceste memorabile cuvinte: "Toate schimbii-
rile sunt pime de primejdie; ele rnai totdeauna aduc nenoroeiri
mari l'Irilor ~i cetal"nilor. B~rbapi de stat inl"lepp prefera s~ stea
in aceea~i stare, oricat de neperfectit ar fi, deca.t a se tAri prin
riiti1ciri nesfar~ite ... "558
DiD Cassius a seris intre altele:
1. Istoria domniei lu.i Traian
2. Getica (rETlKU), adica isloria gejilor
3. Istoria expeditiunilor §i a ciiIiitoriiIor sale prin toate ,arile
pe unde a umblat
4. Istoria lui Commodus.
Toate aceste scrieri sunt cu desiivar~ire pierdute, ~i toate erau
foarte importante pentru istoria noastrii anticii, diei toate tratau
despre Dacia.
Dar scrierea cea rnai importantii, scrierea monumentalcl a lui
Dio Cassius, este a sa lstoria Romana (' PWI-lOIKT} 'I oTopla). Ea ince-
pea de la zidirea Romei ~i se sfar~ea cu domnia lui Alexandru
Sever. Dio a pus 22 de ani pentru ea: zece ani a adunat material ~i
doisprezece a compus-o apoi! Ea era in 80 ciirp, din care ne hpsesc
cele mai multe. Cele de la inceput 36 de cclrp ne lipsesc eu totul;
abia avem pupne mici fragmente din ele, culese de Flaviu Ursin.
Oirlile aproape complete sunt de la 37-a pana la 59-a. Toate celelalte
de la 49 pan~ la 80 sunt iara~i pierdute, ~i nu avem din ele decal 0
prescurtare facutii de Xifilin ~i dHeva fragmente. 559
Multe din aceste carp pierdute tratau despre Dacia, precum
din fragmente se dovede~te.
129
Astfel cartea XXXVIII trata despre batAlia ee a suferit Antoniu
la cetatea Istria, la gurile Dunarii, de eiitre sdpi-bastarni, venip in
ajutorul misilor, ~i despre fuga lui AI.1toniu.560
Luptele mitridatice, la care luad. parte atAt de activa tradi ~i
gejii, se descriau in c~rple I-XXXVI.561
Cartea LI povestea pe larg despre ri1zboaiele romanilor in
Misia ~i in Trada ~i despre expedipunea lui Lentulus contra lui
Getison [Cotiz01, regele dacilor.562 Aid Dio, vorbind despre suevi
~i dad, sustine di suevii sunt celp iar dadi scip; di dadi ~edeau pe
ambele maluri ale Duniirii; c~ 0 parte din dacii de dincolo de
DunMe Hind vecini cu tribalii, fae parte din prefectura Misiei ~i
sunt numip de top, insa nu ~i de vecinii lor, misi, ceilalp se numesc
dad sau ge/i sau traei; c~ nearnul dade a fundat odinioarii colonie
in preajma rnuntelui Rodop. Dio vorbea inca despre ambasada ce
dadi trimisera mai inainte la Caesar; ca Caesar, nefacAndu-Ie niei a
coneesie, dacii intrasera in rela!ii intime eu Antoniu; ca dacii in
aeeastii epoca erau bantuiti de tupte ~i neintelegeri civile. Dio
descria razboaiele lui M. Crassus cu daeii ~i ell bastarnii, de nearn
seitic ~i ace~ti din urma. Bastarnii trecand Dunarea supuserii Misia
~i pe vecinii tribali ~i dardani. Crassus ii lasii in pace, dar eand ei
trecurii Balcanii 'Ii se legara de Traeia dentelep.ior, aliata Romei,
Crassus se repezi contra lor, ii goni inapoi in tara lor ~i cuceri
partea ce se numea getieii (rETtK1lV). Deldon, regele bastarnilor,
cade in lupbl ucis de insu'ji Crasslls. Apoi Crassus se gasi in
primejdie ell oastea sa, ciici bastarnii izbutira sa ocupe 0 pozipe
tare, de unde rornanii nu-i puteau scoate. Atunci Roles, regele
unei parp a gerIor, da ajlltor lui Crassus ~i bastarnii sunt batu~i
Pentru aeeasta, Roles primi de la Caesar titlul de aUat §i amic al
romanitor. Acest fragment allui Dio ne arata eii gepi, de~i un nearn,
dar formau rnai muite state deosebite ~i autonome.
Tot in aeeastli earte se vede ea Dio vorbea despre odrizi,
vecini §i amestecap in neamullor eu getii, ~i se nara ri1zboiul intre
Roles, regele geplor, ~i Dapyx, alt rege al gejilor. Crassus veni in
ajutorul lui Roles, care era aeum amic §i aliat al poporului roman,
~i dup~ multllluptll izbutir~ s~ bat~ pe Dapyx, care muri trMat de
un general al siiu. Dio ne m.ai zicea eel. Crassus se repezi apoi sa. ia
pe§tera Kira, tot in Dacia, 0 pejtera mare ~i tare, unde dupii
130
tradipune titanii b~hlti de Dumnezeu gAsiserA refugiu. Aid gepi
lui Dapyx ascunser~ bog~j:iile lor. Dup~ ce a luat aceast~ pe~ter~
prin foame, Crassus ni1vMi asupra tuturor statelor getice, afari1 se
intelege de statuI lui Roles, de~i acestea n-aveau niei 0 leg~tur~ cu
Dapyx. Crassus bate mai ales pe Zyraxe, rege al gepJor, ~i ia dupA
o lup~ sangeroasA cetatea Genucla, cea mai tare din toate cetifple
lui Dam}X, ziditi! pe Dun~re, atacand-o totodat~ de pe uscat ~i de
pe ap~. Fragmentul zice c~ a trebuit mult timp ~i multi! osteneal~
ca Crassus s~ ia Genuc1a; el avu noroc mai ales c~ grozavul rege al
geplor Dapyx era absent dus cu sume enorme de bani sA adune pe
top seitH contra romanilor ...
Apoi Dio sfar~ea cartea aceasta cu relapuni topografice ~i
etnografice despre misi, gep, dad, tribali ~i dardani.563
Cartea LV intre altele cuprindea descrierea comandamentelor
militare. Legiunea V Macedonica ~i Legiunea XlII Gemina aveau
cartierele lor in Dacia. Tot aceas~ carte povestea rAzboaiele roma-
nilor, comandap de Tiberiu ~i ajutap de Rimetalces, regele tracilor,
cu dalrnapi §i panonii, ~i luptele tot de atunci ale lui Sever, alt
general al romanitor, cu dadi §i cu sauromapi, care profitand de
aceste imprejuriiri devastau Misia.564
Cartea LXV nara cum Vespasian, comandAnd Siria, dar
dorind ImperiuJ. a trimis din Siria in Italia pe Mucianus, generalul
s~u, contra lui Vitelius; cum M ucianus, nepuffind face aceastA
expedipune pe mare, din cauza iernii, a condus armata sa prin
Capadocia ~i Frigia §i prin loatil Tracia. 565
Cartea LXVII cuprindea expedipunea §i r~zboaiele lui
Domitian contra geplor ~i dacilor, §i relapuni intinse etnografice,
istorice ~i geografice despre Dacia.566
Cartea LXXI vorbea despre expedipunile lui Marc-Aureliu la
DunAre, despre invazia lui Tarbos, domn vecin, in Dacia, §i despre
distribup.unea pAmilnturilor de cAtre Marc-Aureliu in Dacia.567
Tot aceasta trata des pre desdllecarea astingilor in Dacia,
condu~i de regii lor Rhaos ~i Rhaptos. Dacia era guvemat~ atunci
de Clemens. Astingii se supun romanilor ~i Ii se dau p~manturi in
Dacia. Se mai relatau serviciile ce iazigii fAcur~ lui Marc-Aureliu la
DunAre, pentru care eI. spre a-i r~spl~ti, Ie iertA mai multe din
conditiunile ce Ii se impuser~; el insA nu-i smti de condipunile
13l
ating~ttoare de intruniri ~i de cornert, de a nu pluti pe Dun~re cu
luntrile lor ~i de a nu sta niciodatl pe insuJeJe Dun~rii. Marc-
Aureliu Ie mai pennise a face cornert cu roxolanii, tredind prin
Dacia, ell condipunea ins~ de a lua totdeauna voie pentru aceasta
de la Domnitorul Daciei: maKlS I) • APXwv Tfjs 6aKdas ElTlTpE<M!
crCPlOlV. ["Ori de cate ori guvernatorul acestei provincii Ie va da
voie." IJR, p. 703.]
Cartea LXXII trata despre petreeerea lui Commodus in Dacia.
Commodus acord~ pacea burilor cu conditiunea de a nu se ~eza
niciodat~, nici a p~~una vitele lor, mai aproape de 40 de stadii de
Dacia. Sabinianus supune 12 000 de daci, gonip de compatriojii lor
din Dacia libera, ~i promite a Ie da p~manturi in Dacia romana. 568
Cartea LXXVII cuprindea afaceri dacice, plecarea lui Anto-
ninus din Dacia ~i trecerea sa in Tracia. 569
Cartea LXXVIII trata despre afaceriJe Daciei sub Alexandru
Sever ~i Macrinus, ~i despre numirea lui Marcius Agrippa de
guvernator ~i cap militar in Dacia ~i a lui Decius Triccianus in
Panonia, vecina Daciei.570
Nu numai citatele c~rp- ~i multe altele din istoria lui Dio
Cassius sunt pierdute, dar incil intreaga carte LXVIII, care cuprin-
dea expedipunile lui Traian in Dacia, diderea dacilor sub domi-
napa romanilor ~i colonizarea Daciei Traiane. Din ea nu avem, ca
~i din multe altele, deeal 0 foarte modestil prescurtare a lui Xifilin,
care §i ea este plin~ de lipsuri.571
132
["Daeii care coboar~ de la Istrul ce eonspir~ tmpotriva
noastrL I1R, p. 201.J
133
[II La nord de Istru cea mai mare parte a p~ma.ntului este a
dacilor" .]
§ 265. Aristocrit
134
§ 266. Tyrannion
135
§ 267. Eustochios
§ 268. Phylarchus
§ 269. Callimachus
Ka>J..lllaxOS'.. nascut in Libia la Cirena. anna 270 tHr ... poet §ci
litera tor gree, a seris nu numai poemele cate Ie cunaa§tem asMzi.
136
adic~ Epigrame, Imnuri ~i ada Ia paml Berenicei sapa lui Ptalemeu
Evergeta, care se p~streaz~ numai in traducp.unea latin~ de
Catullus (De coma Berenices):
137
Nu ne vorn ocupa de mulprnea scrierilor sale. Vorn aminti pe
aceJe care aveau raport la Dacia antic~. Si unele ~i altele sunt
pierdute. Dup~ fragmente ~i mltrturia lui Porfuiu, Dicearch in
cartea sa ~lo , <j>,),oo6cpwv (vietile filozofilor) a seris biografia lui
Pitagora ~i despre relaliile sale cu Zarnolxe al geJilor.
Scrierea sa rils tTE"ploBos (Descrierea lumii) era 0 deseriere a
lumii atunci cunoseute. EI aldUuise pentru aeeastlt carte ~i table
sau eltrfi geografice. El deseria toate ~rile de la Nord de Dunltre ~i
de Don.604
§ 272. Straton
§ 273. Plutarh
138
procurator al Eladei; Traian, intemeietorul Daciei, a profitat mult
de consiliile ~i lec)iile lui Plutarh.
Pe h'inga scrierile cunoscute ale lui Plutarh, cate s-au pastrat
pana la noi, muIte sunt pierdute, care au tratat ~i despre Dacia.
Regre~m Biografia lui Traian (TpaIavou TTaL&ta - Traiani institutio),
eu totul pierdutli607, ~i eartea TTEPI. TTOTa~wv Kat TWV EV aitTotS'
EUptOKOIlEVWV (Despre fluviile Iii mun/ii universului $i tot ce se giise!;te
fn ele).
Plutarh a mai scris LKueLKCt (Istoria Sdfiei), 9paKtKCt (lstoria
Traciei) ~i alte, precum dovedesc fragmenlele ~i poligrafii.6118
139
numea Tyrigetia dup~ f1uviul Tyras (Nistru) ~i dup~ Tyrigeli sau
Tyras-ge/i locuitorii ei. adic~ gepi de la Tyras. Aceas~ iston'e a geti-
lor de la Nistru, care formau un stat neatarnat de ceilalp. gep ~i re-
nurnit pentru comerJu] eu coloniile grece~ti de la gurile Nistrului
numite Tyrite, supuse geplor ca ~i grecii meoli de lang~ gurile Meo-
tidei610, ar fi fost pentru noi un mare izvor de !]tllnte istorice pen-
tru Dacia. 611
140
§ 277. Pamphila de la Epidaura
141
traci-crobizi; despre Dionisopolis, fondat pe hotarele sciplor §i a
crobiziIor, §i locuit de greci amestecap cu piimfinteni; despre Bizone,
colonie de barbari sau, dupa alp.i, de greci veillp. de la Mesembria.
Apoi fragmentele menponeaza Callatis, colonie de heradeop, din
zilele lui Aminta regele Macedoniei (an. 5071.Hr.); Tomi, colonie
de milesieni inconjurata de sci!i; IstTos, numit astfel de la Istru;
fluviul Tyras (Nistru) ~i ora~ul Tyras omonim fluviului, colonie de
milesieni; Hypanis (Bug), Boristene (Nipru), Olbia ziditli la conflu-
enta acestor doua fluvii, Panticapeum; despre carpizi locuitori de
la Dunru-e, scip agricultori, sad, sauromap, neuri, geioni, meop,
Marea Meotidit, Tanais (Don), sarmap, iasamap, Phanagoria,
Cimmeris ~i altele. 615
Al doiJea anonim, despre care multe nedumeriri exista intre
filoiogi, a seris 0 carte sub titJul: Periplul Ponhtlui Euxin §i ambelor
continente Europa §i Asia (TTfPl1TAOUS EU~fLVOU TTOVTOV EKaTEpwv
Twv'HTTfi.pwV, TWV Tf TTfPi. "Ti}v' Aai.av TWV Tf TTfpl TIjv'EupWITTW
TOTTWVl. Din aceasta ill se pastTeaza pupne mid fragmente. Ele
menponeaza despre Tanais, sarmap, Phanagoria, Cimmeria, Pan-
ticapaea, Duniirea, carpizi, sad, scip, Teodosia, care in limba ala-
nilor, adica fn limba taurici'l, se nume§te Ardaba, ndici'l Heptatheos (cu
§apte Dumnezei), Tamiraca, Olbia, Hypanis, Borysthene, portul
istrianilor, Tyras ora~ ~i fluviu; despre gura Dunarii numitit Psilo,
unde locuiesc tTaci §i bastarni; despre insula DunarH Peuce, ora§ul
IstTu sau Istropolis, Tomi, Callatis, tTaci-crobizi, Odessos la poaIele
Balcanului care dA la mare, despre tara geplor (rETLKll yij) ~i
alte. 616
AI treilea anonim a scris 0 carte importantl1 sub titlul:
KaTallETptGIlOs Ti)s' OtKoUliV1)S' miCJT)S' (Masu ra lumii fnrregl) . Epa-
ca in care a trl1it acest autor nu este bine cunoscuta, dar se pre-
zumc1 a fi inainte de 930 d.Hr.
Din micul fragment ce ne-a ramas, in cinci paragrafe se dove-
f
142
tasiu I. Nu trebuie s~-I confundilm cu Hesychius lexicograful,
n~scut in Alexandria in sec. III d.Hr.
Hesychiu Illustris a seris istoria universala. in ~ase p~rti
(' iUTOpta' Pw~d[Ki] KaL TTaVToOanT]) ["Istoria roman~ ~i univer-
sal~"l, care incepea la 2059 iHr. ~i se sfar~ea cu imp~rapa lui
Anastasiu (an. 518 d.Hr.). Hesychius a mai seris IT(iTPLa KWVOTGV-
TLVOurrOAEWS [Constantinopolis Origines "Originile Constantinopo-
lelui sau Antiquitates "Antichit~p"l. Din aceste avern cateva mici
fragmente, publicate de G. Dousa (Heidelberg 1596), de Meursius
(Lugdun 1613) ~i de Orelli la 1820.
Aceste fragmente ne dovedesc d1 scrierile lui Hesychius nu
erau straine pentru Dacia. EI descria, de exemplu, lupteIe infri-
co~ate (an. 657 i.Hr.) a lui Byzas, fondatorul Bizantului, cu gepi de
la Balcani fii ell Odrysses regele sciploT, care tredind Dunarea.. a
ajuns pan~ sub zidurile Bizantului. Bizantinii sc~par~ de urgie
numai prin isteJimea - zice Hesychius in fragmente - a admi-
rabilei Phidalia, sopa lui Byzas, care a supus cu bratul sau de
femeie pe Odrysses, trimitand contra lui "dinp de ~erpi". Ce fel de
dinp de ~erpi ascundea aceastll alegorie, nurnai Odrysses singur ar
putea s~ ne HtmureadL. Hesychius mai descria un alt r[Zboi intre
bizantini ~i Stromb, in care Byzas ~i aliatii $ii greci, rodieni ~i
chalcedoni, au avut a face cu puterea intruni~ a tuturor neamu-
rilor scitice de dincoace de Dun~re.
Hesychiu mai scrisese 0 carte sub titlul 'OvollaToAOYOS' (Istoria
biirbaplor ilu§tri pentrn erndipune), ale direi fragmente existente ne
dovedese c~ pierderea ei este de regretat:618•
§ 282. Diogenianus
143
["Diogenianus a seris despre rAuri, laeuri, izvoare, munti, §i 0
deseriere §i un label cu loale ora§ele de pe Intreg p~mantul"].
• •
•
Aici punem sfAr§it eereet1rilor noastre despre sen'erile vedri
pierdute atingiitoare de Dacia, c~rora "Columna lui Traian" Ie-a
acordat un loe ospetos in curs de mai mulp ani, incepAnd de la
1872. Lucrarea aceasta este necomplet~, ell cat ea este 0 lucrare
trebuind mijloaee de care noi n-am putut dispune. Campia pro-
dueJ:iunilor Antiehil~J:ii esle Intins~ §i hotarele ei sunl depMtaIe ...
Noi am f~cut numai un pas; am dorit s~ dkim altora 0 indemnare:
144
istoria ~i faptele regilor predecesori ai sAi. latn faptul eel rnai vechi
din cSte cunoa~tem despre distrugerea dlrplor. Erau ~i pe atunci
nebuni, care credeau c3 trebile omenirii trebuie s11 inceapii ~i s3 se
sfar~easdi ell persoanele lor, ~i numai dupcl ideile lor ...
Impnratul Chinei Chi-hoang-Ti (213 I.Hr.) a ordonat s~ se
ardii toate eru-tile din cuprinsul Imperiului silu, scutind numai pe
acele care tratau despre istoria familiei sale, despre astronomie ~i
despre medicinn.
Ptolerneu Soter (anno 283 I.Hr.) fundase renumita bibliotec~
din Alexandria, in desp~rJ:irea or~ului numiffi Brucchiurn. Dup~
Josephus Flavius, aceastA bibliotedi. se mclri mult sub Ptolemeu
Filadelful, fiu ~i mo~tenitor allui Soter, care aduna diTP. din toatil
lumea. Ea cuprindea 1a ineeput 200.000 de volume. 622 In ufmel, sub
Ptolemeu Evergetul II, numiira 700.000 volume.. toate originale,
dup~ cum ne incredinteaz~ Aulus Gellius, din care 400.000 erau la
Brucchium, iar 300.000 la sucursala din templullui Serapis (Sera-
peum).623 Cand Caesar cuceri Alexandria, biblioteca de la Brucchi-
urn pieri in mijlocul focului. Sucursala ei de la Serapeum fu
distrusa odatll cu distrugerea templului lui Serapis, sub Teodosiu.
Bibtioteca de la Cartagina, cand Scipio a supus cetatea (146
tHr.) a fost despretuitli ~i impr~!itiaM. Romanii nu erau inc~ mari
amatori de dirp. ~i literatura. Din mille de manuscTise g~site la
Cartagina, ei se mMginir~ a p~stra numai 28 volume ale lui Mago,
care tratau despre agricultura. Acestea fura prezentate Senatului,
~i din ordinul sau traduse latin~te. Cassius Dio de la Utica Ie-a
tradus apoi grec~te .624
Bibtioteca din palatullui Tiberiu ~i bibtioteca din Capitotiu au
pierit amandoua in incendiile din zilele lui Nero ~i Commodus.
Luptele intre cre~tini ~i p~gani au fost fatale c~rtilor. In zileJe
Sfantului Apostol Pavel, efesienii au ars pe piat~ toate bibliotecile
lor: "aductind carple, Ie ardeau fnainlea futuror, fi au socotil prejurile
lor $i au aflat cincizeci de mii de argin#!" .625
La 390 d.Hr., patriarhul Alexandriei Teofil, cugetand a
desfiin~ cinstirea idolilor in eparhia sa, provoca 0 luptli sange-
roasa intre c~tini ~i pagani. lntre aite nenorociri provenite din
aceasta turburare, templullui Serapis a ars eu imensa bibliotedl ce
conJinea. 626
145
Biblioteca Constantinopolitana, care se imboga)ise din despu-
ierile R;1s~ritului ~i ale Apusului, a fost distrusii, in mare parte, de
incendiu. La 476, sub Basiliscos, a ars superba bibliotedi fondat:i
de Teodosiu eel TArtar. Ea cuprindea 120.000 de volume rare.
Biblioteca impllratului Constantius, sporiffi de lulian ~i Valens,
cuprindea 300.000 de manuscrise. Toate acestea au pierit.627
Sfantul Papa Gregorie eel Mare, la 604, arde mli de carp ale
piigiinilor; intre altele pe Titus Livius.628
Sfilntul Gregorie lumitliltorul Anlleniei arde la 277 d.Hr. toate
dir!ile !1i bibliotecile din Armenia, toatil literatura armeana, care
era 0 comoarcl pentru istoria asirienilof, mezilor, per~ilor, grecilor..
gerior ~i a tuturor neamurilor ell care armenii au avut a face in
curs de secole.629
NclvMirile barbariloT, distrugand Imperiul Roman, au distrlls
nenumMate biblioteci.
La 640, arabii calcii Alexandria ~i ard biblioteca ei. in curs de
patru luni, b~ile ora~ului ardeau mereu la dirp.630
CAnd musulmanii au cucerit provinciile perse, mai multe
biblioteci ci\zur~ in mainile lor. Saad-Abu-Vakkas a scris lui Omar,
cerand voie a Ie transporta in Turcia; ins~ raspunsul lui Omar a
fost scurt: aruncif-le It! api'i! ~i astfel eJe pierir~.631 inc~ din zilele lui
Xerxes, per~ii adunasera CMP din toatli lumea spre fondarea
acestor biblioteci. 632
In zilele imparatului bizantin Leon III, biblioteca arsa sub
Basiliscos se inlocuise in parte eu 360.000 de volume, culese de un
colegiu de 13 profesori bibliofili. Dar Leon III fjind iconoclast, ca
sa-~i r~zbune pe ace~ti -profesori, care persistau de a se mchina
icoanelor, puse intr-o noapte de se inconjura biblioteca cu materii
combustibile §:i-i d~du fod 633
in secolele IX §:i X, normanzii au distrus mii de c~rp. Orderic
Vitali us, istoric de pe la 1150, ne descrie eu amar~ciune aceast~
distrugere: "tn mijlocul grozavelor vijeUi - zice el- care au distrus
atAtea nenorociri, scrierile autoriJor vechi au pierit in incendiile ce
inghijeau m~nastiri ~i locuinte. Pupne dUe mai sc~pasera prin
dibacia parinplor no§:tri din mAinile barbarilor, au pierit mai in
urrna din neingrijirea urma~ilor lor. Mai tarziu au urmat silinte
spre a Ie redobandi, dar eJe dispareau in cursul secolelor din
146
memoria celor vii, precum grindina ~i z~pada, care cad prin fluvn,
urmeaL1 fi1r~ a se mai intoarce cursul repede al undelor".634
Biblioteca califilor Egiplului, la Cairo, cuprindea 1200 de
exemplare ale Istoriei Universale a lui Tabary sau Abdul-Djafar-
Mohammed-ebn-Djorair, istoric ~i jurisconsult arab care a tri1it pe
la 839-925 d. Hr., ~i 0 mulpme de scrieri antice. Ea avea peste
1.600.000 de volume! ... Dar Ja 1073 lurcii revoJtandu-se, In ziJele
califului' Mostanser-Billach, au prAdat ~i distrus aceastli imensi1
bibliotecA.635
Califul AI-Mamun (813 d.Hr.) a pus de s-au tradus 0 muJpme
de autori veehi greei in limba arabi1; dup~ aceasta, el ordoni1 a se
arde originaJeJe, ne mai g~sindu-Ie trebuitoare arabilor.636
Biblioteea de Ia Tripoli in Siria, mai vestit~ deeM cea a
califilor, cuprindea 3.000.000 de volume de teologie, ~tiin!<', istorie,
tradipi, geografie. Sub cazii din familia Anunar, 0 sut~ de copi~ti
pl~tip de stat copiau neeontenit, ~i corespondenti din toate p~rtile
lumii trimiteau la Tripoli dirp originale ~i copn. Sub guvernul
acestei familii, Tripoli devenise 0 Academie, unde infloreau toate
~tiintele ~i unde veneau cu gr~mada oameni inv~tap din toate
t~rile. Dar la 1105, Tripoli ci1zu sub sti1panirea frandlor comandap
de Raimond IV, comite de Saint-Gilles. Un preot franc intrand In
edifidul biblioteeii, veni din intamplare in sala care era secpunea
Coranurilor. EI pune mana pe 0 carte ~i di1 peste un Coran;
deschide a doua, a treia, ~i vede tot Coranuri. Fanaticul preot iese
fur ios ~i declari1 ci1 tot edificiul nu cuprinde decat carli diabolice.
Francii pun foc, ~i aceasti1 lume de miriade de dlrp se preface in
cenu~~, spre lauda lui Dumenzeu ... !637
Seeolul XV s-a insemnat prin lunga ~i sangeroasa luptl a
husiplor in Boemia.638 Moldova lui ~tefan eel Mare a dat ospi-
tali tate prigoniplor religio~i; se zice chiar e~ ora~ul Hu~i dateaz~
din acea epoci1:
147
Acest seeol s-a mai insemnat prin grozava luptii mtre Franfa
~i Anglia, cand in curs de aproape 50 de ani Franla prMa ~i
indHca din toate p~rp.le. Descoperirea tiparului sosi, din fericire, la
1446, spre a sdlpa de distrugere c~rp.1e care mai r~m~sese; dar nu
de tot.
Regele Ungariei Mathias Corvin fundase la Buda 0 mare ~i
prepoasi1 bibliotec~, adunAnd ci1rp Cll cheltuieli enorme din ltalia
~i din Greda, dup~ c~derea -Imperiului Bizantin. Acest depozit de
erudipune cuprindea 0 mulpme de scrieri antice cu totul pierdute
ashlzi, dupA rru.rturia eruditului I.Al. Kohlburger, supranumit
Brassicanus, care a tr~it pe la 1500 ~i care vizitase cu de-ami1nuntul
aceast~ colecpune de comori. Dar Ia 1526, suitanul Soliman Iuand
Buda dup~ b~llI.liade Ia Mohacz, a dat foe ~i devaslll. aceaslll.
bibliotec.1.640
La mi1n.1stirea Mega-Spileon, la muntele Cyllene in Arcadia,
se ad.1postir.1 dup.1 c.1derea Imperiului Bizantin toate c.1rp,le veehi,
cate sc.1par~ de furia otomanilor. De la cea dintfti invazie a turd]or
in Trada, c.11ugi1rii greci fugind aicea din toate pi1rtile, au adus cu
dan§ii mii de manuscrise de autori antid. Mega-Spiteon a fast din
vechime depozit de ci1rp. Dar la 1600 un incendiu infrico~at
preface in cenm;i1 mAn.1stirea ~i biblioteca. Mai inainte, la 1440,
arsese inci1 bibHoteca atund in fiin~ ]a Mega-Spileon.
La 1549 Eduard IV condamn~ prin deeret ~i arde c~rp pe pia!a
public~ Ia Oxford. Apoi Cromwell d~ inc~ 0 dat~ foe bibliotecii de
Oxford, care era una din ceJe mai bogate in Europa.
In seeolul XVlI au pierit multe biblioteci importante de
manuscrise antice. Astfel, biblioteca Augustinilor de la Maienta
(1649), biblioteca din Escurial (1671), biblioteea de Ia m~n~stirea
Gemblou din Belgia ~i biblioteca de Ia m~n~tirea sfantului Anton
din Venepa (1685). Londra pierdu mai multe biblioteei bogate in
incendiul din 1666.
Prescurti1rile (Excerpta) au fost inci1 una din cauzele pierderii
autorilor veehi. Festus (Sextus Pompeius) prescurteaz~ pe Verrius
Flaccus §i se prescurteaza ~i el [cAtrel de Paul Daiconul; [ustin pe
Trogus Pompeius; Iordanes pe Cassiodor; Hermolaus pe Stefan
din Bizant, Xifllin pe Dio Cassius; ~i astfel ace~ti abreviatori
distrug scrierile citaplor autori, c.1d pup.ni se mai ocupau apoi de
148
a copia imensele volume originate, multumindu-se cu prescur-
tc1riIe lor, adesea gre~ite din ignoranta sau cWar din reaua eredintc1
a cop~tilor. Astfel originalele se impuJinau ~i pierdeau. Sub Vasile
Butgaroctonul (anno 976), un ahreviator necunoseut a slurt pe
Strahon, preseurlAnd geografia sa sub titlul stupid Chrestomapa
strabonianii (XPTJaTo~.UlTELm €K TWV LTptilXuvos rEwypacplKwv), par-
ec1 Strahon intreg nu mai era trehuitor!641 Pe la inceputul secolului
X, imp~ratul Constantin Porfirogenetul a ordonat a se face 54 de
volume de extrase: prescurfui din istorieii antiei ce se pruotrau in
biblioteea ConstantinopoIitanlt De atunei mod a a flieut de a nu se
mai copia originalele. Spre mai multit nenorocire, chiar extrasele
acestea disp~rur~ in urm~, afar.1 de Excerpta legationum. Nu mai
existau acum imp~rap. ca Teodosiu, care instituia prin legi copi~ti
dintre persoane erudite spre a copia necontenit dirple cate ince-
peau a se uza.64.2 Sunase ceasul cel rliu al Bizantului! Nu mai erau
in acea J:anl niei Belisari: tara ii ehiorase spre recuno~tint~!... Niei
impruap aIde Aurelian "mana pe sabie", niei Iustiniani, nid Teo-
dosiu II, care fonda Academie, catedre de litere, de filozofie, de
istorie, de Iuer~ri geografice !ji de drept.643 Bizantinii flU se mai
oeupau niei de literatur.1, niei de intlirirea statului, - semne
vederate de dedldere ~j de amortire. Nirnic nu e mai ingrozitor
decal tabloul administrapunii lor.'" Mihaillll (an. 842) face 0 pace
rWjinoas.1 eu ealiful Adallah-al-Mamun, ~i intre alte conditii se
leagc1 a-i da pe top autorli gred ~i latini din bibliotecile eonstanti-
nopolitane.645 Treeuse acei timpi de adev.1rat<1 libertate ~i de
erudipune, eand ~i damele se oeupau eu eopierea autorilor vexhi,
spre a-I l~sa intacti- posterititpi,Wi Bizantul se preg11tea a fi rob, e11ci
precum zice Seneca: "rand intr-o tarc1 instruepunea ~i dragostea
literelor au incetat, libertatea a pierit ~i robia este aproape... "
Pieriser11 cu mcetut ~i timpli cAnd vechii monahi se oeupau zi ~i
noapte eu copierea ~i p~strarea anticelor monumente literare ale
doetei Antiehitc1p. Monahii moderni n-aveau altii grij<1 decAt a Ie
distruge!...647
149
el~ves des manuscrites profanes; f! etait, disait Ie pontife, celebrer
de la meme bouche Jupiter et Christ. Non seulement il interdit ces
lectures, mais il ordonna la destruction des ouvrages et monuments
pafens" .64fl
ISO
scaunului g~urit (toalet~)"]"53 Imp~ratli ~i patriarhii mai aveau
tnc~ocupap.i importante. Timpul domniei lui Comnenul ~i-a lui
Andronic Paleologul, activitatea §i preocuparea patriarhilor Ceru-
larius §i loan ApTino, abia au ajuns spre a se hotMi 0 mare chesti-
une, de care parc~ atarna wtorul omenirii, adic~ ca patriarhii sa.
a ib~ drept de a purta dzme cusute cu miirgiiritare, intocmai ca §i
imp~rapi (KUTGllapya plTwllE: Va TcrayyLa).654 Trecur.1 abia 100 ani de
la aceas~ fuptii nafionalli despre cizme... !;ii patriarhii cei plini de
trufie veneau in genunchi pe pulbere sa.-§i ia investitura de la
biruitorii mahomedani, gMindu-se fericip dt Ii se invoia sii sa.rute
piciorul ~i poala vitejilor padi~ahi .. "ss
De bani era mare nevoie la bizantini. imp.1rap §i supu§i, nu
puteau cheltui pe drp, c~ci erau ~i cheltuieli suflete~ti de reglat: ei
pi1catuiau; prin urmare, trebuiau sa zideasdl manilstiri spre iertarea
plicateior lor. Vasile Macedoneanul asasineaza. pe predecesorul s~u
Mihail ~i zi de~ te biserici ~i mm~tiri pe numele arhanghelului
Mihail.656 Constantin Monomahul se tnamoreaz~ de Sclerena, care
locuia )a Cynygesium, ~i spre a ga.si un pretext de a vizita aceste
locuri, zid~te celebra mm~stire Manganii (MoVT) TWV Mayyclvwv),
cu care a s)eit vistieria in curs de mai multi ani.657 impitrap !1i
supu~i, uitasera chiar limba lor; ei nu mai scriau, nu mai vorbeau
coreet nid latin~te, nid grec~te . Citip decretele ~i autorti bizan-
tini, pe Ptohodromos, pe Tzetzes ~i pe ceilalp.658 Am zis fmpiirap §i
supu~i, d i.d astfel este experienta secolelor. Sunt mai bine de dou~
mii de ani de cand Xenofon scria: "am avut totdeauna convin-
gerea cit precum sunt capii statelor, astfel devin !1i statele" ... 659
Istoria ne adevere!1te necontenit acest adev~r.
M~n~stirile de Ia muntele Athos au fost un mare depozit de
scrieri manuscrise vechi. Mulp autori antici ne sunt cunoscup,
g~sip prin boltele seculare de Ia Athos. Dar bibliotecile de Ia acest
munte au suferit mult de devast~ri.
151
manuscripts sur parchemin, qu'ils convertirent en gargousse. n y
eut alors des milliers de preaeux ouvrages profanes, qui furent aneantis
compJetemenr' ...660
152
NOTE
153
"Lib<. II, § 143. V, § 36. 125, VI, v. 137.
26 Lalanne, Biograph. Univcrs. pag. 422. Paris. 1853.
Zl Ctesias, Histor. Pers. et [ndic. fragm. edit. Boehr. in f. 1824.
28 Ex Ctesiae Cnidil Persicis apud Photium, Cod. LXXII, pag. 106.
29 Fragmentum XXIX. § 16 ex Photio reprodus in Appendic. Edit. Paris
1844 pag. 49 lui Herodot. - Compo Herodot.libr. IV, § 131. Vezi ~i Fotino,
[staria Daciei, tom. I, pag. 63.
30 Gibbon, Histoire de la Decadence de l'Empire Romain, tom. I, pag. 615. Edit.
Paris, 1848.
31Codex LXII, pag. 106.
32 Solus ad egressus miS5U5 sum septemplici Istris ... Trist. n. - Pont. VIII.
eleg. 1. -libr. II, eleg.IV.
33 Trist. libr. HI. eleg. XlV.
34 Trist. libr. III. eleg. IX.
35 lb. eleg. X.
l6 Trist. libr. V, eleg. VII.
371bid.
" lb., eleg. X.
39 Trist. V. X.
40 Uhf. V. eleg. XII. - ~i Pont. Iibr. III, epist. II, verso 40.
41 n. epist. VII.
Pont.
42 Pont. It IX.
43 Pont. III, II.
44 lb. epist. II.
45 Pont. IV. II.
46 Pont. IV. epist. IX.
47 Pont. IV. epist. XIII.
48 lb., epist. XIV.
49 La Harpe, CoUTS de litterature, tom. V, pag. 21.
50 Plutarch, Vita Alexandri § XXVI.
51 Charles Louandre, Notice sur Tacite.
52 Montesquieu, Esprit des lois, livre XXX, chap. net IV.
53 Tacit. Historiar. libr. t cap. 1.
54 Tacit. Historiar. libr.i., cap. 3.
55 Tacit. De Moribus. German. cap. 1.
56 Vezi Daunou, Biographie de Tacite.
57 Herodot. Historiar. libr. II, cap. 103.
58 Vezi despre expedipunea lui Alexandru in Dacia Arrian. Expedit.
Alexandri Ubr. I, cap. 3-5. Quint. Curt. Ubr. I, cap. XII in supplem. Freins-
hemii Carta Geograf in edit. lui Arrian de G. Raphelius, Arnstelodami
154
1757. - Gibbon, Decadence de l'Empire Romain, cap. XXVI, tom. 1, pag. 615.
- I. Bake, Specimen Academicum inaugurale exhibens Commentarium Geogra-
phicum in Arrianum de Expeditione Alexandri, Lugduni Batavorum 1828. -
Fotino, [storia Daeiei, tom. I, pag. 67-69. - Strabon libr. VII, pag. 208 edit
Paris 1587. - Plutarch. in Vita Alexandri Magni, c. XI. - 5t. Croix, Examen
critique des historiens d'Alexandre Ie Grand, Paris, 1814 in-4. - Menn,
Meletematum hisloricum specimen duplex, Bonnae 839 etc.
59 Miron Costin, ap. CogaJniceano, Letopisi/. Moldovei tom. I.
60 Vezi Plutarh, in Alex. cap. VII. XVII. XXVII. XXVIII. XXXlV. XLI. XLII.
XLVI. XLVII.LV. LX. -.i ra'~,' EA).~vLK~ ~1~Al oQ,jK1l, tom I, pag. 259. 260,
edit. Veneto 1807.
61 Arrian, libr. 1, cap. 4 et Curt. ubi supra.
62 In Alexandro, cap. XXXVI.
63 Ibid., cap. LXXVI, LXXVII ~i notele lui Pieron.
M Arrian. Exped. Alexandri libr. VII, cap. XXV. XXVI, pag. 539 edit.
Amstelodam. 1757.
65 Plutarch in Vita Alexandri, cap. 46. 8. 15. 16. 18. 20. 24. 44. 70. 75.
66 Plutarch in Alexandro cap. 4.
67Tb. cap. 26
681h. cap. 27. 33.
69 Ib. cap. 31.
70 lb. cap. 36.
71 Ib. cap. 61.
72 Lalanne, Biogmph. pag.602, 1298, Paris 1853.
73 Vezi Freinshemius, Supplem. in Curt. Iibr. I, cap. 5 ~i 12, pag. 102, 113,
edit. N isard, Paris 1850. - ~i Schmieder, Comment. in Curt. Goetingue,
1803, in 8.
74 Lalanne, loco citato pag. 422.
75 Vezi Suidas, Lexicon in AnOtooq.lOVtO, pag. 173. edit Mediolan. 1498. -
Stephan. Byzant. in rnla, tom. I, pag. 136 edit. Lips. 1825 ~i Holstenii
Annotationes in Stephan. Bysant. - tom. II, pag. 181. - ~i Thomas Pinedo,
Cammentariolus auc/orum in Stephan. Bysant. tom. IV, pag. 27.
76 Hudson, Geographiae veteris scriptores graeci minores, tom. II, pag 9, edit.
1703.
71 Lalanne, loco dtato, pag. 46.
78 Despre Ephoros vezi Diodor. Sicul. libr. XVI. ~i Pinedo Comment.
auctornm in Stephana Bysant. tom. IV, pag. 37.
79 Vezi Scymni Chii fragm. TIEPtllYllO"EWS', in edit. lui Steph. Bysant. din
Lyps. 1825, in 4 vol. cu adnotapunile lui Holstennius, Berkelius Iji Pinedo.
110 Phot. Myriobiblon Cod. XXII.
155
81 Vezi despre toate acestea Holstenii Annolationes in Stephan. Byzarlt. tom.
n pag. 230·231 . Monede cu Castor ~i Pollux ~i legenda I ITP I H (Istria), de
argint, s-au g~sit in asta-var~, 1872, in preajma ora~ului GalapVezi artico-
luI meu in Journal de Galatz, no. 15 din 13 august 1872
82 Holsten. loco citat. et 'ETUllOAOYLKC)II TO l1E:ya, pag. 254 in KaAAans,
edit. Venet. 1710.
83 Vezi Suidas ~i Pinedo Commentar. pag. 768 in Stephana.
84 Le Glaneur Moldo· Valaque, tassy, 1841, pag. 46-53 ~i G. Assaky, Nouvelles
historiques de 1a Moldo·Roumanie, pag. 27. lassy 1868.
85 Vezi Suidas in Anaximenes!ji Pausanias, Heliac. cap. XVIII, tom. III, pag.
354-359 edit. Clavier, Paris 1820.
86 Diodor. Sicul. libr. XV, cap. LXXVI, LXXXIX. edit. C. Muller, Paris 1844,
tom. II, pag. 51, 60.
81Steph. Byzant. tom. I, pag. 212~i Pinedo, Commentar. tom. IV, pag. 4.
88 Steph. Byzant. in ~ A[3LOL.
89 Iliad. XIII, verso 6.
90 Frag. LXXII. edit. E.A.l. Ahrens. Paris, 1842, pag. 192 ~i Enstath. Schol.
Homer. pag. 916. 24.
91 Vezi Stephan. Byzant. in "i(Hplavl8fS,!ji Holsten. Annolat. tom. II pag.
319. Scipi erau foarte cunoscup la Atena. Capitala Elladei intrepnea 0
gard~ de sciti pentru siguranta ei public~ (Aristofan in Acharnan. vers. 54.
Schol ibid. - Suidas in ToeoTT\S". - Maeurs Ceram. Gem. cap. 10 § 132)
pentru a asista pe magistrap Ia executarea sentintelor ~i la pnerea bunei
ordini in Adunarea General~ ~i ceremoniile publice (Aristofan in Lysistrat.
verso 434. Vezi ~i Voyage de jeune Anacharsis en Grece).
92 Diogen. Laert., De dogmatibus et de vitis clarorum philosophorum, Iibr. I,
caput. VlIl, § 2, pag. 68-71, edit. Lipsiae 1759. - ji libr. VIlI, cap. 1.
93 ra(~,' EM~v<K~ ~l~),WO~"'1, tom. I, pag. 139,
94 Vezi Priscian. Commentariornm Grammaticorum Iibr. XVI. - libr. VI, pag.
205. Edit. Mart. Herz. Leipzig 1855-1858.
95 Vezi Ael. Lamprid. in Vita Alexandri Seven, cap. XLVII. - AeJ. Spartian.
in Vita Adrian. cap. II.
% Plin. Secund. Panegyric. in Traian. cap. XI, XII, XIV, XVI. - Tacit. in
Agricol. 39, 41. - Sueton. in Dominan., 6. - Dio. Casso libr. LXVI, § 6, 7. -
Oros, libr. VII, § 10.
W V. Duruy, Histoire Romaine, pag. 450,477, Paris 1855. - Armoniosul poet
francez Esmcnard a scris la 1807 0 frumoasil oper~ l£ triomplle de Trajan
(muzica lui Lesueur), care a avut 100 de reprezentapi (Bouillet, Diet. his lor.
pag. 617, 1899),
156
98 Plm. Secund. in Panegyric. Traiani, cap. XX. - lust. Lips. ~i not. in edit.
Nisard, pag. 788, Paris 1853.
99 Fran~. de Champagny, Les Cisars, tom. I, pag. 164, 174, 179. - Sueton. in
luI. Caesar. , 89. - Velleius Patercuius, II, 69. - Cicero, Epist. ad Atirum XIV,
10. - "Les conjures ont tous fini malheureusement leur vie. Une
vengeance celeste punissait fes meurtriers de Cisar et proscrivait leur cause".
["Top conjurafii ~ i~au incheiat in mod nefericit viata.
cereasdi pedepsea pe uciga~ii lui Cezar $i condamna cauza lor."]
° nlzbunare
(Montesquieu, Grand. et. deead. XIII). - "e'en etait fait de la cause des
conjures: Cesar mort les avait vencus" [IICauza conjuraplor era pierdutli:
Cezar, mort, ii invinsese."] (Champagny, r, 166). - Michelet, Histoire
Romaine, republique, tom. II, pag. 353.
"0, Julius Caesar! Thou art mighty yet!
Thy spirit wakes abroad and turns our swords
Into our own proper entrails ... "
(Shakespeare, lulius Caesar).
100 In re militari et commutavit multa, atque etiam disciplinam severis ~
sime rexit. (Sueton. in August. XXIV).
101 Sueton. in A ugust. LXIlI.
102 Sueton. in August. XXI. - Appian. De rebus lllynds, cap. XXII, XXIH. -
Strahon, Geograph. Jibr.Vn, cap. III, § II. - Eutrop. VII, § 8.
103 Duruy, Histoire Romaine, pag. 382.
104 Sueton. in August. cap. VIII. - Strab. VII, 3, § 5. - Apollonia, or~ in
preajma Daciei: Strab. VII, 6, § 1.
105 Sueton. in August. cap. XXI et. not. in edit. Panckouke, Paris 1830, tom.
I, pag. 320.
106 Sueton. in August. cap. LXXXV.
107 Plutarh in Vita A nton., cap. XXII.
108 Appian. De rebus lllyrids, cap. XIV, XV, XXII; De bellis dvilibus, libr. IV,
cap. CX, et libr., V. cap. XLV.
109 Lalanne, Biograph. Univers., pag. 1270.
110 Revue des deux mondes du 15 Decembre 1871, pag. 817.
m ruslin. in Praefat.
112 Iustin. Histor. ex Trogo Pompeio, Ubr. I, cap. I-VI. Vezi despre Trogus
Pompeius importantisima dizertapune a lui A.M. Heeren, De Trogi
Pompeii ejusque epitomatoris /ontibus et au.ctoritaie, in Comment. Sodet.
Gotling. tom. XI.
113 Dieder. Sicui. Biblioth. libr. I, cap. IV, $i ru(h' EAAllVltol I3tP.\LOO~K1l,
tom. I. pag. 320-323.
114 Anne 282 i.H r. - Lalanne, op. dt., pag. 970.
157
115 Diodor. fragm. libri. XXI, cap. 12. Excerpta Vatic. p. 44, 45. Excerpt. de
virl. p. 559, 560. ed. Paris 1844, t. 2, p. 427, 428.
11 6 Diod. 1. XVII, cap. 83, not. in ed. laud. t. 2, p. 189 et in indicis, cap. 19,
34, t. 2, p. 646.
11 7 Lalanne, lac. cit., pag. 1267.
118 Polyb.libr. I, cap. n, libr. V. cap. LXXIX. X; libr. IV, cap. XLI.
119 Polybii (ragm. grammatica ex Suida in Polyb. Hislor. edit. Didot, 1839,
tom. II, pag. 160, § 14. ra'~,' EAA~VlKi] ~l ~Alo01\KTl, tom. I, pag. 310-312.
120 Despre Appian vezi supra § 3.
121 Appian. De bello Milltridatico, cap. XXXII, XLI.
122 Lalanne, Biograph. Univers., pag. 1215.
123 IaUi cauza pentru care unii istorici numesc pe Dromichete sau Doricete,
regele geJilor, de rege al Tradei, in urma anedrii unei pilrr din Tracia
ca:rre Dacia sau Cera, vezi lustin. Jibr. XVI, cap. l.
124 TI01X1uvlas ,' EAAc100s TIE"PlTlYTJ<JE"WS, ' ATTlKO , cap. lX, edit. Clavier, Paris
1814, tom. I, pag. 59, 60, 68. - Confer Strabo. Geograph. libr. VII, cap. III, §
8. 14. - Pe acele vremi dadi ~i gepi la un loc puteau dispune de 0 armata;
de 200.000 oameni ca s-o trimita: peste hotar, fa:ra: a conta osta~ii ce
rilrnaneau incluntrul ~rii (Strab. loco cit. libr. VII. cap. III, § 13).
125 Lalanne, op. cit. pag. 523.
l26 Vossius, De historicis graecis, Jibr. 1, cap. VII, ~ i Pinedo, Comment. in
Steph. pag. 761. - Diodor. Sicul.libr. XVI, § 76.
127 Strab. Hbr. VH, pag. 209, edit. Paris 1587.
128 DiodOT. libr. XVI, § 76.
129 DiodoT. I, § 9.
130 Plat. in CrahJIl. cap. XXV, XXVI. Vezi articolul meu Limba Romaneascii,
publicatin V. Alexandri, Romania litterarii din 1855, no. 2h, pag. 305-310, ~i
reprodus de Ubicini in prefata la Grammaire de la langue Roumaine par
M ircesco, Paris, 1863, pag. I-XXVI.
131 Justin.libr. II. § 1.
132 Strab. Iibr. XI, 507. - Vezi fragm. lui Ephoros in K OOll Q 'J VBLKOlTAI:Uo-LS.
edit. Bern. de Montfaucon in Collect. Patrnm Graeconun, tom. II, pag. 1.
133 ra'~.' EAA~VlKi] ~l ~Alo01\KTl, pag. 401.
134 Strab. VII, 295, 303, 305.
135 Herodot. Iibr. I, cap. XCIII.
136 Vezi supra § 1, ~i Beule, Tirus et sa dynastie, pag. 313.
137 TIE" PI. TOl) aXTJ~WTOS, AOy. LXXII, tom. Ill, pag. 284 edit. N. Duca,
Vienn. 1810, aici vedem ciiciulile dacilor care numai ei Ie purtau din top
tracii: rhm lTlA0q,6pot. Opq.KWV, rnai zice Dio Chrysostomos (tom. III, pag.
284 edit. laud.).
158
". Apud Strab.libr. VD, pag. 205.
139 Lalanne, Biograph. Univers., pag. 1450.
140 Vezi Herodian. II, pag. 9. 29. - Lobeckius, Aglaoph. pag. 215. 1351. -
Hygin. Astran. II, 14. - Sophoclis fragmenta, no. 339, pag. 313, 311, 315.
edit. Didot, Paris, 1842.
141 Vezi Casaub. in Athen. libr. VII. cap. m. pag. 301. - Voyage du jeune
Anacharsis tom. VIll. pag. 28. tom. IX. pag. 7. - Fabric. Biblioth. graec.libr. I,
cap. XVII.
142 Bouillet, Dictionn. d'I,istoire, pag. 755. PAris, 1869.
143 Homer. Iliad. XI. verso 510-515. - Cyclicorum poetarum fragmenta excerpta
ex Procli grammatica Chrestamalia, pag. 582, 583. - Pausan. libr. III, cap. vn,
tom. II, pag. 221, edit. Clavier, Paris 1817.
144 LalaIUle, Biograph. Univers., pag: 1243. - ra.(T}.' EUT\vucT) ~L~LOO~KT!,
tom. II.
145 Vezi <Pt.;\OOTpaTou· HpuiiKOs. cap. XXVIII-XXXVII, in Philostrat. Lemn
Omnia, edit. Fed. Morelii, Paris, 1608, pag. 282-85. - Despre abii!li misi, in
legiUura lor ell getii, vezi Strab.libr.Vn, cap. OJ, § 2-4.
146 C~ Telef ell misii s~i erau ge~i, vezi!li pe Strab.libr. XU, cap. VIll. § 1.
147' APlOToq,.' Axapv. verso 430, 430-440. - BchpaX ., verso 855, 864. NEq,EAOL,
verso 922 !Ii schol. gr. in Aristoph. Ran. 842, 846, 855, 864. Acham. 555, 439,
440,472, pag. 15, 120, 17, 299, 300 edit. Dubner Paris 1845.
148 Orat. LXXII. cap. 2
149 Petro Patrie. Magistr. de Legationibus XXXVIII-XXXIX. Zonar. Annal.
tom. II rag. 200 edit. Basileae 1557. - $incai, Istor. Rom. tom. I, pag. 5.
150 Pausan. IV, 45, tom. IV, pag. 532.
151 Cycli fragmenta, pag. 583, edit. Didot, Paris 1837. - Conf. Strab. VII.
295,303,305. - Herodot. libr. l. XCIII. - Phot. Cod. CCXXXlX.
152 Cit getii erau trad, vezi!li frumoasa narapune a lui Vergiliu Aeneid. libr.
III, verso 13-36.
153 Vezi Pausan., <fuJKlKO. libr. V., cap. XXXI, tom. V, pag. 481482. - in
Trada au existat lei in vechime, dupa cum rezulta din istoridi antid.
Herodot. VII, cap. 126. Pausan. n. 5, t. III, pag. 257.
154 Dion. Chrysost. Orat. tom. I, pag. 297, 296 edit. laudat. - Steph. Bysant.
in 9r!i3ui.S' pag. 308. - Arrian. in Exped. AI. IV. 15.
155 Strab. XII. cap. VIIl. §§ 2. 4.
156 Vezi Aeschyli fragm; in Telephus et Mysi, ~i Sophoclis fragm. in Aleadae
et Mysi sive Telepl1us, pag. 246-247,351-355. edit. Ahrens, Paris 1842.
157 Ravennatis Anonymi Cosmographill, edit. Seralini 1860, pag. 2
158 Vezi Philostrati Vitae Sophistarnm.
159 Ravenn. pag. 171.
159
160 Loco citato in nota 11.
161 Ravenn. Cosmograph. pag. 179, 205, 221, 422, 168, 185, 29.
162 Op. cit. pag. lBO, 186, 193, 200, 203.
163 Op. laud. pag. 32.
164 Lalanne, Biograph. Univers., pag. 1274. - Eunapius, Vito Porphyrii. -
rOCll, 'EAATjlllK1l [3l[3Aw0l'JKTJ. tom. II, pag. 74-76. - Thoma Pinedo, Comment.
Auctorum in Steph. Bysant. pag. 772.
165 Eunap. in Vito Imablici. ~i Fabric. Biblioth. graee. libr. IV. cap. XXVIII.
tom. V, pag. 282.
166 ra'~ .· EAA~V'K1'i ~t~A"'(JJlKl]. tom. n, pag. 124-127.
167 Pi. Philostrat. Vitae Sophistarnm Jibr. I, cap. xxm.
168 Lalanne loc. cit. pag. 314. - Suidas in KUUTWp. - Vossius, De historicis
graecis, libr. I, cap. XXIV. - lonsius, De seriptorib. hislor. philos. libr. Il, cap.
XV. - Apollodor.libr. II cap. 3.
169 Histor. Natur. libr. VII, cap. 30.
170 Institut. Drat. libr. X, cap. 1.
171 Berlin 1824, traduse de Raoul Rochette in Theatre des grecs completate
de Mai (Roma 1827) prin cMeva noi ada use.
172 La Harpe, Cours de litlerature tom. II, pag. 357, Paris 1826.
173 Strab. Geograph. libr. VII, cap. m, § 4, pag. 205 edit. Paris 1587. -
Dilbner, Menandri fragmenta edit. Paris 1838, pag. 55. - Conf. .$i fragmentul
lui Heraclide Ponticul din nOALTda 9paKWV citat de Isaac Casaubon in
Comment. et castigationes in Strab. pag. 112, Paris 1587.
174 Vezi Malte-Brun, Geograph. Universel1e tom. I, pag. 52. 98. Paris - 1853.
- Plin. Hislor. Nat. libr. In, cap. 3.
175 Plin. Hislor. Nat. libr. IX, cap. 39. X, cap. 20.
176 Auson. Epist. XVI. - Aulus Cell. Iibr. XXVII, cap. 21. - Catul. Can». 1. -
Tertullian. Ad gent. II, 12 - Lactant. Div. instil. libr. I, cap. 13.
177 Pomp. Mela, Geograph. libr. Ill, cap. V ~i Xl. - Plio. Hislor. Nat. Iibr. II,
67. III, proem. 18. 19. IV. 12 VI. 1. 2. 11, 31. - Solin. 44. -lomand. De Reb.
Getie. II.
178 Plin. Hi;stor. Nat. libr. VI, cap. 36 ~i Nisard, Notice sur Pomponius Mila,
pag.600.
179 Lalanne, Biograph. pag. 1383.
180 Revue des deux Mf;mdes 15 Decembre 1871, pag. 817.
181 Dureau de Lamalle, Vie de Salluste pag. 50.
182 Dureau de Lamalle, Averlissemenl aux harrangues extraites des fragments
de la grande historic de Sallusle, pag. 457 de ses Oeuvres. Paris 1823.
183 Philostrati Vitae Sophislarum, libr. II cap. 5. #
160
'" Libr. Vll, cap. II. § 2. cap. Ill. § 2. 3. 4.
186 Libr. VII. cap. III. § 6. 7. libr. XI. cap. VII. § 4.
187 Uhf. vn. cap. II. § 1.
188 Ubf. VII. cap. III. § 1.
189 Ubf. VII. cap. IV. § 3.
190 Ubf. VIT. cap. V. § 1.
'91 Libr. Vll. cap. V. § 8. cap. VII, § 1. libr. XII. cap. llI. § 22.
192 Libr. VII. § 38.
193 Uhf. IX. cap. II. § 2. cap. V. § 1. !Ii Plutarh in Pomp. cap. 37.
194 Libr. XI. cap. V, § 1.
195 Libr. XI. cap. VII, § 4.
196 Ubf. XII. cap. HI. § 22.
19"1 Libr. vn. pag. 203. 205. 210. 206. edit. Paris, 1587.
198 Malte-Brun, Geograp1l. Universelle tom. J, pag. 97.
199 [saac. Casauboni, Comment. et Castigationes ad libr. Strabonis, in libr. VII.
pag. 270. - Lalanne, Biograph. pag. 746. - Diogenes Laert. in Heracl. Pont.
Iibr. V. cap. VI.
200 Pinedo, Commentar. in Stephan. Bysant. pag. 766 !li 757. - Fragmentele
sunt publicate de Hoeschelius la 1600 ~i de Hudson la Oxonia in Geogra-
phine veteris scriplores Creci minares. 1698-1712.
201 Plin. Hist. Nat.libr. VI. cap. 27. - Steph. Bysant. pag. 23. 630. 17. 141. 58.
115. 733. Edit. Amstelodam. 1668 ~i Pinedo Breviar. Auct. in Stepk pag.
758. - Vossius, De lIistoricis Graecis Jibr. III.
202 Euseb. Preparat. Evangel. libr. IX, cap. XVII. - Pinedo, Comment.
Auctor. in Steph. Byzant. pag. 754. - Stephan. Byzant. in KOnxlfLOV. pag.
381, ~i in "YlTUVlS pag. 680. - Sueton. De illustribus grammaticis, cap. XX ~i
not. in edit. Panckoucke, tom. nt pag. '227, not. 83, Paris, 1833.
203 Vezi raCl).· E).)..TJVlKT) ~Li3AtOIh1kTJ. tom. I, pag. 383 ~i Fotino, lstoria Daciei,
tom. I, pag. 69, edit. Vienn. 1818. Vezi ~i Polyaeni Strategemata gr. et (at.
eum notis variorum Lugd. Bat. 1691 in Praefat.
2M Varin. Phavor. Diet. Magn. pag. 351, V-o ~ 1(JTPOS. edit. Veneto 1779. -
Despre Carpapi confundap cu Caucazul vezi Hasd., 1st. critica a romtinilor,
t. 1, vol. 1, p. 292 sq. - Despre hyperborei vorn vorbi infra § 199-209.
205 Herodot.libr. rv. cap. 51.
206 Herodot.libr. IV. cap. 17.
207 Herodot.libr. IV. cap. 105. Conl Pausan.lihr. VIII, cap. 2, tom. IV, pag.
249, edit. Clavier, Paris, 1820, ~i Lalane, Curiosite des traditions, pag. 415,
Paris, 1847. - raCi),' EAATjVLKl) !3t!3ALOOf]Kl), tom. t pag. 360. - Thomas
Pinedo Breviar. in Steplt. Bysant. pag. 766. - Despre neuri vezi Pompon.
Mela, libr. II, cap. I. - Plin. libr. VIII, cap. '22. - Fran~ois de la Mothe, De
161
l'inslruclion du Monseigneur Ie Dauphin. - Coelius Rodigin. Leenon. Antiq.
libr. XXVII. cap. 12.
208 Tom. n, pag. 302.
209 Athen. Dipnosoph. libr. XII. pag. 205. Conf. Aristoph. in Bahylon. apud.
Varin. Phavor. V - 0 'jaTPLUVU, pag. 351. edit. laudat. ~i Aristophan.
fragm. XLIV. edit. Dindorf, Paris 1838. pag. 454.
210 Amm. Marcel. libr. XXII. 1. - libr. XXVI. cap. VII. lihr. XXXI. cap. V. -
lihr. XVII. cap. 12. - XV. cap. 2
211 De rebus Celie. cap. VI. - Acest Taunasis este regele seitilor despre care
vorbellte Ctesias, in fragm. Persicor. pag. 12: "fuere temporibus anterioris
Sesostris. Scythiae rex Tanaus". Vezi ~i Iustin. lihr. II, cap. 3, ~i Orcs. libr. I,
cap.14.
212 De rebus Celie. cap. X. Conf. Ili Herodot. libr. I, cap. 205, ~i Iustin. lihr. I,
cap. vm.
213 De rebus Celie. cap. XXII. - Aceas~ scriere 0 menponeau Ili Fotiu in
Cod. LXXXIlI Myriobibl. - Pe acest Dexippos i1 citeatii Ili Stephan. Byzant.
in NEUPOL Ili Mey.' ETUllOAOY.
214 De rebus Celie. cap. XXIV. XXXIV. XXV. XLII. XLIX.
215 De reb. Celie. cap. XIX Ili Gerard Vossius, De historic. Lat.lihr. II, cap. 3.
216 Iomand.loco citato, cap. XXIX. Conf. Flav. Vopisc. Cams, cap. IV.
217 De rebus Cene. cap. V. IX. X. Despre acest rege al dacilor sau getilor
TeJef noi am menponat supra § 67-71. - C. Fournier de Moujan in a sa
Nonce sur Jornandes, m~rturisind nelltiinta sa despre acest Dio, se il1!1eaJ~
mult cand presupune di poate s~ fie Dio Cassius care sA mai fi seris 0
carte osebit de istoria sa Ili sA 0 fi intituIat rETlKU. D. MOlljan uitase sau,
pare-rni-se, nu eitise deloc pe Flavius Philostratus, Vitae sophistanHn lihr. I,
cap. VII, Ili ia~ pentru ce se inlleall1 alla de amar!
218 De relJUs Celie. cap. IV. XIV. XXIII
219 Ibid. cap. XV.
220 Ibid. cap. XI.
221 De rebus Celie. cap. XI. XIV. XLI. IV. V. XLI. - Amm. Marcel.libr. XXXI,
cap.7.
221 Notice sur Jornandes, pag. 417.
223 De rebus Celie. cap. IV.
224 De rebus Celie. in Praefat.
22S GJ. Vossius, De 1Iistorie.lalinis, libr. II, cap. 19. - Denis S-te Marthe a
scris mata lui Cassiodor, iar Olleris a publicat la 1841 0 foarte interesantl1
teza, pe care 0 recomand~m mult Iectorilor nOlltti, sub titlul Cassiodore,
conservaleuT des livres latins.
226 Despre aeesta noi am vorbit supra § 40.
162
W loan. Lydi De Magistr. reipubl. Roman. libr. II, §28, pag. 142 edit. Hase,
Paris, 1812. - Un pasaj al lui Criton mai reproduce ~j erudihtl Fr.
Schmieder in notele sale la Lucian, in Jcaromenippus, cap. XVI, tom, II, pag.
188. edit. Halae Magderburg. 1801. - Sii ca1culiim pupn pentru lectorii
no~tri valorlle metalice luate de Traian de la dad.
o litrii romam echivaleau cu 0, 326 kilograme.
Convertind in monedii achtalii, in franci, lei noi, dupii calculele
Biroului de Jongihtdini ~i ale altar erudip:
llitrii TOffianii de aur ...............................1,174 frand
1 litrii romanii de argint ............................ 72
(Dureau de la Malle, Economie politique des Romains, cap. VII, tom. I,
pag. 39-40, 25-39, 446, Paris, 1840.) Prin urmare aurul luat de la daci
eehiveau asblzi eu ............ , .... , .......... 5,620,000,000 fr,
iar arginhtl eu ............................................. 1,420,000,000 fro
Total 7,040,000,000 fro
~aptc miliarde patruzeci de milioane de franci!! [atii a adeviiratii expedi-
pune de argonaup in Colehida sau de prusiani in Francia! ...
228 Lydus, op. cit. Iibr. III, cap. XXXII, pag. 206-209. SA nu uiti1m aici ei1
limba dacilor era una ~i aceea~i cu a tracilor (vezi supra § 64. 65). Veri ~i
pe erudihtl ~i neobositul nostru amic B. Hasdeu in a sa [storia Crilicif a
Romanilor, scriere herculeam ~i de mare pret, cu drept Cllv&nt lauda~ de
presa TOmana ~i strama, tom. I, vol. I, p. 307. - C. Gallerius Valerius Maxi-
mianus imparat TOman era niiscut in Dacia; el a fost doban, apoi se fiieu
soldat, ~i prin vitejia sa a ajuns general. Diocleran il adoptii, ii da de sore
pe fiica sa ~i-l numi Caesar impreuni1 eu Constantius Chlorus la 292.
Gallerius deveni impiirat impreuna cu Constantius Chlorus, luand pentru
sine ltalia ~i Orienhtl. EI mun la 311 in Sardica, in Dacia, patria sa
(Bouillet, Dictionn. lIistor. pag. 719, 1703).
229 Bouillet, Dictionnaire historique, pag. 1690.
230 Diogen. Laert. De vitis clarornm philosoph. libr.IX, cap. XI. 9 et in
prolegom. cap. VI. Pag. 627, edit. laud. - Stephan. Bysant. pag. 112. 120.
25.36.121. - Lalanne, Biograph. Univers. pag. 537. - Strab. I, 93. II, 148 ji
tom.l pag. 154 edit. Coray. - 'AyoOrllJ.€pov rEWYPWplKWV imu.rnpTWoEwI/,
libr. I, cap. I, edit. Amstelod. 1672. - Malte-Brun, Geograph. Universelle
tom. I, pag. 47-48, Paris, 1853.
231 Ctesias fragm. XVI. ~i scrierea de fa}<\ supra § 14. - Herodot. IV, 93.94.
51. - Plm. rv. 12. - Herodot. I, 215. IV, 22. 123. - Dionys. Perieget. verso
739. - Strabon, XI, pag. 349. 353 edit. Paris 1587. - Diodor Sicul. II, 43. -
Pompon. Mela, 1, 2. - Pim. VI. 17. - Solin. cap. LII. - Am. Marcel. XXXI, 2.
163
- Arrian. Expedit. Alex. TV, 16. 17. - Polyaen. Strategem. VIII. 28. - James
Rennel, The Geographical system of Herodoh~s, London, 1800.
232 Petavii Uranolog. pag. 64-93.
233 C. Plinii Caecilii Secund. Epistolar. libr. III, Episto1. V. Collect. Nisard
pag. 550-552. Paris. 1853. - Plin. Histor. Natur. VI. cap. 10 in praefat. -
Tacit. Annal. J. 69. - XIII, 20. - XV, 53. - Historiar. libr. III, 28. - De Oratorib.
cap. XXIII. - Alexis Pierron, Histoire de la Litterature Romaine, pag. 571-572.
Paris, 1869. - Sueton. Vito Plinii, in Collect. Panckoucke, tom. III, pag. 334.
234 La Harpe, Cours de litterature ancienne et moderne, tom. IV, pag. 474-485.
- Pierron, loco citato. - Rezzonico, Disquisitiones Plinianae, Parmae. 1762-
1767.
235 Epistol. cHat. supra.
236 Montaigne, Essm"s, libr. fII, chap. 9, tom. TV, pag. 558, edit. Lefevre.
237 Anno 331-363 d.Hr.
2J8 Ammian. Marcel. Iibr. XXII, cap. I, libr. XXI, cap. 8, 10. - XII, 7. 8. -
XXVII. cap. 5. - lulian. Imperat. Epistol. Senat. populo Athen. - Catona in
Synopsi c1lronologico. - Sethus Calvisius, in Opere chronoiogico. - Zonar.
Annal. tom. III. pag. 24. edit. Basil. 1557.
239 ra(Y) •• EAATlJllKy) ~l~AU)fhlKT], tom. II, pag. 95-98. - Alex. Pierreu, Histoire
de la Litteramre Grecque, pag. 578.
240 C. Canhl, Histoire Universelle, tom. V, pag. 509, 1854.
241 Despre aceste harp ~i itinerarii militare, vezi Veget. De re militar. libr.
III, cap. 6. - Varro. De re mstica, I, 1. - Sueton. in Domitian. cap. X. - Plin.
Hist. Na t. III. 2. XXXV. (~i Guischard, Mimoires critiques el historiques sur
plusieurs points d'antiquilis miiitaires, tom. II, pag. 367-368.
242 Plin. Hist. Nat. libr. In, cap. 2.
243 Lalanne, Biograph. Univers. pag. 1580. - Malte-Brun, Giograph. Univer-
selle, pag. 180.
244 Malte-Brun, loco citato. A. ro ( y),' EAAT]JllKl} I3l[3AlolhlK1l. tom. Il, pag.
182-183. - Lalanne, Biograph. Univers. Pag. 536. - Thorn. Pinedo, Admonitio
ad lectorem, in Auctor. Step1tan. Bysant. Edit. Arnstelodarn. 1687.
245 Stefan Bizantinul in rOOOol. pag. 213 et not. LVIII.
246 Sueton. in Tiber. cap. LXI ~i in Domitian. cap. XX.
247 Sueton. in Claud. cap. XLI.
164
253 Appian. De bell. av. II, cap. 110. Conf. et. Strab.
254 Scrierea de faJa, la § 55-56.
25S Sueton. in Tiber. cap. XLII.
256 Philon De Legatione, cap. I.
257 Tacit. in Agricol. cap. XlII.
258 Dio. libr. Ux. - Sueton. in Caligula cap. 43.
259 Fr. Champagny, Les douse Qisars, tom. I, pag. 351-355.
260 Sueton. in. Tiber. XLII. - Golery, Notice sur Suitone, pag. 393-395. Soelt.
de Fontibus atque auctoritate Vitarum XlI Imperatomnl Suetonii. 1830.
261 Arrian.libr. I, cap. 4. - Quint. Curt. 1, 12.
262 Plin. Histor. Nat. libr. VI, 21, 22. VII, 2.
263 Plin. Histor. Nat. libr. VI, cap. 21.
264 Ptolem. Geogr. libr. 1, cap. 8, 9, 14. Iibr. VII, cap. 3, 5. - Fabricius,
Bibiioth. Graec. tom. IV, cap. 14. - Lelewel, Badania 0 geograjij, tom. III, pag.
139. Wilno 1818.
265 Lalanne, Biograph. Universelle, pag. 1013, 1026.
266 Herodot. IV, 183. - Strab. Geograph. libr. XI, cap. V, § 716, 780.
267Strab. VII, cap. 5 § 318. - Plin. Histor. Nat. Iibr. IV, cap. 25. Cf. Hasdeu,
Isloria Critica, edit. I, vol. I, p. 243.
268 Phot. Myriobibl. Cod. CCL, pag. 546-548, edit. Aug. 1612. - Athen.
Dipnosoph. libr. IV, XII. - Strab. cap. 565-719 edit. Coray. - Plin. Histor.
Nat. libr. VJI, cap. 2 no. 5, 22. - Bouillet, Diction. d'lrist. et de geogr. pag. 23.
269 Vossius, De Histor. Graecis, Iibr. Ill. - Stephan. Bysant. in A~LOl ~iW
165
Ionsius, De script. histor. philosoph. JH, 11. - fa('i},' EAAT}VLKT] ~L~Ato
O~K~, tom. I, pag. 315.
274 StTab. I, 47, XIII, 583, 684, edit. Coray. - Steph. Bysant in 'Y1TEp~6p€lOL,
pag. 680. - Vezi un pasaj din Damastes despre Scipa, p~strat de Pliniu ~i
reprodus de Isaac Casaubon in Comment. la Strab. pag. 112, edit Paris
1587. - Valero Maxim. VIII, 49. No.2, 57. No. 16.
215 Quintilian. Instit. Orat. X. - Sidon. Apoll., libr. VI, Epistol. fn Rusticum.
276 Vezi supra § 4 ~i Plin. Epistol, libr. X. Epistol.13, 14, IS, 16, 19.
2'T1 Vezi J. Demogeot, ttude sur Pline Ie Jeune.
278 Diogen. Laert. IX, 7, 13, pag. 604. - Fabric. Bibl. Graee. libr. XIV, 29, tom.
IV, pag. 333~367. Lalanne, Biograph. Univers. pag. 451. - fa(l), , EAA1)VLKl)
PlP).loO~~. tom. I, 196. - Plin. Hist. Nat. lib,. Vlll, 22, X, 70, Xl, 28, XIn, 47,
XIV, 4, XV, 40, XVll, 2, XVlll, 8, 45, 62, 68, 74, 75, 77, XX, 9, 13, 53, XXI, 36,
XXIV, 99, 102, XXV, 5, XXVI, 9, XXVll, 114, XXVlll, 2, 16, 29, 42, XXIX, 22,
XXX, 2, xxxn, 18, XXXVlI, 18, 54, 55, 58, 70.
279 faCi},' EAAllvtKT) ~L~AloOT)Kll, tom. 1, pag. 400. Plutarch. in Thes. cap.
XXVI-XXVIII. Si in Pomp. cap. XXXV.
280 'ETVIlOAOYIKC.lV IlEya, pag. 212. edit. Veneto 171 0.
281 Heredot. IV, 36. Philostrat. Vito Apollon. VII, cap. 10. § 1. - Dioder.
Sku!. n, 47, § 5 .
. 282 Pausan. libr. III, cap. 13, tom. II pag. 103 edit. Clavier.
283 Plutarn, De audiendis poetis, cap. 1. - Fabric. Bibliot1T. Graee. J, XI. - V.E.
Deswert, De Heraclide Poniico, pag. 157 edit Lovanii 1830.
284 Varin. Phavorin. in ~ Al3apLs. pag. 2, Venet. 1779.
285 Plato in Charmid. tom. II, pag. 35~36 traduct. Schwalbe, Paris 1852, ~i
Voyage du jeune Anac1tarsis en Grike tom. IX, pag. 7 edit. Deux ~Ponts 1793.
286 Himmerii Oratio XXV Ad Ursiciunt Comitem. Este de regretat c~ din
aceastli ora~iune a lui Himmerius avem numai cAteva fragmente.
287 Himmerii Ec10ga XIX. Si din aceasfci eclog~ avem nurnai un fragment!...
288 Aristofan in Equites verso 729, et Maussac. ad Harpocrat pag. 8 et
Suidas.
289 Fr. Dubner, SchoUa Graeca in Aristophan. pag. 60, Paris 1842. -
MEALppirrOV XpovoAoyta' I aTOptKl), pag. 79, Odessa 1836.
290 Phot. Myriobiblon in Cod. CCXXIV.
291 AOUKtQJtOs blCVI1r,S 'ti 1f~fVOS', cap. VIII, tom. I, pag. 408, edit.
Schmieder, Halae Magdeburg. 1800, ~i not. in traduc~. franc. Eugene
Talbot, torn. II, pag. 351 Paris 1857.
292 Stephan. Bysant. in LwyaOovpyot, rag. 596 edit. laud.
293 V-o TcI</>pol, pag. 642.
294 Libr. XXXVII cap. 12, 25.
166
295 'ETUIJ.0AOY. pag. 212 ~i Engel, Comment. de exped. Trajani ad Danubium,
pag. 60, Vindobon. 1714.
296 Athen. Dipnosophist.libr. IV, 158.
m Athen. VlII, 331, ~i Steph. Bysant. pag. 252, 49, 222.
298 Columel. XII. 4. - Plin. Hist. Nat. libr. XXXVII, cap. 11.
m ETlJIlOAO),. pag. 269.
300 Muller, Castoris quae supersunt et not. pag. 153-181 Paris 1844. -
Apollodor Biblioth. II, 3. Vossius, De Historic. Graee. I. 24. - Ionsius, De
scriptoribus his tor. 11.15. - Suidas.
301 ra'~ ,' EM~vLKiJ ~L ~).LoOl\"'l, tom. I. 405.
302 Euseb. Preparat. Evangel.libr. IX. cap. 10.
303 Euseb. alronic. I. Dionys. Hali.cam. Antiq. Rom. I. Strab. XlII. Vossius,
De hislor. Graec. 12 - Stephan. Bysant. pag. 108. 214.
304 Diog. Laert. libr. VIII. 47. Stephan. Bysant. pag. 55, 168, 578, 62, 101, 85,
650,41. - Ael. Spartian. in Adriano.
305 Philostrat. Vito Sophist. in Phavor.libr. I, cap. VIII.
306 J.H. Schnitzler, Atlas historique et pittoresque, ou histoire universelle
disposee en tableaux, tom. I, tableau XXXVIII. Strasbourg 1861.
3~ Libr. rv, vers. 983.
308 Plin. Hist. Nat. libr. VII, cap. 2, § 8.
:m9 Geograph. VII, cap. 309, tom. II, pag. 29 edit. Coray.
310 Diogen. Laert. in Timon. libr. IX. cap. 12 rag. 641. - Steph. Bysant. pag.
649.
311 Diodor. Sicul.libr. III, cap. 52, 67, edit. Muller.
312 Supra § 111.
313 Lalanne, Biograpl1. Univers. pag. 1568.
314 Pierron, Histoire de Ia litteral. Romaine, pag. 587. - I.H. Schnitzler, op. cit.
tabl. XXVII. - La Harpe, Cours de litterahire, tom. V, pag. 34-35. tom. X,
pag. 167. Paris 1826.
315 Stephan Bysant. pag. 295 et not. 23. pag. 76. - Tzetzes, Histor. Chiliad.
VII. cap. 144. - Thoma Pinedo, Comment. auet. quos Stephanus, pag. 773. -
Despre semi-cani eonf. Herodot. IV. 105 ~i scrierea de fa~ § 176.
316 Stephan. Bysant. pag. 376. Pinedo, Comment. pag. 757.
317 Lalanne, op. cit. pag. 80.
3ts Plin. H;st. Nat. Ubr. II, 112. lV, 24, 27.V, 6, 9, 10, 35. VI, 15, 22, 32, 33, 35,
38. VII, 2. XXXVI, 17.
319 Pinedo, Comment. in Stephan. pag. 766. - Stephan. Bysant. pag. 31. in
' Id,vy«.
320 Stephan. Bysant. pag. 387. - Pinedo, Comment. pag. 763. - Festus
Avienus, Descript. orne maritim. V. 42. - Euseb. Prepar. Evangelic. libr. X,
pag.466.
167
321 Aelian. Hislor. Anim. Iibr. Xl, 1. - Schol. ApoH. verso 677.
322 Plin. Hist. Nat. libr. IV, 'LJ. No.4. VI, 20. No.3.
323 Stephan. Bysant. pag. 11. 429. Pinedo, Comment. pag. 771.
324 Stephan. Bysant. in A80vlS pag. 22 et not. 41. d. scrierea de fafli § 67-
W
168
347 Plin. Hist. Nat. libr. VII, 2, 21, 31, VII, 44, XII, 4, XVlI, 60, 61, XXIX, 16,
29, XXX, 52, XXXI, 3, 8, 28.
348 Ad Altirum, libr. IV, epist. 8.
349 Cicero Ad Atticum 11, epist. 12, IV, epist. 4, b, ~i not. Leclerc, tom. XXI,
pag. 157, IIi tom. XII, pag. 95, 96.
350 Ad Atticum, lihf. II, epist. 4, 6.
351 Alexandru a scris 0 imensii Cosmografie pe care Cicero 0 citea lli 0 copia
(Ad Atticum II. 20, 22, lli Leclerc in not. 185. tom. XXI, pag. 336), Straban ne
citeazA lli el Cosmografia lui Alexanclru.
352 Ad Attic. II, 6, pag. 227, torn. XXI, ~i epist. 4, 7, pag. 225, 221, lli Leclerc
Introduct. la tom. XXXV, pag. 58, 285.
353 Ad Atticum, II, 6, lli supra scrierea de faf.<'i, § 189, 191, lli not. Leclerc
tom. XXI, pag. 313.
354 Priscian.libr. VI, pag. 717.
355 Cicero De legibus, I, 8, 3. - de orator. II,S. - Plutarch. in Cicer. cap. XLI.
Dio Casso XLVI, 21.
356 Ad Alt. IV. epist. 14 etnot. Leclerc, tom. XXII, pag. 112
357 Ad All. XII, 3, 5.
358 Philippica prima, cap. VII, tom. XV, rag. 285.
359 Pro rege Deiorato, xm. tom. XV, pag. 253.
361) Cieer. De legib. I, 2. Ad Attic. libr. I. 4. Censorin. De die natal. cap. XX.
Maerob. Satumal. I, 0, 13. Plin. Hist. Nat. libT. XXXII, 3, 5.
361 Tom. l. 1, pag. 410 ~i Ad Allic.Ubr. I, 19. II, 1.
362 Plutarch. in Crassus, pag. 551. A.
363 Ad Allie. 11,6. Dion. Casso XXXIX. 10. Ad Allie. XIV, 17.
364 Ad Attic. XIV, 17. XV, 4. 27. Dian XLVI, 8.
365 Ad Attic. XV, 26.
366 Appian. Bello av. III, cap. 25.
367 Ad Attic. I, 10. apud loan. Lazar, Tabelle istorice sinchronistice ale
coloniilor romane din Dacia traianii, fase. t pag. 8 in not. BistTiJa, 1972
368 Ad Attic. V, 9. 11. 14. 16. 18. 20. 21. VI, 1. 2. 3. 6. VII, 26. VIII, 11. Famil.
VIII, 5. 9. II, 10. XV, 1. 2. 3. 4.
369 Ad Attic. IV, 16. - Consolatio, cap. VIII, Omt. pro Fonteio. cap. XIX, et In
Pisonem 17.
370 Consolat. XXIV. et in fragm. Epist. ad. Caesar. V,17.
371 Ad Attic. XIV, 9. X, 8.
372 Epistol. ad Brutum, n. Ad Attic. VI, 1.
373 Dio Casso XXXVII, 12. XXXVI, 48. XLII, 45.
374 Ad Quintum jratrem, I, 1. tom. XXV. pag. 35. - Dio Cass. libr. XXXVIII.
cap. 10.
169
375 Ad Attic. IX, 10. X, 8. tom. XXIII. pag. 151 et not. Leclerc (57) pag. 207.
Conf. Caesar. De bello civil. libr. III
376 Epistol.famil.libr. V, 9.
371 Epistol.famil.libr. Xi 11~23.
378 Drat. in L.C Pisonem, cap. XXXIV.
37'9 Despre bessi vezi Herodot. YD, cap. ocr. Strahon VII. 318. edit. Coray.
Vezi mai ales despre bessi !Ii dentelep !Ii omogenitatea lor ell gepi pe Piin.
Hist. Nat.libr. IV, cap. 18.
380 Steph. Byzant. in r6T60l !Ii in dEKEV'TlOl p. 213. 228. Pinedo, Comment.
ad Stephan. p. 768.
381 Steph. Byzant. in TapmpoS" !Ii Nriiov, pag. 638. 492. - Pinedo, Comment.
in Steph. pag. 759. - Eustath. in Odyss. pag. 1671. - Plin. V. - A.C. Moreau
de Jones, L'Ocian des anciens et les peuples pre"lIistoriques, pag. 315-334.
382 Lalanne, Biograph. Univers. pag. 285.
383 Diction. de la Conversat. tom. X, pag. 20-21. Paris 1833.
384 Steph. Bysant. in TacppOL, pag. 642. - Mela, It 1. - Plin. IV, 12. - Ptotem.
Geograph. lU, 6. - Malte-Brun, Giograph. Un iverselle, livre XCII, t. III, p. 443,
Paris, 1853.
385 Callistrati descriptiones, fragm. XIV, in edit. Philostratorum, Paris, 1849,
pag. 424. Despre Athamas vezi Pausanias, tom. IV, 24, V, 199, 196, 131, I,
316,319, edit. laud.
3S6 Varini, Dictionan'um in V-o 'It:pov opOS', pag. 341 edit. Veneto 1779.
387 Lalanne, Biograph. Universelle, pag. 1523.
388 Liv. in praefat.
389 Liv. in praefat.
390 A. Pierron, Histoire de la litterature Romaine, XXI, pag. 335-343.
391 Sommar. Flor. in Tit. Liv. pag. 875 tom. I edit. Nisard.
392 Ibid. tom. II pag. 891.
393 Ih. pag. 892.
394 lb. pag. 898 ~i Florus Epitom. Rer. Romanornm libr. III, cap. 5. - conf.
Sallust. in Fragm. histor. et Cicero Oratio in Pison.
395 lb. pag. 898.
"'lb. pag. 905.
397 lb. pag. 903.
398 Dio Cass. libr. Ll. cap. 23-28, tom. VII, pag. 183-195 edit. Gros, Paris
1865.
399 lb. pag. 906.
400 Lib. HI, cap. V ~i not. Du Ruzoir Paris 1829, pag. 516. - Hasdeu, lstoria
Critidi a Romanilor, tom. I, pag. 292, 293, edit. 1873.
401 Sueton. in Domilian.cap. X.
170
402 Nisard, in not. Tit. Liv. tom. H, p. 887:;;i tom. I, p. 1. - J. Salisbury, De
nugis curialium, libr. II, cap. 26, libr. VIII, cap. 19.
403 Diodor. Sicul.ll, 47. - EschiI, Choephorae, verso 373.
404 Ubr. VII, cap. II, § 295 edit Coray.
405 Moreau de Jonnes, ap. cit. p. 145-146.
406 Certamen Homeri et Hesiodi, p. 492.
41Yl Herodot.libr. IV, cap. 32.
"" Pindar. Olymp. N, 26, 45, 55. Pyth. 46.
409 Diogen. Laert. VIII, cap. 1. 9. - Aelian. Var. Histor. libr. II, cap. 26.
410 Herodot. IV, 94. 95. - Strab. VII, 3.
411 Strab. XI. cap. 6. tom. II d. 325. edit. Coray. - Moreau de Jonnes, op. cit.
p.141-163.
412 Herodot. IV, 32. - Strab. XV, 1, § 57, tom. III, p. 118 edit. Coray. -
5teph. Byzant., p. 680, et. not. 40, p. 772, 754, 759, 636, 355. - Macrob.
Satumal. I, VII, et. not. 38.
413 raCT!,' E>J..T}IIlKT! ~LI3ALoChlKT}, tom. I, 159-160. - Fabric. Bibl. Graeca, H, 15 §
55, t. 1, p. 565.
414 Pinedo, Commenl. in Steph., p. 764.
415 Lalanne, Biograph Univers. p . 59. - Pinedo, p. 754.
416 Pinedo, loco cit. p . 712.
417 Pinedo, p. 759.
418lonsius, De scriptor. Histor. libr. I, cap. 20.
419 Fragm. lui Hierocles, ap. Stephan. Byzant. p. 636.
420 Herodot. IV, 33-35. - Pausan. libr. 1,31, 1. I. p. 223, edit. Clavier.
421 Pausan. Ubr. X, cap. V, 1. V, p- 285-289. - Antichitatea e1en~ intreag~
m~rturise:;;te c~ nordul a fost leag~nul zeilor eleni (Diodor. Sicul. III, 56,
54, Iliad. XIV verso 200).
422 Herrodot. IV 33. 34. 35. - Pausan. V, cap. 7, tom. II, pag. 49.
423 Pausan. loco cit.
424 Pausan. tom. HI, 48.
425 Pausan. libr. I, cap. 2, tom. I, pag. 23-29.
426 Apoll. Rhod. Argonaut. IV, 357. - Valero Flac. Argon.vm, 174, 217, 260.
4V Uhr. I.
42iI Orph. A rgon. verso 1057. - Diodor. S icu!. IV, 56.
42' Apoll. Rhod.ll, 176.
430 Apoll. Rhod. IV, 299.
431 Apoll. Rhod. IV, 302.
432 Martial. VIII, Epigram. 84. Ptolem. III, 10. Mela If, 7. Plin. IV, 14. Cluv.
Genn. Antiquit. III, 43. Va ler. Flacc. VIII. Strab. VfI, 301, 305, 306 et
171
Chrestomath. 365 edit. Coray. Arrian. Exped. A lex. I. 2, 3. <1>tAtTTTT(8T)S,
, IOTOPlO Tf}s POtJtlouvtos-, tom. I, pag. 48-57, edit. Lips. 1816.
433 Larcher, Notes sur Herodote, I, 2, 3, torn. I, pag. 170, 437. - Behr,
Recherches sur l'hist. des temps heroiques de fa Grece, pag. 314, 319, Paris,
1856.
134 Valea Hybristes este Valea Donului (Humboldt, Cosmos tom. II, pag. 498
in not. 58 ad pag. 169).
435 Humboldt, Cosmos, tom. II, 168, 169.
436 Humboldt, Cosmos, tom. II, pag. 170-172
437 Apollonius a scris la 276 tHr. EI a fost, dupa. moartea lui Eratosthenes,
172
452 Strab. I. Herodot.V. Diogen. Laert. II, cap. I, § 3. - Eustathius, praefat.
ad Dionysii TIEprrIYT)oU'. Clement. Alexandr. Stromat. Ubr. VII. Aelian.
Variae liistor. III, cap. 28.
453 Diogen. Laert. 1.10 No.1. - It No.2. - Ill. No. 29. VI, I, No.8. Lalanne,
Biograph Univ. pag. 1507. lustin. It 5. Suidas. Stephan. Bysant. et Pinedo,
Comment. in Steph. pag. 775. - ra'fl.· EXAT)v. !3l!3)..LOO. tom. I, pag. 397.
454 Thucidid. t cap. I.
455 Diogen. Laert. libr. V, cap. 5. no. 11, pag. 331.
173
Provance. Notice sur ce manuscript par Salvioni (d'apres Champollion)
Paris, 1835 in 80, apud Cantu, Histoire UniverseUe, tom. I, pag. 394, Paris
1853. - Rollin, Histoire des Egyptiens, tom. I pag. 118-121, edit. Paris 1809.
4n Rollin, Hist. Ancienne. - Herodot. I, 105, II, 44, 104, JV,39.
413 Nouvelle bibliotheque des voyages anciens et modernes, tom. I, Introduction,
pag. HI, Paris 1841.
474 Herodot. III, 5.
475 Matte-Brun, Giogr. Univers. I, pag. 25. Conf. Homer. Odyss. XI. 14. 19.
476 Appian. libr. I, cap. XVII.
471 Oratio ad Craecos, no. 37. edit. Oxford, 1700. Tatian, m\scut in Siria, a
scris la anii 130 d.Hr.
478 Euseb. Preparat. Evangel. - Encyclopedie Moderne, t. XXVI. pag. 923-931.
tom. XXIII. pag. 671-681. Paris 1855,
479 ra(~,' EAAllVLKll f3lf3Aloaf]KT] I, 297. - Lalanne, Bibliogr. Univ., pag. 995.
480 Arrian. I, cap. 2-5.
481 Vezi Davidis Hoeschelii, Photii Patriarehae Constanlinopolilani de ATriani
scrip lis eclogae, edit. Augustana 1601, pag. XVII-XXVI.
482 Stritter, Memor. Populor. tom. IV, pag. 332. Amm, Marce1. XXXI, cap. 2.
'" ra'~,' EAA~vtK~ ~'iJAloOl]~, tom. [, 371-374. - Phot. Myriohih/on, Cod.
LVUI. - Suidas. - Pinedo, Comment in SteplJan., pag. 757. - Ch. Guischardt,
Officier Prusien, Aide de Camp de Frederic II, Memoires Militaires sur les
Crees et les Romains, tom. It pag. 199-212, Lyon, 1760. - Recomandc\m
mult IectoriIor no~tri. aceastli. scriere a eruditului ofkier Guisellardt. -
Oespre formidabila cavalerie a geplor aminte~te ~i Thucidid. libr. 11,98.
484 Hippocrate a trilit 104 ani. ra(Tj,' E'ullVLKll f3Lf3ALOIh'}Kll, tom. I, pag. 198.
485 Homer Iliad. ll. 731. Sassius a~eza epoca lui Esculap pe la 1247 i.Hr,
(Sass. Onomasticon, pag. 8, 44).
486 Plutarch. Romarc. cap. 94.
487 Xenophont. Apomnemon. Iibr. III, cap. 13. § 3.
488 Artemidor. Onerocretic. IV, 22, Aristofan . Pluto 690, 668-671, Pausan. I,
p. 405, 518, edit. Crauer, Strab. t. II, p. 127 edit. Coray, Lucian.
Xap. 11' EnluKOTfOS, cap. 21, Galin. 'YYLfll!. I, p. 226, Lucian. 'AA€-~al!8p .
~ cjJ<uBo~avT. cap. 38.
489 Hippocratis Lex., in l I, p. 3 Opera Hippocratis edit. KUhn, Lipsiae
1826.
490 Strab.libr.lI. 127. edit. Coray.
491 Strab. t. I, p. 51 edit. Coray.
492 Dio Chrysost. Drat. Borystlr., Amm. Marcell. XXII. 8, Iornand. Gelie.
cap. 5.
493 Strab. Geograph.libr. XIV,657, edit. Coray.
174
494 Suidas in A1)116Kpt TOS ~i ' I TTTTOKpclT1)S. Cor. eels. libr. I, in prooem. -
Plato, in Phaedro, p. 371. Vol. X Oper. edit. Bipont.
495 Hippocrat. TTepl' lepi)s 1l000lJ, (De morbo sacro) t. I, p. 587-615. edit. laud.
496 Hippocrat. TTept E1Tl8T1I1LWII, libr. I, cap. 1I t. Ill, p. 395 edit. laudat.
4'1l Plin. Histor. Natu r. libr. XXIX, cap. 1. - Le Clerc, Historie de la medicine, t.
I. livre III, chap. XXXII, p. 241, not. 13. - Renouard, Histoire de la medicine
depuis son origine jusqu'au XIX siecle, Paris 1864, 2 vol.
498 Ackermann, Historia litteraria Hippocratis, pag. Xl-XIV in edit. KUhn. -
Dio Cass.libr. LXXI. cap. 11. tom. X pag 27, edit. Gros.
499 Hippocrat. Prognosticon, tom. I, pag. 119 edit. laudat.
500 ra(il.· E>J\l)IILKl} I3t[l)..LoOllKT}. tom. I, pag. 198-200.
501 Strab. I. 33. tom. I, pag. 42 edit. Coray.
502 Elal BE ot AaKOt. ~Kua(l.l. - Dio Cass. Ubr. LI, cap. 22, tom. VII, pag.
180, edit. E. Gros, Paris 1865.
50l I.e. Ackermann, Historia litteraria Hippocratis, pag. en. Malte-Brun,
Geographie Universelle, tom. I, pag. 48.
504 Coray, Discours preIiminaire sur Ie traite d'Hippocrate des aires, des eaux et
des lieux. pag. CXXX1. Paris, 1800. Coray ne-a dat douil edip.uni ale acestei
scrieri a lui Hippocrate: una tipilritil Paris an. IX (1800) de I'lmprimerie de
Baudelot et Eberhart, in 2 volume din care eel de-al doilea numai note ~i
scholii de 0 erudipune ca a lui Coray. Aceasta ediJiune, text ~i traducpune
franceza, a fost incununatil la 1810 de Universitatea Franceza !}i premiatil
de guvem. - Ea este foarte raril astazi. A doua ediJiune a lui Coray este
din 1816, Paris chez Theophile Barrois pere,libr. Rue Hautefeuille, No. 28.
Tot textul ~i traducJiunea francezil, in~ filril note, dar cu oarecari
corecturi in text ~i in traductiune. Noi ne servim de aceste douil ediJ:ii ale
lui Coray, pe care Ie datorilm amabilitlipi amicului nostru colonel D-r.
Serpruoti !}i p entru care ii exprimlim ~i aid recunO!}tinta noastrl§.
505 Hippocrat. De aere IDe. aq. cap. XCII. - Conf. Strab. 1,34.36. VII. 211, sq.
edit. 1587 !}i Gibbon, Histoire de la decadence de l'Empire Romain, tom. I pag.
615 Paris 1848.
506 Cap. XClll.
507 La editia din 1800.
508 Prince N. Soutzo, Statistique de Moldavie; - Hasdeu, Istoria toleranfei
religioase fn Romania, !}i Hasdeu, Din Moldova, 1863, No. 2, pag. 21.
509 Sukias de Somal, Quadro delle opere di van au tori, anticamente tradotti in
armeno, VeneJia, 1825, in go. - Victor Langlois, Discours preliminaire a la
collection des histonens anciens et modernes de l'Annenie, tom. 1, pag. I-XXXI,
tom. II, pag. I-XVI. Paris 1867-1869.
510 Mois. de Khoren, Histoire d'Armenie, livre III, chap. 36, 54.
175
511 Vezi lkon Vai'sse, in EnClJclopidie moderne, tom. IV, pag. 299-311, edit.
Paris 1854.
512 Victor Langlois, op. laudat tom. J,. pag. 45-46. - conf. fornand. De rebus
Geticis, cap. V, ~i Teophan. Byzant. Chronogr. pag. 2%.
513 Id. pag. 39 langlois.
514 ld. pag. 42.
515 Victor Langlois I. pag. 57-95.
516 'Ell TOlS 6.auvtotll Ti napa ZtXOlS (Viet. Langl. pag. 88). Rilrnane ca
crilica sc'1 lilmureasdi aceste nume.
517 Vict. Langlois, I, pag. 101.
518 Ibid. I, pag. 109-203.
519 Ibid. I, pag. 203-310.
520 Ibid. I. Pag. 385-398, ~i tom. II, pag. 47-175.
521 Ibid.I1, pag. 19-44.
522 Carasmin, Istoria Gosudarstva Rosiiskago, tom. I. pag. 88.
523 Pray, Dissertat. VI, pag. 111. Numele de Comani se pilstreatii in
optsprezece localitc'1p din RomAnia. Frunzescu, Diction. statist. pag. 127-129.
524 Peceneaga este din vechime 0 localitate la Teleorman pe Dunilre.
176
de expeditionibus Traiani ad Danubium. - A. Treb. laurian, Magasin Istor.
pentrn Dacia, tom. V, pag. 187.
S38 Suidas sub voce nomTOS. - ra(u,' EAAllVlKll [3lf3ALo6JlKl], tom. II, pag.
111. - Victor langlois, Collect. des Historiens d'Annenie, tom. II, pag. 48. -
Vivien de Saint-Martin, Histoire de la Giographie, pag. 211, Paris, 1873.
S39 ra(i'!,' EAAllVlKl) [3l[3AloO-f)Kl], I, 66. Dom. 0' Achery, Spicilegium, tom. It
Cronicon Centulense, libr. III, cpo 3, pag. 311, col. 2 apud Lalanne, Curiositi
bibliographiques, pag. 160, Paris 1854. - D'Avezac, Cosmographie d'Ethicus,
Paris, 1852 in 40. H. Wuttke, Die Cosmographie des Istrier Aithicos, Leipz.
1853 in 80. - Vivien, Histoire de la Giographie, pag. 211.
54lJ Ammomii seu Philopom Vita Aristotel. Pag. 401, in [3LO)'paq,. Westerm.
541 Cicero De Fin. V. 11. Conf. Diogen. Laert. V, 27.
542 Arrian. et Quint. Curt. in Exped. Alex.
543 Muller, Fragm. Hisloricor. Graecornm, fragm. 163, pag. 103. 154. 162. 165.
180. 154. in torn. II. - Conf. Politic. libr. VII, cap. 2, torn. II. pag. 436 edit.
Thurot, Paris 1824. ra(U, 'E>J..llvLKl) [3L[3ALoOT)Kl].
544 Muller, Fragm. Historicor. Graecornm, tom. III, pag. 108-148.
545 ra(iJ, , EAAllVLKl) [3L[3ALoOitKl], tom. II, pag. 206. - Muller, Fragm. Historicor.
Graecorum, tom. IV, p. 181-191.
546 Suidas, in "Hpwv.
547 Herodot. IV, %.
548 Diogen. Laert. proemium, cap. I et libr. VIII. cap. 1.
549 Hellamc. Chronolog. MeHrhet pag 159. - Lucian. Scylh. I. 4.
5SO Herodot. IV, 94-97. - StTab. VII, cap. 297.
551 Tatianus, Or. adv. Gr. cap. 58. et ex eo Euseb. Prepar. Evang. X, 11, pag.
493, B. - Suidas, V-0 WXOS.
"2Strab. VII. cap. 3. § 11.
553 Apud lomand. De reb. Getic. cap. Xl
554 Oespre aceast! epocil ~i despre fenicienii in Dacia, vezi eruditele
cercetilri ale dlui Hasdeu, Islor. Crit. a Roman. tom. II, pag. 36-60. Bucure~ti
1875. - Vezi ~i Karasmin, 1st. Gosud. Ross.., I. 8. et. Not.
SS5 Muller, Fragm. Historicor. Graecorum, tom. IV, pag. 437.
5S6 Zossimi, Histor. libr. I, VII. pag. 14, edit. Ienae, 1729. - Dion Cas. libr.
LXIV cap. 3. LXV, cap. 9.
5S7 Iliad. Xl, verso 163.
S58 Dio Casso Fragm. Libr. I-XXXVI, cap. 27, tom. I, p. 59, edit. E. Gros.
Paris 1845.
559 Pho!. Myriobibl. Cod. LXXI. - ram 'E).A~v'to'J P'PA,oOJ)KTj. tom. II, pag.
45. - E. Gros, Introduction aDion Cassius, tom. I, pag. I-CIIl.
560 Ubr. XXXVIIl frag. cap. 10, tom. III, pag. 327.
177
561 Tom. II, pag. 127. 243 sq.
562 Conf. Florus, IV, 12.
563 Dio Casso tom. VII, pag. 161-197. Aproape de Nistru, la rlisArit miazAzi,
se afIA ~i astazi pe~tera sau smnea Sorocei. Tradipa zice cA locuitorii vechi
din Moldova ~i Basarabia se adAposteau aici ~i ascundeau bogAJiile lor.
Sttinea Sorocei dadi nu este pe~tera Ora din zilele dacilor, eel pupn a
analogie. Vezi descrierea ei modemA in Uricar. tom. III, 227, 282. edit. Ia~i
1853, ~i Cantemir, Descr. Mold. pag. 31.
564 Fragm. tom.VJI, pag. 645. 647. 665. 672.
565 Fragm. tom. IX, pag. 244. 256. Conf Ioseph. IV. 11, §. 5. Tacit. Histor. III.
46. 83. - Detaliile despre aceasbl exepdipune ne-ar fi fost de cea mai mare
importan~.
566 Tom. IX, pag. 352.
567 Fragm. tom. X, pag. 31. 63. 39.
568 Fragm. tom. X, pag. 79.
569 Tom. X, pag. 371.
570 Tom. X, pag. 435.
571 Dio Casso tom. IX, pag. 397-484.
572 Virgil. Georgicor. II, 497 et not. Eugen. Bulgaris, pag. -65, edit. Petropoti
1786.
573 Strab. V([, 319.
574 Diodor. Sicul. XX, 112. XIX, 73. Appian. Illyr. 30 Stephan. Bysant. V-o
·08TjuuOs-. Milller, Fragm. Historicor. Graecorum, tom. IV, 382. Ovid. Trist.
I, XI, 9. Ptolem. III, 10. Plin. IV, 11 Scylax, in Tracia, numel1te acesbl colonie
Odesopolis.
575 Strab. XIV, 642. Steph. Bysant. pag. 715. 634. 615. Pinedo, Commentariol.
178
583 Strob. XII. 548.
584 Epistol. ad. Attic., II, 6. Vivien, Histoire de la Geographie, pag. 163. 161.
585 Milller, Fragm. Historic. Graec., Hesychii fragm. LXVI, tom. [V, pag. 176.
586 Oespre Teofrast vezi Diogen. Laert. V, 302-316. - Piin. 111,9 pag. 152.
Hard. - Vivien de Saint Martin, Hist. de la Geographie, pag. 126. - fn
scrierile lui Teofrast, editio Daniil Einsiu5, Lugdun. 1613, ~i editio Hem.
Laurent. Amstelodam. 1644, se g~sesc muJte nopuni despre botanicli ~i
alte care se ating de regiunile noastre.
58? Strab. Libr. XIII. Cap. 609, edit. COfay.
588 Vezi ~incai, 1, 35-36.
589 Polyb. II. 61.
590 Coni. Herodot. IV, 131.
591 Coni. Strab.vn. 318. Stephan Bysant. in Kp6j3u(Ol.
592 Scholia S. Maximi ad S. Dionysium Areopag. tom. II, pag. 156 edit.
Antverp.1634.
593 Aul. Gel. X, 25. Tit. Liv. XXXI, 29. Valer. Flace. VI, 8. - Cenealogia
lingvistidi a cuv. romfea, vezi in Hasdeu, 1st. critica, t. 2, p. 43 ~i urm.
594 MUlier, Fragm. Hisloricor. Graecomm, tom. I, pag. 334-359. LXX.
S95 Strabon, IX, 397 $i trad. Tardieu, tom. II, pag. 211 Paris 1873. -
SchoIiast. Apollon. Rhod. ad libr. IV, verso 264.
S96 Strabon, XVII, 838.
""Cop. 44,46, 216,299,347,354,397,437,479,484,638,659,805,837,838
edit. Coray Paris 1819.
S98 De re nlst. 1, 1.
S99 Hist. Nat. II, 6. 5.
600 Ad Atticum 11, 6.
601 Tusculan. I, 31, 18.
602 De Olfie. II, 5.
603 Ad Attic. II, 2, Vlll, 4, De fin. TV, 28.
604 MUller, Fragm. Histoncor. Graecorum, tom. II, pag. 225-253. - Vivien,
Histoire de la giograph. pag. 126, 127.
60S MUner, Fragm. Hisloricor. Graecontm, tom. II, pag. 375-381.
606 Strob. Geograph. libr. 1,48, SO, 52.
607 Vincent de Bauvais, In Speculum maius historicum, edit. Strasburg 1473
in 10 vol. in fol., tom. X, pag. 47-48. - Ionsius, De scriptonb. 11istor. philo-
soph. libr. Ill, cap. 6. - Vossius, De historic. Graecis, II, 10. - roCi'l,
'EUTlVLKtl I3lI3ALOO~KTl, I, 357.
608 DUhner, Plutarch. tom. V, edit. Didotiana.
609 Herodot. IV, 18, 53, 74, 78.
179
650 Gibbon, tom. XII, pag. 67.
651 ft:wypaq>i.a Arll.111TPle-WII, tom. I, pag. '257, 258, 259.
652 Photii Homiliae de Rossorum incursione. MUller, Fragm. Historicorum
Graecornm, tom. V, pag. 165. Paris, 1870.
653 Gibbon, Hist. de la decad. et de la chute de I'EmpiTe Romain, tom. XII, pag.
17 ~i tom. X, pag. 503-509. - Coray, .. ATUKTa, tom. I.
654 Gibbon, XII, pag. 256.
655 Historia Patriarchica Constantinopoleos, post Constantinopolin a Turcis
expugnatum, in Mart. Crusii Turco-Graecia, libr. II, pag. 107-184 Basileae
1584. - Conf. C. Sathas, Bibliotheca medij «evi, tom. JIl, rag. VII. Edit. Venet.
1872.
656 Zonar. Annal. Iibr. XVI.
657 Zonar. Annal. libr. XVII. - Coni. ~KUp~T. BU(UVT. KW1'OTuVTlvoirrroALS',
tom. I, p. 883. edit. Athen. 1581. - Coray, "ATUKTU, tom. I, rag. o'-vB'.
Paris 1828.
&Sa Coray," ATUKTU, tom. I-H.
659 Xenoph. llEpl lTpo<J68wv cap. I tom. H, rag. 385 edit. Vlanti, Venet. 1811.
660 langlOiS, Le mont Athas et ses monasteres, pag. 98. Paris 1867.
661 loan Andrea Arhiepiscopul de Aloria (Corsica) in dedic. Ci'itre Papa
Paul H a Epistolelor Sf. Ieronim. edit. Roma, 1468, apud Ambr. Firmin-
Didot, in EnctJclopid. moderne, art. Typograpl1ie, tom. XXVI, pag. 558-922.
Paris 1854.
182
EDITURA DACICA vA OFERA:
In afara colectillor: