THE STEPPE LANDS

AND THE WORLD BEYOND THEM

Studies in honor of Victor Spinei
on his 70th birthday

editors
Florin Curta, Bogdan-Petru Maleon

EDITURA UNIVERSIT II „ALEXANDRU IOAN CUZA”

IA I – 2013
Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României
The Steppe Lands and the World Beyond Them : Studies in
Honor of Victor Spinei on his 70th Birthday / ed. by Florin Curta
and Bogdan-Petru Maleon - Ia i :
Editura Universit ii “Al. I. Cuza”, 2013
Bibliogr.
ISBN 978-973-703-933-0
I. Curta, Florin (ed.)
II. Maleon, Bogdan-Petru (ed.)
94(498) Spinei,V.
929 Spinei,V.
 CONTENTS

Victor Spinei and the research on the Eurasian steppe lands ............................. 9
Victor Spinei’s opus: a complete list of works .................................................. 13

Early nomads

Michel Kazanski, The land of the antes according to Jordanes and

Procopius ....................................................................................................... 35
Peter Golden, Some notes on the Avars and Rouran ........................................ 43
Li Jinxiu, A study of the Xiyu Tuji ................................................... 67
István Zimonyi, The chapter of the Jayh n – tradition on the Pechenegs ....... 99
Adrian Ioni , Observa ii asupra mormintelor cu depunere de cai sau
p r i de cai în spa iul cuprins între Dun rea de Jos, Carpa i i Nistru,
în secolele X-XIII ......................................................................................... 115
Mykola Melnyk, On the issue of the authenticity of the names of
Pecheneg rulers in the Nikonian chronicle .................................................. 151

Nomads in the Balkans and in Central Europe

Aleksander Paro ,“Facta est christiana lex, in pessimo et crudelissimo

populo.” Bruno of Querfurt among the Pechenegs ...................................... 161
Marek Meško, Pecheneg groups in the Balkans (ca. 1053-1091)
according to the Byzantine sources ........................................................... 179
Alexandru Magearu, The Pechenegs in the Byzantine army ........................... 207
Jonathan Shepard, Mingling with northern barbarians:advantages and
perils ............................................................................................................ 219
Aleksand r Nikolov, “Ethnos skythikon”: the Uzes in the Balkans
(facts and interpretations) ........................................................................... 235
Uwe Fiedler, Zur Suche nach dem archäologischen Niederschlag von
Petschenegen, Uzen und Kumanen in den Gebieten südlich der unteren
Donau .......................................................................................................... 249
Ioto Valeriev, New Byzantine, tenth-to eleventh-century lead seals from
Bulgaria ....................................................................................................... 287
Francesco dall' Aglio, The interaction between nomadic and sedentary
peoples on the Lower Danube: the Cumans and the “Second Bulgarian
Empire” ....................................................................................................... 299

The Mongols and the aftermath of the Mongol invasion of 1241

Chris Atwood, The Uyghur stone: archaeological revelations

in the Mongol Empire .................................................................................. 315
Antti Ruotsala, Roger Bacon and the imperial Mongols of the thirteenth
century ......................................................................................................... 345
Christian Gastgeber, John of Plano Carpini and William Rubruck. Re-
reading their treatises about the Mongols from a sociolinguistic point
of view .......................................................................................................... 355
Charles Halperin, “No one knew who they were”:Rus’ interaction with
the Mongols ................................................................................................. 377
Georgi Atanasov, Le maître ( – dominus) de Dr st r Terter et
le beg tatar Kutlu-Buga pendant les années 70 - 80 du XIV siècle ............. 389
Alexander Rubel, Alexander kam nur bis zur chinesischen Mauer. Der
Alexanderroman und seine Reise nach Asien im Mittelater ........................ 399

Medieval archaeology within and outside the steppe lands

Silviu O a, Cercei decora i cu muluri de granule pe pandantiv

(secolele XII-XIV) ........................................................................................ 409
Dumitru eicu, The beginnings of the church architecture in the
medieval Banat: rotundas ............................................................................ 437
Ionel Cândea, Some remarks on new ornamental disks, stove tiles, and
tripods from the medieval town of Br ila (14th-16th centuries) .................... 455
Lia B trîna, Adrian B trîna, Gheorghe Sion, Re edin a feudal de la
Giule ti (com. Boroaia) .................................. ..............................................469

Early urban life between steppe empires and Byzantium

Virgil Ciocîltan, Cluj i Gala i: sugestii etimologice ...................................... 523

Lauren iu R dvan, Contribu ii la istoria unui vechi ora al
Moldovei:Bârlad .......................................................................................... 543
Liviu Pilat, Ia ii i drumul comercial moldovenesc ......................................... 563
Emil Lupu, Drum, ora i hotar între ara Moldovei i ara
Româneasc ................................................................................................. 569
Sergiu Mustea , Chi in ul i arheologia urban .......................................... 599

The world outside the steppe lands during the Middle Ages
and the early modern period

Alexandru-Florin Platon, Représentation et politique : l’hypostase

corporelle de l’état dans l’Empire Byzantin ............................................... 617
Warren Treadgold, The lost Secret History of Nicetas the Paphlagonian ...... 645
Ovidiu Cristea, Un gest al lui Manuel I Comnenul la Zemun (1165) ............. 677
Alexandru Simon, Walachians, Arpadians, and Assenids: the implications
of a lost charter ............................................................................................. 689
Matei Cazacu, Marche frontalière ou état dans l’état? l’Olténie aux
XIVe-XVe siècles ........................................................................................... 697
Arno Mentzel-Reuters, Der Kreuzzug des Deutschen Ordens zum Dnjestr
(1497). Protokoll einer Katastrophe ............................................................ 743
Ioan-Aurel Pop, Un text latin din 1531, despre raporturile moldo-polone, de la
arhivele de stat din Milano .............................................................................. 761
Iurie Stamati, Les Slaves et la genèse des Roumains et de leurs états
selon la tradition historiographique russe, de la chronique
Voskresenskaia à Lev Berg ......................................................................... 779
Abbreviations .................................................................................................. 795
 CONTRIBU II LA ISTORIA UNUI VECHI
ORA AL MOLDOVEI: BÂRLAD*

Lauren iu R dvan

Volumul de fa ne ofer prilejul de a relua cercetarea privitoare la

unul din cele mai vechi ora e ale rii Moldovei, Bârlad. Nu am ales
întâmpl tor aceast a ezare urban , deoarece istoria sa l-a atras de-a lungul
timpului i pe cel c ruia i se dedic studiile reunite în aceast lucrare.
Cercet torul i profesorul Victor Spinei s-a ar tat preocupat în mai multe
rânduri i din diverse motive de trecutul Bârladului, încercând s -l
deslu easc pornind în primul rând de la rezultatul s p turilor arheologice,
ce puteau oferi informa iile pe care alte surse istorice nu ni le mai puteau
transmite. Cu binecunoscuta sa acribie, Victor Spinei a îmbinat datele
izvoarelor i a oferit interpret ri pertinente cu privire la începuturile acestei
a ez ri, importante nu numai din perspectiva istoriei locale, ci i în
contextul form rii Moldovei medievale.1 Ne propunem ca în rândurile de
mai jos s relu m dosarul istoriei acestui interesant centru urban.
Dup ce a efectuat o serie de s p turi arheologice în zon , Victor
Spinei a dedicat începuturilor Bârladului dou studii, ap rute în anii 1977-
1979,2 analizând istoria acestei a ez ri în condi iile date de evolu ia p r ilor
de jos ale viitoarei Moldove, înainte de finalizarea form rii principatului.
Bârladul s-a remarcat probabil prin de inerea de câteva atu-uri,
determinându-i pe primii domni ai rii s -i acorde importan i s -i
încurajeze dezvoltarea: în secolul al XV-lea aici va fi ridicat o cetate;
comunitatea stabilit pe aceste locuri va primi un privilegiu; în acest ora î i
va avea re edin a marele vornic al rii de Jos. Dar cum se explic aceast

* Acest studiu a fost realizat în cadrul unui grant al Autorit ii Na ionale Pentru
Cercetare tiin ific din România (ANCS), CNCS - UEFISCDI, proiect num rul PN-II-ID-
PCE-2011-3-0562.
1
Profesorul Spinei s-a ocupat îndeaproape i de procesul de apari ie a ora elor din
Moldova, cu studii precum: “Comer ul i geneza ora elor din sud-estul Moldovei (secolele
XIII-XIV),” în Analele Br ilei (Br ila) s.n., I (1993), nr. 1, pp. 171-236; “Generalit i privind
geneza ora elor medievale din Moldova,” în Arheologia medieval (Re i a) I (1996), pp. 35-
53.
2
Victor Spinei, “Zur Geschichte der mittelalterlichen Siedlung Bîrlad (Südmoldau)
im 10.-14. Jahrhundert,” în Dacoromania. Jahrbuch für östliche Latinität (Freiburg-
München) 4 (1977-1978), pp. 65-84; “Începuturile vie ii urbane la Bârlad i problema
berladnicilor,” în AIIAI, XVI (1979), pp. 271-293. În studiul de fa vom cita ultimul text în
versiunea publicat în volumul Universa Valachica. Românii în contextul politic
interna ional de la începutul mileniului al II-lea (Chi in u, 2006), pp. 659-691.
544 Lauren iu R dvan

situa ie deosebit a Bârladului în compara ie cu alte a ez ri din zon ?

Profesorul Spinei a c utat i identificat câteva indicii privitoare la o a ezare
ce func iona aici în perioada de dinainte de formarea Moldovei, la finele
secolului al XIII-lea, începutul secolului al XIV-lea, i nu în secolul al XII-
lea, cum sus inea B. P. Hasdeu, pornind de la a a-zisa „diplom
bârl dean ”, al c rei fals este demonstrat înc o dat .3 A ezarea cu pricina
nu a func ionat pe teritoriul viitorului ora medieval, ci în locul numit
„Prodana”, aflat câ iva kilometri spre sud-est, unde s-au descoperit 14
locuin e, ceramic , obiecte de metal, lut i os, i chiar un cuptor folosite
pentru reducerea minereului de fier.4 Descoperirile certific prezen a atât a
unor me te ugari, atra i aici de poten ialul locului – situat la un vad de
trecere peste râul Bârlad –, cât i a unor agricultori, mai precis cresc tori de
animale. Cu toate acestea, a ezarea nu s-a dovedit viabil , fiind la un
moment dat abandonat , dup care a cedat ini iativa viitorului ora .
„Transferul” de la sat la ora s-a petrecut în condi iile politice, sociale,
economice, dar i geografice locale. În primul rând, a ezarea de la
„Prodana” era situat pe mai multe grinduri aflate în apropierea râului (în
zona cu altitudinea cea mai joas ), al c rui curs putem presupune c era
schimb tor, zona fiind adesea în pericol de a fi inundat . În al doilea rând,
ceramica descoperit aici sugereaz c a ezarea se afla în aria de control
direct a mongolilor, diferit de partea de vest a viitoarei Moldovei, care se
pare c a cunoscut doar o domina ie indirect a Hoardei de Aur. Victor
Spinei sus ine acest punct de vedere, pe care l-am împ rt it i noi,5
identificând i limitele acestei regiuni, ce corespund aproximativ cu limitele
viitoarei ri de Jos: în nord, bazinul inferior al R utului i Bahluiului, în
vest, cursul Siretului, aceasta fiind nu numai limita r spândirii ceramicii de
culoare ro iatic -g lbuie, ob inut prin ardere în mediu oxidant, ci i zona
unde se constat o circula ie semnificativ a emisiunilor monetare ale
Hoardei.6 În aceast regiune, ceramic de acest fel ca i astfel de monede
întâlnim la Coste ti i Orheiul Vechi,7 iar încetarea produc iei ambelor
centre coincide cu înl turarea de aici a domina iei mongole. Acest lucru s-a

3
Victor Spinei, “Începuturile vie ii urbane la Bârlad,” pp. 662-669. Pentru datarea
la sfâr itul secolului al XIII-lea i nu în secolele XII-XIII (sus inut ini ial în N. Zaharia, M.
Petrescu-Dîmbovi a, Em. Zaharia, A ez ri din Moldova de la paleolitic pân în secolul al
XVIII-lea (Bucure ti, 1970), pp. 136-137), vezi Victor Spinei, “Unele considera ii cu privire
la descoperirile arheologice din Moldova din secolul al XII-lea pân în prima jum tate a
secolului al XIV-lea,” în SCIV, XXI (1970), nr. 4, pp. 607-610.
4
Spinei, „Începuturile vie ii urbane la Bârlad,” p. 676.
5
Victor Spinei, Moldova în secolele XI-XIV (Chi in u, 1994), p. 385. Vezi i
Lauren iu R dvan, Ora ele din rile române în evul mediu (sfâr itul sec. al XIII-lea –
începutul sec. al XVI-lea) (Ia i, 2011), pp. 351-352.
6
Victor Spinei, “Începuturile vie ii urbane la Bârlad,” pp. 676-677.
7
Pentru monede, vezi, sintetic, Victor Spinei, Moldova, pp. 260-261.
 Contribu ii la istoria unui vechi ora al Moldovei: Bârlad 545

întâmplat pe fondul extinderii spre r s rit a puterii domnilor instala i la

Siret, probabil în alian cu ducii lituanieni, în deceniul al aptelea al
secolului al XIV-lea. „Transferul” topografic de la a ezarea cu caracter rural
de la Prodana la a ezarea pre-urban (apoi urban ) de la Bârlad a avut loc
între acest deceniu i domnia lui Alexandru cel Bun.
Dac ne mut m aten ia spre Bârladul propriu-zis, constat m c
descoperirile arheologice din ultimele decenii nu ne ajut prea mult. Nu s-au
efectuat cercet ri sistematice care s vizeze centrul istoric al ora ului, astfel
c ne baz m doar pe rezultatele unor s p turi întâmpl toare, f cute în
contextul diverselor lucr ri edilitare ini iate în perioada comunist . Acestea
atest existen a unui nivel de locuire ce corespunde vag finalului secolului al
XIV-lea i urm toarelor dou veacuri, f r îns a ne oferi informa ii
cuprinz toare i clarificatoare. Necropola cu morminte cu inventar din
secolele XV-XVI, descoperit la intersec ia str zilor Republicii i Mihai
Kog lniceanu, sau resturile de ceramic g site pe locul pe care s-a construit
cinematograful Victoria8 relev o astfel de locuire, dar care se întindea în
p r ile situate mai sus de Valea Seac – Cacaina, într-o zon situat la nord
de biserica domneasc , ridicând unele semne de întrebare. Ora ul propriu-
zis i-a dezvoltat la început vatra nu la nord de pârâul Cacaina, ci la sud,
dup cum relev atât trama stradal , densitatea locuin elor, surprins
cartografic târziu, în perioada modern ,9 i chiar informa iile transmise de
documente.10 De altfel, în toate ora ele, pârâul ce poart acest nume
„plastic” se afl la margine, acolo unde or enii î i aruncau gunoaiele.
R mânem deci cu o singur descoperire arheologic major care ne ofer nu
atât o informa ie important în privin a începuturilor ora ului, cât una ce
prive te originile bisericii domne ti: descoperirea sub acest loca a
fragmentelor funda iei de lemn a unei biserici anterioare.11 Cu toate c ne
lipsesc detaliile, aceste fragmente au fost datate în secolul al XV-lea,
permi ând dou principale ipoteze: ridicarea de c tre Alexandru cel Bun sau

8
N. Zaharia, Petrescu-Dâmbovi a, E. Zaharia, A ez ri din Moldova, pp. 312-313;
Victor Spinei, “Începuturile vie ii urbane la Bârlad,” p. 678. O parte din descoperirile
arheologice locale (de pân în 1980) au fost inventariate i cartate în Ghenu Coman,
Statornicie, continuitate. Repertoriul arheologic al jude ului Vaslui (Bucure ti, 1980), pp.
70-72.
9
Vezi harta anexat la Ioan Antonovici, Documente bârl dene, vol. I (Bârlad,
1911) i George T. Negruti, Planul ora ului Bârlad, Scara 1:5000, 1900-1906, B.C.U. Ia i,
cota h. 677.
10
Semnele vetrei târgului, înregistrate în 1757, arat clar c vatra se afla la sud de
„vâlceaua ce vini de la gura v i Perienilor” (Antonovici, Documente bârl dene, vol. II, p. 26,
nr. XX).
11
În Istoria Bârladului, vol. I, coord. Oltea R canu-Gr m ticu (Bârlad, 1998), p.
55, este amintit un sondaj arheologic realizat în 1976, în urma c ruia, sub actuala biseric , ar
fi ie it la iveal funda ia amintit .
546 Lauren iu R dvan

tefan cel Mare. Tradi ia târzie o pune pe seama celui de-al doilea (ca multe
alte biserici vechi),12 îns în acest caz ar apare problema ridic rii din lemn,
situa ie pu in probabil pentru domnia lui tefan. Acest domn a ref cut
multe din bisericile înainta ilor s i (precum la Hârl u, Dorohoi, Volov ),
deci nu trebuie exclus varianta ctitoririi acestui l ca de un predecesor, cel
mai probabil Alexandru cel Bun. Pentru c ne afl m într-un ora , se ridic
întrebarea: ce func ie îndeplinea aceast biseric ? A fost construit pentru a
acoperi nevoile spirituale ale comunit ii or enilor sau pentru un alt scop?
Prima idee i-a f cut loc în mai multe lucr ri ce privesc ora ele,13 îns nu o
sus inem, deoarece majoritatea l ca urilor domne ti ridicate în centrele
urbane pe parcursul veacului al XV-lea erau biserici de curte, dovad nu
numai ridicarea lor în cadrul ansamblului cur ilor (în unele cazuri dovedite
arheologic, vezi Piatra, Bac u sau Hârl u), dar i existen a aici a unei
categorii speciale de preo i, preo ii domne ti.14 Astfel de cur i/biserici
domne ti au fost mai mult sau mai pu in cunoscute/cercetate la Ia i, Piatra,
Bac u, Dorohoi, Hârl u, Hu i i Vaslui, la care se adaug cazul particular al
Sucevei, care cuprinde atât o curte (în ora ), cât i o cetate (la periferie).
Chiar dac dovezile oferite de izvoare sunt târzii, la lista de mai sus
credem c putem ad uga i curtea de la Bârlad. De aici, domnii au emis în
veacurile XV-XVI câteva acte (1441-1442, 1460, 1467, 1554-1555).15 În
1568, la Bârlad este trimis s stea Petru, fratele noului domn, Bogdan
L pu neanu, iar în 1594, un sat confiscat de la un boier hiclean este pus sub
dependen a cur ii, indicii ce arat c în a doua jum tate a secolului al XVI-
lea aceasta înc func iona.16 Ruinarea ei a avut loc cel mai probabil în
primele decenii ale secolului urm tor, la fel cum s-a întâmplat cu alte cur i
din regiune (Vaslui i Hu i).17 Din ansamblul cur ii de la Bârlad a
supravie uit doar mai-sus amintita biseric , ref cut i nu ctitorit din

12
Antonovici, Documente bârl dene, vol. I, p. 1, nr. 1; Nicolae Stoicescu,
Repertoriul bibliografic al localit ilor i monumentelor feudale din Moldova (Bucure ti,
1974), p. 84.
13
Mai recent pentru Hârl u, vezi Stela Cheptea, Un ora medieval: Hârl u (Ia i,
2000), p. 149, 183.
14
Bogdan-Petru Maleon, Clerul de mir din Moldova secolelor XIV-XVI (Ia i,
2007), p. 397-413.
15
DRH, seria A, vol. I (Bucure ti, 1975), p. 299, nr. 213; p. 311, nr. 221; II, p. 138,
nr. 97; p. 213, nr. 147; VI, p. 213-215, nr. 125-126; p. 303-338, nr. 168-182 i altele.
16
C l tori str ini despre rile române, vol. II, ed. Maria Holban et al. (Bucure ti,
1970), p. 392; DIR, veacul XVI, seria A, vol. IV (Bucure ti, 1952), p. 117, nr. 144. Pe de alt
parte, procesul de destructurare a ocoalelor cur ilor domne ti era în curs: în acela i an, 1594,
Aron vod d ruia unui boier satul Zorleni, care f cuse parte din acela i ocol al Bârladului
(vezi DIR, XVI, A, IV, p. 105, nr. 127 i XVII, A, I, p. 48, nr. 72).
17
DIR, XVII, A, I, p. 28, nr. 42; Grigore Ureche, Letopise ul rii Moldovei, ed. P.
P. Panaitescu (Bucure ti, 1958), p. 108; C l tori str ini, vol. V, p. 155.
 Contribu ii la istoria unui vechi ora al Moldovei: Bârlad 547

temelie de Vasile Lupu la 1636.18 Dovada existen ei anterioare a l ca ului

este dat de men ionarea în 1617, respectiv 1623, a unui „preot domnesc” la
Bârlad, preot care nu ar fi fost men ionat cu un astfel de nume dac nu
slujea la o biseric domneasc , iar de alt biseric veche ctitorit de un
domn nu avem informa ii.19 Un detaliu dintr-o descriere a lui Evlia Celebi
ne sugereaz c Vasile Lupu nu a demolat cu totul r m i ele cur ii, ci le-a
integrat noii sale construc ii. Când prezint Bârladul, Celebi aminte te i „o
m n stire frumoas , ca o cetate [subl. ns.], a ezat la poalele unui deal”.20
M rturia merit luat în considerare, deoarece în ora nu exista vreo
m n stire, iar biserica domneasc se afl la poalele unui deal.
La Bârlad i-a avut re edin a marele vornic al rii de Jos, ale c rui
prime men iuni sunt din prima parte a secolului al XVI-lea21 (prin urmare
exista m car din vremea lui tefan cel Mare).22 Sigur, vornicul a putut sta
ini ial i în cetatea descoperit lâng ora ,23 care era fortificat cu val de
p mânt, palisad de lemn (gard dublu de bârne, unit prin loazbe, între cele
dou rânduri de stâlpi fiind l sat un interval de cca 2 m, umplut cu p mânt)
i un an de cca. 35 m. Arheologii care au cercetat-o o consider târzie, din
a doua jum tate a veacului al XV-lea (cca. 1475-1476), i afirm c a avut o
durat de func ionare foarte scurt .24 Cu toate acestea, materialul arheologic
descoperit este prea bogat pentru a sus ine o existen de mai pu in de un
deceniu.25 Probabil a func ionat ori tot secolul al XV-lea, fiind ridicat de
Alexandru cel Bun, ori doar în a doua jum tatea a secolului, în timpul
domniei lui tefan. Cum cetatea a avut o via relativ scurt , marele vornic a

18
Vezi mai recent Lauren iu Chiriac, Monumentele religioase medievale din zona
Bârladului (Ia i, 2007), pp. 258-262.
19
“Popa tefan de la biserica milostivirii sale domnului” (DIR, XVII, A, IV, p.
201, nr. 250); vezi i DRH, A, XVIII, p. 6, nr. 6; de asemenea, DRH, A, XXI, p. 305, nr. 245;
p. 331, nr. 263.
20
C l tori str ini, vol. VI, p. 731.
21
Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI publicate de Ioan Bogdan, ed. P. P.
Panaitescu (Bucure ti, 1959), p. 176, 186; Vezi i DRH, A, VI, p. 567, nr. 329; Grigore
Ureche, Letopise ul, p. 76; Miron Costin, Poema polon , în Opere, ed. P. P. Panaitescu
(Bucure ti, 1958), p. 238, 387; Dimitrie Cantemir, Descrierea st rii de odinioar i de ast zi
a Moldovei, vol. II, ed. Dan Slu anschi et al. (Bucure ti, 2007), p. 155, 240.
22
D. Ciurea, “Organizarea administrativ a statului feudal Moldova (sec. XIV-
XVIII),” în AIIAI, II (1965), pp. 146-147.
23
Cetatea de p mânt de la Bârlad este pomenit de Bandini (Marco Bandini,
Codex. Vizitarea general a tuturor bisericilor catolice de rit roman din Provincia Moldova,
1646-1648, ed. Traian Diaconescu (Ia i, 2006), p. 106) i de Dimitrie Cantemir (Descrierea
st rii, vol. II, pp. 155-156).
24
Mircea D. Matei, “Date noi în leg tur cu cetatea de p mânt de la Bârlad,” în
SCIV, X (1959), nr. 1, pp. 117-134; Mircea D. Matei, Lucian Chi escu, Cetatea de p mânt de
la Bârlad. Monografie arheologic (Târgovi te, 2002), concluzii i datare la pp. 148-160.
25
Vezi recenzia la aceast lucrare realizat de Adrian Andrei Rusu în AMold,
XXIX (2006), pp. 308-312.
548 Lauren iu R dvan

rezidat i la curte, pentru ca dup încetarea existen ei acesteia s stea, cel

mai probabil, într-o cas din ora . Leg tura dintre vornic i re edin a de la
Bârlad poate fi f cut i pe baza unei serii de documente relativ târzii. În
ianuarie 1628, Miron Barnovschi emite împreun cu sfatul rii câteva
„a ez minte” pentru vecinii fugi i ai m n stirilor, hot rând, printre altele, ca
du egubinarii s umble dup du egubine doar în luna septembrie, pentru a
se evita eventualele abuzuri. Excep ia care ne intereseaz ine de situa iile
celor care reclamau explicit situa ii la „poarta domniei mele sau la scaun la
Bârlad sau la Dorohoi”, caz în care vornicii î i puteau trimite micii dreg tori
s ac ioneze dup voie.26 „Scaunul” de la Bârlad poate fi privit ca loc de
judecat , dar i ca re edin pentru marele vornic, despre care ni se confirm
astfel c avea puteri mari asupra p r ii de ar pe care o administra.
Ultimul argument în favoarea existen ei la Bârlad a unei cur i vine
din direc ia topografiei locale. O schi de plan a ora ului din 1851, ce se
refer la partea ars din târg într-un incendiu, arat c biserica domneasc
ocupa un teren distinct în ora , la nord-vest de zona central , între aceasta, o
pia i pârâul mai sus amintit.27 Cel pu in pentru perioada cât a func ionat
curtea,28 aici s-a putut afla principalul loc de schimb din ora , la fel ca în
Ia i, Roman sau Suceava,29 loc men ionat la finele secolului al XVI-lea, de
Martin Gruneweg.30 În apropiere se afla biserica Sf. Dumitru, care ar fi
putut juca rolul de biseric a ora ului, în condi iile în care l ca ul domnesc a
servit ini ial cur ii domnului.31 Nu trebuie exclus posibilitatea ca popa
Toader, pomenit înc din 1444 la Bârlad i r spl tit pentru „dreapt i
credincioas slujb ” cu o moar , s fi fost preot la biserica domneasc ;
Toader nu pare un preot oarecare, fratele s u fiind tot preot, ba chiar unul
care avea propria m n stire.32
Situa ia topografic medieval a Bârladului, cu toate c este
surprins târziu în documentele specifice, poate oferi nu numai sugestii de
interpretare cu privire la rolul i pozi ia cur ii domne ti din ora , dar i în
privin a începuturilor ora ului propriu-zis. În primul rând, dispunerea Uli ei

26
DRH, A, XIX, p. 390-392, p. 288-289; p. 394, nr. 291.
27
Vezi nota 9.
28
Dar i mai târziu: la finele sec. al XVIII-lea, în fa a bisericii domne ti înc se afla
un „medean”, un loc liber, unde se adunau negustorii i ranii cu carele lor (zon numit mai
apoi chiar „pia a carelor”); la acea vreme, “medeanuri” asem n toare se aflau i lâng
bisericile Sf. Dumitru i Vovidenia (vezi Antonovici, Documente bârl dene, vol. II, p. 101,
nr. LXXVII; vol. IV, p. 296, nr. CLXXIII).
29
Vezi Lauren iu R dvan, Ora ele, p. 539, 564, respectiv 576.
30
Alexandru Ciocîltan, “Martin Grunewerg prin Moldova, ara Româneasc i
Dobrogea,” în SMIM, XXVII (2009), p. 236.
31
Semnificativ este faptul c primul ctitor cunoscut al bisericii este un negustor
(detalii în Chiriac, Monumentele religioase, pp. 214-215).
32
DRH, A, I, p. 351, nr. 248.
 Contribu ii la istoria unui vechi ora al Moldovei: Bârlad 549

Mari, strada principal , nu urmeaz – cum ne-am a tepta – axa principal de

azi a ora ului, nord-sud, ci – dimpotriv – s-a desf urat pe o linie vest-est,
având spre apus „drumul de la Tutova” i spre r s rit „drumul F lciului”.33
Aceast direc ie urmat de Uli a Mare a influen at topografia general a
ora ului.34 Desf urarea vest-est a planului vechi al ora ului este curioas i
dac ne gândim c nu a inut cont de prezen a în apropiere a v ii râului
Bârlad, care curge de la nord la sud. Trebuie precizat c drumul „mare”
medieval nu urma prin ora traseul de azi. În Bârlad, izvoare târzii arat c
Uli a Mare „trecea” râul Bârlad lâng biserica Vovidenia pe „podul
gospod”, dup care se desp r ea în dou , o cale urmând spre r s rit, spre
F lciu, alta spre sud, spre Tecuci. Este posibil ca la una din variantele
acestui drum („drumul ce trece de la câmpul lung la Trestiana, apoi peste
acest drum la r spântie”) s se refere i un act dat de tefan cel Mare în care
confirma locuitorilor dreptul de a folosi mo ia ora ului.35 Spre vest, „drumul
de la Tutova” putea duce spre Roman sau Bac u. Renate Möhlenkamp a
adus argumente pertinente în favoarea existen ei rutei Roman-Bârlad,
sus inând c înc de la sfâr itul secolului al XIV-lea din drumul mare de pe
valea Siretului s-ar fi desprins o variant care urma valea Tutovei spre
Bârlad36. Pe lâng aceast rut va apare i un drum spre Vaslui, care va
favoriza dezvoltarea acestui ora .37 Aceast discu ie privind drumurile poate
fi privit i din perspectiv politic , având leg tur cu momentul intr rii
Bârladului sub controlul domnilor tân rului principat al Moldovei.
Înaintarea spre r s rit a acestora ori a urmat vechi c i existente din timpul
st pânirii mongole, ori a pus bazele unor noi drumuri, la cap tul c rora, în
zone de contact, au ap rut noi a ez ri, categorie în care intr i Bârladul.
Mai mult decât atât, ace ti domni au aplicat la Bârlad modelul
întâlnit deja la Baia, Siret sau Roman, aducând grupuri de coloni ti, dând
drepturi i libert i comerciale.38 Prezen a coloni tilor la Bârlad este
confirmat indirect destul de devreme, la începutul secolului al XV-lea,
când afl m c locuitorii din Burlat au trimis o delega ie la lucr rile

33
“Drumul cel mare ce vine de la Tutova” (Antonovici, Documente bârl dene, vol.
III, p. 17, nr. XII).
34
George T. Negruti, Planul ora ului Bârlad.
35
DRH, A, III, p. 279, nr. 151; Antonovici, Documente bârl dene, I, p. 10, nr. 7;
vezi i nota de la p. 74.
36
Renate Möhlenkamp, “Réflexions concernant les débuts de la ville de Vaslui,” în
AIIAI, XVIII (1981), pp. 4-16. Pe acest drum, dar venind dinspre Gala i spre Suceava (prin
Bârlad i Roman), sose te Petru Rare în 1541 (Grigore Ureche, Letopise ul, p. 162).
37
În secolul al XVI-lea afl m c pe acest drum a mers, dinspre Roman spre Vaslui,
Despot vod (în 1562, vezi C l tori str ini, vol. II, p. 145).
38
Lauren iu R dvan, Ora ele, pp. 371-379.
550 Lauren iu R dvan

conciliului de la Constance (1414-1418).39 Consider m valid acest

argument, de vreme ce izvoarele germane men ioneaz participarea la acest
conciliu a unor reprezentan i din mai multe ora e ale Moldovei, al turi de
trimi ii domnilor. Cu toat imprecizia surselor, pot fi identificate, al turi de
Burlat-Bârlad, urm toarele centre: Ia i (Ieszmarkt), Baia (Molga), Hârl u
(Bahlo), Cetatea Alb (Weissenburg) i, probabil, Suceava (Sorscha?),
Neam (Mencz?), Roman (Reinsmarkt?) i Orhei (Ierhe?). Delega iile au
sosit la conciliu în 1415, înso ind pe Grigore amblac, trimis de domnul
Moldovei, delega ia ducelui Vitold al Lituaniei i doi duci greci.40 Cum în
ora ele mai sus-pomenite avem confirm ri ulterioare c se aflau comunit i
de catolici, iar conciliul urm rea discutarea unor importante probleme cu
care se confrunta Biserica Catolic (schisma), trebuie s admitem c printre
delega i s-au aflat i reprezentan i ai sa ilor i ungurilor catolici care au
reprezentat elementul de baz al comunit ilor catolice locale. La Bârlad,
primele date concrete despre catolici dateaz de la sfâr itul secolului al
XVI-lea, într-o vreme când urm rile Reformei i Contra-Reformei î i
spuneau cuvântul, m rimea comunit ii fiind în sc dere, fiind înc destul de
mare fa de alte ora e din sudul Moldovei.41 Din aceea i vreme s-au p strat
câteva acte emise de oltuzii sau voitii ora ului, unii dintre ei cu nume cu
rezonan catolic sau maghiar (Fr g u, Anton, Martin),42 al turi de cei cu
nume locale (Cârstea D nil , Ilie, Neagoe etc.)43 sau sud-dun rene (Iane,
Carapotona).44 Semnificativ este faptul c inclusiv primul oltuz înregistrat
de documente poart un nume cu posibil origine maghiar , H rlea (cca.
1434).45 Ca un alt detaliu demn de remarcat, sigiliul din perioada modern al
comunit ii catolice din Bârlad ar fi cuprins imaginea Sf. Ladislau

39
Constantin I. Karadja, “Delega ii din ara noastr la conciliul din Constan a (în
Baden) în anul 1415,” în AARMSI, seria III, tom VII (1926-1927), pp. 70-71, 82-83.
40
Constantin I. Karadja, “Delega ii,” pp. 69-73, 82-83.
41
C l tori str ini, vol. III, p. 639; vol. V, pp. 179-180, 227-228, 280; Marco
Bandini, Codex, p. 104. În 1661, Vlas Koi evi aminte te chiar dou biserici catolice, dintre
care una de lemn, ruinat (C l tori str ini, vol. VII, p. 140). În 1710, în ora mai erau foarte
pu ini catolici unguri, veni i aici „din timpuri îndep rtate i care vorbesc o limb mult
amestecat cu româna” (C l tori str ini, vol. VIII, p. 235).
42
DIR, XVII, A, I, p. 170, nr. 242; II, p. 166, nr. 215; DRH, A, XXIII, p. 136, nr.
100; XXIV, p. 179, nr. 195. Numele unui sat din apropierea Bârladului (Lasl oani – aflat în
ocolul târgului, deci tot pe mo ie domneasc ) sugereaz c grupuri de unguri catolici s-au
a ezat nu numai în ora , ci i în satele din jur (DIR, XVI, A, IV, p. 71, nr. 91).
43
DIR, XVII, A, IV, p. 201, nr. 250; DRH, A, XXIII, p. 489, nr. 426; XXIV, p.
351, nr. 358 i multe altele.
44
DIR, XVII, A, III, p. 8, nr. 10-12; V, p. 82, nr. 111; DRH, A, XVIII, p. 3, nr. 1.
45
DRH, D, I, p. 309, nr. 210; numele unui Hârl , antroponim considerat de origine
maghiar , st probabil i la originea denumirii Hârl ului (Podgoria Cotnari, coord. Valeriu
D. Cotea (Bucure ti, 2006), pp. 163-164).
 Contribu ii la istoria unui vechi ora al Moldovei: Bârlad 551

îngenunchiat, privind la Fecioara Maria, a ezat pe un nor.46 Nu cunoa tem

vechimea acestui sigiliu, îns tocmai prezen a Sf. Ladislau ridic semne de
întrebare. Am fi considerat c sigiliul este de dat recent , dac Marco
Bandini, când aminte te cetatea de p mânt de lâng Bârlad, nu ar fi
înregistrat o tradi ie local , ce îl includea pe Ladislau: „la dou stadii de târg
se afl ruina unei cet ui t t re ti, pe malul râului Bârlad, unde se ap raser
t tarii, pe când Sfântul Ladislau, regele Ungariei, îi urm rea victorios pe
sci i, cam prin anul 1236”.47 Interesant este c din aceea i perioad
(jum tatea secolului al XVII-lea) avem consemnate „basnele” lui Simion
Dasc lul ce legau colonizarea cu tâlhari romani a Maramure ului de
persoana aceluia i Ladislau.48 De i plasate într-un context istoric gre it,
credem c aceste informa ii trimit spre începuturile comunit ii ungure ti
din Bârlad, care pot fi situate în perioada de formare a ora ului. Cultul
Sfântului Ladislau luase amploare în Ungaria veacului al XIV-lea, acesta
fiind venerat datorit luptelor duse împotriva p gânilor, de aici trecând în
Moldova, prin intermediul coloni tilor.49
Dar la Bârlad nu au venit doar unguri i sa i. Printre primii locuitori
ai ora ului s-au aflat i români, preotul Toader de la 1444 purtând un nume
românesc.50 Mai târziu sunt men iona i armenii,51 despre care putem
presupune c au venit aici ori o dat cu ceilal i armeni din ora ele Moldovei
(la sfâr itul secolului al XIV-lea, începutul secolului al XV-lea), ori într-un
val ulterior, dup prigoana din veacul al XVI-lea. Comunit i semnificative
întâlnim de la 1400 la Suceava, Ia i sau Roman, dar izvoarele le pomenesc
i în porturile de la mare, la Chilia i Cetatea Alb ,52 sau în interior, la
Hotin, Siret, apoi la Boto ani i Vaslui.53 În Bârlad, exista o Uli

46
Iosif Gabor, Dic ionarul comunit ilor catolice din Moldova (Bac u, 1996), p.
44.
47
Marco Bandini, Codex, pp. 104-106. Bandini ne mai transmite c buc i din
moa tele Sf. Ladislau s-ar fi aflat încrustate pe un crucifix de la biserica catolic din Hârl u
(Codex, p. 232).
48
Grigore Ureche, Letopise ul, pp. 68-69.
49
Detalii în Gábor Klaniczay, Holy Rulers and Blessed Princesses: Dynastic Cults
in Medieval Central Europe (Cambridge, 2002), pp. 173-194, 361; Pál Engel, The Realm of
St Stephen (Londra–New York, 2001), pp. 32-34.
50
DRH, A, I, p. 351, nr. 248.
51
Marco Bandini, Codex, p. 104.
52
C l tori str ini, vol. I, p. 137; Sergiu Iosipescu, “O cronic ne tiut a Moldovei
sub tefan cel Mare i o hart francez a M rii Negre de la începutul secolului XVI,” în
tefan cel Mare i Sfânt. Atlet al credin ei cre tine. Simpozion, Putna, 2004 (Suceava, 2004),
p. 331.
53
Grigore M. Buiucliu, Cânt de j lire asupra armenilor din ara vlahilor de
diaconul Minas Tokat i (Bucure ti, 1895), p. 39; H. Dj. Siruni, “Bisericile armene din rile
Române,” în Ani. Anuar de cultur armean (Bucure ti, 1942-1943), pp. 489-526.
552 Lauren iu R dvan

Armeneasc ,54 periferic fa de ansamblul str zilor centrale, dar lâng Uli a
Veche, situa ie ce nu l mure te dilema apari iei sale, timpurie sau târzie.
Dac tot am revenit la topografia ora ului, aceasta nu i-a epuizat resursele
de informa ii ce trimit spre începuturile ora ului. În planul lui Negruti de la
începutul anilor 1900 înc se observ în zona central o organizare destul de
regulat a spa iului (cu trei str zi paralele), ce nu credem c se datoreaz
transform rilor din perioada post-Regulamentar ,55 care doar a aliniat
cl dirile i unele str zi, respectiv a modernizat infrastructura.56 Modific ri
majore nu au putut fi aduse planului ini ial, datorit caracterului
„conservator” al loturilor urbane, mai ales al celor situate în zona central ,
unde vadul comercial a impus o f râmi are accentuat . Pân la
transform rile edilitare majore impuse de regimul comunist, traseul str zilor
nu a suferit modific ri semnificative în ora ele de origine medieval . A a
cum am ar tat i cu alt ocazie, dispunerea în paralel a unor str zi i
existen a unor pie e centrale regulate arat c a ezarea ce g zduie te un
astfel de plan a cunoscut o evolu ie de tip planificat, de vreme ce acest mod
de evolu ie stradal nu ine cont decât par ial de traseul unor c i de
comunica ie mai vechi i de limitele impuse de relieful local. Tipul de
evolu ie urban pornind de la dou sau mai multe str zi paralele, care dau
într-o pia , este întâlnit i în alte ora e din Moldova (Suceava, Ia i,
Roman), în ara Româneasc (Câmpulung, Pite ti), Transilvania (Bra ov,
Bistri a, Cluj) i alte ri sau regiuni din Europa Central .57 Cercet rile
noastre, dar i ale unor urbani ti, arat c spa iul interior regulat este
specific ora elor care au cunoscut prezen a unor grupuri de coloni ti,
obi nui i cu un anumit model de organizare, situa ie ce nu este specific
doar Moldovei.58

54
Antonovici, Documente bârl dene, vol. I, p. 231, nr. IV; vol. II, p. 349.
55
i post-incendiul din 1851 (Documente bârl dene, vol. I, p. 199, nr. IX i nota
de la p. 200).
56
Negruti, Planul ora ului Bârlad.
57
Paul Niedermaier, “Dezvoltarea urbanistic i arhitectonic a unor ora e
transilv nene din sec. al XII-lea pân în sec. al XVI-lea”, în Studii de istorie a na ionalit ii
germane i a înfr irii ei cu na iunea român , vol. I, coord. L. Bányai (Bucure ti, 1976), pp.
143-144.
58
Pentru Moldova, am discutat cazurile interesante ale Romanului, Sucevei i
Ia ilor (pe larg, în Lauren iu R dvan, Ora ele, pp. 375-376, 380-381, 538-541. Vezi i
concluziile la care au ajuns Eugenia Greceanu, în “La structure urbaine médiévale de la ville
de Roman,” în RRH, XV (1976), nr. 1, pp. 39-56, i Ansamblul urban medieval Boto ani
(Bucure ti, 1981), a II-a ed. a ap rut în 2009 la Ia i), Emil Ioan Emandi, Habitatul urban i
cultura spa iului. Studiu de geografie istoric . Suceava în secolele XIV-XX (Ia i, 1996), pp.
263-268, 294-301, Teodor Octavian Gheorghiu, “Suceava medieval – genez i evolu ie
pân în prima parte a secolului al XVI-lea. Elemente morfo-structurale,” în HU, XII (2004),
nr. 1-2, pp. 67-93 ( i altele).
 Contribu ii la istoria unui vechi ora al Moldovei: Bârlad 553

Dup cum am sus inut mai sus, la Bârlad axa ora ului este format
de Uli a Mare, al c rei traseu pe direc ia vest-est (cu o u oar înclinare nord-
vest – sud-est)59 era urmat la nord de Uli a zis mai târziu „a C s piei”
(continuat apoi cu Uli a coalei), iar la sud de Uli a Jidoveasc . Din cauza
lipsei documentelor, nu tim numele medieval al acestor dou str zi. La
cap tul dinspre râu al str zii principale se afla Uli a Veche,60 pe care unii
autori o consider a fi prima sau printre primele din ora .61 În aceast latur
de est – sud-est a ora ului s-a aflat dup p rerea noastr cartierul unguresc
(sau cel pu in o parte a sa), dovad men inerea aici pân spre 1750 a unui
nucleu de maghiari (la acea vreme, în curs de asimilare). Interesant este c
atât numele uli ei, cât i acest grup de unguri apar în leg tur cu câteva
locuri inute de unii or eni „din desc lec toare”,62 cuvinte care – chiar i în
1777, când sunt înregistrate – trimit spre începuturile ora ului. Undeva pe
aici, posibil pe prelungirea spre sud a uli ei, se afla „biserica ungureasc ”.
De i la acel moment cu siguran nu mai exista biserica original (la fel ca
la Ia i sau Bac u), putem considera acest l ca ca fiind situat pe locul unei
biserici mai vechi, în acest sens fiind semnificativ faptul c „biserica
ungureasc ” era un reper important pentru delimitarea vetrei vechi a
Bârladului, al turi de biserica domneasc (vezi hot rnicia din 1757).63 Tot
din ora f cea parte i Uli a Nou , care probabil s-a ad ugat mai târziu i a
primit acest nume pentru a fi deosebit de Uli a Veche.64 Uli ele
me te ug re ti (a Cizm riei, a Bogasierilor)65 sunt foarte târziu men ionate
i au probabil leg tur cu consolidarea organiz rii de breasl i cu reunirea
me terilor pe meserii i pe str zi, proces ce are loc în secolele XVII-XVIII.
Tot prezen ei unor coloni ti i-am asociat un anumit termen cu
privire la or eni folosit în cancelaria domneasc în secolul al XV-lea,
termenul miasto. Din reînnoirea privilegiului dat bârl denilor în cca. 1494-
1495, afl m c domnul f cuse acest lucru la cererea oltuzilor, pârgarilor i
„or enilor no tri din ora ul de la Bârlad” i a tuturor „oamenilor s raci din
toate satele ce ascult de acest ora ”. Or enii sunt numi i în textul original
slavon me ceane, iar ora ul apare ca miasto. În schimb, când se refer la

59
„Uli a cea mare, ce vine de la podul gospod i merge la deal spre bisérica
gospod” (Antonovici, Documente bârl dene, vol. I, p. 10, nr. VII).
60
Antonovici, Documente bârl dene, p. 45, nr. I.
61
Istoria Bârladului, vol. I, p. 68.
62
Antonovici, Documente bârl dene, vol. I, p. 50, nr. XXXVII; p. 52, nr. XXXIX
(vezi i pp. 47-48, nr. XXXII-XXXIII).
63
Antonovici, Documente bârl dene, vol. II, p. 26, nr. XX.
64
Pomenit tot în a doua jum tate a sec. al XVIII-lea (Antonovici, Documente
bârl dene, p. 53, nr. XL; p. 60, nr. XLVI). Era parte integrant a „vetrei vechi”, dup cum
reiese din înregistrarea locurilor de cas i dughene din 1815 (Antonovici, Documente
bârl dene, p. 347-349).
65
Antonovici, Documente bârl dene, p. 121, nr. XCVI; p. 126, nr. CII.
554 Lauren iu R dvan

hotarul mo iei Bârladului, actul nu mai folose te termenul miasto, ci tr g,

precizând ini ial c cei ce beneficiaz de aceast mo ie sunt or enii: „au
cerut de la noi s le cercet m hotarul lor cel vechi, pe unde din veac ascult
de acel ora al târgului Bârladului” (miastu tr gu Br ladu). La final, se
confirm „legea veche”, i anume o scutire de vama mic ce se lua la
Bârlad, dat oltuzilor, pârgarilor i tuturor oamenilor s raci „din târgul
nostru de la Bârlad”; din nou, acesta nu mai e numit miasto, c ci prevederea
include i „oamenii s raci”, nu numai pe locuitorii ora ului. Aceea i este
situa ia mo iei, care apare numit ca fiind numai „a târgului”.66 Probabil
pisarul a corectat gre eala de la început, c ci i-a dat seama c mo ia este
folosit i de „s racii” din sate, i deci nu era numai a or enilor. Diferen ele
evidente de ordin terminologic din text sus in existen a unei comunit i cu
statut juridic aparte, format din oameni veni i din alte p r i, legat de
domnie prin privilegii speciale, separat de alte categorii. Ace ti oameni
fuseser instala i aici în cadrul unui proces foarte asem n tor cu locatio din
p r ile poloneze, folosirea termenului miasto c p tând, dac privim lucrurile
din aceast perspectiv comparat , o semnifica ie simbolic (Old. Slav.
miasto = Lat. locus).
Pentru identificarea vechilor ora e ale Moldovei de mare folos este
i a a-numita „list a ora elor de la Kiev”, întocmit cel mai probabil în
ultimele dou decenii ale veacului al XIV-lea i care face referire nu atât la
ora e,67 cât la cet i (vezi folosirea termenului grad = cetate, astfel
explicându-se i prezen a e inei i Cet uii de pe Ceremu , care nu au fost
niciodat ora e).68 Lista nu face îns nici o men iune despre vreo a ezare din
partea de sud a Moldovei. Nu apar Bârladul, Vasluiul, nici Tecuci, Bac u
sau Trotu , la fel cum nu este men ionat nici o cetate din ara Româneasc .
O prim explica ie ine de posibila dependen a teritoriului de la sud de
Trotu de ara Româneasc , o a doua de faptul c la Bac u, Trotu , dar i
Bârlad sau Vaslui, nu existau la acea vreme fortifica ii sau cur i domne ti

66
DRH, A, III, p. 279, nr. 151.
67
Cum cred majoritatea autorilor (vezi Constantin C. Giurescu, Târguri sau ora e
i cet i moldovene din secolul al X-lea pân la mijlocul secolului al XVI-lea, ed. a II-a
(Bucure ti, 1997), pp. 71-72), inclusiv profesorul Victor Spinei, în studiul despre Bârlad
(“Începuturile vie ii urbane la Bârlad,” p. 679).
68
Novgorodskaia pervaia letopisi star ego i mlad ego izvodov, sub. red. lui A. N.
Nasonov, M. N. Tihomirov (Moscova, 1950), p. 475; vezi i M. N. Tihomirov, “Spisok
russkih gorodov dalnih i blijnih,” în Istoriceskie zapiski, Moscova, XL (1952), pp. 214-259;
Alexandru Andronic, “Ora e moldovene ti în secolul al XIV-lea în lumina celor mai vechi
izvoare ruse ti,” în Romanoslavica, seria Istorie, XI (1965), pp. 205-215. Pentru datare, vezi
i Victor Spinei, Moldova, p. 56; 67, nota 214; Victor Spinei, “Cetatea Alb în însemn rile de
c l torie ale pelerinilor ru i din secolele XIV-XV,” în Na iunea român , idealuri i realit i
istorice. Academician Cornelia Bodea la 90 de ani, ed. Alexandru Zub et al. (Bucure ti,
2006), pp. 488-490.
 Contribu ii la istoria unui vechi ora al Moldovei: Bârlad 555

demne de a fi men ionate.69 De fapt, exceptând porturile de la Dun re i

mare, din tot teritoriul dintre Siret i Nistru singurul amintit este Ia i. Lista
este deci de folos doar din perspectiva dat rii ridic rii cur ii de la Bârlad, ce
ar fi posterioar momentului redact rii acestui document.
Primul personaj cunoscut din Bârlad este un anume Negru, ce apare
printre marii boieri martori într-un act din 1401.70 Astfel de boieri apar în
mai multe documente interne care ne atest astfel, indirect, existen a unora
din viitoarele ora e ale rii. Îi întâlnim de obicei ca martori, cei mai
cunoscu i fiind: Bârl de la Hârl u (1384, 1398), Roman i Vlad de la Siret
(1399, 1407), andru de la Hotin (1401), andru i Drago de la Neam
(1403, 1407), Mihail de la Dorohoi (1397, 1407) sau erbea de la Vaslui
(1423),71 lor ad ugându-li-se acest Negru de la Bârlad. Cu privire la statutul
acestor boieri principalele ipoteze ar fi c ei reprezint ori supravie uiri ale
familiilor fo tilor conduc torilor locali, ori dreg tori numi i de domn. În
ceea ce ne prive te, credem c ambele variante sunt valabile.72 Pe de o parte,
în procesul de expansiune a Moldovei domnii au supus, prin lupt sau
apelând la diploma ie, aristocra ia local . Este greu de admis c o astfel de
aristocra ie nu a existat, cum la fel de greu de acceptat este c ea nu ar fi fost
integrat în noua clas de boieri din Moldova. În toat Europa medieval ,
cei care se supuneau, în special cei care cedau f r lupt , primeau
recunoa tere de la înving tori, li se confirmau mo iile i primeau func ii. O
parte din boierii mai-sus aminti i se încadreaz probabil în aceast categorie.
Acolo unde boierii locali nu au acceptat noua st pânire, în mod sigur au fost
înlocui i cu oameni de încredere numi i de noii domni. Cum izvoarele îi
pomenesc pe to i ace ti boieri doar ca martori este foarte dificil s le
identific m originea, dac sunt vechi sau noi. Faptul c sunt lega i de o
cetate, ora sau o a ezare în curs de urbanizare ne determin s credem c
între ei i domnie exista o leg tur special . Boierul din Bârlad nu puteau fi
decât dreg tor ai domnului, c ci acest ora apar inea cu siguran domniei,
dup cum ne confirm prezen a aici a unei v mi, potrivit actului din 1408,
pe care-l vom discuta mai jos.73 Putem face leg tura între ace ti boieri
aparent f r func ie i judec torii din ora e, ce apar în veacul al XV-lea.
Ace ti judec tori au atribu ii juridice i fiscale i credem c reprezint o

69
Vezi i Drago Moldovanu, “Toponimia Moldovei în cartografia european
veche (cca. 1395-1789),” în Tezaurul toponimic al României. Moldova, vol. I, partea IV, ed.
Drago Moldovanu (Ia i, 2005), pp. XXX-XXXVI.
70
DRH, A, I, p. 18, nr. 13.
71
M. Cost chescu, Documentele moldovene ti înainte de tefan cel Mare, vol. II
(Ia i, 1932), p. 601, nr. 163; p. 628, nr. 175; DRH, A, I, p. 7, nr. 6; p. 11, nr. 9; p. 19, nr. 13;
p. 24, nr. 17; p. 30, nr. 22; p. 69, nr. 48; p. 79, nr. 54.
72
Vezi i tefan S. Gorovei, “Istoria în palimpsest: Moldova dinainte de Moldova,”
în RI, VI (1995), nr. 1-2, pp. 170-171.
73
Cost chescu, Documentele moldovene ti, vol. II, p. 630, nr. 176.
556 Lauren iu R dvan

etap intermediar c tre dreg torii specializa i ce vor apare ulterior în

inuturi i ora e.74 Re inem totu i prezen a lor, deoarece reprezint un alt
indiciu c a ez rile în care rezidau erau cel pu in într-un stadiu pre-urban,
dup cum consider m c era situa ia i la Bârlad. Ulterior, ace ti boieri vor
fi înlocui i de dreg tori specializa i, vornicii, a c ror prezen este justificat
de ridicarea în mare parte din ora e a unor cur i domne ti.75
Aceste informa ii ne confirm c începuturile Bârladului dateaz de
la sfâr itul secolului al XIV-lea. Urm torul izvor care ne ofer detalii cu
privire la situa ia a ez rii este privilegiul comercial dat la 8 octombrie 1408
de Alexandru cel Bun negustorilor din Liov. Interesant este c Bârladul
apare nu numai ca simplu punct de vam pentru taxarea pe telui adus de
polonezi de la Br ila, ci i ca ultim vam , al turi de Bac u.76 „Vama de
margine” ne introduce într-un subiect controversat ce are leg tur cu
întinderea rii Moldovei i a puterii domnului acesteia la finele veacului al
XIV-lea – începutul secolului al XV-lea. La acel moment credem c
formula krainee mîto se referea la ultima vam înainte de hotar, care
presupunem c se afla atunci pe râul Trotu i pe o linie ce lega Siretul de
Prut, undeva la sud de Bârlad. Dac hotarul rii ar fi fost pe râul Milcov i
pe Siret, am fi avut cca. 80 de kilometri neacoperi i de nici o vam , fapt
greu de crezut pentru acea epoc . De altfel, formula „vama de la margine”
va r mâne în formularul privilegiilor comerciale cu dublu în eles: vam
situat chiar la grani sau ultima vam înainte de grani . O excep ie o
reprezint , în mod firesc, zona montan , unde între hotar i ultima vam
puteau fi i câ iva zeci de kilometri: pe drumul spre Transilvania, ultima
vam era la Moldovi a.77
Teritoriul de la sud de Trotu i de o linie presupus între Siret i
Prut a cunoscut în perioada care ne st în aten ie o situa ie complex ,
datorit faptului c se afla la „intersec ia” interesului mai multor puteri
locale: pe de o parte, regatul Ungariei, care urm rise de la Bela al IV-lea i
continuând cu Ludovic I s ating o int strategic , adic Marea Neagr , pe
de alta, domnii rii Române ti i Moldovei, care erau în curs de extindere a
puterii i de impunere a controlului (în formele specifice vremii) asupra
acestor regiuni. Ca „instrument” politic i religios al regatului apostolic aici
fusese creat episcopia Milcoviei (1347), care presupunem c s-a aflat ini ial
sub controlul Ungariei, de unde probabil a trecut, temporar, în st pânirea
rii Române ti. Cu excep ia unor m runte informa ii privitoare la o

74
DRH, A, I, p. 187, nr. 134; p. 195, nr. 141; p. 392, nr. 277 i altele; Constantin C.
Giurescu, Târguri, pp. 143-144; N. Grigora , Institu ii feudale din Moldova, I, Organizarea
de stat pân la mijlocul sec. al XVIII-lea (Bucure ti, 1971), p. 322.
75
DRH, D, I, p. 309, nr. 210.
76
Cost chescu, Documentele moldovene ti, vol. II, p. 630, nr. 176.
77
DRH, A, I, p. 38, nr. 27.
 Contribu ii la istoria unui vechi ora al Moldovei: Bârlad 557

posibil activitate misionar a franciscanilor,78 nu cunoa tem nimic privitor

la felul în care a fost organizat acest spa iu în a doua parte a secolului al
XIV-lea. Doar actul dat bra ovenilor de Ludovic în 1358 ar putea sugera c
spa iul episcopiei i aria de influen a regelui se întindeau în sud pân
undeva între v ile Buz ului i Prahovei, probabil pe Teleajen.79 Ajutorul dat
de Mircea cel B trân lui Alexandru cel Bun pentru a lua tronul în 1400 a
consolidat probabil autoritatea domnului rii Române ti în aceast zon ,
pentru ca spre finalul domniei lui Mircea (1417?),80 poate când domnul
muntean s-a confruntat cu un mare atac otoman, Alexandru s preia o bun
parte din ceea ce de inuse vecinul de la sud (probabil pân la râul Putna),81
acest teritoriu fiind integrat Moldovei.82 La o în elegere între Mircea i
Alexandru trebuie s fac referire tratatul din 1475 dintre tefan cel Mare i
Matia Corvinul, în care domnul Moldovei (ca i Vlad, al rii Române ti)
dorea s i se garanteze hotarul rii, a a cum fusese stabilit prin „privilegiile
lui Alexandru i Mircea”.83 În ceea ce prive te documentele interne, primul
act care pomene te râul Putna ca parte a Moldovei este din martie 1423.84
Ca amintire a acestei situa ii avem scrieri mai târzii: cronica polonezului
Bielski, atunci când se refer la împ r irea dintre voievozii Ilie i tefan,
precizeaz c cel din urm ar fi primit „ ara de Jos, adic cea
munteneasc ”;85 o interpolare din cronica lui Grigore Ureche aminte te
disputele de hotar dintre cei doi vecini: „Iar mainte au fost având râle
amândo pricin , c ara Româneasc vrea s fie hotarul s u pân-într-apa
apa Trotu ului, iar moldovenii nu-i l sa”;86 în fine, Dimitrie Cantemir când

78
Documente privitoare la istoria românilor culese de Eudoxiu de Hurmuzaki, vol.
I, partea 2 (Bucure ti, 1890), p. 216, nr. 164.
79
DRH, D, I, p. 72, nr. 39.
80
Pentru acest atac otoman, vezi Viorica Pervain, “Lupta antiotoman a rilor
române în anii 1419-1420,” în Anuarul Institutului de Istorie i Arheologie Cluj, XIX (1976),
pp. 55-59. Într-un alt atac turcesc, din 1420, sultanul, care l-a adus i impus pe tronul rii
Române ti pe Radu Prasnaglava, a poruncit i atacarea sudului Moldovei (Viorica Pervain,
“Lupta antiotoman ,” pp. 73-75).
81
Sergiu Iosipescu, “Vrancea, Putna i Basarabia - contribu ii la evolu ia frontierei
sudice a Moldovei în secolele XIV-XV,” în Închinare lui Petre . N sturel la 80 de ani, vol.
îngrijit de Ionel Cândea et al. (Br ila, 2003), pp. 207-216.
82
erban Papacostea, „La începuturile statului moldovenesc. Considera ii pe
marginea unui izvor necunoscut,” în erban Papacostea, Geneza statului în evul mediu
românesc. Studii critice, ed. a II-a (Bucure ti, 1999), pp. 112-119.
83
Ioan Bogdan, Documentele lui tefan cel Mare, vol. II (Bucure ti, 1913), p. 334,
nr. 146.
84
DRH, A, I, p. 77, nr. 53.
85
„Istoria moldoveneasc din Kronika Polska a lui Bielski”, trad. G. I. Nastase, în
CI, Ia i, I (1925), p. 118.
86
Grigore Ureche, Letopise ul, p. 101.
558 Lauren iu R dvan

în ir hotarele Moldovei cu ara Româneasc afirm c acestea ar fi fost

„odinioar , fl(uviile) Siret i Trotu ”.87
Ca o parantez , amintim cercet rile recente întreprinse de Marian
Coman, care au contestat paradigma de interpretare din istoriografia
româneasc (pornind de la Ha deu) ce sus inea aceast disput moldo-
muntean pentru teritoriul amintit mai sus. Argumentele aduse de Marian
Coman, bazate pe o minu ioas analiz a surselor disponibile, sunt
plauzibile i pornesc în primul rând de la o perspectiv muntean : 1.
denumirea de „Basarabia” nu ar consemna o st pânire a domnilor rii
Române ti asupra regiunilor de sud-est ale Moldovei de mai târziu, ci ar
proveni de la confuzia unor cartografi occidentali; 2. formula „c tre p r ile
t t re ti” din titulatura domnilor de la sud de Carpa i este ambigu i
define te un „orizont de st pânire”, o grani despre care nu tim dac a fost
atins ; 3. analiza comparat a documentelor arat c domnii de la
Arge /Târgovi te i-au impus în timp st pânirea asupra regiunilor de r s rit
(cu o finalizare a acestui proces în a doua jum tate a secolului al XVI-lea).88
Consider m ca temeinice argumentele aduse, îns toate acestea nu vin s
contrazic neap rat ideea c în rândul acestor regiuni de r s rit nu s-au aflat
i inuturile de la sud de Trotu . Aceste p r i nu erau ale nim nui, ci ineau
de cineva, indiferent dac puterea aceluia era cu adev rat solid . De Ungaria
nu ineau, nefiind men ionate în diplomatica maghiar , mult mai bogat în
aceast perioad , de un alt principat nu poate fi vorba – c ci sursele nu îl
pomenesc (iar ara de Jos are o alt evolu ie) –, astfel c r mân în discu ie
tot cele dou ri române, Moldova i ara Româneasc . Ne-am al turat
celor ce merg pe ipoteza dependen ei de domnul de la sud de mun i i putem
accepta varianta unei recunoa teri ini iale formale de c tre boierii locali a
autorit ii acestuia. Dac mai târziu avem informa ii despre boierii de
margine buzoieni i despre pozi ia lor autonom în ansamblul rii,89 la fel
avem date despre vrâncenii de la sud de Putna, despre care cronica transmite
c au acceptat st pânirea lui tefan cel Mare, cu condi ia recunoa terii
p str rii unor drepturi i mo ii;90 în elegerea a fost încheiat în sau imediat
dup 1482, când teritoriul dintre Putna i Milcov a fost definitiv luat de
Moldova.91 Indirect, afl m mai devreme de existen a unui influent grup de
boieri i în p r ile de sud ale Moldovei, când Bârladul intr în 1435, al turi
de Chilia, Vaslui, Tecuci i inuturile din jur, în st pânirea lui tefan II,

87
Dimitrie Cantemir pune pe seama lui tefan cel Mare includerea în Moldova a
întregului inut Putna (Descrierea st rii, vol. II, p. 142).
88
Marian Coman, Putere i teritoriu. ara Româneasc medieval (secolele XIV-
XVI) (Ia i, 2013), pp. 142-189.
89
Marian Coman, Putere i teritoriu, pp. 111-119.
90
Drago Moldovanu, “Toponimia Moldovei,” p. LI.
91
Cronicile slavo-române, p. 19; Grigore Ureche, Letopise ul, p. 101, 106.
 Contribu ii la istoria unui vechi ora al Moldovei: Bârlad 559

dup divizarea f cut între acesta i fratele s u, Ilie (potrivit actului emis de
cel din urm la 1 septembrie 1435).92 Probabil aici î i avea tefan o
important baz de sus inere, altfel nu ne-am explica de ce a preferat s
p streze pentru sine aceste inuturi. De altfel, atunci când scrie regelui
Poloniei, c ruia îi transmitea la 26 august 1435 vestea împ c rii cu Ilie i îi
confirma supunerea sa, tefan avea al turi pe „to i boierii no tri i to i
slujitorii no tri”.93 Consider m deci acceptabil ipoteza dependen ei formale
a acestor regiuni ini ial de ara Româneasc , apoi de Moldova, cu o
consolidare treptat a autorit ii domnului de la Suceava (apoi Ia i), în
ultimele decenii ale secolului al XV-lea i în secolul urm tor.
Taxarea la Bârlad a pe telui pomenit în actul emis la 1408 trebuie
privit i din perspectiva apari iei i dezvolt rii ora ului. Prevederea nu este
întâmpl toare, c ci nego ul cu pe te i alte m rfuri aducea venituri
importante, atât domniei cât i locuitorilor ora elor. De altfel, pe tele apare
i în privilegiul dat ora ului de tefan cel Mare în cca. 1494-1495. Mai sus
am discutat aspectele terminologice ce in de acest important document, al
c rui original, aflat pentru o vreme la Biblioteca Academiei Române, s-a
pierdut în al doilea r zboi mondial.94 Din fericire, s-au p strat câteva copii,
în plus avem ca termen de compara ie un act similar, p strat în traducere
româneasc , dat în 1491 locuitorilor din Vaslui.95 În ambele documente se
face trimitere la „legea lor [a or enilor, nota ns.] veche” (starîi zacon,
tradus prin „obiceiul vechi” în forma româneasc de la Vaslui), care
cuprindea scutirea pentru: „oamenii care tr iesc în Bârlad s nu pl teasc
vama cea mic acolo, la Bârlad, din nici o marf , afar de acei ce vor c ra
pe te”. i în actul Vasluiului i în cel al Bârladului, prevederea privind
vama mic se afl la final, ca o ad ugire la m surile de alipire la ocolul,
respectiv mo ia, acestor ora e a unor sate sau seli ti, m suri luate de tefan.
Domnul nu f cea decât s confirme „legea veche”, dat de un predecesor al
s u, cel mai probabil Alexandru cel Bun. Dorind s încurajeze dezvoltarea
ora ului, acesta a acordat scutirea amintit ,96 p strând pentru vistierie o tax
simbolic , de un pe te de maj sau c ru , ce reamintea or enilor c
domniei, dar i comer ului cu pe te, î i datoreaz începuturile ca ora .
Importan a comer ului cu pe te la Bârlad a fost marcat simbolic prin
includerea a trei pe ti în pecetea ora ului, în timp ce semnifica ia celuilalt
element din sigiliu, un soare (sau o roat de moar ), plasat în centru, este

92
Cost chescu, Documentele moldovene ti, vol. II, p. 681, nr. 192.
93
Cost chescu, Documentele moldovene ti, p. 678, nr. 191.
94
DRH, A, III, p. 279, nr. 151.
95
DRH, A, III, p. 188, nr. 96.
96
Înc din 1422, veniturile v mii (nu se precizeaz care din v mi) fuseser d ruite
m n stirii Bistri a (DRH, A, III, I, p. 75, nr. 51).
560 Lauren iu R dvan

mai greu de descifrat.97 Probabil acela i Alexandru cel Bun a acordat

locuitorilor drept de folosin asupra întinsei mo ii a ora ului, ce avea un
diametru ce varia de la 10 la 20 km.98 Excep ional în documentul dat de
tefan cel Mare este prezen a a numeroase toponime ce pot fi întâlnite i
ast zi în regiune (majoritatea ca sate): Dealu Mare, Br de ti, Trestiana,
Perieni, Crâng, Druje ti, semn c regiunea era, la finele veacului al XV-lea,
bine populat .
În fine, din aceea i perspectiv a originilor Bârladului trebuie
amintit faptul c a ezarea figura în tratatul din 1412 de la Lublau, încheiat
între regii Ungariei i Poloniei, care prevedea c , în cazul unei împ r iri a
Moldovei, regiunea (implicit i a ezarea) urma s revin regelui Sigismund.
Formula forum seu villa Berlam („târgul sau satul Bârlad”) din tratat arat
c autorii textului nu tiau sigur dac aici era un sat sau un ora , îns simpla
prezen în act arat c Bârladul reprezenta deja un reper, fiind o a ezare
important , demn de a fi men ionat .99 Aceast imprecizie terminologic s-
ar putea explica i prin faptul c localitatea nu devenise înc cu adev rat un
ora (unul privilegiat) i astfel am avea un reper pentru momentul acord rii
privilegiului de c tre Alexandru cel Bun, cândva în anii 1412-1431. Pân la
finele domniei lui Alexandru comunitatea i-a primit privilegiul ce o a eza
în rândul ora elor rii, situa ie confirmat de men ionarea destul de
timpurie a oltuzului ora ului, care în 1434 coresponda pe teme juridice cu
primarul din Bra ov.100
În concluzie, putem spune c Bârladul d dea semne c va „g zdui”
o a ezare înc din perioada domina iei mongole, locuitorii de aici fiind
„aronda i” ariei de cultur i civiliza ie a Hoardei de Aur, dovad ceramica
i monedele descoperite. În ultimele decenii ale veacului al XIV-lea se
produce o schimbare major în regiune, datorit transform rilor politice care
au avut loc. Sub presiunea lituanienilor i a noilor domni instala i la Siret,
mongolii cedeaz zona, care intr în componen a tân rului principat al
Moldovei. Aplicând modelul introdus de regii vecini ai Ungariei i Poloniei,
primii domni au adus coloni ti, au dat privilegii i astfel au netezit drumul
spre urbanizare al târgurilor din ar . Tipologic, Bârladul intr în categoria
ora elor din ara de Jos (al turi de Vaslui, Hu i sau Tecuci), ridicate pu in
mai târziu fa de cele din ara de Sus. Avantajele pozi iei i dezvoltarea
economic i-au f cut pe aceia i domni s instaleze la Bârlad o curte i s

97
Antonovici, Documente bârl dene, vol. IV, anex ; Emil Vîrtosu, Din
sigilografia Moldovei i rii Române ti, în DIR, Introducere, vol. II (Bucure ti, 1956), p.
477.
98
Bogdan, Documentele lui tefan cel Mare, vol. II, p. 65.
99
Documente Hurmuzachi, vol. I, partea 2, p. 483, nr. CCCCI.
100
DRH, D, I, p. 309, nr. 210.
 Contribu ii la istoria unui vechi ora al Moldovei: Bârlad 561

hot rasc faptul c de aici un mare vornic putea sa judece i s rânduiasc

lucrurile în jum tatea aceasta de ar .

I. Planul Bârladului medieval, identificare pe baza Planului ora ului Bârlad,

George T. Negruti, scara 1:5000, 1900-1906, B.C.U. Ia i, cota h. 677.

II. Mo ia Bârladului, potrivit actului dat de tefan cel Mare

la finele secolului al XV-lea. Planul ine cont de reperele
identificabile din document, aplicate pe o hart Google Earth.