Bratescu Svetlana, DR-1701

TEMA 1
Formarea criminologiei ca știință
 Bratescu Svetlana, DR-1701

1.Istoricul și originile criminologiei

Fenomenul a fost
redus la minimum
(oamenii renunțau
la lacăte și uși
bronate)

Criminalitatea
a existat
întotdeauna

Lipsa totală a
Reprezenta un
criminalității în
satelit obligatoriu
anumite zone (de
al dezvoltării
regulă centre
sociale
religioase)
 Bratescu Svetlana, DR-1701

1.Evoluția modelelor de reacție socială împotriva criminalității

Răzbunarea sângelui+ Consolidarea Consolidarea și centralizarea puterii

Mecanismul autoapărării (Atacurile
reprezentau o normă pentru acea
perioadă, respectiv individul avea
dreptul la autoapărare împotriva
atacantului)
Individ - Individ
Răzbunarea sângelui (atacul nu era
o normă, grupul social din care
făcea parte persoana decedată se
răzbuna pe persoana care a comis
omorul și chiar și pe membrii
grupului social din care acesta făcea
parte/ se baza numai pe omor)
Grup social - Individ
și centralizarea puterii
conducătorului (conducătorul
acționa în interiorul grupului și se
baza pe forța fizică, mai târziu
detașamentul militar, crește
verosimilitatea aplicării pedepsei/ se
baza numai pe omor)
Conducător - Individ
conducătorului (s-a observat că s-a
sporit eficiența, că în așa mod se
observă o concordanță între
mărimea pedepsei și fapta
comisă/pe lângă pedeapsa capitală
apar și alte pedepse represive și
patrimoniale)
Conducător/Principe/Rege - Individ

a) Modelul represiv de reacţie socială (după ce crima a fost săvârșită/ până în sec. XVII);
b) Modelul preventiv de reacţie socială (înainte ca crima să fie săvârșită/ după sec. XVII);
c) Modelul mixt (represiv+preventiv/ dup[ cel de-al doilea război mondial);
d) Modelul curativ (reabilitarea și tratamentul infractorului/ după cel de-al II-lea război mondial).
 Bratescu Svetlana, DR-1701

3.Premisele apariției criminologiei

Premise

Obiective Subiective

Necesitatea
Creșterea Creșterea organizării pe Socialiștii
Dezvoltarea Democrații Socialiștii
fenomenului forțelor de baze științifice a utopiei Iluminiștii
proprietății luptei împotriva revoluționari utopiei târzii
criminal producție primitive
criminalității

3.Premisele subiective ale apariției criminologiei
Socialiștii utopiei
primitive
Reprezentanți Thomas Morus,
Thomaso Campanella
Lucrări Insula imaginară “Utopia” (loc
care nu există) - Thomas
Morus
“Civitas solis” – “Cetatea
soarelui”- Thomaso
Campanella
- Thomas Morus- pune în
Teze lumină cauzele criminalităţii
orânduirii feudale şi
protestează contra pedepsei
cu moartea şi pedepselor
corporale prevăzute de legile
medievale ca remedii necesare
apărării ordinii sociale.
- Thomaso Companella- şi-a
imaginat o societate care să
aibă la bază proprietatea
comună, munca şi repartizarea
veniturilor după nevoi.
Iluminiștii
Hugo Grotius, Spinoza, F.Bacon, J.Looke,
Voltaire, Rousseau, Montesquieu,
Diderot, Lamartine, Helvetius, Cesare
Beccaria.
- “Novumorganonum” - F.Bacon
- “Etica”- Baruch Spinoza
- ”De l’Esprit des Lois”- Charles-Louis de
Secondat-Montesquieu
-Infracționalitatea își are originea în
mizerie, ignoranță și nedreptate socială.
- F.Bacon (1561-1626), în lucrarea sa
“Novumorganonum” arată că, “ştiinţa
este putere”; “oamenii nu pot stăpâni
natura decât supunându-se legilor ei”; “a
cunoaşte cu adevărat înseamnă a
cunoaşte prin cauze”.
- Baruch Spinoza (1632-1677), în lucrarea
sa fundamentală intitulată “Etica”,
demonstra contemporanilor săi că
universul are un număr infinit de
atribute, de însuşiri esenţiale, dintre care
omul cunoaşte numai două: întinderea şi
gândirea.
Democrații
revoluționari
Robespierre, Danton,
Sant-Juste şi Marat,
Dobroliubov, Cernîşevski,
Herţen, Belinski, Radişcev.
Bratescu Svetlana, DR-1701
Socialiștii utopiei târzii
Saint-Simion
Charles Fourier
Robert Owen
- Saint-Simon- accentua
influenţa factorilor
economici asupra
comportamentului uman,
ca factori criminogeni
decisivi. În asemenea mod
el relevă caracterul de clasă
al criminalităţii, iar cauza
principală a fenomenului
infracţional se află în forma
proprietăţii private.
- Charles Fourier- la cauzele
criminalităţii mai relevă:
diferenţa dintre sat şi oraş;
dintre munca fizică şi cea
intelectuală; diferenţierea
de venituri între oameni şi
 Bratescu Svetlana, DR-1701

- Charles-Louis de Secondat- ca rezultat – creşterea

Montesquieu avand la baza umratoarea fenomenului criminalităţii.
opera “Divinitatea are legile sale, lumea - Robert Owen este şi el de
materială are legile sale, animalele au părere că izvorul
legile lor, omul e dominat de legile sale”, criminalităţii se află în
în opera sa fundamentală este de a proprietatea privată.
cunoaşte spiritul legilor şi a răspunde la Criminalitatea ar putea fi
întrebarea extrem de dificilă: “ce sunt şi lichidată doar într-o
cum sunt legile după legea lor”. societate care să aibă la
Principiile lui Montesquieu: bază proprietatea comună,
* teoriei separaţiunii puterilor în stat, o muncă comună şi o
puterea judecătorească fiind chemată să repartiţie a bunurilor după
aplice legea, nu s-o creeze. necesităţi. El este
* legile penale speciale nu sunt eterne considerat ca fiind
sau absolute, ci relative, acestea fiind precursor al “socialismului
limitate în acţiunea lor asupra ştiinţific”
criminalităţii în timp şi spaţiu geografic.
* diversitatea măsurilor profilactice
corespunzătoare criminogenezei
societăţii.
* ar trebui să domine securitatea
societăţii contra criminalităţii şi anume:
“legea statului nu trebuie să provoace
înfricoşarea oamenilor, ba chiar să
admită din partea cetăţenilor o iertare
faţă de infractori”.
Iluminismul a adus raţiunea la cârma au sesizat, că sursa
Merite tuturor lucrurilor şi fenomenelor. criminalităţii rezidă în
existenţa proprietăţii
private.
 Bratescu Svetlana, DR-1701

4.Evoluția criminologiei
• Reprezentant: Cesare Lombroso (1835-1909), supranumit şi creatorul antropologiei criminale
• Lucrări: “Omul delincvent” (“L’Uomo delinquente”) (1876)
• Teze: susţine că ar fi găsit imaginea – model a infractorului, descriindu-l ca pe o fiinţă
1 etapă predestinată să comită crime datorită unor stigmate fizice şi psihice înnăscute.

• Reprezentant: Enrico Ferri (1856-1929)

• Lucrări: “Sociologia criminală”, apărută în a.1881
• Teze: analizează rolul factorilor sociali în geneza criminalităţii, motiv pentru care a fost
2 etapă considerat întemeietorul criminologiei sociologice.

• Reprezentant: Raffaelo Garofalo (1851-1934)

• Lucrări: “Criminologia”, apare la Napoli în anul 1885
• Teze: Depăşirea graniţelor cu care se confruntă criminologia în secolul al XIX-lea.
3 etapă
 Bratescu Svetlana, DR-1701

4. Definirea noțiunii de criminologie

lat. Crimă
,,Crimen” Criminal
(crimă/
infracțiune) Criminalitate
Criminologie-
știința care
studiază
fenomenul
Delict Infracțiune
criminal Delicvent Infractor
grec.
,,Logos” Delicvență Infracționalitate
(știință)

Criminalitate
relevantă (aparentă) Criminalitate neagră
descoperită și (ocultă)
Criminalitatea reală
înregistrată în neînregistrată și
statisticile organelor nedescoperită
penale
 Bratescu Svetlana, DR-1701

4.Definirea noțiunii de criminology

,,ştiinţă socială, relativ autonomă, auxiliară

J. Léauté
ştiinţelor penale, cu caracter pluridisciplinar,
care studiază starea, dinamica, legităţile
,,ştiinţa criminologiei este ştiinţa
cauzale şi condiţiile socio-umane ale care se ocupă cu studiul
criminalităţii, inclusiv de tratament al ansamblului fenomenului
delincvenţilor”
criminal”

Edwin H.Sutherland
,,criminologia este ştiinţa care J.Pinatel
studiază “procesele elaborării ,,criminologia este studiul
legilor, ale încălcării acestora şi ştiinţific al omului delincvent şi
ale reacţiei sociale împotriva al delictului”
acelora care încalcă legile”

Raffael Garofalo ,,criminologia

este stiinta complexa despre om
ce studiaza cauzele si remediile
comportarii sale antisociale”
 Bratescu Svetlana, DR-1701

5. Congresele internaționale ONU privind prevenirea crimei și tratamentul delicvenților

Locul Data Subiecte discutate

Geneva, 22 august-3 -ansamblul de reguli minimale pentru tratamentul deținuților;
Elveția septembrie -recrutarea, formarea și statutul personalului penitenciarelor;
1955 -unități penitenciare și corecționare de tip deschis;
-activitatea penitenciară;
-prevenirea delicvenței juvenile.
Londra, 8-20 august -noi forme de delicvență juvenilă: origine, prevenire, tratament;
Anglia 1960 -servicii special ale poliției pentru prevenirea delicvenței juvenile;
-prevenirea formelor de criminalitate ce rezultă din schimbările sociale
care însoțesc progresul economic în țările puțin dezvoltate;
-reținerea de scurtă durată;
-integrarea muncii în penitenciar în economia internațională, în special
remunerarea deținuților;
-tratamentul anterior punerii în libertate, ajutor și asistență post-
penitenciară.
Stokholm, 9-10 august -evoluția social și criminalitatea;
Suedia 1965 -forțele sociale și prevenirea criminalității (în special rolul publicului,
familiei, mijloacelor de educație și al posibilităților de încadrare în
muncă);
 Bratescu Svetlana, DR-1701

-acțiunea preventivă a colectivității (în special elaborarea și executarea

programelor medicale, de poliție și sociale);
-măsuri pentru combaterea recidivei (în special din punct de vedere al
condițiilor defavorabile ale deținerii preventive și al inegalității în
administrarea justiției);
-probațiune și alte măsuri neprivative de libertate;
-măsuri special de prevenire li tratament privind tinerii.
Kyoto, 17-26 august -politica de apărare social în relațiile cu planificarea dezvoltării;
Japonia 1970 -participarea publicului la prevenirea crimei și la lupta contra delicvenței;
-ansamblul de reguli minimale pentru tratamentul deținuților ținând cont
de schimbările survenite în material corecțională;
-organizarea lucrărilor de cercetare consecrate punerii la punct a
politicilor de apărare social;
Geneva, 1-12 -formele și dimensiunele noi, naționake și transnaționale ale criminalității;
Elveția seprembrie -legislația penală, procedure juridice și alte forme de control social în
1975 prevenirea crimei;
-rolul nou pe care și-l asumă poliția și alte servicii împuternicite cu
aplicarea legilor;
-tratamentul delicvenților în închisori și în colectivitate ținând cont de
aplicarea Ansamblului de reguli minimale pentru tratamentul deținuților
adoptat de ONU;
 Bratescu Svetlana, DR-1701

-consecințele economice și sociale ale criminalității: noile obiective ale

cercetării și planificării.
Caracas, 25 august-5 -tendințe ale criminalității și strategii în domeniul prevenirii crimei;
Venezuela septembrie -justiția pentru minori: înainte și după trecerea la delicvență;
1980 -criminalitatea prin abuz de putere: delicate și delicvenți deasupra legii;
-tratamentul în afara insituțiilor penitenciare și consecințe pentru
deținuți;
-norme și principia directoare ale ONU în materie de justiție penală: de la
elaborarea normelor și aplicarea lor, până la pedeapsa capital;
-noi perspective privind prevenirea crimei, justiția penală și dezvoltarea:
rolul cooperării internaționale.
Milano, 26 august-6 -dimensiuni noi ale criminalității și ale prevenirii crimei în contextual
italia septembrie dezvoltării: problem pentru viitor;
1985 -progrese și perspective ale justiției penale într-o lume în evoluție.
Echitatea tratamentului rezervat femeilor în aparatul de justiție penală;
-victimele criminalității. Situația femeilor victim ale delicvenților;
-tinerii, criminalitatea și justiția;
-formularea și aplicarea de norme ale ONU în materie de justiție penală.
Havana, 27 august-7 -prevenirea crimei și justiția penală în contextual dezvoltării; realități și
Cuba septembrie perspective ale cooperării internaționale;
1990 -politicile de justiție penală și problemeele încarcerării, celelalte sancțiuni
penale și măsuri de substituire;
 Bratescu Svetlana, DR-1701

-acțiuni naționale și internaționale eficace contra: a) crimei organizate;

b)activității teroriste criminale;
-prevenirea delicvenței, justiția pentru minori și protecția tinerilor,
concepții și orientări;
-norme și principia directoare ale ONU în materie de prevenire a crimei și
de justiție penală; aplicări și priorități în vederea definirii de noi forme.
Cairo, Egipt 29 aprilie-8 -cooperarea internațională și asistența tehnică practică: în vedera
mai 1995 întăririri primatului dreptului : promovarea Programului națiunilor Unite
pentru prevenirea crimei și justiție penală;
-lupta contra delicvenței economice și a criminalității organizate,
naționale și transnaționale;
-rolul dreptului penal în protecția mediului înconjurător;
-lupta contra corupției care implică funcționari;
-sisteme de justiție penală și de poliție: gestiune și ameliorare a poliției a
ltor servicii de represiune, a parchetului, tribunalului și sistemelor
penitenciare și rolul avocaților.
-strategii de prevenire a crimei, în special criminalitatea în zonele urbane,
delicvența juvenilă și crimele violente, inclusive problema victimelor:
evalurea și perspective noi;
-diferite abordări ale problemei extrădării între state etc.
 Bratescu Svetlana, DR-1701

7. Ramurile criminologiei
Criminologia generală Criminologia specială
Este o ramură cu caracter general, ramură ce Teoretic, această ramură a criminologiei se ocupă cu studiul unor părţi din
îmbrăţişează studiul întregului fenomen al criminalitate, bunăoară: criminalitate contra persoanei:
criminalităţii, începând cu criminalitatea – - infracţiuni de omor,
fenomen social sau de masă (volum, stare, - vătămare corporală,
întindere, dinamică), continuând cu criminalul, - viol.
crima, mijloacele de luptă, cauzele generale şi criminalitate contra proprietăţii publice ori private
mijloacele principale de combatere etc. Ea -infracţiuni de furt,
cuprinde, de asemenea, date generale despre -tâlhărie,
criminali, cum este criminalitatea după vârstă -distrugere,
(criminalitatea minorilor, criminalitatea -delapidare,
majorilor), criminalitatea după sex (criminalitatea - înşelăciune.
bărbaţilor, a femeilor). Cercetările de criminologie specială sunt deosebit de importante, fiindcă
privesc părţi mai restrânse din criminalitate, dar părţi mai unitare atât prin
faptele – infracţiunile ce-o compun, cât şi persoanele antrenate în aceste
fapte, precum şi locul ce-l deţine o anumită criminalitate în cadrul general al
criminalităţii.

Criminologia teoretică Criminologia clinică

Este o ramură a criminologiei care nu se confundă
cu criminologia generală; ea se caracterizează prin
aceea că studiază teoretic şi mai puţin aplicativ
probleme de bază ale criminologiei.
Criminologia clinică examinează fenomenul criminal ca fenomen individual,
izolat şi se preocupă cu precădere de acesta. Criminologia clinică,
asemănătoare cu medicina clinică, are misiunea de a efectua studii complexe
ale criminalului, în urma cărora se pune un diagnostic privind cauzele comiterii
unei infracţiuni şi apoi se face un pronostic asupra condiţiei viitoare a
criminalului respectiv.
 Bratescu Svetlana, DR-1701

6.Criminologia generală și criminologia specială

Criminologia- partea generală Criminologia- partea specială
Definiție: știința genezei și profilaxiei criminalității, în scopul apărării Studiul infracțiunii concrete;
societății contra acestui fenomen social și consecințelor sale Cercetarea infracționalității existente în domenii restrânse sau largi de
victimizatoare. activitate;
Sfera părții speciale a criminologiei se restrânge numai la acele categorii
Probleme fundamentale: de infracțiuni care ocupă un loc mai important în fenomenul criminalității
1)premisele criminologiei modern; societății noastre.
2)criminologia și domeniul său de cercetare;
3)criminalitatea și consecințele sale;
4)victimologia;
5)metodologia cercetării criminalității;
6)reacția social față de criminalitate.

*Categoriile din partea general completează toate categoriile din partea

specială

Unitatea și corelația: principiile criminologiei generale servesc la definirea fenomenului criminalității și a consecințelor sale, ele stau la baza criminologiei
speciale. Partea special pornind de la principiile și regulile generale, individualizează și diversifică conceptual etiologiei și profilaxiei criminalității. Ea
cuprinde un fel de indicator al dimensiunii criminalității în societate, punând în evidență situația frecvenței în cadrul categoriilor (grupelor de infracțiuni).

Deosebiri: obiectul lor specific. Partea generală studiază etiologia și profilaxia fenomenului criminalității în genral. Partea special studiază etiologia și
profilaxia infracțiunii în particular, pe categorii și tipuri de infracțiuni (infractori).

Codul din Esnunna
Anii Sec.XX i.Ch.
Promotorii Regele Bilalama.
Nr.de 60 articole
articole
Conținutul Norme de drept
civil,penal,precum si relatii de
altă natură. Era o culegere de
norme juridice,care reglementa
cele mai importante și uzuale
instituții judiciare. Nu
conțineau nici un indiciu
referitor la proprietatea
regelui,cu exceptia apei: regele
era proprietarul suprem al
apelor și al sistemelor de
irigare, populația era obligata
sa participe la construirea
digurilor si repararea
sistemelor de irigare.
Pentru prima data este
reglementat conceptual de
circumstanță agravantă (Ex:
crima săvârșită pet timp de
noapte se sancționa mult mai
aspru decât aceeași faptă ziua).
Apar primele elemente ale
Legii talionului, totuși se
aplica destul de rar, mai des se
prevedea ,,compoziția”- sistem
despăgubire material stabilit de
rege, nu de voința părților.
2.Codificările antice
Codul lui Hammurabi
1760 î.Ch
Regele Hammurabi
282 articole
Este o culegere de norme
juridice care reglementează
instituții juridice exitente în
acea perioadă, deseori vîndu-
se în vedere cazuri concrete.
MERIT: încercarea de a
asigura anumite drepturi
persoanelor chiar dacă acestea
erau limitate și nu se acordau
tuturor, dar ele erau mult mai
mari decât în alte țări ale
Antichității (ex: preoți și înalți
demnitari erau pedepsiți în
cazul comiterii unor
infracțiuni grave).
I Infracțiuni ce atentează la
NFRACTIUNI: rapirea de
personae, vrăjitoria, adulterul,
sodomia, incestul etc (noi).
Circumstanțe agravante, de
ex: în timpul unei calamități
(incendiu).
Circumstanțe atenuante, de
ex: dacă o persoană lovește
într-o bătaie o altă persoană,
dar va dovedi că nu a facut-o
intenționat, nu va fi pedepsită,
dar va achita cheltuielile
medicale.
Codul lui Manu
200 î. Hr.-200 d.Hr
Regele Manu
12 cărți
Introduce cauze care înlătură
caracterul penal al faptei:
legitima apărare;
reținerea infractorului
riscul intemeiat
INFRACȚIUNI:
Infracțiuni împotriva statului
(trecerea de partea
dușmanului; trădarea de
patrie;furtul averii regale);
Infracțiuni împotriva vieții și
sănătății persoanelor
(omorul, răpirea persoanei,
calomnia, insulta, cauzarea
de leziuni corporale);
proprietatea persoanelor
(distrugerea averii, furtul);
Infracțiuni împotriva
familiei și a bunurilor
moravuri;
Infracțiuni împotriva
religiei;
Infracțiuni săvârșite de
persoane cu funcții de
răspundere (luarea de mită,
abuzul de serviciu,
pronunțarea unei sentințe.
Conţin unele reguli care
interzic folosirea armelor
otrăvite şi atacarea celor
lipsiţi de apărare, precum şi
Ordonantele regale egiptene
1650-1085 i.Ch
Faraonul Tutmos III
Elaborarea unei ample
legislatii pe problem
religioase,elaborarea unui cod
al finantelor si
comertului,reglementari
juridice ale administratiei
publice locale.
LEGEA BOCORIS:interzicea
instarinarea loturilor de
pamint,ingaduia taranilor
amanetarea,transformarea
debitorului in sclav,pedeapsa
cu maortea este inlocuita cu
sclavia.
PIRAMIDA LUI Kheops,una
din marile minuni ale
lumii,situate în apropierea
satului de azi Giseh,lângă
Cairo.A fost instituită
judecatoria centrală(30
judecatori),judecatoriile
regionale, judecatoriile
orasenesti, judecatoriile
religioase. FARAONUL era
instant superioara.
Se pedepseau toate abaterile
de la ordinea social, fiind
sancționat nu doar vinovatul,
dar și familia acestuia.
Furtul făcea parte din
profesiile a căror exercitare
era permisă. Exista chiar o
Bratescu Svetlana, DR-1701
Legile celor XII table
449 i.Ch
Cod general avînd în vedere
varietatea dispozițiilor de drept
public și de drept privat pe care le
conținea. Primele explicațiuni ale
infracțiunilor comise cu intenție
și din imprudență.Au formulat
principiul unanim recunoscut si
declarat în dreptul penal
contemporan:gîndurile nu sînt
pedepsite.
Pregătirea și tentative de
infracțiune nu sunt pedepsite,
legiuitorul roman recunoștea doar
infracțiunea consumată.
Circumstanțe agravante:timpul
comiterii infracțiunii- noaptea.
Circumstanță atenuantă: vârsta
infractorului.
Legiuitorul raman încearcă să
introducă legitima apărare, ca
acauză care înlătură caracterul
penal al faptei.
Delicte private: furt, tâlhăria,
înșelătoria, cauzarea daunelor pe
nedrept etc.

Pedepse Amenda (unitate de măsură era
,,mina,,= 60 de sikli.
Pedeapsa este în competența
statului și nu a victimei.
Pecuniare (mărimea depindea
de valoarea bunului însușit
sau distrus/ dacă bunul
aparținea patrimoniului regal,
el trebuie să întoarcă de 30 ori
mai mult, dacă aparțin unui
mușkenu – de 10 ori mai
mult, dacă hoțul nu avea ce să
întoarcă era ucis).
Talionul (a oprit dezmățul
răzbunării sângelui/ o formă
de limitare a răzbunării/ se
aplica de regulă pentru
vătămări corporale)
Corporale (bătaie și
schilodire/ se aplicau de
regulă față de sclavi)
Capitale-pentru 34 de cazuri
doar-infractiuni contra
numeroase precepte etico-
religioase, având autoritatea
unor norme juridice.
Conform acestor legi, arta
diplomaţiei constă în
iscusinţa de a împiedica
războiul şi a consolida
pacea. Potrivit regulilor din
legile lui Manu, cele mai
complicate probleme ale
vieţii internaţionale pot şi
trebuie să fie rezolvate pe
cale diplomatică, forţa fiind
numai un mijloc subsidiar
de soluţionare a disputelor
dintre state. Codul a
contribuit la consolidarea
sistemului social bazat pe
caste.
categorii de pedepse penale:
1.Avertizarea;
2.Mustrarea aspră;
3.Amendă
4.Privațiune de libertate;
5.Pedepse corporale (tăierea
limbii, înfingerea în gură a
unui pumnal de fier, încins,
lung de 10 degete,turnarea
de ulei fierbinte în gură și în
urechi,tăierea acelui
membru de care s-a servit
omul de naștere umilită spre
a lovi pe superiorul său,
înfierarea pe șold,
tăierea buzelor)
6.Confiscarea averii;
7.Expulzarea din țară;
8.Pedeapsa capital (despre
ele legea vorbește foartet
puțin).
Bratescu Svetlana, DR-1701
listă publică a hoților
profesioniști. Proprietarii
lucrurilor furate aveau
posibilitatea de răscumpărare
a acestora cu bani. Este prima
experiență criminologică prin
care se urmărea sancționarea
proprietarilor neglijenți în
păstrarea bunurilor.
Pedepsele aplicate erau în Legea talionului (în pofida
majoritatea lor conforme caracterului juridic avansat);
prevederilor din Codul Pedepse corporale (bătaie);
Hammurabi, însă sunt și Pecuniare( amenda, plateau
elemente noi. Talionul se despăgubiri);
aplica în 2 forme: Exil;
1)simbolică- vinovatului I se Pedeapsa capital.
vătăma organul cu care a
comis crima;
2)material- era vătămat același
organ, care a fost lezat
victimei.
Taierea membrelor;
Mutilări;
Moartea prin înecare;
Tragerea în teapă.

Cel mai vechi cod ce conține
norme de drept penal;
La baza codificării au stat
sumerienii;
A apărut în orașul-stat Eșnuna,
actualul Tell-Asmar (Irak);
A fost scris în limba akkadiană
(astază dispărută):
Legile au fost scrise pe 2
tăblițe de lut;
Descoperit în 1948;
Până la războiul din Irak, s-au
păstrat la Muzeul de
Antichități din Bagdad.
proprietatii (ex: furtul din
patrimonial regal, furtul de
sclavi, vinderea lucrurilor
furate, ștergerea semnelor cu
care erau înfierați sclavii
pentru a nu fi recunoscuți).
Textul a fost sculptat pe o
stelă de diorite cu înălțimea
de 2,25 m.
Descoperit în anul 1901 de
către cercetătorul francez
Morgan, în orașul Susa (Iran).
Stela se află în muzeul Louvre
din Paris, iar o copie a ei se
află la muzeul Pergamon din
Berlin.
Bratescu Svetlana, DR-1701
O reglementare minuțioasă
Legea oferă modului de
executare a pedepselor
corporale, specificându-se
chiar și locul pe care ea se
aplică: organe genitale,
burta, limba, mâinile,
picioarele, ochii, nasul și
urechile.
Un rol important în
aplicarea și executarea
pedepselor ocupă teoria
precum că în viața viitoare
criminalii se vor reîncarna în
diferite animale, de exemplu
ucigașuluni brahman se
năștea în trup de câine,
mistreț, măgar, cămilă, taur,
țap, fiară sălbatică sau
ciandala.
Se mai numește ,,Manava Legea a fost săpată pe 12 table
Dharma-Sastra” A supraviețuit mai mult de un
Judecătorul avea o largă mileniu
libertate în luarea hotărârilor Influență decisive asupra
dar trebuia să urmeze dreptului de mai târziu.
înţelepciunea brahmană
(dumnezeirea, eternul
absolut, originea tuturor
creațiilor ulterioare)