Laboratorul 1

Ports Description

A USB 2.0 is a Hi-Speed USB (Universal Serial Bus). A USB

connector is designed to connect peripherals such as mice,
keyboards, scanners, digital cameras, printers, external hard
USB 2.0 drives, and flash drives.

It is also known as the Ethernet port, the network adapter, the

network jack or the RJ45 jack. The RJ-45 port is the network port
on a computer. It is wired directly onto the network adapter
RJ-45 inside the computer.

DisplayPort A DisplayPort transmits digital video and audio.

USB Type-C offers a new connector standard that’s very small.  It

can be used as a replacement for older USB standards and also
USB Type C other standards like Thunderbolt and DisplayPort.  

An HDMI (High-Definition Multimedia Interface) port transmits

digital video and audio and it is often used to connect to home
HDMI theater equipment.

The audio jacks, also called audio/sound ports are the sockets
used to link the computer’s sound hardware with the speakers,
microphone, headsets or other audio equipment. The lime green
sound port supports a speaker or Earbuds, while the microphone
Audio Jacks uses the pink port.

A USB 3.1 is a Super-Speed USB (Universal Serial Bus). A USB

connector is used by many different devices, including printers,
USB 3.1 mice, keyboards, scanners, external hard drives, and flash drives.

Ports Description

A USB 3.1 is a Super-Speed USB (Universal Serial Bus). A USB

connector is designed to connect peripherals such as mice,
keyboards, scanners, digital cameras, printers, external hard
USB 3.1 drives, and flash drives.

It is also known as the Ethernet port, the network adapter, the

network jack or the RJ45 jack.  It is commonly used for
an Ethernet or serial connection with an 8 position 8
RJ-45 conductor (8P8C) jack.

USB 3.1 is a new USB standard. Its theoretical bandwidth is 10

Gbps.  USB Type-C is just a connector shape. These
USB 3.1 type C technologies – USB 3.1 and USB Type-C are closely related.
 The audio jacks, also called audio/sound ports are the sockets
used to link the computer’s sound hardware with the
speakers, microphone, headsets or other audio equipment.
Audio The lime green sound port supports a speaker or Earbuds,
Out/Microfon while the microphone uses the pink port.

An HDMI (High-Definition Multimedia Interface) port transmits

digital video and audio and it is often used to connect to home
HDMI 2.0 theater equipment.

Laboratorul 2

Laboratorul 3

1. Ce este un hypervisor?

Un hypervisor este un tip de software ce se instalează pe PC pentru a gestiona mașinile virtuale.

Hypervisorul de tipul 1 se instalează pe PC înaintea sistemului de operare și este utilizat în principal
pentru virtualizarea de tip server-side.

Exemple: Hyper-V, VMware, XenServer.

Hypervisorul de tipul 2 se instalează pe un sistem de operare gazdă și funcționează ca o aplicație pentru
gestionarea mașinii virtuale.

Exemple: Oracle – VirtualBox, Client Hyper-V, VMaware Player.

 2. Ce tipuri de virtualizare există?

Virtualizarea este atunci când o mașină fizică găzduiește activități multiple care în mod obișnuit ar fi
realizate de multiple mașini. Există două tipuri de virtualizare:

Virtualizarea de tip Server-Side  – oferă un desktop virtual pentru utilizatori pe mai multe mașini de tip
client. Procesarea are loc pe server, care oferă infrastructura desktopului virtual.

Virtualizarea de tip Client-Side – un PC oferă multiple medii virtuale pentru aplicații.

3. Ce procesoare există în telefoane și dacă suportă virtualizarea

Pentru telefoane, se întâlnesc astfel de procesoare precum Exynos, Snapdragon sau Qualcomm. Niciun

tip de procesor mobil nu suportă la ora actuală virtualizarea.

4.  Care sunt vitezele 5G?

UIT IMT-2020 prevede viteze de până la 20 gigabiți pe secundă, dar aceasta a fost demonstrată doar
pentru unde milimetrice cu o frecvență de 15 gigahertzi sau mai mare. Vitezele în frecvențe mai joase –
de la 600 MHz la 6 GHz – sunt cu mult mai mici decât în 4G, care prezintă o viteză cu 15-50% mai mare.

Până când nu există o testare substanțială pe teren, vitezele de 5G pot fi doar estimate. Qualcomm, cel
mai mare producător de cipuri, a prezentat la Mobile World Congress un model care a fost citat de
multe ori. Simularea prezice viteze medii de 490 Mbit / s pentru o configurație obișnuită de 3,5 GHz 5G
Massive MIMO.
Laboratorul 4

Protocol Description Ports

The File Transfer Protocol is a standard network protocol

used for the transfer of computer files between a client Port 20
FTP and server on a computer network. and 21

SSH or Secure Shell is a cryptographic network protocol for

operating network services securely over an unsecured
SSH network. Port 22

Telnet is an application protocol used on the Internet or

local area network to provide a bidirectional interactive
text-oriented communication facility using a virtual
Telnet terminal connection. Port 23

Port 25,
The Simple Mail Transfer Protocol is a communication 587 and
SMTP protocol for electronic mail transmission. 2525

The Domain Name System is a hierarchical and

decentralized naming system for computers, services, or
other resources connected to the Internet or a private TCP and
network. It associates various information with domain UDP
DNS names assigned to each of the participating entities. port 53

The Hypertext Transfer Protocol is an application layer

protocol for distributed, collaborative, hypermedia
HTTP information systems. Port 80

Post Office Protocol is an application-layer Internet

standard protocol used by e-mail clients to retrieve e-mail
POP3 from a mail server. Port 110

Hypertext Transfer Protocol Secure is an extension of the

Hypertext Transfer Protocol. It is used for secure
communication over a computer network, and is widely
HTTPS used on the Internet. Port 443

The Network Time Protocol is a networking protocol for

clock synchronization between computer systems over Port
NTP packet-switched, variable-latency data networks. UDP 123

The Routing Information Protocol is one of the oldest

distance-vector routing protocols which employs the hop
count as a routing metric. RIP prevents routing loops by
implementing a limit on the number of hops allowed in a
RIP path from source to destination. Port 520
Enigma tobelor vorbitoare: cum triburile africane au dezvoltat de secole un sistem de comunicații analog
telefoniei mobile

Pe Continentul Negru, tobe duruie neostenit:

temei al muzicii de orice fel şi miez al fiecărui dans;
tobe vorbitoare, semnalul fără fir în junglă pe hărţi de negăsit.
Irma Wasall (1943)

Pentru băștinașii din Africa, o tobă a reprezentat din vechime un instrument la fel de important precum
pentru noi ar fi astăzi telefonul mobil, cu multiplele sale funcționalități. O tobă nu era folosită doar în caz
de alarmă sau pentru distracții și ceremonii, ci era și un mijloc de a transmite anunțuri, avertizări,
rugăciuni, poezii și chiar glume.

Toboșarii nu semnalizau, ci vorbeau o limbă specială, adaptată, în care redundanța ocupă un loc crucial.
Ei nu numeau direct obiectul la care făceau referire, ci utilizau o gamă largă de descrieri și figuri de stil.
Despre modul în care aborigenii africani formulau mesajele, ne vorbește James Gleick în lucrarea
sa Informația: o istorie, o teorie, o revărsare. Autorul consemnează următoarele: Nimeni nu vorbea
simplu la tobe. Toboșarii nu ar spune “Întoarce-te acasă”, ci, mai degrabă,

Fă-ți tălpile să calce înapoi pe calea ce-au urmat-o,

fă-ți picioarele să umble înapoi pe drumul străbătut,
adânc apasă talpa și jos piciorul pune, în al nostru sat.
[1, p. 25]

La sosirea europenilor pe continentul african, sunetele tobelor străbăteau jungla în lung și în lat.
Zgomotul unei tobei putea fi auzit și la 10 km depărtare, iar, retransmis de la un sat la altul, mesajul
putea fi duruit pe o distanță de 160 km sau mai departe cam într-o oră.

În perioada respectivă, de fapt, nimănui nu-i reușise șă comunice atât de mult, atât de repede si atât de
departe pe cât puteau să o facă niște triburi de africani cu tobele lor. Comunicarea la distanță, mai
rapidă decât orice mesager mergând călare sau pe jos era o tehnologie mult căutată în Europa. Multă
vreme, europenii din Africa Subsahariană nici nu-și dăduseră seama că tobele acestor “primitivi” și
“animiști” ar putea fi câtuși de puțin purtători de informație. Treptat, însă, tobele vorbitoare s-au
transformat într-un obiect de viu interes pentru cercetătorii europeni, care s-au aventurat în ceea ce
numim “descifrarea unui cod ce nu este cod” sau “enigma tobelor vorbitoare”.

O serie de teorii au fost propuse de cercetătorii europeni pentru a explica modul în care africanii
comunicau cu ajutorul tobelor. La începutul secolului XX, chiar și analogia cu telegraful a fost luată în
considerare. Despre acest fapt ne relatează Căpitanul Robert Sutherland Rattray într-un raport către
Royal African Society din Londra:

Doar acum câteva zile am citit în “Times“, cum un locuitor dintr-o parte a Africii a aflat despre moartea –
dintr-o altă parte, foarte îndepartată a continentului – unui copilaș european și cum această știre a fost
transmisă prin intermediul tobelor, folosite, după cum se afirma, “pe principiul Morse”.
[1, p. 35]

În realitate, nu a existat niciun cod în așa zisul “cod al tobelor”. Aceasta se explică prin simplul fapt că
limbile africane nu aveau un alfabet. Ele sunt limbi tonale, în care sensul este determinat la fel de mult
de ridicarea sau coborârea tonului si de distincția dintre consoane si vocale. Aceasta caracteristică
lipsește în majoritatea limbilor indo-europene, însă este crucială pentru alte limbi, printre care cele mai
celebre sunt mandarina și cantoneza.
Deoarece cuvintele se deosebesc numai prin tonul cu care se pronunță, în trancriere ele apar ca fiind
omonime. Astfel,
lisaka din trei silabe joase (_ _ _) înseamnă baltă;
lisaka, cu ultima silabă ascendentă (_ _ –), înseamnă promisiune;
iar lisaka cu ultimele două silabe ascendete (_ – –) desemnează otravă.
[1, p. 37]

Europenilor le lipsea urechea pentru aceste distinctii, iar confuzia putea fi adesea comică:

alambaka boili (– _ – –  _ _ _) = el privea malul râului

alambaka boili (– – – – _ – _) = el și-a fiert soacra
[1, p. 38]

Vorbirea tobelor era un grai deficitar fiindcă prin transpunerea limbii vorbite în limbajul tobelor se
pierdea informație. Pentru fiecare sat și trib, limbajul tobelor a început de la cuvântul vorbit, din care s-
au eliminat consoanele și vocalele, lăsând în schimb un flux puternic de ambiguitate. În scopul de a
compensa această pierdere, toboșarul trebuia să adauge de fiecare dată “o mică frază” pentru un cuvânt
scurt. De exemplu, pentru a desemna “luna”, toboșarul formula mesajul în felul următor: songe li tange
la manga – “luna privește în jos spre pământ”. În așa fel, bătăile de tobă suplimentare ofereau un
context ce sporea gradul de claritate a mesajului prin eliminarea alternativelot ambigue. În general,
pentru tobosarii africani, era necesar ca mesajele sa fie cam de opt ori mai lungi decât echivalentele lor
vorbite.

Modelul vorbirii tobelor africane a stat mai târziu la baza teoriei informației, inițiate de Ralph Hartley și
continuate de Claude Shannon. Această relație se explică în felul următor: pierderea vocalelor și
consoanelor din limbile africane a servit ca exemplu pentru reducerea numărului de caractere, iar
redundanța a contribuit la cuantificarea unui fenomen destul de simplu: cu cât mai puține simboluri sunt
disponibile, cu atât mai multe dintre ele trebuie să fie transmise pentru a se obține o cantitate dată de
informație.

Așadar, fără să-și dea seama, triburile africane au fost, de fapt, în ceea ce privește viteza de transmitere
a informații, cu mult înaintea lumii civilizate. În inima junglei, aborigenii africani au reușit să transforme
un simplu instrument muzical în ceva cu totul extraordinar, ceva care a șocat în trecut și care uimește în
prezent.

Chiar dacă astăzi tobele vorbitoare nu mai constituie un mijloc de transmitere a informației, ele rămân o
întruchipare a vocii Africii și un subiect extrem de curios în istoria mesageriei.

Bibliografie:

1. James Gleick, Informația: o istorie, o teorie, o revărsare (București: Publica, 2012).