Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Dan Berindei (1985)

    Uploaded by

    Gabriel Emanuel Sirb
    115 views55 pages

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    115 views55 pages

    Dan Berindei (1985)

    Uploaded by

    Gabriel Emanuel Sirb

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 55
    CAPITOLUL Vv AFIRMAREA STATULUI NATIONAL ROMAN PE PLANUL POLITICD EXTERNE (1859—1866) 1. Aspecte ale conjuncturii internationale ‘ In anul 1859 au aparut modificari pe harta Europei. Este anul $n care popoarele roman si italian si-au putut concretiza inceputurile proce- selor de formare a statelor lor nationale. Dubla alegere a ‘colonelului Cuza, materializand Solutia romaneasc4 a Primei etape de infaptuire a unitatii statale, a constituit pe plan european dacé nu un model, cel pu- fin un exemplu al posibilitatii ce 0 avea un popor, chiar supus unor di- ficile condifii internationale, sa-si realizeze obiectivele nationale. Cateva Juni mai tarziu, in urma razboiului franco-sardo-austriac, Peninsula Ita- liea 4 ounoscut si ea inceputurile procesului de unificare statal4, pro- wneiile din nord fiind eliberate de sub dominatia habsburgic4. Invinsa, are de la Viena a trebuit sa accepte unirea acestor teritorii cu Pic- montul Amandoua aceste procese de unificare national-statala s-au desfi- surat in cadru international si au implicat ‘concertul european. De altfel, direct si indirect, ele s-au vazut, obiectiv, corelate. In timpul razboiul din nordul Italiei, Alexandru Ioan Cuza a nadajduit intr-o eventuala rea- lizare, in coalitie cu Franta si Piemontul, a aspiratiilor de ind a si desavarsire a unitatii statale ale romanilor, iar ceea ce se intamplase in Principate a constituit un neindoielnic stimul pentru natiunea si, mai ales, barbatii de stat italieni. Constient de corelarile object , Cavour scria dupa dubla alegere din Printipate, considerata de el _un imens eve niment* si ,triumful politicii Frantei si Sat in Orient*, c4 din a- veste evenimente ,ar putea sa apara un motiv de rupturd care ar pune sfarsit tuturor dificultatilor noastre* 2, Procesul de unificare italicd s~a vazut temporar intrerupt prin in- lempestiva incheiere de catre Napoleon Ill a armistitiului de la Villa- franca, Acest eveniment a avut loc sub presiunea amenintarilor Prusici la Rin sia ingrijordrilor Rusiei fariste, care acceptase totusi realizarea unificarii peninsulei in beneficiul dinastiei de Savoia. Dar, in fapt, pro~ cesul n-a fost decat trecator sistat si curand cursul sdu a fost reluat. In primavara anului 1860, printr-o puternicd migcare de mase, Italia cen- iralé a decis unificarea ei cu Piemontul, punand Europa monarhica in fata unui fapt implinit. In luna mai, Garibaldi a initiat extraordinara sa campanie de eliberare ana sudului peninsulel si a reusit si asigure. pins in octombrie 1860, conditiile unificdrii acestor teritorii cu Piemontul. apul urmator, — cind, de asemenea, marile puteri garante au acceptat desavarsinea unificdri’politico-administrative a Principatelor Romine, Romdnia devenind o realitate europeand —, in urma proceselor de uni 127 Regatul Italiei frangerea din Peningula Italied a reprezentat © lovituri data neo bsolutismulus habsburgic, Austria a fost forfaté si aleagd calea ,libera lismului*, coneretizat prin noul curs al politicli Inteme adoptat. Ih 1860 Napoleon TI, in acel moment ,superarbitru* al Europei, dar ciruia, 1 multe randurl, i-au scapat’yde sub control mutatiile ce aveau loc pe continent, a fost silit si el curdnd s8 instaureze ,imperiul liberal*, Ru ined veculegere’, a reusit, mai ales apropiindu-se de Franta, si Inceapa si-gl reocupe vechiul loc pe esichierul european, In urma intre vederij din 1858 dintre Alexandru II si Napoleon II apropierea celor dowd imperii a fost §1 mai vizibilé. Dacé insi Rusia a sustinut politica cezi in Prineipatele Romane gi in Italia, de la inceput, spectrul pro: blemei poloneze a grevat asupra unei intelegeri reale a ‘celor doi mo: narhi, Dupa intalnirea sa cu Napoleon III, {arul exclamase iritat: yA idraznit si-mi vorbeascd de Polonia !* 3 \propierea franco-rusi avand limite evidente, relatiile anglo-fr ©, tensionate ia um moment dat, in 1857 s-au Imbunatatit, continu ndu-se conlucrarea din timpul razboiului Crimeii gi aceasta’ concreti ndu-se, mai ales, in actiuni comune in diferite puncte ale globului ; in China (unde au avut loc aproape succesiv cel de-al doilea si cel de-al treilea rizboi al opiului), ori in Mexic, in cursul primei faze a inter ventiei puterilor europene, Dar cind in 1860 Fran{a a acordat sprijin mi Iitar in Siria maronitilor crestini, au urmat negocieri anglo-franceze si pind la urma, in 1861, forfele franceze au fost evacuate. In Italia, Anglia a sustinut tacit continuarea procesului de unificare, Ea si Franya se vor intalni apoi pe pozitii comune o data cu evenimentele din Polonia, desi relatiile lor vor continua sé fie dominate de o latent permunenta rivalitate. Intre timp, dincolo de Ocean, a crescut tensiunea dintre statele din sud si cele din nordul Statelor Unite si in 1861 a izbucnit razboiul civil intre cele 23 de siate nordice si cele 11 state ale ,Confederatiei*, a ciirei existent’ n-a fost acceptaté de Anglia si Franta. In 1862. statele din nord iu abolit sclavia si incepand din 1863 victoriile au indicat limpede ca raz- boiul urma sé se incheie in favoarea abolitionistilor, Intre timp, a fost inifiata interventia franco-anglo-spaniola °n Mexic, care, pand la urma, a fost stdruitor continuaté numai de Franta, Napoleon III vrand sa cre- eze un ,imperiu latin“ american, tronul atdt de subred al Mexicului ci- patindu-] Maximilian, fratele impératului Austriei Francisc Iosif ; aven- tura mexicana s-1 sfarsit prin executarea in 1867 a impiratului Maxi- milian. In timp -e Italia si Romania aparusera pe harta politicd a Buro- pei — denur,irea statului national roman fiind contestaté de unele mari puteri si mai ales Austria, ingrijoratd de functiile de magnet pe care urma sii le exercite statul modern yom4n asupra provinciilor ei roma- nesti — a fost initiat si procesul de unificare a Germaniei. Un rol im- portant in acest proces l-a avut Otto von Bismarck, cdruia, dupi o stri- lucitd carierd diplomatica, i s-a incredintat, in septembrie 1862, functia de presedinte al guvernului prusian. ,Germania, avea sé prezica Bis- marck, nu va fi unificatd prin vorbe, cl prin fier si sange* 4, Evenimen- tele din anii urmatori preluarii puterii de catre barbatul de stat german au confirmat adevarul spuselor sale, dezvaluind nu numai un indiscuta- bil patriotism, dar si cinismul sau politic, 128 Evenimentele izbuenite in Polonia ocupata de Imperiul {arist in 1863, revolutia pe care armatele lui Alexandru II au inabusit-o cu greu au dus la o racire a relatiilor franco-ruse, cat si la posibilitaji ce s-au creat pentru Bismarck de a-si realiza dibacele sale manevre. Prin con- ventia de la Petersburg de la inceputul anului 1863 Prusia a autorizat urmérirea rasculatilor polonezi de catre trupele tariste pe teritoriul ei, fiind astfel insa indirect obtinut consimtamantul tacit al Rusiei pentru evenimentele urmatoare pe care le pregatea Bismarck. La randul lor, Franta si Anglia, ca si intr-o vreme Austria, au dat dovada de lipsd de fermitate, lasind in fapt Rusia faristé sa-si desavarseascd opera repre- siva. Inceputul unificarii germane l-a reprezentat raézboiul pe care Pru- sia La purtat cu Danemarca in 1864, Bismarck a reusit sa determine la © conlucrare militara Austria. Infranta in aceasta confruntare inegala, — chiar in anul in care in Principatele Unite Romane avea loc lovitura de stat de la 2/14 mai si se consemnau urmarile ei pe plan intern si ex- tern —, Danemarca a trebuit si cedeze invingatorilor ducatele Schles- wig, Lauenburg si Holstein, cel din urma supus administratiei austriece, ceea ce, evident, purta in sine germenul viitorului conflict austro-pru- sian, avand in vedere ca Austria nu avea frontiera cu noua sa achizitie teritoriala, invecinata ins direct teritoriilor prusiene. Conflictul din vara anul 1866 aparea in perspectiva. 2. Statutul international al Principateior Unite si trasaturile definitorii ale afirmarii lor externe Conventia de la Paris a reafirmat stipulatiile Tratatului de la Pa- ris referitoare la Principatele Romane, le-a detailat si completat. In an- samblu, a fost 0 opera de compromis diplomatic intre marile puteri cu interese divergente. Ea nu poate fi considerata decat ca o slaba reflectare a doleantelor atat de limpede exprimate de Adunérile ad-hoc, pe care insa, in acelasi timp, ea nu le-a putut ignora, Mai ales in ceea ce pri- veste procesul de modernizare, dezbaterile adunarilor de la Bucuresti si Tagi si mai ales ale celei din urma au fost oglindite in unele anticole ale actului international din 7/19 august 1858, Adundrile ad-hoc daduser3 un ultimatum indirect marilor puteri, Ele le pusesera m fata nu num a unor dorinte, dar si a unei vointe de realizare. Preavizul n-a fost in: receptionat deca in parte si cu atat mai putin n-a fost satisfacet in sura In care romani asteptau acest lucru. Replica insa n-a intarziat, desi premisele nu pareau a fi incurajatoare. Cesiunile pe care le facu. sera puterile ,unioniste* si mai ales stipulatiile electorale reactionare anexate Conventiei pareau a incetini pasii pe mai departe ai natiunii romane, cel putin pentru un timp. Romanii beneficiau totusi de acca pozifie ,exceptionala* evocata de comisarul francez Talleyrand in pri- mavara anului 18585, rezultand de fapt tocmai din divergentele pute- rilor garante si de conditionarea mésurilor coercitive la adresa celor doua {Ari de consensul lor, Dar mai importante au fost, pe plan interior, forta miscarii nationale, ca si evasiunanimitatea sustinerii programului unionist, neimportantele rezerve neindraznind a fi cel putin exprimate. 129 , 5/17 ianuarie si 24 ianuarie/5 februarie 1859 ,nodul gordian* }-au tdiat romanii insisi prin reprezentantii lor, in spatele carora s-a gasit neincetat natiunea, sustinatoare, dar si amenintatoare faja de orice tentativa de iesire din fagasul national. O problema europeana a fost elucidata de romani. ,Unirea Principatelor si consultarea votului poporu- lui — avea si spun Cavour lui Alecsandri — este inceputul unei ere noua in sistemul politic al Europei* ®, barbatul de stat evidentiind nu nu- mai importanta evenimentului, dar si recunoscand faptuitorilor directi opera lor! ,O furtuna de vara iscata din senin“ n-a fost doar efectul pe mfit, In urma dublei alegeri din Principatele Romane, pu- ostile ei’, ci, trebuie marturisit, prin efectul surprizd, intreg con- certul puterilor. Solutia a putut fi obiectiv inlesnita din afara prin stipu- latii favorizante, dar faptul in sine ramane al romdnilor. Daca in 1857 ei ardtasera fara sé ezite ce voiau, acum trecusera mai departe, infé tuindu-si ndzuinfele intr-un mod ireversibil, cu destoinicie si inteligent politica, Conventia de la Paris n-a fost cdlcata, ci ocolita si, neindoielnic, actul istoric din 24 ianuarie/5 februarie 1859, natiunea romAna a aratat limpede Europei cA ,organizarea definitiva“ proclamata de puteri era susceptitila de schimbari menite, pind la urm4, a o face in multe privinte caduca. S-a remarcat indrituit ca ,ezitarile Frantei* si ,scepti- cismul cabinetului piemontez* au aparut ,mult reduse“ dupa dubla ale- gere*, Trecerea Angliei in tabara puterilor unioniste poate fi explicata, de asemenea, prin pragmatismul politicii britanice, decizia Londrei find insa determinatd de atat de categorica exprimare a unor pozitii politice de c&tre romani. Tratatul de la Paris din 1856 si Conventia au adus o consolidare evident a situatici politice a natiunii romane in statele ei, confirman- du-le categoric arestora autonomia sub garantia colectiva a puterilor eu- ropene. Intervenise, categoric, un nu statut international, dar tot atat de importen* fusese si faptul cA cei direct concernati demonstrasera ca- tegoric mai intelegeau sa ramAnd in postura unor pioni mane- vrati de altii. Dimpotriva, folosind cu abilitate situatia ce se crease, ro- manii au pus energic propria lor pecete pe cursul evenimentelor, Sfi- dénd, chier si atunci cAnd aparent pareau a se inclina, ei au impus in Europa existenta unui nou stat national si, totodaté, modern. Din pri- mele zile urmatoare dublei alegeri, ei s-au Situat pe pozitiile unui proces neincheiat. Un zagaz fusese inlaturat si cursul tumultuos al unei natiuni nu mai putea fi stavilit in drumul sau inainte. Inc numindu-se Princi- patele Unite, — denumire cu greu acceptata chiar si de unii dintre cei care o confirmasera prin semndtura lor in Conventia din 7/19 august 1858 —, dar fiind de fapt Romdnia, noua entitate europeand, statul na- tional roman, se indrepta in mod obiectiv spre desivarsirea sa nationala si spre neatarnare. Cat de limpede a fost sesizaté noua situatie de ba- ronul de Nothomb, diplomat belgian, care scria, la 5/17 februarie 1859 : »Dubla alevere echivaleaza cu Unirea Principatelor, iar Unirea Principa- telor Boseainnk spaenencen ys ion Aste evi it ca romanii ju implicat* in actiunea_ ,fortelor de disolutie* a ,ordinei conservi europene® ™, ci la Carpati si la Dundrea de Jos a apirut un ,focar* care a creat multé indojala cerou- rilor reactionare ale continentului, facdndu-le, uneori, paradoxal, sé a- atitudini mai concesive de teama izbucnirii unor complicatii si mai 4. ,Diso!utia* s-a putut constata, in rind, in ceea ce prive;te stuatia internationalé si comportarea stdtdtoare a noului stat. 130 Intre Alexandru ivan Cuza si predecesorii sai saltul a fost uria3, Umi- lintele a sute de ani au fost terse in rodnica domnie a lui Alexandru Joan I si drepturile romanilor afirmate cu un energic patriotism. Este drept ca dupa 1821 aproape toti inaintasii sdi pe tronurilor celor doua ari, acum reunite sub unica sa autoritate, au cautat, de cate ori au avut Prilejul, s& apere drepturile si viitorul natiunii, dar cu multe sovaieli ; toni ny, 3 lor trebuie sa li se recunoasca a fi pregatit noile Pagini de js- torie pe care a putut sa le scrie Cuza. Dar, mai ales, in Privinta politicii din afard, el poate fi legat nemijlocit numat de actiunile de politica ex- Nina ale revoluticnarilor de 1a 1848, printre care 4a numérat el insusi, Nu trebuie uitat ca a fost considerat — si cA el insusi s-a considerat ca alare | — un ,purtator de cuvant', pastratorul unui depozit sacru“ al natiunii". Cu‘atat mai mult, aceasta situatie i-a impus sa adopte cea mai demna pozitie cu putinta in imprejurdrile date. Consulii straini s-au Basit confruntati cu o noua situatie, yEi gasira, scria Bolintineanu, o. frunte ridicata“ 2, Domnul Unirii® le” impus sa se comporte ca in- orien Stat de sine statator, respingandu-le cu demmnitate si autoritate crice imixtiuni. Timpurile’ Regulamentului organic se sfarsisera o data Pentru totdeauna, Statul cel now a adoptat, firesc, noi optiuni pe planul legaturilor externe. Politica din afara a Principatelor Unite a capatat un caracter comun, unitatea actiunii diplomatice a statului national, chiar in cursul Brimilor sai trei ani de existenté, cand pe plan administrativ-politic cele doud state componente au ‘continuat ‘ei fiinteze, a fost asigurai be heen domnitorului, ca si prin aparatul diplomatic creas dincolo de hotare. Actiunile de politics externa, avandu-si temeiurile in progra- ce ee nes O48 — ori desfiigurata in afara statului, umeori chiar diners de granite, de un grup de patrioti, ci ele erau intruchiparea continui, neintrerupti a organelor reprezentative ale statului national Diplomatia Statulia celui nou se intemeia — ca in 1648 — pe sprijinul natiunii, pe scurumiumea de feluri cu intreg poporul, fapt ce a conferit forta neeaare ek Politict externe deseori pline de indrizneali. Alexandra tore Cuza si-a dovedit patriotismul si energia. A condus cu fermitate, Sa ceviie, fara cea noug, in momente deseori de grea cumpand, Afra acest lucru cu detasarea celui ce se considera un ymandatar« a} natiunii, fore ambitii personale. A declarat-o la Inceputul, Ca si spre capdtal que niel sale. La 25 ianuarie/6 februarie 1859 Cuza ardta puteriion garante Sipat de wogupa decat indeplinirea obiectivelcr natiunii sale sees et sprit de,ambitie personala. era dispus oricand a se .intoarce la wiave Privatals Mil t0t el avea si repete acelagi lucru intr-o"scrisone fai Na- povcon Tir i Si, aves so declare in mesajul adresat Corpuriler legiu toare in decembrie 1865. ,Fie in capul Tarii, fie alatures os d-voastra, tinth deat yeunel — eu voi fi totdeauna cu fara pentru lard fara alia Hats Cecat voinja nationala si marile interese ‘ale Romani Aceusti Poritie confera personalitatii domnitorului dimensiuni morale Ac. in- talnite si, in acelasi ti i , la un moment crucial al existentei ei istorice. Aolitica extema a Principatelor Unite a fost orientata in directia Tealizarit felurilor nationale fundamental. Recunoasteccs dublej alegeri 131 si, apoi, acceptarea de catre marile puteri a unirii politico-administra- tive, — ceea ce a ingaduit constituirea defi a Romi niei —, respectarea deplina a autonomiei, actiunile menite a aseza fun- damentele incependentei gi ale desavarsirii unificarii statale au stat, nei doielnic, in permanenta atentie a diriguitorilor politicii externe rom: nesti rinc u Bratianu declara lui Cavour, inc& spre sfa sunt gata de tul lui 1858, a se ridica in masa pentru a intinde mana ovina si din Transilvania‘, iar Vasile Alec- » 1859, o harta lui Napoleon IIL cuprinzind spatiile dacice si i-a sugerat ca cea mai buna solutie a chestiunii Orientu- lui constituirea unei ,adevarate Romanii# 110, Formarea statului national roman a contribuit la stimularea sim- tamintelor nationale pe tot intinsul teritoriilor rom4nesti. In primul an de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza, Alexandru Papiu [larian ii sem- nala c& romanii din Transilvania erau ,gata de a muri* pentru el. In Principate, presa inaintata nu s-a sfiit de a pune fitis problema de varsirii unitatii nationale ; in 1861 a si fost publicat la Iasi un periodic intitulat semnificativ Dacia“. ,Noi nadajduim.,. — se scria in editorialul primului numir — cd foaia noastra va deveni campul rodnic de unde din toate partile Rominiei va cddea siménta sfintitd care va face sd creases marele arbore glorios si nepieritor al Daciei romane“ 11, Au fost acor- date subventii scolilor romanesti din Brasov si ,Gazetei Transilvaniejé 112, Personalitati transilvane s-au numirat printre’slujitorii noului stat na- tional ; este destul a aminti pe Simion Barnutiu, pe Ioan Maiorescu ori pe Alexandru Papiu Marian. ,Gandul ascuns* intra in ordinea lowica a lucrurilor ; orice roman stia ‘ca momentul deplinei unificari statale a natiunii_nu mai era indepartat si, neindoielnic, ca obiectiv de perspec- tiva, ereasta desivarsire de unificare nationala’s-a inscris in prooramul de actiune externa a statului national, ca si marele el al neatarnarii. Anilor din E sandri a aratat, in Principatele Unite, acceptate ca atare de concertul european, au aparut ca o entitate europeand, desi suzeranitatea Portii mai era inca mentinut4. Era evident a orice circumstanti favorizanté avea sa fie utilizaté pentru a se actiona in vederea schimbarii statutului internatio- nal creat prin Tratatul si Conventia de la Paris intr-un sens si mai fa- vorabil deplinei emancipari a romanilor. Saltul inregistrat in privinta comportamentului statului national fata de ceea ce fusese activitatea 146 externii in perioadele anterioare a fost uriag, Totodata, noul stat national a dat dovada, in domeniul politicii externe, nu numai de demnitate, dar si de mult simy de echilibru gi de tact diplornatic, N-au fost fortate lucrurile, s-a mers pana in limitele posibilului, dar s-a actionat cu mé jotarata gi cu siguranja de sine si romani au procedat, cum bine s: ris, la ,ruperea cercului stramt in care erau incétugati, spargerea unor hi tipare politice si accesul pe calea implinirii emanciparii nationale, ca faurirli Romaniei moderne* 3 NOTE 1 A. Debidour, Histoire diplomatique de VEurope depuis Vouverture du Congrés ‘de Vienne, tomul II ; Paris, 1891; Emile Bourgeois, Ma- nuel historique de politique étrangere, tomul in, Paris, 1915; Pierre Renouvin, Histoire des relations internationales, vol. V, Paris, 1954 Istoria diplomatici, sub redactia lui V.A. Zorin si alti,’ vol. I, editia Il, Bucuresti, 1962; J.B, Duroselle, L’Europe de 1815 @ nos jours. Vie politigue et relations internationales, Paris, 1964; Nicolac Cia- chir si Gheorghe Bercan, Diplomatia europeand in perioada moder- na, Bucuresti, 1984, 2 Il Carteggio Cos Mare: BS a Bologna, 1927, p. 4. 3 Istoria diplomatici..., vol. 1, 4 Ibidem, p. 612. 5 D.A, Sturdza gi alfii, Acte si documente relative la istoria renasce- rei Romiiniei, vol. VII, Bucuresti, 1892, p. 169. 6 V. Alecsandri, Proza, editie ingrijita de G.C. Nicolescu, Bucuresti, 1966, p. 558—559. 7 ,Kolozsviri Kézlény*, nr, 17 din 27 februarie 1859, apud Stefan Pascu, Ecoul Unirii Tarii Romdnesti si Moldovei in Transilvania, In Studie privind Unirea Principatelor, Bucuresti, 1960, p. 463. 8 Gheorghe Cliveti, Romdnia si puterile garante, 1856—1878, Iasi, 1988, p. 55. 9 Independenta Romédnici. Documente, vol. Il, partea I, 1977, p. 16. 10 Gheorghe Cliveti, op. cit., p. 55. 11 Vezi mesajul domnitorului Cuza la deschiderea Corpurilor legiui- toare pentru sesiunea din 1865—1866, in Mesagii, proclamatii, ras- punsuri si scrisori oficiale ale lui Cuza-Voddi, Valenii de Munte, 1910, p. 197. 12 Dimite Bolintineanu, Viafa tui Cuza Voda, in Prozd, vol. 1, Iasi, Bucuresti, 13 ° ‘A Sturdea si altit, Acte si documente.., vol. VIII, Bucuresti, 1000, u Rye Secasy, Agentia diplomaticd a Romdniei in Paris si legdturile Politice franco-romdne sub Cuza Voda, Bucuresti, 1931, p. 385—386. 15 Mesagii, proclamatii, réspunsuri.,., p. 197. 16 Ibidem, p. 194—195. 147 Dan Berindei, Lupta diplomatica a Principatelor Unite pentru a Unirit (24 iqnuarie 1859—24 ianuarie 1862), in Studi 0 Principatelor, Bucuresti, 1960, p. 413449 si alti, Acte si documente..., vol. VIII, p. 639. 640. ndru Ioan Cuza si Costache Negri, Corespondenfi, volum in- ijit de Emil Boldan, Bucuresti, 1980, p. 10. 20 Dan Berindei, op, cit., p. 416 21 RV. Bossy, op. cit. p. 163. 22 Ibiden >. 164—165. 23 Dan Berindei, op. cit., p. 419—420 24 Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, dosar 233, he Cliveti 8 cit., p. 4 127; Idem, Din inceputurile Bucuresti, 1965, p.149 ; Idem, Din inceputurile diploma- op, cit., p. e privind Unirea Principatelor, vol. III, Bucuresti, 1963, ia Bodea, Corespondenti politica (1855—1859), p. 657 dei, diplomatica.... p. 427. nr. 134—135 din 13—14 mai 1860, p. 403 1 Berinde:, Puteri garante si actiune nationala in procesul de e @ Roméniei, in volumul miscelaneu Unirea Principatelor s rile europene, Bucuresti, 1984, p. 198. Alewandru Ioan Cuza si Costache Negri.., p. 83; Dan Berindei, Lupta diplomaticd... p. 429, 33 TW. Riker, Cum s-a injaptuit Romania, Studiul unei probleme in- ternationale, 1856—1866, Bucuresti [1944], p. 320. Dimitrie Bolintineanu, Calatoria domnitorului Principatelor Unite la Constantinopole, in Prozd, vol. I, Iasi, fa, p. 173-209 ; GG. Plorescu, La procédure de Vinvestiture et le cérémonial de la réception du prince régnant Cuza a Constantinople, in ,Studia et acta orientalia‘, II (1960), p. 7187. Dan Berindei, Lupta diplomatici..., p. 433 si urm. Vezi : Dan Berindei, Framéntari politice in Tara Roméneascii in pri- mavara si vara anului 1861. Petitia de la 11 iunie 1861, in ,Revista de Istorie“, 34 (1981), nr. 1, p. 75—109. 37 Victor Slavescu, Domnitorul Cuza si Victor Place, Bucuresti, 1942, P. 97—98, 99, 100—101, 293299, 303—313 ; Dan Berindei,’ Lupta diplomatica.... p. 436—437, 440441. 38 Ibidem, p. 441—442 ; Dan’ Berindei, Puteri garante si actiune natio- nali..., p. 199. 99 R.V. Bossy, L'Autriche et les Principautés Unies, Bucuresti, 1938, . 325. A ster pentio dirlomatiot a RomAntel tn Paris, 41 Idem, I’Autriche et les Principautés Unies. 42 Alexandru Ioan Cuza si Costache Negri... 43 Ibidem, p, 262 44 Ibidem, p. 266. 45 Ibidem. a opens Sedintelor Adunarii Legislative, 186118624, supli- ment la ,Monitorul, nr, 269, p. 1—2, 48 Ibidem, Supliment la ,Monitoral*, nr. 19, p. 2. 148 49 Vezi: D. A Stundza si alti, Acte si docum resti, 1892, p, 313 50 CC. Giurescu, Viafa si opera lui Cuza Voda, editia Il-a, Bucuresti, 1970, p, 156. 51 Istoria Roméniei, v 52 CC vol. VII, Bucu- 1. IV, Bucuresti, 1964, p, 361—362 ; escu, Suprafata mosiilor mandstiresti secularizate in 1863, in .Si XII (1959), nr, 2, p, 148—1 53 TW. Riker, op .cit., p. 458. " 54 Vezi : Marin Popescu-Spineni, Procesul manistirilor inchinate, Con- tribusii ia istoria sociald romdneasca, Bucuresti, 1936. 95 Weri AC. Filitti, Un proiect de Constitutie inedit al lui Cuza Voda de la 1868, in ,Anuarul Institutului de Istorie National“, Cluj, V(2929), p. 354401 ; Ioan Hudita, Franta si Cuza Voda. Lovitura de stat proiectata in 1863, Bucuresti, 1941 Vezi : Dimitrie Bolintineanu, Viafa lui Cuza Vodd..., loc. cit., vol. I. p. 25-87. 97 Mihai Dimiv: Sturdza, La Russie et 1a désunion des Principautés Roumaines (1864—1866), in ,Cahiers du monde russe et soviétique%, Nol. XII (1971), nr. 3, p. 250; Gheorghe Cliveti, op. cit. p, 67. 58 T.W. Riker, op’ cit., p. 548. 59 Istoria Roméniei, vol. IV, p. 373. 69 Dan Berindei, Din inceputurile diplomatiei..., p. 161. 61 Ibidem, p. 162—163, Dan Berindei si I, Vlasiu, Documente privind politica exiernit a Prin= cipatelor in anii Unirii (1859—1861), in Studi“, XI1 (1959), nr. 1, Pp. 296. 63 R.V. Bossy, Politica externa, in volumul miscelaneu Alexandru Ioan Cuza, 18591866, Bucuresti, 1932, p. 41. 64 Paul Henry, Labdication du prince Couza et Vavenement de ta dy- nostic des Hohenzollern au trone de la Roumanie, Paris, 1930, p 3-4 65 Mesagii, proclamatii, raspunsuri,.., p. 180. 6 Vezi - RLV. Bossy, Agentia diplomatica a Romdéniei in Paris... p. 140; N_ Corivan, Principatele Unite in combinatiile _politice nationale ale lui Napoleon al II-lea din anul 1866, in ,St materiale. Istorie, Muzeul Suceava‘, III (1973). 67 R.V. Bossy, op. cit., p. 115—116 ; Marcel Emerit, Le dossier de la premitre mission militaire francaise en Roumanie, in .Revue Rou- maine d'Histoire, V (1966), nr. 4, p. 575586. 68 Alexandru Joan Cuza i Costache Negri..., p. 187; vezi si: R.V. Bos- sy, Agentia diplomatica a Romdniei in Paris...: Marcel Emerit, Vie. tor Place et ta politique frangaise a V'époque de l'Union, Bucuresti, 1932; Joan Hudita, Franfa si Cuza Voda... ; Victor Slavescu, Dom- nitorul Cuza si Victor Place... Dan Berindei, Infiinfarea agentici Principatelor Unite la Paris (26 august/7 septembrie 1860), in ,Stu- ‘dii*, XIN (1960), nr. 6, p. 99—120; Idem, Paris, in Reprezentanjele diplomatice ale Roméniei, vol. 1, Bucuresti, 1967, p. 101—133. 69 Gh. Bratianu, Politica externa a lui Cuza Voda si dezvoltarea ideii de unitate nafionald, in ~Revista istories romana*, II (1932), p. 125 ; vezi si: Carlo Santonocico, Il contributo della diplomazia e del go- verno piemontese alla causa dell'Unita Romena, Napoli, 1964; Ion Dumitriu-Snagov, Le Saint-Siége et la Roumanie moderne 1850— 1866, Roma, 1982, i 149 70 Die auswirtige Politik Preussens, 1858—1871, vol. IV, Oldenburg- Berlin, p. 700, cf. Gh, Cliveti, op. cit., p. 67. 71 T.W. Riker, op. cit., p. 550. 72 Paul Henry, op. cit., p. 153; vezi si: Beatrice Marinescu, Romanian- British Political Relations, 1848—1877, Bucuresti, 1983, p. 110—164 73 T.W. Riker, op. cit., p. 540, nota 207 ; vezi si: Gh. Duzinchievici, Contribution a Vhistoire des relations russo-roumaines du temps du prince Couza, Bucuresti, 1935; V. Vinogradov, Cu privire la rolul diplomatiei ruse in unirea tarilor romdne, in Studi, XII (1959), nr. 2, p. 35—52; Barbara Jelavich, Russia and the Rumanian Natio- nal Cause, 1858—1859, Bloomington, 1959 ; V. Vinogradov, Rossia i obdedinenie ruminskih Kniajestv, Moscova, 1961; EE. Certan, Re- latiile ruso-roméne in anii 1 1863, Chisindu, 1969 ; V.Ia, Grosul si E.E. Certan, Rossia i formirovanie ‘ruminskogo nezavisimogo go- sudarstva, Moscova, 1969 71. V. Bossy, L'Autriche et les Principautés Unies, p. 134 75 B. Boerescu, Memoriu asupra jurisdictiunei consulare in Principa- tele Unite Romane, Bucuresti, 1868, p. 49; vezi si Mircea Malita, A century of political and diplomatic action for the abolition of the consular jurisdiction in Romania, in Revue Roumaine d’ilis- toire“, VI (1967), p. 587—604, 76 Dan Berindei, Din inceputurile diplomatiei..., p. 169—170; vezi Stela Maries, Lupta pentru desfiinfarea privilegiilor economice ale supusilor straini in timpul domniei lui Al. I. Cuza, in ,Acta Molda- viae Meridionalis. Anuarul Muzeului judetean de istorie Vaslui‘, I (1979), p, 181—187 71 GG. Florescu, Unele aspecte ale po: mane in perioada Unirit, in Studi si urm. ; Dan Berindei, op. cit., p. 167. 78 Vezi : Dan Berindei, Mihail Kogilniceanu, prim-ministru al Mol- dovei si emigratia revolutionari maghiard '(1860—1861), in ,Studii si materiale de istorie moderna“, II (1960), p. 223244’; C.C. Giu- rescu, Tranzitul armelor sdrbesti prin Roménia sub Cuza Voda, in ~Romanoslavica%, XI (1965), p. 3365, 79 T.W, Riker, op. cit., p. 548 ; Gh. Cliveti, op. cit., p. 68. 80 Dan Berindei, Epoca Unirii, Bucuresti, 1979, p. 193, 81 CC. Giurescu, Viata si opera lui Cuza Voda... p. 340; Gh. Cliveti, op. cit., p. 68. 82 T.W. Riker, op. cit., p. 599600 ; Gh. Cliveti, op. cit., p. 70. 83 Vezi : C.C. Giurescu, op. cit., p. 339341 84 Cornelia Bodea, Din actiunea de pregatire a agentiei diplomatice de la Paris, Infiintarea biroului de corespondenta (1/13 ionuarie 1860), in ,,Studii“, XI (1960), nr. 6; Dan Berindei, Din inceputu- rile diplomatici..., ‘p. 143. 85 Ibidem, p. 185; R.V. Bossy, Agentia diplomatic’ a Roméniei in Pa- ris. 128—139, 86 Vezi : George Fotino, Un projet de traité ,d’amitié, de commerce et de navigation* entre les Principautés Unies et les Etats-Unis de VAmérique du Nord en 1859, in ,Revue Roumaine d'Histoire, IV (1964), nr. 2, p. 697—726. - 87 Vezi : Miodrag Milan, Relatiile politice romdno-sarbe in epoca mo- deri (secolul al XIX-lea) Bucuresti, 1992, 88 C.C. Gjuresou, Tranzitul armelor sarbesti..., p. 55. i internationale a farilor ro- cercetari juridice*, 1959, p. 169 150 89 R.V. Bossy, Agentia diplomatica a Romdniei in Belgrad si legaturile politice romdno-sdrbe sub Cuza Voda, in ,Memoriile Sectiunii Isto- rice a Academiei Romane“, seria Il, XV (1934); GG. Florescu, Agentiile diplomatice de ia Bucuresti si Belgrad (1863—1866). Contributiuni la studiul retafiilor politice romano-sdrbe, in ,Roma- noslavica*, XI (1965), p. 125—136; Idem, Belgradul, in Reprezen- tantele diplomatice ale Roméniei, vol. I, Bucuresti, 1967, p. 134— 54; Idem, Infiintarea agentiilor diplomatice de la Bucuresti si Bel- grad (1863), in ,Revista romana de studii internationale“, VII (1973), nr. 2, p, 61—69, 90 Dan Berindei, Les Principautés Unies et la lutte de libération natio- nale du Sud-Est de l'Europe, in Actes du Premier Congrés Inter- national des Etudes Balkaniques et Sud-Est Européennes, vol. I, Sofia, 1869, p. 325. 91 Vezi: Petre Constantinescu-lasi, Studii istorice romdno-bulgare, Bucuresti, 1956; Constantin Velichi, Romdnia si renasterea bulgara, Bucuresti, 1980, 92 Vezi : Gh. Duzinchievici, Cuza Voda si revolutia polond din 1863, Bucuresti, 1935 ; Idem, Contributii la istoria legdturilor polono-ro- médne in anii 1865—1866, Bucuresti, 1936; Idem, Quelques aspects des relations roumano-polonaises au XIX¢ siecle (interprétations, corrections, complements), in ,Revue Roumaine d'Histoire“, XII (1973), nr. 4, p. 731—755 ; Leonid Boicu, Cuza Voda fata de lupta ponourclor pentru emanciparea nationalé, in volumul miscelaneu Cuza Voda, in memoriam, Iasi, 1973, p. 252—259. 93 Vezi : Dan Berindei, Mihail Kogalniceanu, prim-ministru al Moldo- vei si emigratia maghiara..., p. 223241; V. Russu si V. Cristian, Date noi referitoare la relatitle Iui Al. I. Cuza cu emigratia ma- ghiara (1859), in Analele stiintifice ale Universitatii Al. I, Cuza»¢. Istorie. Filologie“, XV (1969), fasc. 1, p. 99—104; Leonid Boicu, op. cit. p. 247250; D. Karolyi, Razboiul franco-italo-austriac din anul 1859 si legdturile roméno-maghiare, in ,Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie“, Cluj-Napoca, XVII" (1975), p. 173—191. 94 Vezi: Arthur Baligot de 'Beyne. Corespondenta cu Alexandru Ioan Cuzu si Cosvache Negri, sub ingrijirea lui Emil Boldan, Iasi, 1986. 95 GG. Florescu, Rolul si activitatea agentiei Principatelor Unite la Constantinopol, in ,Studii si articole de istorie“, V (1963), p. 275— 290: GG, Plorescu si ME, Florescu, L’agence des Principautés Unies @ Constantinople (18591866). Transformation de sa nature 4 la suite des nouvelles relations turco-roumaines, in ,Studia et acta ori- entalia“, V—VI (1967), p. 221243 ; G.G. Floreseu, Constantinopol, in Reprezentantele diplomatice ale Romdniet, vol. 1, Bucuresti, 1967, p. 63—100 96 Dan Herindei, Din inceputurile diplomatiei..., p. 139. 97 Vezi: R.V. Bossy, Agentia diplomatica a Romdniei in Paris..., pas- sim ; Dan Berindei, Infiintarea agentiei Principatelor Unite la’ Paris (26 augustl7 septembrie 1860), in. ,Studii, XIII (1960), nr. 6, p. 9— 100; Idem, Paris, in Reprezentantele diplomatice ale Roméniei, vol. I, Bucuresti, 1967, p. 101—133. 98 Vezi nota 89. 99 Dan Berindei, Lupta diplomaticd a Principatelor Unite... p. 439, nota 5. 100 Idem, Din inceputurile diplomatic p. 140—141. 151 101 Ibidem, p, 141142 102 Ibidem, p, 164—165 ; Idem, Epoca Unirii..., p. 194; vezi si G.G. Flo rescu, Unele aspecte ale pozitiei internationale... p. 170. 103 Dan Berindei, Un moment din legaturile romano-ruse in timpul tui Cuza Voda. ,,Aranjamentul telegrafic“ din 1860, in ,,Analele romano- sovietice. Isturie“, 1958, nr. 1—2, p. 76—81 104 Idem, Quelques aspects de la politique étrangére des Principautés Unies : le probléme de Vindépendance et de Vunité pleine et entiére du peuple roumain (1859-1861), in Nowvelles Etudes d'Histoire, vol. II, Bucarest, 1960, p. 394; R.V. Bossy, L’Autriche et les Prin- cipautés Unies... p. 208. 105 Idem, Agentia diplomaticd a Romdniei in Paris..., p. 166. 106 Victor Slavescu, Domnitorul Cuza gi Victor Place, p, 221 107 A.D. Xenopol, Domnia lui Cuza Voda, vol, II, Iasi, 1903, p, 289-294 106 R.V. Bossy, L’Autriche et les Principautés Unies... p. 317; vezi si Dan Berindei, Quelques aspects de la politique étrangére.... p. 329 405; Gheorghe Cristea, Independenfa farii si ideea unitatti natio- nale a poporului roman in obiectivul politicii externe a domnitorului Alexandru Joan Cuza, in ,Revista de Istorie“, 32 (1979), nr. 1, p, 31 —55; N. Adaniloaie, Independenta in gandirea $i actiunea faurito- rilor Unirii Principatelor, in volumul miscelaneu Unirea Principa- tclor si marile puteri, Bucuresti, 1984, p. 225247. 109 R.V. Bossy, op. cit., p. 164, 237-238 110 Idem, Agentia diplomatica a Romdniei in Paris... p. 45, nota 2: V. Alecsandri, Extras din istoria misiilor mele politice, Napoleon. Trei audiente in palatul Tuileriilor, in ,Convorbiri literare“, XII (1878), p. 47. 111 Dacia‘, Iasi, nr. 1 din 9 martie 1861, p. 2. 112 Dan Berindei, Quelques aspects de la politique étrangére..., p, 397. 113 Leonid Boicu, 1853—1866, in Romania in relafiile internationale. 16991939, Iasi, 1980, p. 184. 222 CAPITOLUL VI ROMANIA PE DRUMUL SPRE INDEPENDENTA (1866—1878) oi elemente ale situafiei internationale ! Anul 1866 a fost bogat in evenimente in Europa, Prustrsssaetinnert categoric printre marile puteri, Neutralizand prin abile negocieri Rusia si Franta (lui Napoleon III ii oferea Marele Ducat al Luxemburgului, in timp ce acesta pretindea Regatul Belgiei), Bismarck si-a aliat Italia pen- tru razboiul care urma sa decida, in ceea ce 0 privea, suprematia ei in procesul vnificarii Germaniei. ria a 16 iunie 1866, nu mult dupa ce, in atmosfera tensionata dintre cele dou state germane, un principe de Hohenzollern, rudd mai indepartata a regelui Prusiej, a devenit domnitorul Romaniei, aceasta depasind astfel momen- tl dificil, creat de unele mari puteri ce puneau in discutie, in temeiul intelegerilor internationale din 1859 5i 1861, insusi procesuil ci de unifi- care?, Aliata cu Italia si impunand razboiul pe doua frontu:i adversarului si cu desfasurarea rapida a ostilitatilor, Prusia si-a demonstrat rolui de- cisiv in procesul de unificare germanica ,,prin fier si sanve“. Desi armata italiana a fost infranta la Custoza, iar flota italiana nimicita 1a Lissa, vic~ toria armatei prusiene la Sadova (Kéniggratz) a fost decisiva. La 14/26 iulie, dupa patruzeci de zile de razboi, Austria a trebu t si incheie armi- stitiul. La mai putin de o luna, 5 smaliai de a acceptat si pardseascd Confederatia german, se forma Unlunea”’Germaniei de Nord sub presedintia regelui Wilhelm I al Prusiei, iar statele din Sud, virtualele aliate pana atunci ale Austriei, — Bavaria, Wiirtemberg, Hessa si Baden —, incheiau aliante cu puternica invingatoare, care-si anexa, de asemenea, _teritorii, cel mai Intins fiind cel al regatului Hanovrei ; Austria ceda Venetia Frantei, care isi dddea acordul pentru unificarea acesteia cu Regatul Italiei. Bismarck n-a ex- ploatat insa pana la capat infrangerea Austriei, pentru a nu provoca in- terventiile altor puteri si pentru a menaja in viitor 0 posibila alianta Una din urmarile directe ale infrangerii sale a fost pentru Austria ac. ceptarea pactului dualist ; oT isi i i politicii nationale al noii monarhii dualiste s-a accentuat, Unitatea germana nu era inca desavarsita, dar in mod evident Pru- sia aparea ca statul unificator, cruia nu i se mai contesta in lumea cor manic acest rol. Urmatoarea manevra ce-i statea in fata pentru a des: Nasi ceea ce se incepuse si a se afirma forta noii Germanii consta in Anfrangerea Frantei. Politica expansionista a lui Napoleon III a fost abil folosité de Bismarck pentru a compromite si izola fata de celelalte pu- 153 viitorul adversar al Prusiei pe campul de luptd. Aparent, cancela- rul s-a lsat antrenat in negocieri, dar in fapt, prin indiscretii voive, a impiedicat inca ,in fasi realizarea intentiilor lui Napoleon III, prega- tind, totodata, mari puteri ca Anglia si Rusia s4 nu sprijine Franta in momentele decisive ce se apropiau. Nici tentativele Frantei de a se apro- ustro-Ungaria n-au dat roade. La inceputul anului 1670, vizitand Parisul, arhiducele Albrecht a informat conducerea Franjei ca {arii sale ii trebuiau, in cazul unui nou conflict, 42 de zile pentru incheia op: ratiile de mobilizare. In mod concret, negocierile initiate la Salzburg in 1867 si continuate in anii urmatori intre Franta si Austro-Ungaria n-au dus la realizarea aliantei militare. In VERA T SONS proce cremrrenreecrermamr, prilejul linc oferit de desemnarea lui Leopold de Hohenzollern, fratele domnitorului Romaniei, la tronul Spaniei. In fata opunerii Frantei, tronul n-a fost ac- ceptat, dar tentativa Frantei napoleoniene de a obtine din partea rege- lui Prusiei angajamente umilitoare s-a soldat cu accentuarea crizei. In- temeiat pe certitudinea victoriei militare germane, Bismarck a atatat conflictul politic, mergand pana la falsificarea unor documente (vestita telegrama de la Ems) si astfel s-a ajuns la declaratia de razboi francezii din 7/19 iulie. In timp ce ofensiva german era inceputa, armata fran- cezii nu era inca pe deplin mobilizata. Au urmat apoi succesivele infran- geri ale armatelor lui Napoleon III, operatiile ofensive ale armatei ger- mane fiind incununate prin blocarea maresalului Bazaine in Metz si prin capitularea maresalului Mac-Mahon si a imparatului insusi in ziua de 21 august /2 septembrie 1870 ta Sedan. Doua zile mai tarziu era proclamata Ja Paris republica. Franta a continuat o lupta de rezistent& inegala, in timp ce, profitand de noua situatie internationala, Italia elibera Roma, iar Rusia denunta unilateral stipulatiile tratatului. de la Paris privind [Marea Neagra. pia de man vedea astfel incheiata prin fier si singe“"™a cum preconizase Bis- marck, Totodata, Franta a trebuit si cedeze Germaniei Alsacia si o parte din Lorena si sd se angajeze la plata a 5 miliarde de franci-aur despi- gubire de razboi. Tratatul preliminar, semnat la Versailles la 6/18 ianua- rie 1871, a c4palat apoi forma definitiva la Frankfurt, la 28 aprilie / 10 mai 1871 Infrangerea Frantei, ca si clauzele grele ce i-au fost impuse conti- neau unii din germenii mari conflagratii din 1914, ulterior ajungandu-se la unele aliante militare intre marile puteri. Ele si-au avut temeiul in si- tuatia ce se crease in Europa si in lume o data cu categorica biruinta a Germaniei din 1870—1871. Nu intamplator, in perioada imediat urma- toare tratatului de la Frankfurt, Bismarck, principalul fauritor al unitatii germane si autorul moral al infrangerii dezastruoase a Frantei, a trait cu ,cosmarul coalitiilor*. In mai multe randuri, el a incercat chiar si declanseze un nou razboi impotriva Franfei, atat timp cit 0 mai consi- dera inca slabita de infrangere, dar se va lovi de abilitatea diplomatiei franceze care va sti sd provoace ingrijorarea celorlalte puteri europene, — a Angliei si Rusiei in primul rand —, facdndu-le sA intervina modera- to Ia Berlin. De asemenea, Bismarck a mai cdutat si dea viata ,alianjei Germania, Austro-Ungaria celor trei imparati*, deci unei apropieri intre 154 desi in indamen- SinBdisiaeincd din 1871, alianta realizandu-se efectiv in neprecise pe plan militar, fiind lipsita de o ,coerenta Dac& dupa tratatul de la Paris din 1856 Rusia fusese aceea care se sreculesese“, de data aceasta a venit randul Frantei de a evita sa se afi- seze pe primul plan al politicii europene. Cu toate acestea, curand dupa infrangere ea a inceput sd-si pregateasc’ revansa prin instituirea ser- viciului militar obligatoriu si prin ridicarea numarului batalioanelor, in fiecare regiment, de la trei la patru, Germania aparea in noua conjunc- turé arbitrul Europei, dar celelalte mari puteri — si inainte de toate Anglia, Rusia si Austro-Ungaria — cdutau si impicdice o radicala mo- cificare a jocului de forte pe continent. La inceputul anului 1866, existau in Europa patresimperii (in 1870 Franta va deveni, dupa infrangere, republic, dar locul ei in sirul impe- riilor 1 va lua Germania), momdeuegaie (in afara statelor care, in frunte cu Prusia, vor intra in componenta Imperiului german) si Republica con- federala a Elvetiei, care-si exercitau pe deplin suveranitatea de stat Lor li se adaugau in Europa de Sud-Est principatele supuse suzeranitatii otomane : Romania, Serbia si Muntenegru. Desi Statele Unite incepusera sa se afirme ca mare putere, centrul politic al lumii continua sa se afle in Europa. dmtre 1838 si 1913, dupa un calcul efectuat 95% dintre reu- niunile internationalgsau avut loc in patrulaterul marcat de Roma, Len- dra, Berlin si Stock! » In linii generale, dezvoltarea demografica a marilor state corespundea puterii lor politico-militare, exceptand, poate, intinsa. dar si atat de diversa Rusie a carei forté nu corespuniea numé- rului relativ ridicat al populatiei. Catre 1871 Rusia numara 86 de mili- oane de locuitori, Germania 42 de milioane, Franta (care perduse Alsa- cia si Lorena) 37 de milioane, Austro-Ungaria 36 de milioane (dar cat de diverse etnic !), Anglia 31 de milioane si Italia 27 de milioane. Cu excep- tia Spaniei, celelalte state suverane europene nu atingeal, fiecare, zece milioane de locuitori, iar majoritatea nici cinci milioane, Oricum, cele sase puteri care, in afara Imperiului otoman, fuseserd «»mnatarele Tra- tatului de la Paris Germania si Italia fiind urmasele ylegitime* ale Pru- siei si Piemontului) continuau sé domine Europa si spre sfarsitul dece- niului analizat in acest capitol. Redeschiderea problemei orientale in vara anu (Gra amin izbuc- nirea rascoalelor din Bosnia si Hertegovina a avut consedimt€ importante p» planul istoriei europene. Marile puteri n-au putut sta pasive fati de Fidicarea la lupta de eliberare, succesiva si, apoi, in bund masura conco- mitents, a popoarelor si statelor sud-dunarene, ca si a Romaniei, Datorita lipsei de flexibilitate a Imperiului otoman, Rusite=adispaepsealabila ef intelegere cu Austro-Ungaria, fiecare dintre cele doua puteri toleran- ducsi reciproc viitoare extensiuni teritoriale — a obfinut un mandat ta- cit din partea celorlalte puteri pentru injementiaeiamilitardieineBalcani In razboiul care s-a declansat si care a oferit Romventeveaniaennatters= —tanlaiiclenempromianag,independenga sia rupe legaturile cu Imperiul otoman, armatei romane in rol important, atat datorita valo- rii combative pe care a demonstrat-o, cat si departarii de bazele de apro- vizionare a armatei ruse si ineficientei initiale a operatiilor strategice ale comandamentului tarist confruntat, la un moment dat, in fata Plev- acheia rézboiului* — cu probleme militare de o extrema gravitate inceputul anului Imperiului otoman nu i-a ramas, sub _ 155 amenintarea inaint ei ruse pand nu departe de Constantinopol decaf eeemene est 5 ‘apoi sa subscrie preliminariile de pace de la Sal Celelalte puteri europene, desi neparticipante la conflictul ce luase sfarsit, n-au acceptat incheierea lui printr-un tratat bilateral ruso-turc De altfel, neacceptarea de cdtre Imperiul farist a micilor sai aliafi la masa tratativelor produsese nemultumirea acestora si in primul rand a Roméaniei, Concertul puterilor a decis reuniunea Congresului de la Ber- lin, reeditare — prin insemn. si participanti — a celui din 1856 de la Paris, Desi statele si popoarele balcanice, ca si Romania, fusesera direct implicate in evenimentele politice si militare ce avusesera loc, pa ticiparea lor n-a fost acceptata in congres decat, in ceea ce-i privea pe unii, inclusiv reprezentantii rom4ni, pentru a fi ,auziti, dar nu ascu tali®, dupa cinica expresie a cancelarului german, care, totusi, se inti tulase ,un samsar cinstit*, mijlocirea lui referindu-se insa, probabil, la marile ‘puteri si nu la statele direct implicate in criza orientala, Pana la urmé, tratatul din 1/13 iulie 1878 a fost rezultatul intelegei m promisului marilor puteri. In buna masura, preliminariile de 1a Sag 3 fano au fost acceptat2 ca bazi a noului_ tratat, fiind doar are ceca ee aparuse celorlalte puteri neimplicate in conflict ca excesiy. D> asemenea, unele dintre aceste puteri au obtinut si satisfacerea unor ¢ ici_atribuindu-ise in administrare Bosnia si important era insa si fap- si con: Bulgesia, careia expansiunea otomand cu veacuri inainte fi intrerupsese existenta statala, ca si statului sarb. 2. Depisirea unui moment national dificil : 1866 Inlaturarea domnitorului Cuza si imediata desemnare a unui prin- cipe strain in locul lui a provocat iritarea puterii suzerane si a unci parti dintre puterile garante. S-a creat atunci, cum s-a remarcat,Qmsie B . sa ee la care se mai adaugau si planurile nebuloase de schi1 le lui Napoleon III ®, Hota rea Locotenentei domnesti, ratificata prin votul Adunarii Deputatilor si al Senatului, gai i i \ edeaea pus Europa in fata unui nou fapt implinit. Se dorea ca Romania ‘si devin, pe plan institutional si al nivelului de dezvoltare si mai ales prin obtinerea unui statut de neutralitate, 0, | pBelgie @: Onientatu®, De altfel, incd din 1855 fratii Hurmuzaki sugerasera, printr-un interpus, re- gelui Leopold I al Belgiei ocuparea tronului roman de catre contele de Flandra?. Dar, unsprezece ani mai tarziu, chiar a doua zi dup adopta- rea hotararii la Bucuresti

    You might also like