MATERNAL CARE MANAGEMENT:DEFICIENCES AND

OPPORTUNITIES

Numele și prenumele:Roman Luisa-Ionela

Specializarea:Asistență socială
Anul de studiu:Anul III
Disciplina:Management de caz
Email: luisaionela99@gmail.com

Abstract:
In this essay I highlighted the family type service as measure to protect the child in
difficulty.First, I specified the importance of including the child in the system of services
provided by the Specialized Public Services for Child Protection or Authorized Private
Bodies.I defined the purpose of alternative care-integration into the family-, responsibilities
and roles of the foster carer- care, upbringing and education in a living environment close to
the biological one.I also introduced the stages of becoming a professional foster carer, which
are: submitting the application for evaluation, preparation, obtaining the certificate, the foster
care or entrustment process and terminating the foster care.In the same time I introduced the
need for efficient collaboration of the social worker with the foster carer in order to provide
appropiate and adequate information.I outlined the idea presented in the Manual of
alternative care practices disseminated by Tusla which states that.I have identified the
importance of the existence of a secure attachment between the child and the foster carer,
which is basis for formation of future relationships and for integration into society.
I introduced the idea that the foster carer is carefully recruited in an evaluation
process according to established criteria.The importance of evaluation is subsumed by the
idea of certifying becoming a professional and competent foster carer.Consequently, it is
necessary to monitoring the activity of the foster carer in order to record the progress and the
evolution of the foster care and to determine the solution to any difficulties encountered
during growth and care.

Keywords:

Integration, opportunities, evaluation, recruitment, quality, efficiency, responsibility, monitoring

1
Introducere:
Plasamentul copilului la asistentul maternal reprezintă o măsură de protecție de tip
familial ce are în vedere interesul superior al copilului aflat într-o situație de dificultate și prin
intermediul acesteia va fi îngrijit corespunzător în cadrul altei familii foster, de către o
persoană pregătită și instruită corespunzător.Totodată, putem menționa caracterul limitat al
acestei măsuri de îngrijire familială-durata stabilită, fiind planificată.De asemenea, putem
remarca includerea în sistemul de servicii oferite copilului aflat în dificultate de către
Serviciile Publice Specializate sau Organismele Private Autorizate.

Intrebarea principală:
Care sunt scopurile care se subsumează direct îngrijirii alternative de tip familial?

Definiri conceptuale:
Protecția specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestațiilor și
serviciilor destinate îngrijirii și dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea
părinților săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija
acestora. ( legea 272/2004).
Thoburn(1998) definește sistemul ocrotirii copilului în vederea asigurării bunăstării
sale ca fiind ansamblul de servicii oferite de un stat, prin care li se asigură copiilor suport
material, asistență medicală și locuință.
Herczog(1997) face distincție între sensul larg și cel restrâns al ocrotirii copilului.În
primul sens, asigurarea bunăstării se referă la întregul evantaiul de servicii menite să
asigure dezvoltarea, sănătatea, educația și ocrotirea copiiilor, iar în cel de-al doilea, protecția
copilului este o structură separată menită să ofere sprijin categoriilor de copii aflați în situații
speciale de dificultate, fiind expuși unor condiții de creștere care le pun în pericol sănătatea
psihică sau fizică.
Serviciul de asistenţă maternală asigură protecţia copilului care necesită stabilirea
unei măsuri de protecţie ce impune creşterea, îngrijirea şi educarea copilului de către un
asistent maternal profesionist, (…); această protecţie include şi plasarea copilului în regim de
urgenţă, plasarea copilului cu nevoi speciale (de exemplu, copil cu deficienţă, copil abuzat,
copil cu tulburări de comportament, copil cu HIV/SIDA) în vederea recuperării sale. (ordin
nr. 35/2003)

2
 Asistentul maternal este persoana fizică  atestată în condițiile legii care asigură prin
activitatea desfașurată la domiciliul său creșterea, îngrijirea și educarea necesare dezvoltării
armonioase a copiilor pe care îi primește în plasament. (HG 679/2003)
Managementul de caz în protecția copilului reprezintă un concept care desemnează o
metodă de coordonare și integrare a serviciilor sociale, medicale și educaționale destinate
categoriilor de populații vulnerabile și defavorizate, de organizare și gestionare a
intervențiilor specifice realizate de către diferiți specialiști în acord cu obiectivele stabilite
pentru schimbarea situațiilor problematice ale beneficiarilor. (Cojocaru Ș&D, 2008:24)
J. Bowlby(1980) evidențiază că atașamentul (engl.: attachment) definește legătura
emoțională strânsă dintre oameni. Între nou-născut și părinții acestuia sau alte persoane se
dezvoltă o relație specială. Atașamentul determină copilul mic să caute sprijin, apărare și
liniștire la persoana de referință, în caz de pericol.Acest pericol poate să fie atât obiectiv cât și
subiectiv (amenințare, teamă, durere). Persoanele de referință, de care copilul se atașează sunt
adulții cu care copilul a avut cel mai intens contact în primele luni de viață.

Abordări actuale ale temei studiate

Prin intermediul acestei alternative de îngrijire se oferă posibilitatea reală a copilului de a

fi integrat într-o familie cu scopul creșterii și educării adecvate în timp ce, se explorează și se
verifică în mod constant descoperirea unei familii permanente.Așadar, putem preciza că
finalitatea acestui mijloc de protecție este asigurarea unui viitor mediu emoțional și afectiv
stabil care să ofere numeroase beneficii și oportunități de dezvoltare ale acestuia.În același
timp, asistentul maternal este principalul actor social care deține importante responsabilități
subsumate îngrijirii în propria familie a unui copil care nu îi este rudă.
De asemenea, îngrijirea familială temporară implică munca în rețea a tuturor
profesioniștilor capabili să se implice în managementul de caz al copilului ocrotit în familia
asistentului maternal. În același timp, cercetările au arătat în mod constant că practica de
lucru colaborativă între asistenții maternali și asistenții sociali este privită ca un factor cheie
în promovarea stabilității în familiile de asistență maternală.Această relație devine deosebit
de importantă atunci când apar dificultăți.

Etapele devenirii AMP:

3
 1. depunerea unei cereri de evaluare la serviciul specializat DGASPC din raza teritorial-
administrativă și cuprinde:
-nr de copii pentru care solicitantul pentru care solicitantul consideră că poate asigura
simultan condiții optime de îngrijire, grupa de vârstă și sexul acestora, disponibilitatea de a
îngriji copii cu handicap/dizabilități, infectați cu HIV sau bolnavi SIDA.Cererea se depune
după o discuție prealabilă cu asistentul social de la serviciul asistență maternală.Totodată,
sunt surprinse și motivele explicite ale dorinței de a deveni AMP(Hotărârea 679/2013).
Evaluarea cuprinde elementele sociale, psihologice și medicale ale capacității
solicitantului.Acestea sunt stabilite prin interviurile luate solicitantului și a persoanelor cu
care acesta locuiește de către un asistent social și de către un psiholog.Cu ajutorul acestora se
determină coordonatele de ordin psihologic și se conturează înclinația sa spre profesia de
asistent maternal.Concomitent, în cadrul acestor discuții se analizează atitudinea persoanelor
cu care acesta conviețuiește față de consecințele desfășurării acestei activități.Aceste aspecte
sunt realizate prin intermediul a numeroase vizite stabilite concret și clar în care se vor
verifica condițiile necesare devenirii de AMP.În contrast, se vor evalua și recomandările din
partea vecinilor, cunoștințelor, rudelor solicitantului, precum și ale reprezentanților autorității
locale de la domiciliul acesteia cu privire la conduita, atitudinile și viziunea
acestuia(hot.679/2013).
Asistentul social este membru al echipei multidisciplinare care este desemnat să observe
atitudinile și orientările asistentului maternal în timpul perioadei de pregătire și evaluare.În
acest sens, dacă se constantă apariția unor comportamente inadecvate și nelegitime în raport
cu profesia de asistent maternal, se poate respinge solicitarea acestuia. În completare, familia
foster ar trebui să reprezinte un model pentru copilul aflat în dificultate prin atitudinile sale
comportamentale.
Recrutarea asistentului maternal se realizează,de preferat, în mod individual, deoarece
oferă imboldul siguranței și a unui sprijin reciproc.Asistentul maternal va fi mai eficient în
exprimarea propriilor sale opinii și direcții.În cazul unui cuplu, este obligatoriu ca ambii
parteneri să fie prezenți la această primă întâlnire, deoarece aceștia trebuie să cunoască în
mod clar și explicit implicațiile acestei îngrijiri de tip familial.În cadrul acestei întrevederi,
asistentul social înglobează într-un discurs amplu și concis informații legate de : profesia de
asistent maternal, procedurile legale de obținere a atestatului, cadrul juridic, situațiile de
incompatibilitate cu calitatea de asistent maternal, categoriile de beneficiari, relația cu familia
biologică, colaborarea cu serviciile sociale, principiile și procedurile de lucru, drepturile și
obligațiile părților, aspectele financiare.Evaluarea se realizează în mod treptat și gradual, iar

4
rezultatele acesteia se includ într-un raport de anchetă psiho-socială care legitimează
capacitatea solicitantului de a deveni asistent maternal profesionist.
O a doua etapă a circuitului este reprezentată de pregătire , care se realizează în
cadrul a 60 de ore.Așadar, asistentul maternal profesionist prin parcurgerea acestor programe
analitice va fi capabil să asimilize anumite aspecte relevante cu privire la îngrijirea
copiiilor.În cadrul acestor ore de pregătire, se menționează cu prioritate principiile privind
drepturile copilului-aspecte privind rasa, etnia, religia, sexul, handicapul, responsabilitatea
asigurării unei protecții adecvate a copilului-instituțiile care pot fi implicate în protecția
copilului-măsurile de protecție a copilului.În același timp, sunt instruiți cu privire la etapele
de dezvoltare ale copilului, nevoile copilului în funcție de vârstă, comunicarea și jocul,
atașamentul copilului, dieta.În plus, sunt prezentate rolul, responsabilitățile asistentului
maternal profesionist, evaluarea activității, locul și rolul acestuia în echipă și relația asistent
maternal-copil și asistent maternal-copil.
Etapa a treia a devenirii AMP se referă la obținerea atestatului.În urma efectuării
evaluării, persoana solicită prin intermediul unei cereri de eliberare a atestatului de asistent
maternal profesionist (hot.679/2003). Atestatul de asistent maternal profesionist se eliberează
pentru o perioadă de 3 ani.

Etapa a patra:

Procesul de plasament/încredințare a copilului la AMP:

1. Identificarea copilului/copiilor
2. Potrivirea teoretică
3. Potrivirea practică
4. Acomodarea

1. Identificarea copilului

În procesul de identificare a copiilor se respectă dreptul acestora de protecție și asistență

corespunzătoare conform situației lor.În primul rând, sunt vizați copiii care au nevoie de o
familie substitutivă, cea a asistenților maternali absolut necesară pentru asigurarea mediu
stabil din punct de vdere emoțional.Autoritățile locale intervin în cadrul acestui proces cu
scopul de a asigura servicii diverisificate,accesibile și de calitate.

5
În al doilea rând, în cadrul unei noi familii foster se vor avea în vedere următoarele principii:
-promovarea interesului superior al copilului,
-egalitatea de șanse și nediscriminarea,
-responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea și îndeplinirea obligațiilor părintești,
-primordialitatea responsabilității părinților cu privire la respectarea și garantarea drepturilor
copilului,
-asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil,
 respectarea demnității copilului,
- ascultarea opiniei copilului și luarea în considerare a acesteia, ținând cont de vârsta și de
gradul său de maturitate,
- asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului, ținând cont
de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică, în cazul luării unei măsuri de
protecție,
- asigurarea protecției împotriva abuzului, neglijării, exploatării și oricărei forme de violență
asupra copilului..
(legea 272, art.6)

În esență, de măsura plasamentului la asistent maternal profesionist intră categoriile

de:

-copiii care provin din familii în care părinții nu au capacitatea de a-și asuma
responsabilitatea îngrijirii lor, își exercită într-un mod abuziv drepturile lor parentale sau își
neglijează într-un mod repetat responsabilitățile părintești,
-copiii aflați în sistemul rezidențial de ocrotire,
-copiii părăsiți în unități sanitare de diferite tipuri, indiferent de statutul lor juridic,
-copii cu nevoi speciale și pentru care este necesar impunerea acestei măsuri de protecție,
-copii aflați în orice măsură de natură să impună luarea măsurii de ocrotire la asistentul
maternal.

Astfel, este evaluată situația copilului, fiind unul dintre procesele de bază ale
intervenției de asistență socială.În acest sens, asistenții sociali își propun în mod accentuat și
cu prioritate ocrotirea copiilor, oferindu-le un prim sprijin cu scopul îmbunătățirii calității
vieții.Acest scop poate fi atins doar printr- o evaluare adecvată.

6
 Asistentul social realizează o evaluare inițială a situației copilului, care deobicei se
desfășoară într-un mod rapid și analizează circumstanțele care au determinat dificultatea și
incapacitatea părinților de a veghea la creșterea și îngrijirea lui.Este important să se constate
cât mai multe detalii cu privire la părinții biologici.Criminalitatea, alcoolismul, dependența de
droguri și alte tulburări de sănătate mintală au o componentă ereditară care poate ajuta la
înțelegerea prezentării copilului. Utilizarea abuzivă a alcoolului și a substanțelor în timpul
sarcinii poate afecta dezvoltarea creierului copilului.Ar trebui să se construiască o cronologie
atentă a evenimentelor esențiale din viața copilului, acordând în mod evident o atenție
deosebită naturii neglijenței sau a maltratării.
Profesionistul din cadrul serviciilor specializate de asistență socială verifică dacă se
poate menține copilul în familia de origine/biologică.În cazul constatării unor situații grave,
care atentează la siguranța copilului atunci se va impune plasarea copilului-la PFAMP.
Asistentul social este cel care va avea responsabilitatea primordială de a alege
opțiunea cea mai bună pentru copil.În acest sens, dacă se va îndrepta spre alegerea îngrijirii în
cadrul unei familii foster, atunci va avea în vedere potrivirea teoretică care include: criterii
privind copilul:vârsta acestuia, temperamentul/interesele aparente, naționalitate, rasă religie,
relațiile cu alți colegi, copii, nevoi speciale, criterii privind familia naturală a acestuia:
vârstă,tempererament, interese pentru diferite domenii, nivel de educație, naționalitate, rasă,
religie și criterii privind asistentul maternal: vârstă, temperament, ocupație, înclinații,
atitudini, interese pentru diferite domenii, nivel de educație, naționaitate, rasă, religie,
atitudine față de alte etnii, situație legală, competențe profesionale, preferințe privind copilul,
alți copii prezenți în familie.
Analizând aceste criterii, putem afirma faptul că asistentul maternal se va responsabiliza
de creșterea unui copil în conformitate cu propriile sale dorințe, dar și în funcție de nevoile
copilului. Se va încerca un proces de căutare a unui asistent maternal adecvat pentru fiecare
copil, ținându-se cont de interesul superior al acestuia. Opinia copilului va fi ascultată în
cazul în care copilul are 10 ani, acesta putând participând la procesul de alegere a unei familii
potrivite pentru acesta.
Totodată, se realizează și o potrivire practică în care se realizează informarea și
pregătirea tuturor părților implicate, care presupune:
-informarea copilului în funcție de gradul de înțelegere și se are în vedee vârsta lui,
-informarea familiei naturale-se realizează sub rezerva respectării interesului superior al
copilului,

7
 -informarea asistentului maternal-asistentul social îi aduce la cunoștință toate informațiile
necesare, în măsura în care le sunt relevante pentru situația copilului.

Factorii stabilității asistenței maternale:

1. Asistenții maternali au contact regulat cu asistenții sociali.

2. Asistenții maternali primesc informații adecvate despre istoria copiilor.
3. Asistenții maternali simt că opiniile lor sunt luate în serios.
4. Este inclus în deciziile de planificare a îngrijirii.

Responsabil pentru transmiterea acestor informații revine asistentului social al copilului

și respectiv, asistentul social care a lucrat cu asistentul maternal.Cercetările leagă în mod
constant practica de colaborare, cum ar fi includerea asistenților maternali în planificarea
îngrijirii și primirea de informații despre copil (Lietz și colab, 2016), cu rezultate mai
favorabile ale plasamentului.
Includerea asistenților maternali în echipa copilului s-a dovedit a promova respectul
reciproc între practicieni și asistenții maternali și reduce stresul asistenților maternali, care ar
putea avea un impact pozitiv asupra copii. Practica care nu promovează colaborarea, cum ar
fi asistenții maternali care nu primesc informații despre istoricul copilului, este asociată cu
favorizarea instabilității, în special atunci când nu sunt furnizate informații despre
comportamentul copilului.
Politica actuală din Irlanda prevede că asistenții maternali ar trebui să aibă acces la toate
informațiile relevante, sfaturi despre copiii pe care îi îngrijesc și pe care ar trebui să îi
primească pentru a le putea oferi o îngrijire de înaltă calitate. Mai mult asistenții maternali ar
trebui să fie consultați când se elaborează planul de îngrijire al copilului și să primească o
copie a planului de îngrijire, acolo unde este cazul.
Cu toate acestea, cercetările sugerează că astfel de practici de colaborare sunt
inconsecvente.Ghidul practic, difuzat de Tusla-Agenția pentru copii și familie prin
intermediul Manualului practicilor de îngrijire alternativă recunoaște importanța relațiilor de
colaborare pozitive între asistenții maternali și asistenții sociali..Totodată, pentru mulți
asistenți maternali dezvoltarea unei relații de colaborare cu un asistent social a fost

8
dependentă pentru cât timp asistentul social va rămâne implicat în caz.Participanții la un
studiu au considerat că lipsa de disponibilitate a asistenților sociali, schimbări frecvente în
asistenții sociali și asistenții sociali fără experiență care se ocupă de cazuri complexe au
împiedicat dezvoltarea relațiilor de colaborare și practică.
Subiecții (atât asistenți maternali, cât și practicanți) au subliniat, de asemenea, importanța
aprecierii contribuției asistentului maternal și primirea tuturor informațiilor relevante despre
copii. Au remarcat acea practică care a susținut opiniile asistenților maternali care sunt
incluse în planificarea îngrijirii ar fi de sprijin pentru asistenții maternali și, prin urmare, ar
contribui și la susținerea stabilității familiei de plasament.
Mulți asistenți maternali participanții au descris cum, în experiența lor, au simțit adesea
că părerile lor nu erau incluse în procesul decizional în ceea ce privește planurile privind
copiii și au experimentat o practică inconsecventă în ceea ce privește primirea de informații
despre istoricul unui copil. Practicanții au raportat, de asemenea, că, în practică, au
experimentat o lipsă de continuitate a strategii de îngrijire, cum ar fi atunci când copiii au fost
mutați într-o altă familie. Au vorbit despre asistenții maternali care nu pot transmite
informații direct noilor asistenți maternali deoarece acest contact nu este încurajat sau facilitat
și, prin urmare, informațiile importante sunt adesea pierdute.Așadar, putem sublinia
importanța continuării informaționale în cazul transferului copilului de la un asistent maternal
la altul.
Opiniile asistenților maternali trebuie să fie ascultate și luate în considerare în procesul
de luare a deciziilor.De asemenea, informațiile relevante trebuie să fie aduse la cunoștința lor.
Dacă un asistent maternal va fi considerat ca fiind un membru al echipei din jurul copilului,
va putea face față provocărilor îngrijirii copiilor cu nevoi complexe.Acest lucru are implicații
pozitive pentru stabilitatea plasamentului maternal

Acomodarea cu asistentul maternal

Cercetările susțin că acei copiii care au experimentat mai multe situații solicitante și
frustrante, au nevoie de părinți bine echilibrați care sunt puternici din punct de vedere
emoțional, cu o înaltă stimă de sine, care se plac reciproc și arată respect reciproc.Este o mare
schimbare atunci când un nou copil intră într-o familie și este posibil să fie suficient de
pregătit. Aduce schimbări în întregul sistem al familiei, trebuie dezvoltate relații și introduse
noi reguli. 
Lucrurile nu mai sunt previzibile; apar noi sentimente, idei, reacții și așteptări.

9
 În acest sens, putem sublinia faptul că etapa acomodării este crucială pentru relația
copil-asistent maternal și include mai multe faze care se condiționează reciproc:
-prima întâlnire a copilului cu asistentul maternal se va desfășura într-un spațiu în care
copilul se simte în siguranță,
-întâlnirea are loc pe un teren neutru,
-vizita la domiciliul asistentului maternal.
Asistentul maternal trebuie să demonstreze în perioada de acomodare că poate asigura
un mediu sănătos, sigur și stimulativ pentru copilul care va fi plasat.De asemenea, sunt
analizate garanțiile materiale și morale presupuse de asistentul maternal.Este analizată
capacitatea acestuia de a educa copilul, de a-i furniza informații adecvate vârstei lui, de a-l
pregăti din punct de vedere emoțional.În același timp, trebuie să prezinte disponibilitatea de a
oferi un mediu care să-l sprijine în vederea înțelegerii propriei culturi și în care copilul să se
simtă valorizat și util. În consecință, asistentul maternal trebuie să-l stimuleze activ și să-l
susțină în dezvoltarea lui emoțională.Prin definiție, asistentul maternal va trebui să
demonstreze capacitatea lui de a deveni un bun facilitator pentru îngrijirea și creșterea
adecvată a copilului.Totodată, se va analiza interesul copilului pentru asistentul maternal aflat
în cauză, ținându-se cont de opinia lui în funcție de gradul lui de maturitate.Asistentul social
are responsabilitatea instruirii specifice a asistentului maternal, bazată pe evaluarea nevoilor
copilului înaintea plasării acestuia.
În momentul certificării potrivirii copil-asistent maternal, acesta va avea numeroase
obligații după plasamentul copilului și va asigura o perioadă de adaptare corespunzătoare în
care îl va sprijini în mod susținut pe copil.În timpul acestei faze, se construiește o nouă
structură a întregii rețele de relații din cadrul familiei. Fiecare membru al familiei își
construiește propria sa relație cu noul copil, precum și copilul trebuie să dezvolte relații cu
fiecare membru al familiei. Durata acestei perioade poate varia în funcție de istoria vieții
copilului, de durata petrecută într-o familie abuzivă sau în îngrijire instituțională și gradul de
privare. În acest sens, asistentul maternal trebuie să asigure integrarea copilului/copiiilor în
familia sa, aplicându-le un tratament egal cu al celorlalți membri ai familiei.Asistenţii
maternali au o contribuţie debordantă în a ajuta copilul să facă faţă fenomenului schimbării
de la o familie la alta. Alături de asistentul social al copilului, asistentul maternal trebuie să
ajute copilul să facă faţă sentimentelor legate de această schimbare.
În cazul existenței a unor copii biologici în cadrul familiei de asistență maternală va
apărea sentimentul geloziei, copiii apăruți în mod secundar se pot simți devalorizați.Astfel,

10
asistentul maternal trebuie să aibă disponibilitatea și capacitatea de a transmite imboldul unei
iubiri necondiționate.
Scopul acestei faze este debutul unui atașament emoțional între copii și părinții
adoptivi. După cum a afirmat Kósová (2015), acestea relațiile formează baza pentru crearea
relațiilor viitoare.
Alte probleme pot apărea în cadrul integrării sociale. Pentru majoritatea copiilor,o astfel
de schimbarea aduce un stres emoțional și în acest sens trebuie să se realizeze treptat
încadrarea copiiilor în viața socială. Familiile foster ar putea să amâne frecvența școlii
copiilor pentru unul sau doi ani. Așadar, copiilor li se oferă timp să-i ajungă din urmă pe
colegii lor și să-și dezvolte abilități de comunicare, care se numără printre factorii care au un
impact semnificativ privind realizarea academică.
În procesul de adaptare, familiile au adesea nevoie de ajutor de la profesioniști. O astfel
de formă de sprijin este importantă , deoarece poate avea un impact pozitiv asupra dezvoltării
copilului. Pe baza cunoștințelor acumulate din studiile de caz realizate, susțin că mulți părinți
adoptivi sunt conștienți de riscurile pe care parentalitatea adoptivă le aduce. 

Importanța dezvoltării atașamentului

Conform teoriei atașamentului, sugarii dezvoltă o legătură cu îngrijitorii lor primari (de
obicei mama) pe baza calității acestor interacțiuni (Bowlby, 1969, 1973). De exemplu,
bebelușii care experimentează interacțiuni apropiate și consistente cu mama lor, dezvoltă un
sentiment de încredere și de dragoste necondiționată Acești copii sunt descriși ca având o
legătură strânse cu mama lor. În schimb, sugarii care au interacțiuni cu mama lor insensibile
și / sau incoerente,se simt respinși și anxioși. Acești copii din urmă sunt descriși ca având o
legătură nesigură cu mamă. Dovezile empirice indică faptul că îngrijirea consistentă,
sensibilă și receptivă, este asociată cu dezvoltarea copiilor mici a unei legături sigure cu
îngrijitorii lor. În consecință, asistentul maternal va trebui să se orienteze către un atașament
sigur, securizant, deoarece acesta are un impact pozitiv asupra dezvoltării psihosociale a
copilului.Cercetările asupra copiilor care au experimentat îngrijiri instituționalizate sau
asistența maternală și suferă de neglijență sau abuzuri extreme pot totuși dezvolta atașamente
sigure față de ceilalți.
Copiii mici aflați în plasament matern care experimentează un mediu sensibil de îngrijire
pot dezvolta atașamente sigure față de ceilalți. De exemplu, în studiul lor longitudinal,
Ackerman și Dozier (2005) au evaluat mediul de îngrijire a sugarilor care primeau asistență

11
maternală înainte de vârsta de douăzeci de luni și o reprezentare a atașamentului lor (de
exemplu, simțul sinelui) atunci când copiii aveau cinci ani. Rezultatele au indicat faptul că
mediul de îngrijire al sugarilor, care a constat în acceptarea pozitivă de către familia foster a
fost asociat cu o reprezentare mai pozitivă a copiilor.Autorii cercetărilor au ajuns la concluzia
că investițiile emoționale ale părinților foster sunt esențiale în promovarea „sentimentului de
sine al copiilor în raport cu ceilalți”, precum și în îmbunătățirea comportamentelor lor de
coping.
De asemenea, educația ar trebui să fie o manifestare a acceptării și realizată în
favoarea copilului îngrijit.
- Educația, pentru a avea succes, ar trebui să devină sau, dacă este necesar, să fie transformată
în iubire necondiționată,
- Trebuie stabilite reguli clare de educare, reguli inteligibile și acceptabile însoțite de o
abordare prietenoasă în timpul procesului de aplicare și realizare. (Potočárová, 1999, p. 10).
  În această fază de adaptare reciprocă, se așteaptă ca copiii să se identifice cu valorile
familiei, atitudinile și opiniile părinților adoptivi (Škoviera, 2007). Un armonios mediul
familial este deosebit de important în viața copiilor cu adversități în viețile lor anterioare
(Better care network, 2013). În această fază, întrega rețea familială de relații trebuie
restructurată. Scopul acestei perioade este de a construi un astfel de atașament între copii și
părinți pe care aceștia nu l-au experimentat înainte. Această relație formează baza care poate
avea un pozitiv sau impact negativ asupra întregii lor existențe viitoare.

Autorii fac distincție între trei grupuri de copii, inclusiv cei care sunt pregătiți
pentru adopție sau se mută în asistență maternală:

1. Copiii care nu au dezvoltat niciodată un atașament primar și nu au dezvoltat niciodată

siguranță, securitate și încredere.
2. Copiii cu relații de atașament inadecvate ca urmare a frecvenței schimbării îngrijitorilor pe
măsură ce copiii s-au mutat dintr-o familie de plasament într-o familie nouă.
3. Copiii traumatizați care au avut ocazia să dezvolte primar atașament în copilăria timpurie,
dar au experimentat traume puternice-abuz sexual, abuz fizic/neglijarea emoțională-care a
perturbat încrederea inițială(Priehradna 2006, Crawford, Cohen, Chen, Anglin și Ehrensaft,
Morrissey, 2009).

12
 În detrimentul acestor responsabilități, asistentul maternal trebuie să contribuie activ și la
reintegrarea copilului în familia lui naturală sau la integrarea acestora în familia adoptivă,
după caz. În acest sens, trebuie să faciliteze menținerea legăturii cu familia biologică în
cazurile unde este posibil acest lucru.
Asistentul maternal trebui să permită specialiștilor serviciului public specializat pentru
protecția copilului sau organismului privat autorizat supravegherea activității sale
profesionale și evaluarea evoluției copiiilor/copilului.Asistentul social și managerul de caz au
responsabilitatea de a efectua evaluări periodice și stabilite la anumite intervale de timp.
Serviciul public specializat pentru protecția copilului sau organismul privat autorizat care
supraveghează activitatea asistenților maternali profesioniști este obligat să prezinte CPC
rapoarte trimestriale referitoare la dezvoltarea copiiilor primiți în încredințare sau dați în
plasament asistenților maternali profesioniști.Se impune efectuarea de vizite și întâlniri
periodice și se va realiza concomitent o evaluare anuală a activității desfășurate de fiecare
asistent maternal profesionist.Asistenții maternali profesioniști pot fi controlați de membrii ai
Comisiei pentru Protecția Copilului.Este evaluată în mod constant reușita plasamentului cu
privire la :
-modul în care plasamentul/ încredințarea satisface nevoile copilului,
-progresele înregistrate(evoluția plasamentului/încredințării sau finalitatea propusă),
-eventualele probleme sau motive de îngrijorare,
-măsuri propuse/obiective.
(ordinul 26/2019)

Opinii personale. Răspunsuri la întrebarea principală:

Scopul primordial al plasamentului familial este de a asigura o creștere optimă și

adecvată copiilor care s-au confruntat cu dificultăți și probleme de ordin familial.Deși, nu
este o măsură permanentă, ci limitată în timp și planificată, ea poate obține caracterul
longevității, prin asumarea responsabilității asistentului maternal spre decizia adopției.În
acest caz, teoria atașamentului reprezintă motivul pentru care persoanele care au îngrijit
acești copii decid să inițieze procesul adopției.
În acest sens, finalitatea planului indiivdualizat de protecție este atinsă în mod
calitativ și eficient.Dar, acest lucru nu se întâmplă foarte des, deoarece asistenții maternali

13
doresc, în principal, să-și continue profesia pe care o urmează în detrimentul facilităților
financiare.Dacă asistenții maternali ar renunța la aceste aspecte materiale și ar deveni
preocupați de starea emoțională a copiiilor, atunci procesul de adopție ar deveni unul mai
ușor de efectuat și redus din punct de vedere al timpului.Așadar, consider că plasamentul
familial are un impact imediat asupra desfășurării adopției, putând să îngreuneze atingerea
acestui obiectiv.Adopția reprezintă măsura eficace pentru copiii care nu pot fi lăsați grija
părinților datorită încălcării interesului superior al acestora.În consecință, scopul asistenței
maternale este integrarea temporară într-un mediu familial cu scopul explorării unei
eventuale familii permanente.Plasamentul familial interacționează și realizează conexiunea
cu procesul adopției în mod constant.

Concluzii:
Plasamentul familial reprezintă o oportunitate legitimă pentru copilul aflat în dificultate,
deoarece îi oferă acestuia șansa de a se integra într-un nou mediu familial și de a-și depăși
dificultățile cu ajutorul asistentului maternal.Acesta este o persoană pregătită și recrutată în
acest scop care oferă actului îngrijirii profesionalism și calitate.De asemenea, parcurge 5
etape pentru a dobândi această profesie și se instruiește continuu prin intermediul serviciilor
publice specializate pentru protecția copilului sau a organismelor private autorizate.Acesta
trebuie să colaboreze adecvat cu asistentul social pentru a finaliza procesul de plasament și
pentru a afla informațiile necesare activității sale.
Putem contura faptul că, managementul de caz în asistența maternală implică munca
interdisciplinară a numeroși actori sociali care propun măsuri adecvate pentru îmbunătățirea
calității vieții copilului.În funcție de nevoile identificate de specialiști, asistentul social va
alege cea mai bună opțiune pentru copil: asistentul maternal adecvat nevoilor
acestuia.Procesul de plasare al copilului este unul asiduu și îndelungat, deoarece implică
multă muncă și analizare atentă a detaliilor.Criteriile asistentului maternal sunt puse în
corelație cu cele ale copilului cu scopul stabilirii unei măsuri prompte.Acest lucru se
realizează și cu informarea prealabilă a copilului în funcție de gradul de maturitate, de
înțelegere al acestuia, opinia acestuia fiind ascultată în cazul vârstei de 10 ani.
Asistența maternală are un caracter de stabilitate în cadrul colaborării pozitive sale
pozitive cu asistentul social.Putem reitera faptul că opiniile asistenților maternali trebuie să
fie ascultate și luate în considerare în procesul de luare a deciziilor.Informațiile importante
trebuie să fie aduse la cunoștința lui.Dacă un asistent maternal va fi considerat ca fiind un

14
membru al echipei din jurul copilului, va putea face față provocărilor îngrijirii copiilor cu
nevoi complexe.

Bibliografie:

1. Cojocaru, Ș.&D., (2008). Managementul de caz în protecția copilului. Evaluarea

serviciilor și practicilor din România, Iași: Polirom.
2. Balahur, D., (2001). Protecția drepturilor copilului ca principiu al asistenței sociale,
București:All
3. Bowlby, J., (1975). Attachment and Loss, London:Pinguin Books.
4. Brumbaugh, C., C., & Fraley, R. C. (2006). Dynamics of romantic love: Attachment,
caregiving and sex, New York: Guilford Press.
5. Crittenden, P., M., & Ainsworth, M. (1989). Child maltreatment: Theory and research on
the causes and consequences of child abuse and neglect, New York:Cambridge University
Press.
6. Festinger, T. (1983). No one ever asked us: A postscript to foster care, New York:
Columbia University Press.
7. Thompson, R. (1999). Handbook of attachment: Theory, research and clinical
applicatiomns. New York: Gilford.
8. Canțer, N., (2014). Monitorizare, evaluare și supervizare în asistența socială. Note de
curs, Bălți.
9. Irimescu, G., (2020). : Servicii de protecție a copilului.Suport de curs, Iași.
10. Muntean, A., (2001). Familii și copii în dificultate.Note de curs, Timișoara:Mirton.
11. Payne, M., (2011) Teoria modernă a asistenței sociale, Iași:Polirom, trad. Ene Theodora
12.Șoitu, D., Rădoi, M., (2008). Sisteme de acțiune socială, Iași:Axis.
13.Legea 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
14. Hotărârea nr. 502/2017 privind organizarea și funcționarea comisiei pentru protecția
copilului.
15.Ordin nr. 26/2019 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile
sociale de tip familial destinate copiiilor din sistemul de protecție specială.
16.Hotărârea nr. 679/2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare
și statutul asistentului maternal profesionist.

15
17.Legea 292/2011, Legea asistenței sociale.
18. Ordin nr. 25/2019 privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru serviciile
sociale de tip rezidențial destinate copiiilor din sistemul de protecție specială.
19. Convenția ONU cu privire la drepturile copilului din 28 septembrie 1990.
20.Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale.

16