See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/256547462

EMIGRANȚII ROMÂNI ȘI FENOMENUL DE INFRACȚIONALITATE ÎN ITALIA

ROMANIAN MIGRANTS AND INFRACTIONALITY PHENOMENON IN ITALY

Article · January 2012

CITATIONS READS

0 1,030

1 author:

Grec Ioan Marius

„Vasile Goldis” Western University of Arad
37 PUBLICATIONS   5 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

On the evolution of the legislative system of organization and exploitation of mineral resources in Transylvania (XV-XVIII centuries) View project

All content following this page was uploaded by Grec Ioan Marius on 19 May 2014.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 EMIGRANȚII ROMÂNI ȘI FENOMENUL DE INFRACȚIONALITATE
ÎN ITALIA

ROMANIAN MIGRANTS AND INFRACTIONALITY PHENOMENON

IN ITALY
MARIUS GREC
Universitatea de Vest VASILE GOLDIȘ din Arad / România
e-mail: marius_grec@yahoo.com

Abstract:
Migration, individuals and communities territorial mobility has existed in all historical
times; it is present in all cultures; it is some kind of answer (reaction) given by some
individual or some community to a political, social, or economic problem. Illegal Migration,
hard to be controlled and / or monitored by the origin country (Romania) and also by the
destination country (especially if we talk about an EU country), is a dangerous phenomenon
for social stability due to its numerous negative effects. Romanian migration in searching for
better jobs, called emigration or, after 2007 when Romania is accepted as an EU state
member, called employment mobility within the European Union, is a mass phenomenon
affecting all the aspects of Romanian social life and / or of the countries where Romanians
migrate. According to the ISTAT (National Institute of Statistics) at every five foreigners
living in Italy one is Romanian (May 2012). Italian authorities struggle for integrating
Romanians in the Italian society, a report issued by the Italian Ministry of Education proving
that 7,9% from the total amount of Italian students are foreigners, Romanians representing a
significant percentage. Statistical data shows that the total number of crimes committed by
Romanians according to the total number of Romania’s inhabitants locate Romania on the
second last (penultimate) position in the European Union ranking. Unfortunately, there is a
wide difference between the statistical data and the real Italian image about Romanians. There
is no difference in people’s perception towards Romanians and Roma population and vice-
versa and the Romanian community is regarded as a community of offenders. One of the
reasons for such an impropriate representation, according to several researches, is due to the
fact that more than 85% of Italians base their opinions on information presented in TV
reports. This does not mean that there is no Romanian infractionality in Italy. There is
evidence of Romanian infractionality in Italy, and it is also aggressive and dangerous; it is
diverse and it attempts the common people’s safety. It includes: beggary, pandering,
prostitution (including with minors), human traffic (with children or adults for money),
cloning cards – electronic theft or the classic wallet theft.
Solution: a strong collaboration between Romanian and Italian authorities; common
strategies based on professional surveys and researches in order to integrate or to overcome
the phenomenon; an active implication of the Romanian and Italian civil society accompanied
by a sincere media reaction.

Key words: migrație, migrație ilegală, infracționalitate, migrația românilor.

Cuvinte cheie: migration, illegal migration, infractionality, romanian migration.

1
 CONSIDERAȚII DESPRE FENOMENUL DE MIGRAȚIE

MIGRAȚIA. Mobilitatea teritorială a indivizilor și comunităților (în anumite situații);

a existat în toate epocile istorice, este prezentă în toate culturile; este o soluție / și sau /
încercare de soluție, un răspuns dat de individ sau de o anumită comunitate, unei probleme de
natură economică, politică sau socială. Fenomenul este prezent în toate țările lumii, în diferite
etape istorice, este un fenomen social complex. Complexitatea și dimensiunea lui a generat
numeroase încercări de explicare și esențializare, căutându-se mereu și mereu explicații în
ceea ce privește exercițiul de rol: state de origine, state de tranziție sau state de destinație.
Fenomenul are și o motivație istorică.

Antichitatea, în mare parte cunoscută astăzi prin munca migăloasă a unui număr
important de arheologi, majoritatea dintre ei necunoscuţi marelui public, este un puternic filon
de resurse culturale pentru lumea contemporană şi un motiv de admiraţie pentru milioane şi
milioane de oameni obişnuiţi ... O mare parte a acestora încearcă să calce cu piciorul pe
urmele înaintaşilor celebrii, numele „eroilor” legendari fiind cunoscuţi din lecturi, filme
documentare, relatări de presă… Călătoria nu este o activitate recentă, o atracţie descoperită
de omul contemporan, înseamnă dorinţă de cunoaştere şi se practică de când există omenirea
civilizată. Călătoriile epocii greceşti vechi sunt călătorii ştiinţifice, legate de itinerariile
comerciale. Aristotel, în „Statul atenienilor”, spunea despre Solon–marele om de stat–care pe
la 590 î.Hr. a pornit într-o călătorie în Egipt: „A călătorit în Egipt pentru a face negoţ şi
pentru a-şi face o idee despre ţară”. Aceste călătorii timpurii erau determinate de diferite
interese, dar cu totul nesentimentale: obiceiuri, tehnici, minuni ale naturii, forme de
guvernare, fenomene religioase… (fragment din volumul MARIUS GREC, Arheologia, între
știință și pasiune (Archeology between science and passion), VASILE GOLDIȘ University
Press, Arad, 2009, p. 138.)

În literatura, numită “de specialitate”, de regulă sunt identificate mai multe categorii de
migrare și migranţi:

- O migrare internă (de exemplu pe ruta: sat – oraș / sau / în ultima perioadă, oraș - sat;
sau, pe ruta: centru – periferie / sau / periferie – centru);

- O migrare cu caracter temporar: fenomenul navetei, din rațiuni economice de regulă;

- Migrarea, ca o consecință a motivației de natură politică: deportați, persecutați

(azilanți politici), exilați ...

- Muncitorii (străini) care, deciși a se întoarce acasă, lucrează temporar în altă țară (nu
poate fi neglijată în această situație și politica unor state de atragere a forței de
muncă);

- Emigranții sau Imigranții, care părăsesc țara de origine pentru a se stabili în altă țară /
temporar sau definitiv / nu este exclusă posibilitatea de a reveni în țările de origine (iar
2
 în acest caz nu poate fi neglijată politica unor state de atragere a forței de muncă, fie
necalificată, fie supracalificată).

În ceea ce privește România, fenomenul MIGRAȚIEI a cunoscut modificări importante,

trecându-se de la MIGRAȚIA CU CARACTER PERMANENT / motivată politic, uneori
etnic – în special în perioada sistemului comunist, la MIGRAȚIA CU CARACTER
TEMPORAR sau PERMANENT / cel mai ades motivată economic. Aceste forme de migrație
pot îmbrăca formele legalităţii sau ilegalităţii, după cum urmează:

- MIGRAȚIA permanentă, legală: prin programele unor ţări, cum ar fi Canada,

SUA, Noua Zeelandă, Australia (nu pot fi excluse și unele state ale U.E. / nu poate
fi neglijată libertatea de circulație a forței de muncă în cadrul U.E.) care
încurajează emigrarea permanentă a persoanelor cu calificări necesare în ţara
respectivă; prin căsătoria cu un cetăţean din altă ţară şi stabilirea domiciliului în
ţara respectivă.

- MIGRAȚIA temporară, legală: studenţii care merg la studii în ţările Uniunii

Europene; persoanele care merg să muncească în străinătate ca urmare a unor
acorduri bilaterale dintre România şi ţara respectivă sau între diferite firme ...

- MIGRAȚIA ilegală: persoanele aflate în vizită, în calitate de turist într-o ţară sau
mai multe din cadrul U.E., dar desfăşoară pe teritoriul acesteia / acestora, activităţi
lucrative. Perioada pe care o petrec pe teritoriul acestor ţări, este relativ scurtă,
nefiind depăşit termenul legal de trei luni; depăşirea perioadei de trei luni, care
reprezintă perioada de şedere legală ca turist într-o ţară a Uniunii Europene,
conduce la desfăşurarea unor activităţi lucrative pe piaţa neagră a ţării respective.

Acest fenomen al MIGRAȚIE ILEGALE, greu de controlat și / sau de monitorizat,

atât de țara de origine (România) cât și de țara de destinație (mai ales dacă este vorba despre o
țară din Uniunea Europeană), este deosebit de periculos, deoarece produce efecte negative pe
ambele sensuri. Nivelul de dezvoltare economică scăzut al României, comparativ cu celelalte
ţări ale Uniunii Europene, favorizează fenomenul emigraţiei ilegale, ceea ce atrage o
multitudine de probleme colaterale, mai ales în plan social ... Migraţia românilor pentru
muncă, fie că este numită emigraţie sau - după 2007 când România devine stat membru al
Uniunii Europene - mobilitate a forţei de muncă în spaţiul comunitar, reprezintă un
fenomen de masă, care afectează toate aspectele vieţii societăţii româneşti și / sau, al țărilor
unde românii emigrează.

DIMENSIUNEA FENOMENULUI

În 1989 se estima că un procent de 7% din populaţie era sub pragul sărăciei, în anul
2000 rata sărăciei atingea un procent de 44% (conform Cartei Albe a Guvernului). La două
decenii de la revoluția română din decembrie (în 2009) rata sărăciei era estimată la 7,4%,
afectând un număr de 1,59 milioane de persoane, dintre care aproximativ 351.000 de copii, cu
vârste cuprinse între 0 și 14 ani (conform unui Raport UNICEF). Ca urmare a numărului

3
mare de persoane aflate sub pragul de sărăcie, sau care se simt sărace, migraţia către ţările
europene este văzută de multe ori ca fiind singura soluţie. Un număr mare de tineri consideră
că migraţia reprezintă singura şansă pentru a avea o viaţă mai bună. Astfel, în 2007, 14%
dintre tinerii intervievaţi doreau să meargă la muncă în străinătate (conform unui studiu al
Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, Barometrul de Opinie Publică, 2008). Emigrarea legală
permanentă, este estimată la circa 10 - 15 mii de persoane pe an, însă emigraţia temporară
pentru muncă în străinătate era apreciată, în primăvara anului 2008, la circa două milioane de
persoane, fenomenul fiind amplificat după anul 2002, o dată cu liberalizarea circulaţiei în
spaţiul Schengen, principalele destinații ale românilor fiind: Italia şi Spania. Unul dintre
ultimele Studii, realizat de ISTAT (Institutul Național de Statistică), arată că din cinci străini
care trăiesc în Italia, unul e român (mai 2012). La nivelul anului 2010, numărul migranţilor
români plecaţi la muncă în străinătate era estimat la 2,8 milioane (www.worldbank.org),
Spania şi Italia rămânând ca principale destinaţii, vizate de circa 75% dintre românii plecaţi
la muncă peste graniţă.

De exemplu, în 2010 proporţia migranţilor în Italia a fost de 7%. În ciuda acestui fapt,
sondajele de opinie au arătat că populaţia percepe acest procent chiar la cote de 25%.
(RAPORT privind migraţia ÎN LUME, 2011 – Report regarding the migration in the
world, 2011)

Datele statistice sunt însă într-o continuă transformare; astfel, dacă avem în vedere
rezultatele Recensământului populației și locuințelor, doar pentru județul Arad, rezultatele
provizorii, comunicate de Comisia județeană pentru recensământ (2 febr. 2012), populația
stabilă a județului Arad a fost de “409 mii persoane, dintre care 399 mii au fost persoane
prezente, iar 10 mii - temporar absente” (Comunicat de presă, 2 februarie 2012). Ce putem
înțelege prin expresia temporar absente ? Desigur că aici putem include, cu o doză de mare
probabilitate, o sursă de emigrație ilegală, un potențial uman pe care îl putem regăsi – cu mare
probabilitate - în cea mai atractivă țară, din acest punct de vedere, ITALIA.

Definitorie pentru migraţia românească este deplasarea în străinătate pentru muncă, iar
majoritatea migranţilor se încadrează în categoria populaţiei active (15-64 ani), femei şi
bărbaţi deopotrivă. De asemenea, este o migraţie circulatorie - cu un caracter temporar -
profilul migrantului român plecat la muncă în străinătate fiind acela de muncitor în
construcţii, dacă este bărbat şi în serviciile domestice, dacă este femeie (criza actuală a
întregii Europe Unite a dereglat însă acest circuit, statele vestice luând măsuri protecționiste,
în special împotriva emigrației clandestine). Chiar dacă românii nu încetează să migreze
pentru muncă, numărul plecărilor descreşte. Schimbările survenite se referă la tipologia
migrantului român şi a migraţiei româneşti. Migrează specialiştii, cei înalt calificaţi, din
următoarele domenii: sănătate, educaţie, tehnic, IT. Migraţia este gândită cel mai adesea drept
un proiect de lungă durată, având un caracter ce tinde spre permanentizare. Aceste aspecte
sunt reflectate în creşteri procentuale ale concentrărilor de migranţi români în ţări de
destinaţie ca Marea Britanie, Franţa, ţările nordice sau destinaţii din afara UE: Canada, SUA.
În perioadele de creştere economică, România a elaborat strategii şi a alocat fonduri, în
încercarea de a-i convinge pe români să se reîntoarcă acasă (de exemplu, a se vedea Bursele
4
de locuri de muncă din Italia), dar odată cu instaurarea crizei economice generalizate,
acţiunile naţionale se concentrează în zona reducerii eventualelor cheltuieli de asistare şi de
protecţie socială a celor întorşi în ţară. Concret, s-a demonstrat că toate aceste măsuri în zona
migraţiei de revenire nu s-au concretizat în realitate, numărul celor care efectiv s-au întors şi
au rămas acasă fiind destul de scăzut.

(www.presidency.ro/static/CPARSDR_raport_extins.pdf)

România încearcă să înveţe, pe termen lung, din experienţa sa de ţară de emigraţie, din
procesul de acomodare a propriilor cetăţeni în alte societăţi şi din programele pe care le-a
dezvoltat pentru românii migranţi, care s-au reîntors în ţară. Aceste eforturi îi crează
premisele spre o cunoaştere mai aprofundată a fenomenului imigraţiei şi îi oferă modele de
instrumente şi modele, de ce nu, pentru integrarea străinilor în societatea românească; trebuie
avut în vedere statulul actual al României – de țară de tranzit / dar și cel viitor, când intrarea
în spațiul Schengen va schimba oarecum regulile jocului. Cu toate acestea, mai există o
realitate de necontestat, MIGRAȚIA ROMÂNEASCĂ cuantificată la circa 10% din populaţia
României.

Din datele disponibile pentru România, la sfârşitul anului 2010 reiese că imigraţia
legală deţine o cotă de 0,3% din totalul populaţiei ţării (total imigranţi non-U.E. / total
populaţie). Conform Comisiei Naţionale de Prognoză, pentru perioada 2013-2015, numărul de
imigranţi / în teritoriul național / este posibil să crească până la 200.000 - 300.000 imigranţi,
ceea ar însemna circa 1% - 1,4% din populaţia României. Conform statisticilor, influxul de
străini către România, pe tot parcursul ultimului deceniu s-a situat pe un trend ascendent,
diversificându-se şi compoziţia fluxului migratoriu. Mai trebuie avut în vedere că statutul
României de stat membru U,E., potenţialul de dezvoltare economică, socială, mai adăugăm -
iminenta intrare în Spaţiul Schengen, vor face din România o destinaţie din ce în ce mai
atractivă pentru imigranţi. În același timp România riscă, pe de o parte să rămână în prim-plan
o țară de tranzit, iar în subsidiar o țară-țintă de migrație, dar să nu-și piardă caracterul de
rezervor propriu de migranți către vestul Europei (poate, în special spre Italia, în primul rând
datorită afinităților culturale și lingvistice). În acest context ne interesează, în primul rând,
situația cetăţenilor asiatici şi africani:

- intră în ţară cu o viză de scurtă şedere, rămânând și după expirarea vizei;

- intră ilegal traversând frontiera terestră din nord, est sau sud şi ulterior, aplică
pentru statutul de refugiat;
- pleacă spre Europa de Vest, via Ungaria – Austria - Germania sau Serbia – Bosnia
- Croaţia – Italia, traversând frontiera terestră română.

Unele state membre, precum Italia, Malta, Grecia și Cipru sunt expuse mai direct la
sosiri masive de migranți ilegali și, într-o mai mică măsură, de persoane care au nevoie de
protecție internațională. Aceasta nu este doar o problemă națională, ci trebuie să fie abordată
și la nivelul UE și necesită o solidaritate reală între statele membre. (COMISIA EUROPEANĂ,
Bruxelles, 4.5.2011 COM (2011) 248 final, COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL
EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL ȘI COMITETUL REGIUNILOR,
Communicare privind migrația.)

5
 Amintesc aici, ca exemplu, declarația Adjunctului șefului Poliției din Ungaria, care
arăta – la o recentă întâlnire cu reprezentanții Poliției din România, că zilnic, sunt prinși circa
30–40 de migranți la granița cu Serbia. În aceste condiții, acesta a avertizat că fenomenul
poate atinge și frontierele României, având în vedere măsurile stricte luate de țara sa la
această frontieră ... Delegația maghiară mai semnala o intensificare a migrației ilegale din
cauza situației dificile de la frontierele Greciei. (a se vedea articolul: Viitorul frontierei
Româno-Ungare pe masa de lucru a autoritãților de frontierã, în “Frontiera”, revistă
editată de Inspectoratul General al Poliției de frontieră, nr. 11-12/2011)

În ceea ce privește politica de implementare a politicilor de integrare şi a procesului de

integrare în sine, pe termen scurt, Italia a adoptat o viziune de construire prin care s-au
urmărit avantajele (economice) imediate, cu investiţii şi costuri ale societăţii gazdă vizând
integrarea, cât mai mici. Evoluţia situaţiei economico-sociale a demonstrat că acest model,
deşi mai profitabil pe termen scurt poate conduce la adevărate probleme şi costuri sociale
importante pe termen lung. Cu toate acestea, integrarea românilor în societatea italiană este tot
mai deplină. Astfel, într-un Raport al Ministerului Educatiei din Italia, se arată că 7,9% din
totalul elevilor din Italia sunt străini, iar dintre aceştia românii reprezintă un procent
majoritar. Raportul mai arată că în ultimul an şcolar au fost înscrişi la şcolile italienilor
711.064 de elevi străini, majoritatea la ciclurile primare şi gimnaziale, cu preponderenţă în
zonele de nord ale ţării. În Lombardia se află cei mai multi elevi străini – 24,3%, urmată de
Veneto - 11,9% şi Emilia Romagna – 11,6%. În ceea ce priveşte orientarea, majoritatea
elevilor străini au ales şcolile profesionale sau pe cele cu profil tehnic (Corriere della Sera,
28.10.2011 “Românii sunt cei mai numeroşi elevi străini, din Italia”)

Cu toate acestea, într-un articol apărut în SFERA POLITICII /166/, intitulat:

Imaginea imigranților români în presa internațională: mit sau realitate?
(ACKNOWLEDGMENT: This work was supported by the European Social Fund in Romania, under the
responsability of the Managing Authority for the Sectoral Operational Programme for Human Resources
Development 2007-2013 [grant POSDRU/88/ 1.5/S/47646], autoarea Cătălina-Felicia Comăneci, într-
un subcapitol, intitulat; Un popor de ţigani, infractori şi cerşetori în ... ?, apreciază:

<<“Este îngrijorătoare asocierea tot mai frecventă a tuturor românilor cu ţiganii şi

cerşetorii în presa internaţională, cuvântul de ordine pentru a descrie imaginea României în
străinătate fiind, pe scurt, criminalitate. Imigranţii sunt catalogaţi drept parasites, freeloader,
spongers sau scroungers care beneficiază pe nedrept de ajutoarele de stat, în special cetăţenii
români de etnie rromă şi din alte ţări est-europene. Valul masiv de imigranţi ilegali din
Europa de Est i-a determinat pe cetăţenii occidentali să găsească un ţap ispăşitor pentru rata
crescândă a infracţionalităţii şi a traficului de droguri din principalele oraşe europene, cu
repercusiuni grave care ajung până la xenofobie şi rasism împotriva imigranţilor.
În Italia, unde se află o comunitate impresionantă de imigranţi români, lucrurile au
denaturat semnificativ, aversiunea italienilor faţă de acest val de migraţie fiind una
vehementă. Conform unui sondaj rezervat imigranţilor, publicat în Metropolis (publicaţia on-
line a ziarului La Repubblica) „[...] o treime din italieni afirmă că nu sunt de acord cu
prezenţa românilor pe teritoriul italian. În acest fel, comunitatea românească rezultă a fi pe
locul trei în ierarhia comunităţilor străine nedorite de italieni pe teritoriul italian. Românii
sunt devansaţi, pe locul doi, de albanezi (faţă de care se declară împotrivă 35% dintre cei ce
au răspuns la sondaj). Pe primul loc în acest clasament sunt rromii faţă de care se declară
împotrivă 61%.” rezultatele fiind comentate astfel de către Metropolis: „Această opinie se
datorează parţial unei impresii, în general, defavorabile faţă de imigranţi. Nu mai puţin de

6
57% din populaţie are o opinie defavorabilă despre imigranţi în timp ce doar 34% au o opinie
bună, sau foarte bună. Motivul acestei opinii este dat de o explicaţie foarte simplă. Opinia
generală este că a fi imigrant este egal cu a fi criminal.” >>

CONSIDERAȚII PRIVIND INFRACȚIONALITATEA ROMÂNILOR ÎN ITALIA

Numărul românilor din Italia a ajuns la cel puţin 1.165.000, comunitatea românilor
ocupând primul loc în Peninsulă şi locul doi ca număr de imigranţi în spaţiul U.E., după turci,
arată un raport al organizaţiei Caritas, citat de pagina online a agenţiei ASCA.
În unele țări din Europa, în Italia în special, se apreciază că românii sunt o nație de
infractori; datele statistice arată că din punctul de vedere al numărului infracțiunilor, raportat
la numărul locuitorilor, Romania se află pe penultimul loc în U.E. (a se vedea situația
prezentată grafic: Numărul infracțiunilor raportate la 100.000 locuitori.)
Raportat la populație, în Romania are loc o infracțiune la 75 de persoane, în timp ce în
Germania are loc o infracțiune la 13 persoane, în Suedia are loc o infracțiune la 7 persoane, în
Italia una la 20 de persoane, iar în Ungaria, una la 23 de persoane.
În Raportul lansat de către Confederația Caritas România și Caritas Italiană, intitulat
"Românii din Italia - între respingere şi acceptare", elaborat de Franco Pittau, Antonio Ricci şi
Laura Timsa Edizioni, prezentat la sediul "Accademia di Romania" din Roma, potrivit
statisticilor oficiale (date care se referă la perioada 2009-2010):
- românii reprezintă 24,5% din totalul străinilor aflaţi în Italia, fiind
responsabili de 13,8% din delictele atribuite imigranţilor. ("Este din ce în ce mai
important să planificăm cât mai bine conlocuirea cu românii, care reprezintă un
sfert dintre imigranţii aflaţi în Italia. O comunitate adesea discriminată în Italia
din cauza presupusei asocieri cu atitudini deviante", subliniază Caritas.)
- "Cei mai mulţi dintre români au intenţia fermă de a se integra în Italia, unde
au reuşit să depăşească o situaţie economică nesatisfăcătoare, muncind şi creând
firme, demonstrând recunoştinţă şi ataşament pentru ţara care i-a primit", încheie
Caritas, precizând că peste 700.000 (alte surse vehiculează alte cifre, 1.165.000
sau chiar mai mari) de români muncesc oficial în Italia şi peste 28.000 deţin
companii în Peninsulă.

7
Raportul de cercetare cuprinde 8 capitole:
1. Migraţia românească în Italia în contextul unei Europe extinse;
2. România: migraţie şi muncă în Italia înainte şi după aderarea la UE;
3. Integrarea socială şi profesională. Punctul de vedere ale colectivităţii româneşti din
Italia;
4. Migraţia forţei de muncă calificate din România în Italia;
5. Românii în Italia şi criminalitatea;
6. Copiii români neînsoţiţi din Italia. Migraţie şi repatriere;
7. Efectele migraţiei internaţionale asupra României ultimelor două decenii;
8. Italienii acum un secol.
(Fiind o organizație neguvernamentală și caritabilă care actionează sub patronajul bisericii
catolice, Caritas dezvolta mai multe programe umanitare.)

Din concluziile Raportului s-a putut desprinde și ideea, conform căreia: Italia a fost până
acum 15-20 de ani o țară de emigrație, în prezent ea s-a transformat într-o țară modernă și
bogată de imigrație - având circa 4,5 milioane de imigranți cu documente de ședere pe
teritoriul său. Pe de altă parte, românii din Italia contribuie cu cca 1% la PIB-ul Italiei și cu
circa 10% la PIB-ul României. Numărul real al românilor din Italia este însă mult mai mare
decât arată statisticile oficiale. Pe canale oficiale (bănci, firme private de transfer) au fost
transmise în 2009, 850 milioane de euro au fost trimiși în România de către românii din Italia
8
şi au fost pe locul al treilea între comunităţile de imigranţi în privinţa achiziţionării de imobile
pe teritoriul Italiei.

Când se abordează problema infracţionalităţii în comunitatea română din Italia, din totalul
infracţiunilor săvârşite de imigranţi se arată că românii au săvârşit 16%, în comparaţie cu
15,5% pentru marocani şi 9% pentru albanezi, fără a se face trimitere la faptul că imigranţii
români sunt cu 2/3 mai mulţi decât cei menționați. În termeni reali, păstrând proporţiile pentru
a avea imaginea cifrelor şi aplicând acest procent la numărul cunoscut al românilor din
Peninsulă în comparaţie cu minorităţile imediat următoare numeric, valoarea acestui procent
ar trebui să fie undeva între 8 şi 9%, poate chiar mai scăzut, dacă raportarea s-ar face la
numărul real al românilor din Italia, care este mai mare decât cel de 1.165.000, vehiculat în
ultima perioadă. Acest fapt se observă de altfel prin compararea populaţiei străine din
închisorile italiene, respectiv 3326/21% marocani, 2267/14,5% români respectiv 1897/12,3%
albanezi, unde procentul românilor din închisorile italiene este cel mai mic raportat la totalul
comunităţii – sub 0,4% total (datele sunt la nivelul anilor 2009 - 2010)

Cu adevărat relevant însă, deşi mult mai dificil de estimat, ar fi procentul în care
infracţiunile evidenţiate mai-sus au fost săvârşite de cetăţeni români de etnie rromă/ţigani,
locuitori ai taberelor de nomazi ce au oripilat locuitorii marilor oraşe italiene.

România a înţeles să îşi asume nediferenţiat toţi cetăţenii, s-a procedat la încheierea între
România şi Italia de acorduri bilaterale de extrădare şi readmisie, au fost instituiţi magistraţi
de legătură şi ofiţeri care să asiste în combaterea infracţionalităţii din rândul comunităţii
române. Spre comparaţie, dacă Spania a expulzat în 2008, 240 de cetăţeni comunitari, numai
din Roma au fost expulzaţi 283;
Din păcate însă, există o diferenţă prea mare între situaţia de fapt relevată de ceea ce arată
cifrele şi imaginea pe care comunitatea română o are în Peninsulă. Românii sunt asimilaţi fără
deosebire etnicilor rromi şi vice-versa, iar comunitatea de români este privită ca fiind una de
infractori. Una din explicaţiile acestei imagini deplasate ar fi faptul că, potrivit studiilor de
specialitate, 85% dintre italieni îşi formează percepţia despre imigranţi în principal pe baza
informaţiilor prezentate în telejurnalele televiziunilor.
Trebuie să acceptăm că fenomenul infracţionalităţii există şi este îngrijorător în mai ales
ceea ce priveşte impactul asupra vieţii cotidiene, respectiv crearea unei stări de disconfort cu
privire la siguranţa personală şi a proprietăţilor personale. Într-un raport, realizat și dat
publicității de Fundația Antonino Caponnetto pe 2011 al fenomenului mafiot (studiu de caz
pe o regiune din Italia: Toscana), se vorbește despre mafia românească, fiind enumerate
numeroasele categorii de infracțiuni care atentează la siguranța comunității: cerșetoria,
proxenetismul – prostituția (inclusiv cea a minorilor), traficul de persoane (cu copii sau
îngrijitoare de bătrâni / apoi perceperea unei taxe de protecție), clonarea de carduri – furturile
informatice sau clasicul furt de portofele. Nu numai românii sunt organizat sub forma unor
grupuri mafiote; se poate vorbi, conform aceluiași studiu, și despre mafia rusă, chineză,
albaneză, bulgară, africană, dar și cea italiană. Cu adevărat îngrijorător este însă amploarea
fenomenului în rândul minorilor; jumătate dintre infractorii minori, sunt români, subliniază
același studiu. Conform unor date oficiale, ale Departamentului pentru infracționalitate
juvenilă, minorii români reprezintă jumatate dintre infractorii aflați în centrele de delicvență
juvenilă din Italia. Doar 15% dintre minorii închiși în astfel de centre sunt italieni. Potrivit
autorităților italiene, cei mai mulți dintre acești minori sunt "invizibili" și nu există decât dacă
au comis o infracțiune, în condițiile în care nu au acte de identitate.

9
 Autorităţilor române le rămâne soluţia acţiunii, inclusiv în direcţia prevenirii şi combaterii
ferme a cauzelor ce au condus la actuala stare de fapt, o soluție fiind colaborarea cu societatea
civilă sau cu grupurile de emigranți aflați legal în Italia și permanenta legătură cu autoritățile
italiene.
De exemplu: Înființarea unor patrule civile ale imigranților din Padova (o inițiativă
civică). A se vedea articolul: “Români, în cadrul patrulelor civile ale imigranților din
Padova“ (http://www.ziare.com/diaspora/romani-italia/romani-in-cadrul-patrulelor-civile-ale-imigrantilor-din-
padova-683796): Începând de vineri, românii fac parte din patrulele civile de imigranti din
Padova, această inițiativă venind din partea unui jurnalist de origine egipteană, Ahmed
Mohamed, care dorește să pună capăt violențelor comise de străini asupra italienilor. Pe lângă
români, din patrule vor face parte și reprezentanți ai comunităților bulgară și marocană din
orașul Padova. Acestea vor patrula în cartierele unde violențele comise de imigranți sunt
frecvente. Potrivit jurnalistului, imigranții care trăiesc și muncesc cinstit în Italia nu doresc să
mai tolereze infracțiunile compatrioților lor aflați ilegal în această țară, ale căror acte
compromit bunul renume al unor comunități întregi. Imigranții doresc siguranța în aceeași
măsură ca și italienii și vor să facă dovada responsabilității față de țara care i-a primit.
Siguranța și crima nu au naționalitate, a mai declarat Mohamed.
(http://padovaromania.wordpress.com/2012/03/08/apel-catre-romani/ )
ANEXĂ:

Întrebare: Cunoaşteţi pe cineva care a lucrat sau lucrează într-o ţară din U.E.? Dacă DA, în ce
ţară?

1. Italia = 29,51% 6. Marea Britanie = 4,64% 11. Suedia = 1,05%

2. Spania = 22,40% 7. Austria = 4,48% 12. Irlanda = 1,45%
3. Germania = 13,57% 8. Portugalia = 1,98% 13. Belgia = 0,92%
4. Ungaria = 5,80% 9. Grecia = 1,71%
5. Franţa = 5,53% 10. Olanda = 1,05% (Sursa: ANBCC, decembrie 2005)

În ce ţară doriţi să lucraţi ?

Alegerea I Alegerea II Alegerea III

Italia = 25% Spania = 16 Germania = 13%
Germania = 17% Italia = 16% Italia = 12%
Spania = 15% Franţa = 14% Spania = 10%
Franţa = 14% Germania = 13% Franţa = 8%
Anglia = 11% Anglia = 6% Anglia = 6%

Ierarhia „atracţiilor”

I. Italia (5+4+4=13) = 13 puncte

II. Spania (3+5+3=11) = 11 puncte
Germania (4+2+5= 11) = 11 puncte
III. Franţa (2+3+2 = 7) = 7 puncte
IV. Anglia (1+1+1 = 3) = 3 puncte

(după, Vasile Miftode, Personalitatea migrantului român și destinul copiilor abandonați (The Personality
of the Romanian Migrant and the Destiny of the Abandoned Children) , în studiul (in the study):
IRREGULAR MIGRATION AND TRAFFIKING IN UNACCOMPANIED MINORS: URGENT MEASURES FOR
MINORS IN SITUATIONS OF EXTREME VULNERABILITY/ MIGRAȚIA ȘI TRAFICUL MINORILOR
NEÎNSOȚIȚI: MĂSURI URGENTE PENTRU MINORII AFLAȚI ÎN SITUAȚIE DE VULNERABILITATE
EXTREMĂ.)

(Este doar un exemplu de chestionar care demonstrează „atracția ” pe care a execitat-o și o exercită în
continuare, ITALIA asupra românilor încă din perioada de pre-aderare la U.E.)
10
CONCLUZII:

Există o realitate a infracționalității românilor în Italia; este agasantă, este

îngrijorătoare deoarece este diversificată și atentează la siguranța cotidiană a cetățeanului:
cerșetoria, proxenetismul / prostituția (inclusiv cea a minorilor), traficul de persoane (cu copii
sau îngrijitoare de bătrâni / apoi perceperea unei taxe de protecție), clonarea de carduri /
furturile informatice sau clasicul furt de portofele.

Soluția: o cât mai strânsă colaborare între autoritățile celor două state, elaborarea unor
strategii comune de integrare sau de stopare a fenomenului, pe baza unor studii realizate de
profesioniști. Implicarea tot mai activă a societății civile din cele două state și o reacție
echilibrată a presei, atât din Italia cât și din România.

REPERE BIBLIOGRAFICE:

CARTA ALBĂ a Guvernului român (The White Paper of the Romanian Government).
EUROSTAT, 2012.
Fundaţia pentru o Societate Deschisă, studiu: Barometrul de Opinie Publică, 2008 ( Open
Society Foundation, study: Barometer of Public Opinion, 2008) .
ISTAT, studii.
Raport OIM, 2011.
Rapoarte UNICEF (UNICEF Reports).
Rapoarte al Ministerului Educatiei din Italia (Reports of the Italian Ministry of Education,
Universities and Research).
Raport al organizaţiei Caritas: "Românii din Italia - între respingere şi acceptare", elaborat de
Franco Pittau, Antonio Ricci şi Laura Timsa Edizioni, prezentat la sediul "Accademia di
Romania" din Roma (date statistice care se referă la perioada 2009-2010) – (Report of the
Caritas organization: „Romanians in Italy – between rejection and acceptance”, elaborated
by Franco Pittau, Antonio Ricci and Laura Timsa Edizioni – statistical data refer to the
period 2009-2010)
Raport asupra fenomenului mafiot, realizat de Fundația Antonino Caponnetto (2011) –
Reports on the Mafia Phenomenon - Antonino Caponnetto Foundation (2011)
Rapoarte ale INS (Institutul National de Statistica - Romania) – Reports of INS (National
Institute of Statistics – Romania)
Recensământul populației și locuințelor, judetul Arad (rezultatele provizorii) comunicate de
Comisia județeană pentru recensământ (2 febr. 2012) – The Census of Population and Houses,
Arad County (provisional results) communicated by the Census County Commission (2 febr.
2012)
Bursele de locuri de muncă din Italia – Job fairs in Italy
Ghidul lucrătorului român în Italia, 2012. – The Guide of the Romanian Worker in Italy, 2012
COMISIA EUROPEANĂ, COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL
EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL ȘI COMITETUL
REGIUNILOR Comunicare privind migrația, Bruxelles, 4.5.2011 COM(2011) 248 final –
European Commission, Communication from the European Commission to the European
Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of
the Regions – Communication regarding the migration, Bruxelles, 4.5.2011 COM(2011) 248
final

11
 Frontiera, revistă editată de Inspectoratul General al Poliției de frontieră, 2011-2012
Corriere della Sera, 28.10.2011 “Românii sunt cei mai numeroşi elevi străini, din Italia” –
The Romanians are the most numerous foreign students in Italy
Sfera politicii/166/: Cătălina-Felicia Comăneci, Imaginea imigranților români în presa
internațională: mit sau realitate? (The Image of the Romanian Immigrants in the International
Press: myth or reality? http://www.sferapoliticii.ro/sfera/166/art17-Comaneci.php
Metropolis - publicaţia on-line a ziarului La Repubblica.
Veneto Globale, XI, 05. 2008.
Vasile Miftode, Personalitatea migrantului român și destinul copiilor abandonați, (The
Personality of the Romanian Migrant and the Destiny of the Abandoned Children) în studiul
(in the study): IRREGULAR MIGRATION AND TRAFFIKING IN UNACCOMPANIED
MINORS: URGENT MEASURES FOR MINORS IN SITUATIONS OF EXTREME
VULNERABILITY
Surse on-line:
www.worldbank.org
http://padovaromania.wordpress.com/2012/03/08/apel-catre-romani/
http://www.ziare.com/diaspora/romani-italia/romani-in-cadrul-patrulelor-civile-ale-
imigrantilor-din-padova-683796
www.presidency.ro/static/CPARSDR_raport_extins.pdf
http://www.italy.iom.int/
http://www.mits-eu.org/index.php/en/home
http://meridium.unistrapg.it/
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/166/art17-Comaneci.php
http://stiri.acasa.ro/extern-199/italia-jumatate-dintre-infractorii-minori-sunt-romani-
51378.html#ixzz1zwzNTDyx
http://www.revista22.ro/singuri-acasa-copiii-romanilor-plecati-la-munca-in-strainatate-3643.
http://www.romanianvip.com/2008/08/22/copiii-romanilor-plecati-munca
http://legiinternet.ro/blogs/index.php/2006/12/14/migratia_romanilor_1990_2006http://www.
parinti.com/Euronavetistii_romani_au_lasat_in_urma_350000_de_copii-articol-1042.
http://singuracasa.ro

12

View publication stats