SORIN MORARIU Coferentiar Dr. la Facultatea de Medicin Veterinar& Timisoara DERMATOLOGIE VETERINARA CURS UNIVERSITAR (Pentru uzul studentilor)CUPRINS sTRUCTURA preLir = a ° Ba. BSIDERMUL TS — : 3 3.2) DERMUL Epona uu 22:1 Schell bianco 2 42.2. Celulete conjunctive . woe 1.2.3. Matrices interceluard (Gubstanis fundamentaié a dermuldy = g | 1.3, HIPODERMUL.... es = 8 | 44, ALTE STRUCTURE ALE FELT = ees | 06 | 14.1, Vasele sanguine cc 16 LEZ Anaxtomerele aio ens Gina A 16 143. Vaselelmtatice : = ” 1:44, Inervata pel. = ocwmnnne 41.5. FORMATIUNILE GLANDUUARE ALE Piel” ——— 18 154. Glondelesebacee é z 9 355.2. Glandele sutorpare os = 19 253. Glondele crumingase wenn ne 4.6, STRUCTURA PIE Ua PAS . = 20 1, Strucur specaizate cms = BB 27. Siero ear ek REPT cme 17.1. Néparirea = 25 2. TRANSPIRATIA SI TERMOREGLAREA wo cn 38 2:1, MECANISME DE CONSERVARE A CALDUAil be 2.2._MECANISNE DE DISIPARE A CALOURIT = 29 3. FUNCTIILE PIELIE... = me 3. FUNGTIA DE pROTECTTE 3 3:2. FUNCTIA DE MeMERANK SEMibERMEABTLR . 32 32: ce be seenee st excnee 32 318. FUNCIA EXTEROCEFTIVA 33 35. RUNCJIA IMUNTTARK vce nn eer 33 4. PARUL SI CRESTEREA FIRULUT DE PAR ae] 4.1. STRUCTURA FIRULUT DE PAR 37 4.2, CRESTEREA FIRULUI DE PAR z 39 43. ALTE PRODUCTI! CORNOASE Sonne 40 43.1. Unghie si ghearle : a 40 5. PRURITUL ae —— 2 S TIPURE DE LEZTUNE 00 : 5 7. DERMATITELE BACTERIENE i 7.4." CLASIFICAREA PIODERBITELOR : 55 72 HobennuTee SureicaLe 58 72.4. Intertgo : 56 72.21 Impetigo 57 7.2.3. Folculta bacterand primard = 59 7.3. PIODERMITELE PROFUNDE 61 73:1. Furunadozele 6 2a Gamat src) 3s 7.4. DERMATITA PIOTRAUMATICA 65 755, PIODERMITA JUVENILA 66 8. DEMATOPATIT ENDOCRINE... ———— © 1. HIPERADRENOCORTICISMiUL (SINDROWOL CUSHING) 2 2 HpommorDisMuL : om 3 3. xaNTOMATOZA = cincnrecnmnanonnns 98 9. DERMATOPATII CU SUBSTRATIMUN von 7 9.1. URTICARIA ST ANGIOEDEMUL as 9.2. DERMATITA ATORICA com as 9.3. DERMATITA ALERGICR DE WATURK ALIMENTARE == 36 94. DERMATITA ALERGICK DE CONTACT. Scams 10820. a 12, 13, 14, 15. 16, JERHVATITELE AUTOIMUNE : 9.5.1. Lupusul ertematos 9.5.2. Pemfigusu.. 9.5.3. Pemtgaidul bulos 9.5.4. Eritemul polimort DERMATOPATII DE NATURA FIZICO-CHiMICK ~ 10.1. FOTODERMATITELE : Ld. Dermatlele Solare primare 1.2. _Dermatitele de fotosensibiizare DISCROMITLE CUTANATE 51 ALE FANERELOR ALL. HIPOCROMIILE . a LLL. albinismul ~ 11512. Sindromul Chediaie” Higashi 41.1°3. Sindromul Weardenburg = Kl) 111.4. Nevilecromatic : A118. Leucodermia 111.6. Vitiligo : AL.L7. Botul de broascl s 11.2, HIFERCROMITLE a 31.241. Nevi pigmentari — 11.2.2, _Efeidele DEMATOPATH PSIHOGENE = 121. ALOPECIA PSIHOGENA A PisiCti 32:2. DERMATITA DE LINS A CAINELUI DERMATOPATII DE TIP DISCHERATOZIC 13.1. PARACHERATOZA : 43.2. HIPERCHERATOZA ee 413.3. CARENJA IN ACIZI GRAST ESENTIALT 13.4. SEBOREEA.. DERMATOPATII CU SUBSTRAT GENETIC B4B INTIOZA : 2 34.2. ACANTHOSIS NIGRICANS ee 44.3, EITELIOGENEZA IMPERFECTA : : 14.4. EDIDERMOLIZA BULOASA, — min 44.5, DERMATOMIOZITA FAMILIALR CANIN = 4416. ASTENIA CUTANATA vn Es DERMATOPATII CU ETIOLOGIE INCERTA SAU oliPacroRiALR 35.4., OTITA EXTERNA .. z 15.2" COMPLEXUL GRANULOMULUI EOziNOFILIC 35.3. PANICULITA NODULARA STERILA ven a 15:4: DERMATITA PUSTULOASK SUBCORNEAL vn 15°5. SINDROMUL UVEODERMATOLOGIC wn. x 415.6. SINUSUL DERMOID 415.7. DISPLAZIA FOLICULAR 15.7.1. Displazla follculard a pari negra 15.7.2. Alopecia mutantilar de culoare a 45.7°3._ Displazia folculard clea. Sear 15.8, SINOROMUL COMEDONOS AL SCHNAUZERULUI 15.9. ALOPECIA SIMETRICA A PISICI ry vcsnacn = DERMATOPATII DE ORIGINE PARAZITARA : : 16.1. RAILE CARNIVORELOR 16.4.1. Rle otodacticl 16.1.2. Raia sarcopties 16.1.3. Raia notoedrick & psiclior 16.2. DEMODICOZA. ———— 163. MiasancorTick& Sieion —— os 16.4. RAILE OVINELOR .... 164.1. Réla psoropticl : 303 04 307 og 4 43 13 a4 115 18 118 118 119 120 120 121 a2 122 a 123 123 124 125 227 128 128 aa 133 a 138 138 139 a uaa a 144 146 345 10 153 158 155 156 157 457 357 158 159 160 162 362 162 166 169, 170 176 180 180rtm 165. 16.6. 16.7 168, 16.9, 16.0. 16a, i612, 16.13, BroLiocRarie seLEctaTA ‘Anexe 16.4.2, ala corloptics 16.43, Raia sarcoptics RAILE BOVINELOR . 16.5.1. Réla psoropticd — 16.5.2. Raia conoptich 165.3. _Réla sarcopticd » RAILE CABALINELOR sees 166.1. Ria psoroptics 16.6.2. Raia coriopticl 46.6.3. Ria sarcoptics RAILE TEPURILOR vn 16.7.1. Raia psoropticd 16.7.2, _ Raa notoedrick RAILE PASARILOR 16.6.1: Rala cltodited 16.6.2. Raia enemidocoptic 366.3. Raa cnemidocoptic’ a psitacideior 16.6.4. Réla neoenemidocopticd 16.5.5. _Rale laminosioptick CHEILETIELOZA wo SerwaTTA esriValR REGIOWANTA BOVINA (ote) INFESTATIA CU ANOPLLE zi INFESTATTA CU MALOFAGT INFESTATIA CU PURICT 16.13.1. _Dermatia alergicl i 382 82 384 384 185 185 187 187 187 188 169 189 191 392 192 193 194 195 196 197 202 207 213 222 239 23 2521, STRUCTURA PIELIT Pielea este cel mal mare organ al corpului. Ea inveleste corpul si actloneazé dualist, ca barier’: protectivé, dar si ca sistem informational. La maturitate, tegumentul detine aproximativ 16% din greutatea corpului, lar la nou-nascutj pan’ la 24%. — Pieléa diferd ca textur’, structura si grosime. Ea actioneaz sinergic cu celelalte organe interne, reflecténd, astfel, starea de san&tate a organismului. Cele mal importante structuri ale pielii sunt: 1. epidermul; 2. dermul; Figura 1. Structura pielii la cdine (dup Campbell, 2004). 1.4. EPIDERMUL Este situat la exterior si cuprinde 6 straturi, alc&tuite din celule cu forma variabild (de la columnaré la aplatizat&). De la exterior spre interior, ordinea acestor straturi este urmatoarea: a) stratul descuamant (exfoliant); b) stratul cornos; ) stratul intermediar (lucidum); 94) stratul granular (Unna); e) stratul spinos (Malpighi); f) stratul bazal. Celulele care alc&tulesc epidermul sunt redate mal jos: - = cheratinocite (= 85%); ~ melanocite (= 5%); - celule Langerhans; - celule Merkel. a) Stratul descuamant (exfoliant) Se aflé in pozitia cea mai extern, El este alcituit din celule cheratinizate care se desprind si se elimina periodic. . Pierderea prin descuamare este compensat& prin proliferarea celulelor bazale, ceea ce asigura o grosime constant a epidermulul. b) Stratul cornos Este alcétuit din celule aplatizate si anucleate, strans unite intre ele. Ca urmare a procesului de cheratinizare, formeaz& straturi lamelare suprapuse. El asiguré functia de barier& protectiva, ¢) Stratul lucidum (limpede, lucid, strélucitor) Acest strat este format din celule poliedrice aplatizate, care apar limpezi si str&lucitoare. Claritatea si strlucirea se datoreazd eleidinei, care se prezinté ca o-substant{ uleioass, refringent’. Este bine reprezentat in zonele cu piele groasd (ex.: cuzineti). d) Stratul granular (Unna) Este bi- sau tristratificat, alc&tuit din’ celule romboidale, aplatizate, bazofile, cu dispunere orizontal8, paralelé cu suprafata pielii. La pielea firs p&r sunt prezente 4 -8 randuri de celule. Citoplasma acestora contine granule de cheratohialing, cu rol in cheratinizare, dar si de protectie. . e) Stratul spinos (Malpighi) Contine mai multe randuri de celule cu forme variabile (de la poliedric la cuboidal-turtite), in functie de: zona corporal, specie, sau varst8. 10Este mai gros in zona cuzinetilor, nasulul sau jonctiuniior muco- cutanate. Celulele acestui strat sintetizeaz’ granule (cheratinosomi, corpi Odland) cu functie protectiva. f) Stratul bazal (germinativ, generator) Are_un singur rand de celule columnale sau cuboidale, dispuse pe membrana bazals. La polul apical al celulelor se afl granule de melanin3, pigment produs de melandcitele dispuse printre celulele acestui strat. g) Membrana bazalé Are natur& conjunctiva si ader& intim de stratul bazal. 1.2, DERMUL : Reprezinté stratul cel mai bine dezvoltat (aprox. 85% din grosimea pielil). Are o structuré conjunctiv’ aproape identic’ pe toatd grosimea sa. Este alcituit din dous straturi: a) stratul papllar si b) stratul reticular. a) Stratul papilar Este aderent la membrana bazal si prezinté numeroase proeminente numite papile dermice. La randul lor, aceste papile sunt de dou’ feluri: adelomorfe (mici) si delomorfe (mari). Papilele deniveleaz& pielea'si formeaz creste epidermice; ‘Stratul papilar este subtire, lar tesutul conjunctiv are structura fin8, De asemenea, este puternic vascularizat si bogat in celule. b) Stratul reticular Nu este clar demarcat de stratul papilar. Fibrele de colagen sunt mai dense, dispuse in fascicule mai groase, care sunt aranjate th benzi orizontale sau oblice. in acest strat, celulele conjunctive sunt rare. Structura conjunctiva a dermului cuprinde: 1. scheletul fibrilar; 2. celulele conjunctive; 3. matricea fundamental&. 11.2.1. Scheletul fibrilar Este alcdtuit din: fibre de colagen, fibre de reticuliné si fibre- elastice. ‘Sunt formate din proteine fibroase (moleculele de colagen). Colagenul are o configuratie helicoidald triplé, care fl confer’ o rezistent& mecanic& sporit’. Aceste fibre sunt grupate in m8nunchiuri, orientate in toate directiile si nu se ramific’. b) Fibrele de reticulin’ Sunt mai subtiri si nu formeaz’ fascicule, dar se ramificd forménd retele. Contin multe glicoproteine. «)Fibrele elastice Au un aranjament sinuos si pot prezenta anastomoze si ramificatii Ele sunt monofibrilare si contin elastin’, sitetizat& de fibroblaste ca tropoelastin’ si apoi polimerizat8 extracelular. Mobilitatea fibrelor elastice este asem&n&toare cauciuculul. 1.2.2. Celulele conjunctive a) Fibroblastul:reprezinté 0. celul. fusiform, cu citoplasma abundent3, bazofild. Nucleu este oval, situat central. Secretd o serie de componente cum sunt: colagenul, elastina si complexele glicoproteice din structura matricei extracelulare, b) Fibrocitul: este mal mic $1 alungit. Polit celulel sunt efllati, bi- sau trifurcat, [ar nucleul alungit, Este considerat fibroblast in repaus functional, devine fibroblast, preludndu-i functiile. la activare ©) Histiocitul: este 0 celulé polimorfé, cu un nucleu’ veziculos, rotund sau oval. Provine din monocitul sanguin stabilit in tesuturi. @) Mastocitul (MT): are form& de “ochi de ou” (mai ales la pisicd). Contine numeroase granulatii intracitoplasmatice bogate in 12sorariu Sorin ~ Dermatologie veterinar’ mediatori chimici preformati sau rezultati dup activare (histamin’, serotonin, heparin8, factori chemotactici, enzime proteolitice etc.), care au rol In reactia anafilactic’3. in mod obignuit, in cmpul microscopic pot fi observate 4 -20 MT la pisicd si 4 -12 MT la caine, Pe suprafata MT sunt prezenti receptori pentru IgE. 2) Limfocitele: exist& atat limfocite T (LT) ct si limfocite B (LB), ca populatii celulare in papilele dermice. Limfocitele T (LT): mai sunt cunoscute si sub denumirea de timocite. Alcdtulesc populatii mari, de 2-3 ori mai numeroase dec&t LB. Sunt celule longevive, care fsi au originea in m8duva osoas’, se “instruiesc” in timus, apoi populeaz¥ organele limfoide (paracorticala limfonodurilor, pulpa alba splinei, corionul mucoaselor, papilele dermice). Din punct de vedere functional se isting mai multe clase: LTh (helper), care sunt CD4+; Ls (supresoare), CD8+; Les (contrasupresoare); LTe (citotoxice); LTD (de hipersensibilitate de tip intarziat). Limfocitele B (LB): sunt denumite si bursocite. Se nasc in bursa Fabricius (la p&séri) si in m&duva osoas’ (la mamifere), apol_populeazi organelelimfoide —(cortexul limfonodurilor, pulpa rosie a splinel etc.). Pe membran prezint& receptori pentru: IgG, IgA, IgM, IgD si complement. ‘Au:rol important ih imunitatea umoralé, prin transformarea in imunoblasti la contactul cu antigenul. Astfel, iau nastere dous celulare: _ + plasmocitard, care secret secret’ 19; * a limfocitelor cu memorie, care se intorc fn circulatie. Plasmocitul: are mBrime considerabil8, iar form’ este rotund’. Nucleu, pozitionat excentric, este rotund sau oval. Contine o citoplasma abundent, puternic bazofila. Plasmocitul are rol in sinteza si secretia anticorpilor. Pentru aceasta, imunoblastele se diferentiaz’ in plasmoblaste, apol in plasmocite. Celulele K (killer): lizeaz’, ins& nu fagociteaz’ celulele la care 13antigenele de suprafata formeaz’ complexe cu IgG; ‘Sunt implicate in reactille de tip IV si in respingerea grefelor. Celulele NK (natural killer): recunose spontan orice deviatie anormalé din structura tesuturilor si distrug celula respectiva. © Ele sunt foarte active impotriva celulelor neoplazice, dar si a celor infectate bacterian sau viral. De asemenea, secret’ citokine care controleaz8 cresterea si diferentirea LB si a altor populatii limfocitare. Activitatea lor poate fi potentat& de unele imunostimulante bacteriene sau de interferon. D_Melanocitele (MC): sunt celule care provin din creasta neurala. La inceputul dezvolt&rii embrionare ele migreaza si devin rezidente in membrana bazal’ a epidermului. Exist’ un MC la 10 cheratinocite bazale. in mod normal, nu se divid si nu migreaz’ spre straturile superioare, dar emit prelungiri dendritice care ajung la suprafata. In felul acesta se transfers melanozomi (care contin melanin’) cheratinocitelor. Melanina este cea care asigur& protectie impotriva radiatillor UV. La indivizii care au prea putina melanin’ exist predispozitie la: ~ imb&tranirea prematur’ a pielii; - aparitia de leziuni precanceroase sau neoplazice, datorit’ expunerii prelungite la soare. 9) Celulele Merkel: sunt dispuse in sau imediat sub membrana bazal§, Se gasesc in papilele dermice, in jurul firelor de par. Provin dintr-o celul§ stem epidermala primitivl, au citoplasma vacuolaré si nucleul situat dorsal. Indeplinesc rolul de mecanoreceptori fini. h) Celulele Langerhans: reprezinté 0 categorie de celule dendritice mononucleare, dispuse suprabazal. Constituie 3-5% din totalul celulelor epidermice si provin din maduva osoas’. Actioneaz& ca prezentatoare de antigene pentru LTh, cu rol in instalarea hipersensibilit’tii de contact. Pe suprafat au receptori pentru C3 si fragmentul Fc ~ IgG; 1.2.3. Matricea intercelulara (substanta fundamental a dermulul) Se prezint& ca o substant amorfé sau un gel vascos si elastic. 14Are origine fibroblasticd si contine mucopolizaharide (MPZ), de obicei legate de proteine formand proteoglicanii. Substanta fundamental completeaz3 spatille intercelulare si permite pasajul electrolitilor, nutrientilor si a diverselor celule din spatiul vascular spre epidermul nevascularizat. Proteoglicanil reprezint& macromolecule extracelulare asociate membranelor, avand rol in: ‘« homeostazie; + diferentierea, cresterea si orientarea fibrelor de colagen. De asemenea, ei se constitule in: * suport pentru structurile dermice; «= lubrifianti; + site pentru anumite substante. Mai ales in jurul anexelor si a vaselor sanguine este prezent& si mucina. Dacd éa este in exces se produce mixedemul. Prezenta in exces @ mucinei este considerat’ normals din punct de vedere fiziologic doar ta Shar-Pei. 1.3. HIPODERMUL, Reprezint& ultimul strat al pielii si are 90% _structuré trigliceridicS. Superior, face jonctiunea cu stratul reticular, lar inferior este ancorat de aponevroze sau tesut periostal. Hipodermul este, de fapt, tesut conjunctiv lax, constituit din: «fibre de colagen si elastice; © celule conjunctive; + -matrice extracelulara. Dispunerea fibrelor este variat’, in profunzime sunt situate adipocitele, care formeaz’ lobulif adiposi. Portiunea superioara a hipodermulul se proiecteazd,in derm formand papile adipoase. Aceste papile inconjoara foliculul pilos, glandele sudoripare, vasele sanguine, ferindu-le, -astfel, de traumatisme. 2 Totalitatea lobulllor adiposi poartS numele de panicul adipos, cu mal multe functi * depozit de gr&simi, reprezenténd un rezervor de energie; = termoreglare; = suport si amortizor al socurilor; *mentinerea conturulul si asigurarea mobilitatii tegumentare in mai multe planuri; *rezervor pentru substante steroide si sediu al metabolizarii acestora (cu producere de estrogeni). 151.4, ALTE STRUCTURI ALE PIELIT 1.4.1, Vasele sanguine Pielea este puternic vascularizat’, aportul sanguin cutanat fiind necesar pentru nutritia dermului si epidermului, precum si pentru termoreglare. in mod obisnuit, vasele sanguine nu p&trund in epiderm. Se cunosc trei plexuri arterio-venoase ce comunic’ intre ele: + plexu! profund: prezent la jonctiunea dintre derm si hipoderm. De la acesta pleac& ramuri spre hipoderm, portiunea inferioar& a foliculului pilos si spre glandele sudoripare; + plexu! mijlociu: situat la nivelul glandelor sebacee. Este alimentat de vase ascendente provenite din plexul profund sl rig’: muschii arectori ai firului de pr, portiunea mijlocie a folicululul pilos si glandele sebacee; + plexul superficial: cu dispunere imediat sub epiderm. Provine din ramurile ascendente ale plexului mijlociu si formeazi o retea capllar& care alimenteaz& epidermul si portiunea superioara a foliculului. Pap epiaricd feenzarai) -~ Tesu apes Figura 2. Vascularizatia pielil (dup Scott si col., 195). 1.4.2. Anastomozele arterio-venoase (sunturile A-V) Reprezint& leg&turi normale dintre artere si vene, care permit Pasajul sngelui arterial in circulatia venoasé fara tranzitarea retelei capilare. Sunt mai bine reprezentate in plelea extremitatilor, mai ales tn 16dermul profund. Aceste suntur intervin in procesul de termoreglare, prin: ~ constrictie, produsi de adrenalin& si noradrenaling, cu reducere fiuxului sanguin; - dilatatie, produs& de acetilcoling sau histamin’, cu sporirea aportului sanguin. . 1.4.3. Vasele limfatice Tau nastere din reteaua capllar8 dispus& in dermul superficial si sunt drenate intr-uni plex limfatic superficial. Ele controleazi dinamica lichidulul interstitial avand rol nutritional. Se constituie intr-o retea de canale prin care se_realizeaz’ “homing”-ul diverselor proteine si celule (din tesuturi in torentul sanguin), existand, astfel, 0 corelare cu capacitatea imunoreglatoare. Peretele vaselor limfatice nu este inconjurat de pericite si, de aceea, sunt fragile, rupandu-se foarte usor. 4,4. Inervatia pielii in profunzimea dermului exist8 un plex nervos senzitiv, de la care pornesc: * ramuri inspre stratul papilar al dermului, care formeaz& plexul cutanat superficial (PCS); + ramuri care ajung la corpusculll senzitivi. Din’ plexuf ‘cutanat- superficial spre epiderm se indreapté expansiuni nervoase libere, care au dou’ categorii functionale: * reteaua intraepidermic3, ce receptioneaz’ impresille dureroase; * expansiunile iederiforme (terminatii. Merkel), pentru Impresii tactile. Corpusculll senzitivi pot fi incapsulati sau neincapsulati. Din categoria celor incapsulati fac parte: * corpusculli Meissner: prezenti in papllele dermice si receptioneaza excitatille tactile; * corpusculli Krause: rezidenti in dermul profund si prelau excitatille termice reci; + corpusculii Doghiel; in categoria celor neincapsulati se incadreaz’: * corpusculii Ruffini: situati in dermul papilar. Ei receptioneaz& excitatille de tractiune si deformare a fibrelor conjunctive din derm si hipoderm; 17«© corpusculii Vater-Pacini: se gasesc in hipoderm, sunit mari si au structurd lamelaré concentric. Receptioneaz’ modificarile de presiune. Receptorii se mal pot clasifica in: '» termoreceptori: pentru cald sau pentru rece; « mecanoreceptor!: Pacini, Meissner, Ruffini; * nociceptori, care la rindul lor, pot fiz * “mecanoreceptori de prag inalt, specializati pentru receptionarea durerii.. R&spund la _ stimuli mecanici si termici puternici sau la substante chimice iritante; *_ polimodali, implicati in hiperalgie si prurit. Fibrele motoril inerveaz&, vasele sanguine, glandele sudoripare, precum si muschiul arector al firului de pr. Figura 3. Inervatia pielii (dup Scott si col., 1995) a = refea intraepidermicd; b = retea folicular’; ¢ = expansiuni iederiforme, 1.5. FORMATIUNILE GLANDULARE ALE PIELIT Sunt reprezentate, in principal, de glandele sebacee si cele sudoripare, care au o distributie inegala. 181.5.1. Glandele sebacee Au o réspandire ubicvitar&, in zonele acoperite cu par. Dimensiunile lor sunt mai mari la jonctiunile muco-cutanate, in spatiul interdigital, zona dorsala a gatului, crup8, partea superioar’ a cozii, barbie. : Aceste glande nu sunt prezente in pernitele plantare si in planul nazal. Provin din celulele foliculului pilos si, de aceea, rezultd o singur’ gland’. Glandele Meibomius si glandele sebacee ale organelor genitale externe sunt independente. Glandele sebacee se deschid in canalul pilos al folicului pilos, iar secretia lor se numeste sebum, care formeaz’ o emulsie. La suprafata pielii sebumul retine umiditatea si, astfel, asigur’ hidratarea corespunzétoare, Firului de pr fi confer stralucire, dar, totodata, are si proprietati antimicrobiale si feromonice. Activitatea glandelor sebacee se afl sub contro! hormonal: * estrogenii si glucocorticoizil produc involutia acestora; * androgenii determind hipertrofia si hiperplazia lor. 1.5.2. Glandelé sudoripare Sunt glande tubuloglomerulare, alc&tuite din: + glomerulul sudoripar, situat tn derm sau hipoderm; . canalul sudoripar, care conduce secretia la nivelul epidermului; . tralectul sudoripar, care se deschide la exterior prin porul sudoripar; Dup& mecanismul secretiel, glandele sudo: ipare se pot clasifica In: apocrine (epitrichiale) si merocrine (ecrine; atrichiale); @) Glandele apocrine. sunt prezente in pielea acoperit& cu par. Ele pot fi: rasucite, saciforme sau tubulare. Se localizeaz& sub glandele sebacee si se deschid tot in canalul pilos al foliculului pilos, in infundibulum, deasupra deschiderii conductului glandelor sebacee, Secretia lor contine feromoni, dar si IgA. 4b) Glandele ecrine sunt intalnite doar in cuzinetii plantari. Se localizeaz8 tn derm si hipoderm, au dimensiuni reduse si sunt foarte spiralate. Conductul excretor se deschide direct la suprafata cuzinetilor. |1.5.3. Glandele ceruminoase Se gisesc In tegumentul conductului auditiv extern. Din punct de vedere morfologic seam&n& cu glandele sudoripare, iar functional . seaman cu glandele sebacee Produsul lor de secrete se numeste cerume. Alte glande modificate sunt: +. glandele perianale (glande sebacee modificate); + glandele lui Moll (in pleoape), care sunt glande sudoripare modificate; * glandele mamare, care au o specializare superioar’. 1.6. STRUCTURA PIELII LA PASARI Structura pielii p&s&rilor cuprinde aceleasi straturi ca la mamifere, si anume: * epiderm; * derm; + hipoderm. Grosimea sa difer& in functie de zona corporal. Structurile cheratinizate externe tari (solzi etc.) nu naparlesc, in timp ce structurile cheratinizate moi (de pe piele, barbife etc.) sunt indepartate in timpul procesului de n&parlire. Epidermul are mai putine straturi dect la mamifere. Cuprinde:.. a) membrana bazala; b) stratul germinativ: * stratul bazal; « stratul intermediar; * stratul tranzitoriu; ¢) stratul cornos. Stratul germinativ produce celule care se maturezi in stratul cornos. Astfel, stratul bazal este situat imediat deasupra membranei bazale. Stratul intermediar contine celule mai mari dec&t in cel bazal, poligonale si unite prin desmozomi, iar stratul tranzitoriu este format din celule bine dezvoltate, cu semne de cheratinizare. : 20La randul sdu, stratul cornos este alc&tuit din celule vacuolizate si aplatizate, care se pot intari (sunt retinute) sau rm&n moi (Sunt indepartate). pider ——4 bem —— nn YB BaGs Figura 4, Structura pielii la p&sSri (dup Campbell, 2004), Dermul are doua straturi: unul superficial s1 altul profund, care poate fi compact si flexibil, Stratul: flexibil este cel mai profund, atasat de structurile inconjurétoare. Contine musculatura apteriilor si zone de grasime. Se gisesc $i fibre de elastin3-care formeaz tendoanele. Acestea sunt atagate de’ musculatura penelor, fiind’ responsablle de miscarea penajulu. Hipodermul este format din tesut elastic si ‘conjunctiv, care permit miscarea, dar si atasarea de structurile inconjurgtoare. Alte structuri tegumentare: «nu exist& glande sudoripare, fapt ce predispune pisirile la hipertermie; = glande uropigiale; = glande pericloacale (secret’ mucus); = glande ale conductului auditiv. 211.6.1. Structuri specializate a) Creasta: nu e prezenti la toate specille. Tesutul este puternic vascularizat. Este compusé din: _ —_-* baz& (atagat8 de cap); * corp (portiunea central’); * varfuri (proiectiile dorsale); lam& (portiunea posterioars). b) Bari sunt situate sub valva inferloar’ a cloculul. Au un “ epiderm ingrosat $i dermul bine vascularizat, cu numeroase capilare sinusale. c) Procesul frontal (motu): prezent la curcan, in regiunea dorsal’ a nasulu Este puternic vascularizat si tsi méreste considerabil volumul Comportamentul de curtare reprezint& principala sa functie. 4d) Carunculli: sunt protuberante cutanate multiple, prezente pe cap si regiunea cervicala superioara la curcan. €) Cagul: este situat la baza valvei superioare a ciocului, doar la unele speci. Coloratia sa poate diferentia sexele, dar nu la toate specitle. Unele boll fi pot altera culoarea. Este alc&tuit din straturi de celule epiteliale cheratinizate. Are terminatiuni nervoase senzitive ce provin din trigemen. f) Placa de clocit: prezent& in zona pieptului, la unele speci Dermul este ingrosat, puternic vascularizat, iar penajul este mal rar decat in alte parti Atunci cand funcfioneaz’, aceasté zon’ primeste o cantitate mare de snge, permitand transferul de c&ldura spre oudle aflate la incubat, F 9) Plelea picioarelor: nu are pene, decat foarte rar. Epidermul este transformat in solzi pentru protectie. Pot fi: * scutes - solzii mari, de pe partea_anterioar’ a metatarsulul si cea dorsal a degetelor; * scutella - solzi mai mic, de pe partea caudalé a metatarsulu * reticula ~ cei mai mici solzi; + cancella ~ soizii fini situati printre reticula. h) Ghearele: prezente fa picioare si aripi. i) Ciocul: este 0 structur’ osoas’, acoperit’ cu material cheratinizat, cornos (ramfoteca). Ramfoteca are in components fosfat de Ca si hidroxiapatita ce confer’ t&rie clocului. Dermul este situat imediat sub ramfotec3, bine vascularizat, atagat de periostul cioculul. De asemenea, sunt prezente terminatiuni nervoase senzoriale. 22j) Glanda uropigial’: este o glandé holocring bilobat’, situats la baza cozii. Lipseste la unele speci! (emu, unii papagali). ‘Aceast gland secret un material lipo-sebaceu, impermeabil, dar este si surs& pentru precursorii vitaminei D. Acest material: + inhib cresterea bacterillor si fungilor; + mentine umiditatea tegumentar’; + mentine pliabilitatea penelor. Ciugulirea contribuie la distribuirea acestei secretil printre pene. k) Patagia: reprezintd o structuré membranaré, aplatizat, la Jonctiunea corpului cu aripile, gAtul, coada si picicioarele. I) Penele: acoper& corpul in aranjamente numite pterile, iar spatille lipsite de pene dintre aceste aranjamente se numesc apterii. Exist mai multe tipuri: = puful de ecloziune; + penele juvenile; + penele adulte, care, la randul lor sunt: = de contur; + de zbor (remige, la aripi, rectrice - la coad’); = de acoperire. We Din coads De zbor —Semiplume Flloplume Topi Put Figura 5. Tipuri de pene la pasdri. 231.7, STRUCTURA PIELIT LA REPTILE Pielea reptilelor este modificat’ in solzi. Cu toate acestea, ‘indeplineste functil similare celei a mamiferelor. Astfel, protejeazi animalul de desicare, abraziune si actiunea direct’ a radiatillor ultraviolete, dar, in aéelasi timp, este si o barierS impermeabili pentru agentil patogeni exogeni. Solzii reptilelor au origine ectodermic8, formeaz’ buzunSrase intre ei si Sunt variabili ca forma si marime. Epidermul are trei straturi: = comos: situat extern, puternic cheratinizat; intermediar: acdtuit din celule ale stratului germinativ, aflate in diverse stadii de dezvoltare; =" germinativ: cel mai profund, cu celule cuboidale. Stratul comnos cuprinde: stratul superficial; = stratul de B-cherating: mai dur, formeaz8 suprafata solzilor; * stratul de a-cheratin’: elastic si pliabil, realizeazé leg&tura intre solzi. Dermul este alcétuit din tesut conjunctiv, intercalat cu: = colagen si alte fibre; = vase sanguine i limfatice; * fibre musculare netede; * nervi; numeroase celule cromatofore; © variatd ‘structur3 osoas’ ce, formeaz¥_ scheletul dermic; Solzii chelonienilor sunt ‘marginiti de formatiuni osoase numite osteoderme. Astfel, carapacea si plastronul.sunt osteoderme unite dorsal cu vertebrele si coastele, lar ventral cu sternul. Osul dermal este metabolic activ! Glandele sunt putine. fn acest sens pot fi amintite: * g. Rathke: prezente la testoase. Sunt pereche, bilaterale, situate lang& puntea ce uneste carapacea cu plastronul; +g. mentoniera: la masculil testoaselor, imediat inapoia Varfului mandibulei = g. temporale: intdinite la cameleoni, la comisura gurl. Structurile cheratnizate sunt reprezentate de: = gheare - tristratificate; + maxilare (falc!) ~ pot inlocui 24wee fe etn nags a Figura 6. Structura osteodermelor la chelonieni Pigmentatia: exist’ doud tipuri de celule: = melanocitele, situate in membrana bazala; * cromatoforele, prezente in porjiunea exter’ a dermului si includ, de la varf, la baza: + xantofore; « iridofore; * melanofore. 1.7.1. Naparlirea Se afi sub controlul hormonilor tiroldieni, care stimuleaz’ acest proces la soparie si il inhibi la serpi Fazele napérlirii: procesul dureaz3 aproximativ 14 zile, iar animalele sunt mai agresive, anorexice si retrase. Celulele stratului_germinativ se multiplic’, formand un nou epiderm. Ulterior, limfa difuzeaz8 in zon, iar enzimele formeazi o zona de clivaj, producand separarea ‘Sunt cunoscute sase etape: 1) Faza de repaus (stadiul 1), care dureazé cateva siptaméni sau luni; 252) Faza de innoire, care cuprinde celelaite stadil: a) stadiul 2, in care se realizeazi proliferarea stratului germinativ; b) stadiul 3; cand celulele provenite din stratul germinativ incep cheratinizarea s1 formeazi noul strat intern al epidermului Culoarea se modific’; . c) stadiul 4, in care piele devine opacé si se formeazé stratul intermediar; d) stadiul 5, cfnd stratul intermediar dispare; e) stadiul 6, in care incepe n&pérlirea. Figura 7. Ciclul normal al napérlirii la reptile (dup& Mader, 2006) N&parlirea se realizeaz’ toat& viata reptile. La chelonieni, celulele stratului germinativ se divid continuu, inceténd doar in impul hiberndri Soparlele si chelonienii naparlesc pe portiuni soparle elimina intregul tegument ca o singurd pies’. i. Serpii si unele 26Factorii care influenteaz n&pérlirea sunt reprezentati de: * varst&: mai intens la tineret, cnd procesul se repet8 la i-sase s&ptimani; + temperatura: are loc mai des la temperaturi crescute; = nutritie si umiditate; . 1% boli, cicatrici sau dezechilibre hormonale. in timpul n&parliri pielea reptilelor este foarte vulnerabil la traumatisme cat si la infectii. S-a constatat o crestere a toxi mai ales pentru produsele care contin insecticide, ca urmare a cresterii ratel de absorbfie a acestora, De asemenea, s-au observat gi modific&ri histochimice ale proteinelor, glucidelor si lipidelor, cu Tepercutare asupra mecanismelor cutanate de apérare (Singh sl Mittal, 1989; Boyer si Boyer, 1991) Pierderea si regenerarea cozii, fenomen numit autotomie, se intdlneste frecvent la majoritatea specillor de sopdrle. Acest fenomen niu este intalnit, ins, la cameleoni, varani si helodermatide. Multe dintre soparle au diferite niveluri de autotomie a vertebrelor cozii, astfel cB, atunci cAnd sunt atacate de un prad&tor, portiunea afectat8 a cozii se desprinde. in timp, portiunea lipsi este regenerat, dar va fi mal micd si de culoare diferité faté de segmentul original. De asemenea, vertebrele lips’ nu sunt regenerate, ci doar inlocuite de un miez cartilaginos. 272. TRANSPIRATIA SI TERMOREGLAREA Exist doua tipuri de animale: . 1. Poikilotermele (ectotermele, animale cu snge rece), care nu is! pot controla temperatura (T°) corporal. La aceast categorie, temperatura este influentat de mediul in care trdleste animalul. Multe dintre aceste animale sunt_ inactive jama. 2. Homeotermele (endotermele, animalele cu sénge cald), care isi pot incalzi corpul. In aceasta categorie se incadreaza pasarile si mamiferele. La acestea, temperatura corpulul este constantd, indiferent de temperatura mediului ambiant, Homeotermele sunt active si iama. Obisnuit, temperatura corpului homeotermelor este de 35 ~ 42°C. Depisirea acestor limite duce la instalarea hipo- sau hipertermiei, ceea ce inseamn& c& temperatura trebuie controlata, fenomen ce se numeste termoreglare. Exist3 mai multi factori care infiuenteaz& cantitatea de cAldur& pe care o pierde un animal: a) posibilitatea de izolare termicé: animalele care trdiesc in ambiante reci au un strat izolator mai gros (blan8, penaj, tesut adipos), reduc&nd, astfel, pierderea de cSidura; b) temperatura mediulul extern: cu cat este mai frig afar’, cu atét_gradientul termic (diferenta de temperaturé dintre corp si mediu) este mai mare, ceea ce face ca pierderea c&ldurii s8 se realizeze mai repede; ¢) talla animalulut: animalele de talie mick au o suprafats mai mare in raport cu volumul lor, ceea ce inseamna c& pierd mal mult cSldur’, pe cAnd animalele de talie ‘mare retin mai mult cBidura. Datorita acestui fapt, animalele de talie mic trebuie s8 m&nance mai mult pentru a obtine suficient& energie: La. c&ini si pisici pielea acoperité cu par nu are numeroase sunturi arterio-venoase si glande sudoripare merocrine. Transpiratia realizata de glandele apocrine se manifesta in grade diferite, in zone diferite, la anumite rase si in anumite imprejurari (stiri febrile, excitatie). Transpiratia merocrin& se manifesta in zona cuzinetilor plantari si la animale excitate sau agitate. Producerea transpiratlel apocrine la cdine este reglat& prin mecanisme neurale, iar cele umorale au doar rol secundar; Datorit8 slabei inervatii a glandelor sudoripare epitrichiale important’ termoreglatoare a acestora este redus’. La acestea, 28wlugie veweinard functia feromonicd este important’. | 2.1, MECANISME DE CONSERVARE A CALDURIT Cand temperatura mediulul scade, organismul reduce pierderea de c&lduré prin vasoconstrictie si horipilatie / horiplumatie, Temperatura critic’, la care corpul nu mai poate controla mentinerea temperaturii, este de 14°C la cdinii cu pilea si blana normale si de 25°C fa cei fér& tnvelis pllos. ~ Animalele mai rapide au temperatiira criticl superioars animalelor mal putin mobile, cea ce inseamna c& ultimele suport mai usor frigul. ‘Scderea rapida a temperaturii este acompaniat’ de tremurdturl, La cdine, acestea debuteazi cAnd temperatura rectal scade cu 1°C. 2.2, MECANISME DE DISIPARE A CALDURIT Caldura se pierde prin: radiatie, conductie sau convectie (75%), evaporare prin piele si transpiratie, precum si prin eliminare de uring si fecale (mai putin importante), Temperatura aerulul 35° Temperatura solutul Temperatura reptiol 37° Figura 8. Mecanisme de disipare a cildurii {a potklloterme. 29 oeLami solar irect (adie) Raciale tormicsInrarogie Luminé soierdrettectaté conduct din col " Figura 9. Mecanisme de disipare a c&ldurii la homeoterme. Cainii_ si. pis rd_ mult cBlduré: prin transpiratia merocrin&, in schimb elimina mult apa prin respiratie. Dacé temperatura mediului depiseste 27-29°C, creste frecventa respiratorie si se reduce volumul tidal (profunzimea respiratorie). Datorit& elasticit’tii tractului respirator, frecventa respiratorie se mentine relativ constant&, fr @ implica foarte mult musculatura. Aceasta poate creste, ins&, de la 30-40 respiratii/minut la 300-400 respiratii/minut. La 40,5°C cdinele se gaseste in dezechilibru termic, dar la 43°C colapsul este iminent. la i, temperatura rectal tncepe s& creasci la o temperatura ambiental de 32°C. Astfel, creste frecventa respiratiei, dar volumul tidal nu se reduce semnificativ, ceea ce face ca pisica sa fie mult mai susceptibilé la alcaloza respiratorie (sc&derea CO2 sanguin). ‘Acest neajuns este compensat de pisic’ prin hipersalivatie (produs&-de glanda submaxilar3), fapt ce duce la umezirea bl&nii, cu efect de racire. 30Figura 11, R&cirea sngelui in drumul spre creier la iepure La cine si pisic& reglarea temperaturil este dependent de ras& si de temperatura ambientals, Rasele cu par lung suport mai greu temperaturile crescute. fn consecinté, daci blana nue jntretinuté corespunzitor (este ‘impéslité, netuns&) impiedicé ventilatia, iar suferinta se accentueaz’. De aceea, pansajul corespunzitor sporeste confortul termic al animalului. aaa3, FUNCTIILE PIELIL Pielea are numeroase functii, unele chiar foarte importante. Dac& nu functioneaz’ normal se poate produce moartea. Principalele functii tegumentare sunt cele de: * protectie; membrana semipermeabila; secretie si excrete; exteroceptiv’; imunitard. 3.1. FUNCTIA DE PROTECTIE - Se manifest’ faté de diversii agenti mecanici, fizici, chimict si biotici; Cheratina asigur’ rezistenta mecanicd $i chimicé, iar pigmentul melanic asigurd fotoprotectia. Termoprotectia este asiguratS prin intermediul circulatiei periferice, glandelor sudoripare si invelisului pilos. Protectia fat de agentit chimici se datoreaz& stratului cornos si filmului lipidic superficial (FLS), iar fmpotriva agentilor biotici actioneaz& tot FLS, dar si flora bacterian8 saprofit’, care inhiba flora patogen’. Filmul antifungice. fic superficial are atét propriet&ti antibacteriene cat si 3.2, FUNCJIA DE MEMBRANA SEMIPERMEABILA Aceast& functie este important§ pentru mentinerea homeostaziel, deoarece pielea este rezervor pentru apa, o serie de electroliti, vitamine, lipide, glucide, proteine etc. Prin functia de membrani semipermeabila plelea_limiteaz& pierderile de ap3, electroliti si alti compusi. Totodata, impiedicd patrunderea unor molecule straine. 3. . FUNCTIILE DE SECREJIE $I EXCREJIE Se realizeazé prin intermediul glandelor sudoripare si sebacee. Totusi, functia excretorie este limitata. Sub actiunea razelor solare are loc transformarea provitaminel Ds in vitamin Ds (colecalciferol), cu rol in reglarea, proliferarea $i 32 | | | jdiferentierea epidermic’. Aceast’ sintez’ este redus’ la céine si pisic3; in plus, pielea mai produce structuri cheratinizate, cum sunt p&rul, unghille, ghearele etc. 3.4. FUNCTIA EXTEROCEPTIVA, Se bazeaz pe inervatie si multitudinea de receptori. Pielea este principalul organ senzitiv, flind implicat8 in perceperea simturilor: tactil, de presiune, durere, cldur’ si frig.” Daca pana nu demult se considera c& o anumit8 sensibilitate este asociat3 unel anume categorii de receptori, actualmente, aceastd teorie a fost abandonaté, Aceasta inseamna c& orice excitatie mai puternic& este perceput& de mai multe categorii de receptori si poate deveni dureroas’. . 3.5. FUNCJIA IMUNITARA Pielea actioneaz& ca un agent intermediar intre mediul intern si cel extern. Ca urmare a acestul fapt, ea este dotat cu o retea complex’ de sisteme care servesc la mentinerea integrit&tii organismului. Uneori, se inregistreaz’ ins& 0 activitate exagerat, asa cum se int&mpl& in cazul dermatitei atopice, dermatitei alergice de contact sau a altor boli cutanate imunomediate. Exist ins& si o imunitate naturalé, aceste mecanisme naturale de aprare fiind reprezentate de: + gradul de hidratare; + descuamarea permanent; =» acizii.grasi (prezenti in sebum); + acidul lactic (prezent in transpiratie), in pielea normal exist’ un sistem de supraveghere supus controlului central, Acesta este sistemul imun al plelil. El poate fi controlat genetic, explicandu-se astfel variatille individuale, care determin’ o sensibilitate diferité a indivizilor (spre exemplu, uni cdini fac dermatit& atopic’, altii nu fac). Celulele implicate in functionarea sistemulul imun (figura 12): * celulele Langerhans (CL); + limfocitele T (LT). a) Celulele Langerhans Au mai multe functii. Cea mai important dintre acestea. este aceea de celuli prezentatoare de antigen, prin care se realizeaz’ ~ captarea, prelucrarea si prezentarea antigenelor limfocitelor T. 33 redo a eteneaNeNAte saa ns© altd functie este cea de comunicare cu alte celule (invecinate) prin intermediul citokinelor. — Cheratinocite EIDERM — cotute Limfocite Langerhans ED intraED ~ 7 acrofage— LimfositeT Macrofage mot eens a Limtocite gi Ves ~~ macrofege a perivascutare’ spre clreulatie Figura 12. Prezenta celulelor Langerhans gi a limfocitelor T fn piele. (dup Abbas $i col., 1994) Citokinele pot fi produse de toate celulele (IL-1, IL-2, TGF) sau sunt produse de un numér mic de celule (IL-3, IL-4, IL-5, TNFy): ‘Au actiune plelotropa. ‘Sunt cunoscute peste 30 de citokine, iar prit le transmit altor celule, determina activarea sau sc&derea numarului) acestor celule. Una dintre cele mai importante citokine este IL-1, cu implicatii majore in activarea LT si LB si in inducerea febrei. b) Limfocitele T Provin din timus, tardup’ activare,, migreaz8 cu *imaginea” antigenului in organele limfoide, unde prolifereaz3 intens. Astfel, rezult§ 0 clona celular instruit’ s8 raspund& agresorului si care se va r&spandi in tot organismul. Primul semnal pentru activarea LT e dat de prezentarea antigenului, iar al doilea de IL-1. Imunosupravegherea cutanatd este asigurat’ de fesutul limfoid asociat pielil (SALT), alc&t «= celule Langerhans; + cheratinocite; + LT rezidente in epiderm si limfonodurile periferice; Atunci cnd antigenul p&trunde prin pielea intact este ‘intampinat de celulele Langerhans, care fl prelucreaz3 si tl prezint3, apoi, LTh (helper). Acesta va stimula alt limfocit capabil s& produc& informatiile pe care jactivare (eventual 34un rispuns specific. Prin urmare, se va produce activarea LB, cu evolutia acestuia spre plasmocit si producerea de imunoglobuline. in functie de particularit2tile antigenulul, LTh mat poate activa LTe {etotoxice) sau celulele NK (figura 13). in cazul raspunsului_ imun-mediat umoral, dac& antigenul p&trunde pentru prima dat& in organism va determina producerea de IgM, dupa o perioad’ de latentg. La al-doilea contact cu acelasi antigen, -raspunsul va fi mult mai prompt, specific si cu un titru crescut de anticorpl (IgG). Acesta este réspunsul imun secundar, la care nivelul anticorpilor este de 10 ori mai mare decdt in rspunsul rimar. Prcelelalte Imunoglobuline au functil diverse: IgA aplird mucoasele, IgE apar in reactille alergice, lar IgD are concentratie seric’ redus’. imwrocit B Tinfoctebor T 98 Ativrea macrofegebor sntamapio za ‘ceLILe UTA, coh gt ‘expr antigens wa CELA uoteagA NATURAL 00) ceLuLer UTA Figura 13. Clasele de limfocite s1 modul lor de actiune (dupa Abbas si col., 1994). 35in apSrarea cutanata, un rol important revine si mastocitului. Pe membrana acestuia sunt prezenti receptori IgE, iar in citoplasm& se gasesc granule cu mediatori celulari. Prin cuplarea antigenulul cu IgE se va produce degranularea mastocitulul, cu eliberarea mediatorilor si declangarea reactiei alergice. Pot interveni si cheratinocitele, care produc leukina ETAF (epidermal cell-derived tymocite activating factor), precum si alte citokine: IL-3, prostaglandine, interferon sau/si leucotriene. Pot avea si activitate fagocitar8, precum pot si exprima anumite antigene implicate in bolile imunomediate. Pielea rspunde prin reactii imune si la p&trunderea alergenului pe alt cale. 36 {4. PARUL SI CRESTEREA FIRULUI DE PAR 4.1. STRUCTURA FIRULUI DE PAR P&rul reprezint’ 0 productle comoas&, filiform’ si flexibil’, specific’ mamiferelor. In componenta sa intra: * 0 portiune liber’, numit8 tulping (tif3); * 0 portiune infipta in profurizimea pielli, numit& rdScing, care se termina cu bulbu! pilos. La baza bulbului este dispus’ matricea firulul de pr, alcStuit’ din celule care se multiplic’ foarte repede, precum si papila firulul de par. Aceasta reprezint& 0 mic8 excavatie tn care pitrund tesut conjunctiv, vase sanguine i filete nervoase. Celulele superioare ale matricel dau nastere firului de p&r, iar cele periferice formeaz& tecile foliculului pilos. Foliculul pilos inconjoaré ca un sac rédacina firului de pr, pan’ la emergenta acestuia. Firul de pr este format din: * maduva; * cortex; = cuticulé. Maduva este alcdtult’ din randuri longitudinale de celule cuboidale sau aplatizate care, pe masura cheratinizéril, se umplu cu glicogen, trichohialina si multe bule de aer (figura 14). Cortexul reprezinté 80 - 85% din greutatea firulul de par. Celulele sale contin pigment ce d& culoarea firului de pir. Cuticula are in componenta celule agezate ca tiglele pe casi, cu marginea liber in sus. Toate cele trei straturi dau culoare firului de p&r: la p3rul negru, toate straturile sunt pigmentate; la parul castaniu, doar m&duva are pigment, iar la p&rul roscat, pigmentul este prezent in stratul cortical si m&duva este plin& cu aer. Foliculul are : - dou’ teci epiteliale: interna; - extern’; ~ 0 teacd fibroas’, [a exterior; Teaca intern’ ia nastere din celulele laterale ale papll p&r si realizeaz& legdtura firului de par cu pielea. La ré teaca interna are trei straturi: - cuticula, alc&tuiti din aplatizate asezate ca tiglele pe cas&, ins invers; ~ stratul Huxley; ~ stratul Henle. 37 celuleTeaca extern reprezint’ continuarea epidermului ia nivelul foliculului pilos. Ea insoteste teaca intern’ pana la nivelul papilei si este format din stratul bazal si cel spinos al epidermului. Teaca fibroasé are natur& conjunctiva. cuticuls Cortes Figura 14. Structura firului de par (schema). Fiecare folicul pilos are anexate: * 1-2 glande sebacee; + un muschi neted (piloarector); La cine gi pisic’ exist’ * par primar (de acoperire); * par secundar (puf); la pisic& este mai numeros (10:1 dorsal si 24:1 ventral). 38Dupi nastere nu se mai formeazé foliculi pilogi. Toti foliculii se dezvoltd oblic (la un unghi de 30 ~ 60°) fat& de epiderm. in regiunea botului se g&sesc peril tactili (mustatile), care sunt fire de p&r lungi si mai groase, cu un buib voluminos. in teaca extern’ a acestor peri tactili sunt prezente numeroase ramificatii senzitive si celule senzoriale, iar intre teaca extern’ si teaca fibroasi este dispus un sistem lacunar venos, care favorizeaz’ receptionarea excitatlilor mecanice. 4.2. CRESTEREA FIRULUI DE PAR Este influentatd de mai multi factori si se desfasoard in cicluri. inveligul pilos difer’ semnificativ ia adult faté de tineret, reflectand, de fapt, cerintele diferite pentru: = termoreglare; " = camuflaj; + comunicare social& si sexual’. Naparlirile periodice se datoreaz’ adapt&rilor pe care trebuie si le realizeze invelisul pilos in functie de temperatura si decor. Aceste adapt&ri sunt influentate de fotoperioad’, care actioneaz’ asupra hipotalamusului, tiroidei si epifizel. Nivelul diversilor hormoni este astfel alterat, produc&ndu-se modificdri ale ritmulul firului de par. Modificrile mai pot fi influentate de nutritie, starea de s&n&tate a individului, conditia geneticd a acestuia sau de alti factori intrinseci, mai putin intelesi (Scott si Miller, 2003). Ciclul firului de pr are trei faze (figura 15) anagen’; - telogen’; ~~ catagena. in. care se realizeaz’ cresterea Faza anagena are sase stad firulul de pr. Faza catagend (degenerativa) debutéaz’ la cateva zile dup’ ce celulele matricel nuse mai divid, iar irigarea cu sange este redusi. Ca urmare, firul de par moare. Faza_telogend reprezint& faza in care firul e retinut in foliculul pilos ca fir de pr mort, care va fi, ulterior, indepartat. Durata acestor faze e dependent’ de: varstl, sex, ras sau regiune corporal. De asemenea, poate fi influentaté de numerosi factor! fiziologici si patologici. 39 att Aaeananins 4Figura 15. Fazele ciclului firului de pr. = anagen; b. - catagen timpuriy; c. - catagen; telogen; e. ~ anagen timpuriu; f. ~ anagen. (dupi Scott si col., 1995) 4. Rata cresterii parului este de 0,04 - 0,4 mm/zi la caine si 0,25 - 0,3 mm/zi la pisicS (Scott, Miller si Griffin, 1995). P&rul din coama cailor creste, in medie, cu 0,6 mm/zi (Scott i Griffin, 2003). Starea de boald sau stresul pot determina un numir mare de foliculi pilosi s intre simultan in faza telogen’, producéndu-se alopecie in scurt timp. Hormonii tiroidieni initiazé faza anagen&, sporind, astfel, cresterea firului de par. in schimb, glucocorticoizii si estrogeniI au efect inhibitor asupra anagenezei, cu suprimarea cresterii firului de par. Celulele’ bulbului pilos sunt principala tint a hormonilor. fn tabelul 1 sunt redate principalele modificari ce apar la nivelul firulul de p&r si al bulbulul acestuia in diverse faze ale dezvolt&rii $i/sau Unele afectiuni. 4,3. ALTE PRODUCTI CORNOASE 4.3.1, Unghiile si ghearele Aceste acoper’ extremitatea distalé a degetelor la carnivore. Unghille acoperé partial sau total fata superioaré a ultimelor falange, in timp ce ghearele sunt situate fn prelungirea extremitatil degetelor. Portiunea cornoasi a unghiei si ghearei provine din 40 itransformarea straturilor cornoase ale epidermulul. Tabelul 1. Caracteristicile trichogramel in unele afectiunt cutanate (dup& Campbell, 2004) Faza de crestere/boala Firul de par Bulbul Faza anagen3 Diametru uniform, conic fa capatul distal. De la exterior spre interior, toate straturile sunt vizibile (cortexul poate fi pigmentat in functie de culoarea bl&nil). Dacé e prezent, melanina este distribuit& fn mod egal in tot firul de par. Rotunjit, neted, stlucitor, cu celulele matricel intens pigmentate, Melanina distribuit8 uniform in celulele matriceale. Faza talogend Diametru uniform, conic la capitul distal. De la exterior spre interior, toate straturile sunt vizibile (cortexul poate fi pigmentat in functie de culoarea bl&nii). In forma de mBciucd sau * varf de lance, cu suprafata rugoasé, nepigmentat (pigmentul e produs doar in bulb, in faza anagen8). Boll cu prurit 7 autotraumatizéri Firul rupt. Restul firuiui (proximal rupturil) este normal. Normal ~ poate fi in faza anagen sau in cea telogen’. Dermatofitoze Firul rupt. Restul firulul (proximal rupturil) poate fi umflat, neregulat, iar straturile sale nu se disting gor. Pot exista arthroconi (spori) pe suprafata firulul sau hife in interiorul acestuia, Normal - poate fin faza ‘anagend sau in cea telogen’. Demodicoza Normal, dar se pot vedea acarienil asociafi firului de pir, Lipsa acestora nu exclude boala, Se recomand’ efectuarea raclatulul. Normal — poate fit faza ‘anagend sau in cea telogend. [Alopecia mutantilor de culoare Ruperea firelor cu tija anormal8. Porfiunea rimasi confine gr&mezi neregulate de melanin, iar anatomia cuticulei si corticalei este distorsionat’. Grémezi de melanina. [endocrinopatt Normal pentru faza telogen’, dar cu majoritatea firelor in aceastl faz. Normal pentru faza telogend, dar cu majoritatea firelor in aceast8 faz. 41 neste sinc ameereeaeaertarns5, PRURITUL Reprezinté o senzatle neplicut, care provoacé dorinja de scSrpinare. Este cel mai banal semn in dermatologie. Poate fi: - puternic si localizat (epicritic); ~ slab localizat (protopatic). Se cunoaste faptul c& pielea este strabatut de o rejea de nervi senzitivi, dar si de receptori. ‘care percep durerea si pruritul se numesc nociceptori. Acestia sunt deserviti de: ‘ fibre nervoase mielinizate, care conduc semnalul cu 10 - 20 m/s, in pruritul epicritic (Fiziologic); * fibre nemielinizate, care conduc semnalul cu doar 2 m/s, in pruritul protopatic (patologic). Senzatia poate fi generat de stimuli chimici, mecanici, electrici sau termici, Aceasta este transmis’ unitatilor polimodale ce contin axoni nemielinizati C, fie prin intermediul terminatiunilor nervoase libere, fie prin intermediul mecanoreceptorilor specificl, iar 0 mic& parte este transmis pe calea axonilor mielinizati Ad. La nivelul cortexului senzitiv, senzatia de prurit poate fi modificat3 de anumiti factori emotionali, dar si de senzatil cutanate concurente. in aparitia pruritulul sunt implicati mai multi mediato histamina; prostaglandine si leucotriene; serotonina; proteaze (kalicreina, tripsina, catepsine etc.); peptide (bradikinina, neuropeptide) glicozaminoglicani, (heparina, condroitin sulfatul etc). Mult vreme (m.ai ales la om) s-a crezut c& enzimele proteolitice sunt cei mal importanti mediatori ai pruritului, dar studille clinice au demonstrat, ins, c& histamina si leucotrienele sunt mai importante, mai ales la pisicS fat& de cine (Scott, Miller si Griffin, 1995). Cercetéfrile din ultimil ani au relevat faptul c& IL-13 (interleukina 13) are un rol major in declangarea pruritului. Ea a fost identificaté la majoritatea c&inilor atopicl, sugerand faptul c& ar putea fi implicat in toate stSrile alergice pruriginoase. IL-31 face parte din familia gp130/IL-6 a citokinelor si este produsi de subsetul Th2 al limfocitelor. Productia crescut& de IL-31 se poate solda cu prurit exagerat, alopecie si leziuni cutanate, la om fiind corelat& cu dermatita atopic& himici: 42