REVISTA TEOLOGICA limbilor biblice, Atunci cand yom avea ins’ comentate stintifice si la- celelalte cérfi ale Vechiului Testament, va fi usor sé se facd extrase Potrivite pentru o Biblie cu scurte note explicalive accesibile tuluror. é Prof. Dr. NICOLAE NEAGA, Sf. loan Damaschin: DOGMATICA, traducere de D. Feciore {Colecfia .Izvoarele Ortodoxiei® Nr. 4) Bucuresti 1958, pag. XXX 358. Pretul 75 Lel. O fericité realitate a devenit gandul incolfit atét de frumos si Promifator — in lunie trecut — in sufletul nobil a doi osarduitori si finer! teologi: D. Fecioru si O. C&ciuls. Dansii si-au propus $6. traduc& in roméneste florile credinfii si cugelBrit orlodoxe din epoce patristicé. Semnalul imbucurdtor I-a dat harnicul patrolog scormonitor al comorilor Ortodoxiei ecumenice, dl D. Fecioru, prin traducerea dog- maticet Sf. Damaschin. Cu sf. Damaschin (+ 749) se‘ncheie epoca sf. P&rinfi. El stré— luceste in Biseric& prin lupta dusd impotriva iconoclasmulul. Pe lang Prodigioasa sa activitate apologetic-polemicé, imnologic’, omiletics,. exegelicé, moral si ascelicé pe care di D. Feciora ne-o expune pe larg, sf. I. Damaschin a fost un adanc teolog si filosof cregtin, un eminent dogmatist, inzestrat cu dorul convingeril al clarei si pre cisel expuneri a adevarurilor eferne, pe cari le-a trait cu foaté fiinfa. sa. In desfigurarea sistemelor dogmaticei, opera de faf& a sf. De: maschin, intitulaté in original: ,Expunerea Credin{ii Orlodoxe", Prezinff cel mai inalt punct de desvoltare, cea mai clara $i supe- Hoar expunere a dogmelor formulate de Bisericé in primele & Yeacuti, zidindu-se — cum e gi natural — numai pe locurl scrip= furistice si patristice si pe logica sin&lonsé. Prin luminoaea expe nere a dogmelor, aceasti opera a influinfat asupra desvoltaril ulle- tloare chiar si a teologiei apusene, prin Petru Lombardul, care le randul su a influinfat pe marele teolog scolastic Toma d” Aquino,- mndria supremi a bisericii pepele, dar care tot din risirit sa primit lumina strélucitoare, Dogmatica sf. Damaschin, pe care am ispitit-o cu atenfie si cu mult folos, n‘are strucluré ideologica unitaré. Se imparte int cérff, der prin ele nu strébate una si aceeasi idee ca si lege init'un intreg organic toate celelalte dogme. Stirue mult asupra Hristolo- siei, dogma cea mai controversaté. in cartea I (44 cap.) expune Teologia cresting: Dumnezeu in. Sine, cunoasterea si existenfa Se, unitatea flinfei, tripersonalitatea. si insusirile. Contra ereziilor aniifrinitare precizeazi: ,Intre iposta- sele (persoanele) Dumnezeirii nu exist deosebiri de voin{&, de gan dire, sau de activitate, sau de pulere, sau altceva din acelea cari dau nagtere in noi la o deosebire completa si reali. Pentru aceea nu zicem c& Talal si Fiul si sf. Duh sunt trei Dumnezel, ci din contr’ 339REVISTA TEOLOGICA c& sf. Treime e un singur Dumnezeu. Fiul gi sf. Duh se raporté la ‘© singurd cauz8; nu sunt nici alcétuifi, nict contractati..." (p- 52), cum invafa Sabelie. Unirea ipostaselor nu-i amestecare, ci coexi- slenf& unele in altele, perihorezé, intrep&trundere reciproc’. Insu- sirile Jui Dumnezeu se dau in raport cu lumea inconjuritoare. Nu- mele Séu cel mai potrivit ar fi: Cel ce este", Cel bun", ,Ext- stenja* si ,Bundtatea*, Cartea Il (50 cap.), cuprinde crearea ingerilor si ciderea celor r&i. Acestia sunt incapabili de pocdinfé fiind spirituali; omul singur gre parle de pocdinfé, din cauza slabiciunii sale corporale (p. 60). dn economia divin’ demonii n’au putere nici domnie peste cineva, ci Bunul Dumnezeu le ing&due uneorl aceasta, in scopul méntuirit (cozul lui Tov). Atunci iau forme fantastice. Amintind de creafia macrocosmului, rémai plécut surprins cum sf. Damaschin expunandu-siparerile se apropie de consideraitile silinfifice de azi. Astfel: ,Trebue si se cunoasca, c& luna este lu- minat& de soare; nu pentrucé Dumnezeu n’a avut de unde si-l dea lumina proprie, ci ca sé pund in natura ritm si ordine, pentruca unul sé conduc’, lar alful si fie condus,... iar noi si ne supunem lui Dumnezeu* (79). Tot astfel eu fezele luni ete. Cine cuteazi s& spun c& teologii luminafi au umbrit progresul stlinfel ? Omul s'a asezat de Dumnezeu in Eden=desfatare, sé-i fie co- moaré de bucurii. Agezat aici: .Dumnezeu a voit si ne faci for& + ca s‘ayem un singur Iucru de fécut, al ingerilor: de-a neincetal pe Ziditor...*, potrivit cuvantului: ,Céutafi_ mai intai imparafia lui Dumnezeu §i dreptatea Iui si toate’ celelalte se vor adéuga" (Mt. 6,35). iderafii_ absolut juste, Dumnezeu ne-a fécut liberi, c&ci ne-a dat ratiune s& fim ziditorli viefii noastre, s& inféptuim virtutea, conlucrnd cu harul Séu. Celor cézufi, El le-a dat poci- inja spre méntuire. Lui Adam i-a dat porunca stiuti, fagiduindu-t pariiciparea la fericirea vegnic8. Dar el_a preferat plicerile, ne- glijand porunca si dndu-se striciciunii. Vota si-i dea nemurirea 3 el a refuzat-o. Sf. Périnfe nu expune urmérile pacatului strémo- sesc sf nici modul transmitert Cartea Ill (29 cap.) trateaz8 Hristologia, cu provocare la ereziile indreptate contra acestei dogme. Clar si precis, stirue ‘asupra intraparii Cuvantuloi pentra méntuire. Na yorbim de un om indumnezeit, ci de Dumnezeu intrupat, desaivarsit cu Dumnezeu Tafél si cu nol oamenti. Firile s’au unit ipostatic, neimpérfite si nedes- arfite (contra lui Nestorie, Teodor de Mopsuestia si Diodor de Tars), neamestecate si neschimbate (contra lui Eutihie, Dioscur, Sever al Antiohiei). N'a fost o fire compus& ci_doud, perfecte in specificul lor, alffel n’ar fi fost deofiinfa nici cu Tatal, nici cu Mama Sa sicu noi. Si-apoi firile nici n’ar fi putut s& primeasc& insusiri contrare, substanfial deosebite. Numele Hristos arata clar reelitatea ambelor firl in Cuvantul-Damnezen si Om, necreat si creat. 340Trisaghfonul, imnul ,Sfinte Dumnezeule” este inchinat sf. Treimi gi trebue pasirat cum ni's'a dat de sinod. IV. ec. (454); aga-l canta Serafimii si asa s'a descoperit de copilul rpit din popor, sub pa- driarhul Proclu (t+ 446) si care, indlfat la cer, a curmat ciuma 4p. 171). Sf. Fecioaré n’a niscut numet pe Hristos, cici Hristos-Unsul ‘este gi Arhiereul Aron si David impratul si poate fi orice purtétor de Dumnezeu (teofor), cari nu sunt Dumnezeu prin fire. E Nascé- toare de Dumnezeu, ici Fiul n’a fost om si apoi Dumnezeu, ci fotdeauna a existat in amAndova chipurile in Cuvantul efern (p. 179). MAntuitorul Hristos, potrivit celor doué firt din uniunea iposta- tick, are dou’ voinfe, dow’ aciivitafi st dowd cunostin{e. Astfel El asisié cu natura dumnezelasc& la actele omenesti (Istorice, ex. pa- ‘imile), iar cu cea omeneasci la cele dumnezeiesti (ex. miaunile), Domnul.si-a ,supus pana la moarte” (Filip. 2, 8) voinfa omeneascé celei dumnezciesli, Flind nedespirfité aceasta lucrare divino-umand, ‘ea se zice teandric& (p. 216), cici unul si acelas era care o fiicea. Vointele, ca si firile, n’au iesit din granifele lor, ci cea ome- neascé s’a sfinfit gi inélfat desévérgit, dar a amas in esenf& aceeasi, asa dup cum un singur cufit inrogit in foe pastresz& firea focului de-a arde sia fierului de a fia. Tar efectuénd o lucrare, si fierul ‘a1 focul au confribuit la aceasta, far’ si fie doua cufite orl s'ame- stecim insusirile. Tinerea mainil filcel lui lair e 0 lucrare omeneascd, jar invieres, dumnezeioscd (p. 197). .Dumnezeirea impartaseste ‘corpului marirea Sa, dar ea nu participa la patimile trapulul. Caici a’a suferit trupul Lui prin Dumnezeire aga dup& cum Dumnezeirea a Jucrat prin trup. ‘Trupul n’a fost decéf un instrument al Dumne- zzeirli* (p. 200). Numai unite nedesparfit aceste voinfe si naturi ne-au adus man- 4uiren, Tropml Incra dupa firea sa ceeace voia Cuvantul, in vederea scopului suprem. Suferinfele lni au fost puse in migcare de vola dlivind si sunt mantuitoare. Da, cici observa admirabil sf. PBrinte: Nu slivargea in chip omenesc pe cele omenesti, c&ci nu era _numai om, cf si Dumnezeu. Pentru aceea si patimile Lui sunt de viata f&c8- toare si mantuitoare. Si nici nu lucra in chip dumnezeesc cele dum- nezeesli cici nu era numai Dumnezeu, ci si om.” (p. 201). Dupa ac- fivitatea Sa omeneasc& Domaul este egal cu noi, tar dupa cea dum- nezelase’, cu Dumnezeu Tata si sf. Duh — far viata si opera So, ispisitoare. Pe deasupra, rugiclunea Sa, din noaptea durerii — care releva firea uman& — raméne pild& ca si noi si ne ridicim mintea fotdeauna, dar mai ales in primeldit, spre Dumnezeu. Prin urcarea la Tatil, ne-a deschts drum spre cer, plinind foful in locul nostru. Sf. loan Dameschin explicd intuitiv dogma ortodoxé ci Dumnezeu a suferit fn trup, lar nu prin trap, cl una si azeeasi persoané a fost pasibilé numat dup natura omeneasca si impasibilé dup cea diving, dup cum nefélat s{ impasibil riméne soarele atunci cand securea fae copacul, sau dupa cum fierul inrosit se stinge din cauza 3 341REVISTA TEOLOGICA opel, dar fierul rane neatins, cici nu este afacat de a alat mai mult suferinfa nu se apropia de Dumnezeire c&nd patimea trupul (p. 227). Cartea IV (28 cap.) continua Hristologia dupa sfante Inviere. Domnului i se cuvine adorafie si dupa firea omeneascé, asa dup cum simplul lemn se poate pipsl, dar unit cu focul, in ‘cérbune, nur pofi atinge, nu din cauza Ini, ci a focului unit cu el" (p. 257). Sf. Lui Trup este adorat din priciné cé Dumnezeu-Cuvéntul este impreunat cu El infr'o ipostas’. Desvolté apoi doctrina despre Botez si felurile lui, care cu- 818 de plat trupul si sufletul, prin ap st prin Duh Un adevarat mn de slava ridicé Crucit, sfinfité prin atingerea de Sangele Domnului, devenind de-atunci pomul viefit si al invlerti. Orice inchinare se face spre raséril, spre patria noastri de alfa daté, de unde va veni Domnul a doua ord si ‘ncotro s’a inélfat El. Vorbeste despre sf. moaste, cinstirea icoanelor si a sfinfilor, despre problema réulul_atdt de discutaté in filosofie, despre eter- aifetea binelul, despre Sambita iudeilor, feciorie si circumeiziune gi'nchele cu o problema eshatologicd: invierea morfilor, pe care o documenteazi ca logic posibilé st chiar neceserd, dupi aceeagt logic& a Jui Kent, care formuleaz argumentul moral despre veci- nicia sufletulut si existenfa lui Dumnezou, El zice: drepfii sunt atet siraci gi nedreptafifi, ter p&cBtosii tresc in bogajfie si desfatere. Oare aceasta si fie opera unei Providenfe drepte? Se poate? S& nu mai fie undeva o dreapté résplalé? Prin urmare va fi, va fi fnviere“ (p_520) — a trupului sia suflefului cari impreun’ au lucrat in viel. P&cBtosit vor fi dafi focului si nu va fi un foc material ci Dumnezeu gtie cum (p. 526). Regret mult cé spatial nu-mi ing&idue si redaw mai amplu cuge- tirile fncercate ale filasofnlni cregtin, din cart am enles doar cAteva spice pline, din buchetul carfii care slérue si riméne o sintezi fe- ricif& si cea mai superioara expunere a cugetérli sf. Parinfi. Eo for- muleaz& clar si rezum& feologia orfodoxd din epoca de aur a Bisericfi noastre, a epocii celei mai sbuciumate, dar si a celei mat prodigioase activitéti in preciziri dogmatice. Dela prima pén& la ultima paging, sorbi cu nesaf aceasti masivi oper patristic’, care face cinste deosebité chiar gandului méref al fraduc&torului, dlut D. Fecioru, de-a o pune in fruntea teme- rarului pas ce-l face Teologia noastré cu ,Izvoarele Ortodoxiei*. Ajans la sférgit, nu stil ce s'admiri in ea: frumsefea si usurinfa stiluluf, tradu2Storulut iscusit, care aratl c& a p&truns perfect in inima infelesulul operet expunénd-o cler gi atragStor, sau s'admiri fondul, concepfia teologului erudit. Ostenind pe paginile ei, ea ffi ofer& in schimb prefioase orien- tari in femplal_dogmelor cresfine, cu deosebire hristologice, din cart mulfi nu pot s& iasé sau nici nu cuteaz& si intre — c&ci se tem de ratlcire, In plus, ca 0 coroand nevestefilé, ea ift d& 0 convingere 342fn viaf& despre Dumnezeirea si omenitatea Mantuitorului nostru lisus Hristos — int&rindu-fi credinfa. Inlreg dinamismul spiritual el Dogmaticet sf. loan Damaschin il simfi numai cetind-o. De eceea 0 recomandam tuturor. Pr. Prof. SIMION RADU THE LIFE OF CHRIST, by Chinese Artists (.Viofa lul Hristos", de Artisti chinezi) London, 1958. Societatea londonezé pentru rspéndirea Evangheliei“, a editat Ja sfarsitul enului trecut aceasté ,Viala a lui Hristos“, in icosne, adicé aga cum a fost vizuld de arlistii chinezi crestini, ménuitori ai peneluluf. Buchetul de icoane cuprinse in aceasté admirabila carte, dela prima care reprezinté ,Buna-Vestire" si pnd la ultima care infafigeazi ,Pogorarca Duhulii Sfant*, vadesc 0 erlé superioaré, o rara delicalelé gl o profunda evlavic. Mantuitorul in genere este in- f4fisat in mijlocul unui ales confort chinezesc, diferifil artisti con- siderdnd, desigur, ca o ireverenfi s& picteze pe Domnal in sérdcie. Originalele acestor icoane, redate in cartea de fafé in cdpii fotografiate in ireprogabile condifii tehnice, au fost pictate pe panzi de mitasi si sunt obiecte de venerafie in bisericile chinezegti in cari se gisesc astézi. Ediforal, in cuvantul introductiv, spune urmatoarele: ,Viefa lui Hristos* de artistii chinezi, vine intr'un timp cum nu se “poate mat potrivit: atunci cénd artist apuseni fie c8 au pus laoparte isto- rile Bibliel ca subiecte ale rtel lor, fle c& au introdus in opera lor o duritate care rineste sau o sentimentalitate care ofenseazi. Artistal chinez nu este dur sau sentimental niciodaté; el imbracd spirital narativ al evanghelistilor. Geniul Résérifului rezid& in pu- terea sugestiel; intr’adevar, impresionismul a fost_utilizat in China inainte ca acest cuvant 98 fi avut m&car vre-o semnificafie in arta Apusulul. Peste tot, imaginile, chiar cand reprezint& piscul abrupt ‘al unui munte sau’ forentul impetuos al unui fluviu, toldeauna in- spird un sentiment de infinité pace*. carte ca aceasta, prin frumusefea st prin raritatea caracte- rulul ef, este o adeviraté bucurle in biblioteca oricui. Mited—Anatie, 029 > Preol D. VESTEMEAN MELANGES D'HISTOIRE GENERALE, publiés par Constantin Marinescu (in cadrul Institululut de istorie’ universalé dela Univer- sitatea din Cluj) Bucuresti, 1958, VIlI-+584 pag. Prix. Roumanie 600 Let; étranger 25 francs suisses. Acest al dotlea volum imoun&tor publicat de Institutul de istorle universal din Cluj (primul a aparut in 1927) sub ingrijirea prof C. Marinescu aduce interesante studii in legaturd cu istoria romaneascé asa cum se rasfrénge ea in angrenajul intregii istoril a Europel. Numirul de faté aduce o dovada pentru striintate (toate studiile 3, 343