Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • MMS 1971 - nr.5-6 - Relatia Dintre Revelatie Si Dogma in Teologia Ortodoxa

    Uploaded by

    Alin Marcu
    19 views16 pages

    Original Title

    MMS 1971_nr.5-6_Relatia Dintre Revelatie Si Dogma in Teologia Ortodoxa

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    19 views16 pages

    MMS 1971 - nr.5-6 - Relatia Dintre Revelatie Si Dogma in Teologia Ortodoxa

    Uploaded by

    Alin Marcu

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 16
    Studii Relatia dintre Revelatie gi dogma in teologia Ortodoxa In ultima vreme, tn teologia Ortodoxa se vorbeste tot mai mult despre Revelatia dumnezeiascd, lucru pe care ni-l confirma si fnscrierea ei printre problemele care vor fi discutate fa viitorul Sinod Ecumenic. $i f4r& exagerare, putem afirma cd Revelatia divin siea recdpdtat fn cadrul fntregii teolosii crestine locul pe care él merita, ea fiind tns&si esenta relisiei crestine. Astfel, Conciliul Il Vatican a cdutat s& restaureze dimensiu= nea vitald si mintuitoare a Revelatiei. lar protestantii acerda din ce in ce mai multa atentic Sfintei Traditii ca cea de a doua forma prin care ni sea transmis Revelatia, desi reduc sfera ei la simplut proces de cunoastere_a mediului in care crestinul trebuie sd=si des- fasoare activitatea. Dupa Bulltman «Revelatia nu-i vorbeste cresti= nului despre nimic, ci ti deschide ochii asupra sa gi fi inlesneste s& se inteleag& pe sine ca fiintd revendicata, fl pune fn situatia dea lua decizii de credintd de a se rupe de o viatA automata, comund si de a se intelege pe sine tn diferite situatii in ceea ce este el mai autentic> #). In aceast& cAutare comund si dorintA de precizare a ceca ce sea inteles gi se tntelege prin Revelatia divind au fost puse tn dise cutie toate problemele referitoare la Sfinta Scripturd si Sfinta Tra ditie, la Bisericd si la dogme. O deosebit& atentic sea acordat conceptului de dogma fn teom logia Ortodoxd si aceasta pentru cA nu toti teologii ortodocsi au conceput si concep la fel notiunea de dogma’. Meritul aducerii tn discutie a acestei probleme este al acelor teologi, care au afirmat cd dogma este numai acea fnvatatura. revelata si definité de Bisericé printr-un Sinod Ecumenic sau printr-un sinod local gi care a fost aprobat de un Sinod Ecumenic. Pentru o mai usoard intelegere a felului cum se concepe gi se invat& de cAtre Biserica Ortodoxa relatia dintre Revelatie si dogma, vom privi problema tn cadrul timpului, deoarece ambele au parut in timp. Timpul le cuprinde pe toate si aceasta pentru c& si cla fost cuprins de Hristos, caresi «plinirea timpurilor» Gal. 4, 4. 1) Pr, Prof, D. St&niloae, Revelatia prin acte, cuvinte si imagini, «Ort» XX (1968), 3, ps 350. STUDI 335 I. Revelatie si dogma in timp Fara indoialé cA privité prin prisma timpului sear putea spune cd Revelatia precede dogma, in sensul cum o fnteleg teologii orto~ docsi rusi*) si prin urmare, o relatie intre ele se impune gi se va putea vorbi de ea numai din momentul formuldrii dogmei de un Sinod Ecumenic. Lucrurile stnt tnsA mult mai complexe. Daca prin dogma intelegem orisice invAfaturé revelat&é cum propun_teolosii ortodocsi greci si cum reiese din viata Bisericii tnainte cit si dupa. epoca Sinoadelor Ecumenice cind nu seau mai putut fine acestea,. atunci ajungem [a concluzia cA fntre Revelatie si dogm& exist& o. relatie de interdependenta. In totala dependenta de Revelatie, dogma caut& fntotdeauna s& facd mai accesibil datul revelat capa= citatii receptive umane gi reflecté tn acelas timp sentimentul religios. care tl cuprinde pe credincios fn actul Descoperirii si tn procesul fnsusirii ei. In felul acesta, putem vorbi tn decursul timpului tn care are loc actul de revelare a lui Dumnezeu si respectiv, formularea dog= melor de un cadru specific al acestui proces. lar privirea problemei, pe care ne=am propus s-o tratam, din punctul acesta de vedere va. avea menirea sA ne ajute la lamurirea ei. Inainte insA de a trece [a aceasté analiza yom face o preci=. zare si anume: vom vorbi despre Revelatie si dogma fnca de la aparitia Revelatici, mai fntti pentru cA orisice adevadr revelat se cerea respectat cu strictefe, apoi, pentru cd credinciosul tn procesul de tnsusire a Revelatiei a cAutat tntotdeauna sA o rationalizeze si: s& gizo facd accesibilA capacitatii sale de tntelegere si tn fine, pen= tru cA orisice «dat revelat»*), desi nu formulat de BisericA si prin, extindere am putea zice de Sinagogd in Vechiul Testament are tn. sine valoarea de dogma, puttnd orictnd deveni o dogma prin for=. mularea externd a ei de cAtre Bisericd. Cu toate acestea este stiut cA in Vechiul Testament nu avem dogme formulate, existau explicdrile pe care rabinii le faceau Cuvintului lui Dumnezeu, dar acestea sint departe de ceea ce numim noi dogme. Notiunea de «dogma» folosits tn Vechiul Testa- ment, se referea mai mult la practicile rituale (Il. Macabei 15, 36 » Jez. 20, 2+) decit [a doctrind, pe cind in crestinism este invers. Incadratd in timp, Revelatia are un tneeput. lar tnceputul ei coincide cu prima forma de manifestare a lui Dumnezeu itn timp, adicd atunci cind creazd [umea si odat& cu ea si timpul. Creatia este primul act de revelare a lui Dumnezeu si ea ne arat& pe lingd faptul cd lumea a fost creata «din voia [ui Dum= nezeu» si care stnt caracteristicile Revelatiei divine*), de a depinde. exclusiv de bundvointa [ui Dumnezeu, loan 3, 8 gi c& ea este o 2) Vezi Prof. N. Chitescu, €Nofiunea de dogma in teologia Ortodoxd con~ temporands, XI (1959), 3, p. 351-380 si Pr. Prof. D. Staniloae, «Nofiunea dogmei>, in 8. ‘Ts, XVI (1964), 9-10, 553-571. 3) Pr, Prof. D. Stiniloae, «Nofiunea dogmei, «S. T.», XVI (1964), 9-10,, P. 534, 4) Pr. Prof. D. Stiniloae, «Revelafia prin acte, cuvinte si imagini>, «Ort.» ‘XX (1968), 3, p. 350. 336 MITROPOLIA MOLDOVEI $I SUCEVEL relatie personala®). Creatia devine de fapt o dogma chiar de fa descoperirea ci, dar formal, de drept, ea devine o dogma abia 4n sec. [V in timpul disputelor trinitare si hristologice. Revelatia nu*i conditionata; ea izvordste pe un plan specific, propriu credinciosului. Dogma in schimb, succedind tn timp procesul revelator, izvorAste din dorinta crestinului de a tntelege ceea ce se reveleaza, el implord ajutorul divin, iar Duhul Sfint, care «toate le serceteaza, chiar si adincurile lui Dumnezeu» I. Cor. 2, 10, dezva- luie, prin [uminarea’ mintii, Descoperirea facut lui de cdtre Dum= nezeu. Atunci cind marturisim o dogma, care si ea fa rindul ei este © m&arturie a Revelatiei, trebuie sA avem fn vedere c& orice afir- matie umand& este o negatie a ei insdsi, pentru cA niciodata- ea nu poate atinge fondul ultim al Revelatiei, cdci Dumnezeu ne reveleaza scele ce ochiul n=a vazut gi urechia nea auzit si la inima omului nu seau suit» I, Cor, 2, 9. In raport cu Revelatia naturala, cea a Vechiului Testament are un continut nou, care progresiv se imbos&teste avindu-se in vedere intotdeauna in actul revelator capacitatea receptivA umana. Respzctind personalitatea credinciosului, Dumnezeu se descoper& tn Vechiul Testament prin diferite acte, cuvinte si imagini, iar prin acestea “comunicA pe de o parte niste daruri imediate, pe de alta parte, niste fagdduinte pentru viitor» §). Revelatia Vechiului Testament, pentru noi crestinii, are un caracter predominant profetic. Raportul lui Israel se mised, el este fatr-un continuu mers, iar aceastA odisce a poporului ales este ilu- minatd si se tndreaptA cAtre o fintA fixa, cAtre Cel care va realiza asteptarea promisA, cAtre Mesia. In perioada profetiilor Revelatia se face mai mult prin cuvinte decit prin acte. Cu toate acestea, cuvintul revelator este in acelasi timp si actiune. De altfel, limba ebraicd a reprodus tatrutotul semnificatia cuvintului, Se stie cd «dabar» din limba ebraicd fnseamnd «a vorbi> si «a actiona»’) si prin urmare, presupune existenta unei persoane care vorbeste si care solicitd la actiune. Se fafiripA aici un dialog, cre~ dinciosul este chemat s& vorbeascA cu Dumnezeu. Raspunzind acestei solicitari, credinciosul este chemat la o depasire a sa si imolicit a limbajului sdu. Dar aceast& depasire se face tot cu ajutorul lui Dumnezeu, cdci cuvtntul [ui Dumnezeu este intotdeatna insotit de suportul actiunii Lui. «Un cuvint al- [ui Dumnezeu lipsit de orice suport al actiunii tre= cute, prezente sau viitoare a lui Dumnezeu nu se comunicd niciedata»®). lahve din Vechiul Testament, asa cum intermediarii Revelatiei nieL, prezint& este alAturi de poporul ales si chiar dacd uneori fl pardseste aceasta o face pentru a-l intoarce din ratacirile lui la ceea ce fi reveleaz&, urmarind astfel crearea atmosferei primirii Rascumparaterului®). 5) Pr. Prof. I, Todoran, ¢Etapele Revelatiei», «M. A.», I (1956), 1-2, p. 80. 6) Pr. Prof. D. St&niloae, «Revelatia ca dar si ca fagdduinfis, ‘Ort.», XXI (1969), 2, p. 179. 7) Franz I. Leenhardt, «Parole-Ecriture-Sacraments», Neuchatel, 1968, p. 9. 8) Pr. Prof. D. St&niloae, «Revelatia prin acte...», p. 354. 9) J. Ladriére, «La théologie et la langage de l’interprétation», in «Revue théologique de Louvain», I-e année 1970, fase. 3, p. 226. STUDI 33 Revelatia Noului Testament const& ta faptul cA Dumnezeu prin Fiul Sau Intrupat ni sea facut accesibil, iar aceasté accesibili- tate a lui este o realitate inepuizabila. Faptul acesta a fost expri- mat in diferite forme de Mintuitorul si de Sf. Apostoli. Intreaga activitate desfasurata de Mintuitor de la tainica intrupare pind la dumnezeiasca Indltare este un act de necontenita Revelare a lui Dumnezeu, lisus Hristos fixeaza limitele Revelatiei divine cind spune: «Eu stnt Alfa si Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine Atottiitorul», Apoc. 1, 8. Istoric, Revelatia atit cea a Vechiului Testament, care giea gAsit dezumbrirea si tmplinirea tn cea a Noului Testament cft si aceasta, se incheie cu moartea ultimului Apostol. Moartea ultimului apostol tncheie Revelatia. De acum ea nu va mai creste cu nimic pind la Parusia Domnului, care va fi un nou act de revelare a lui Dum nezeu, va fi descoperirea [ui Dumnezeu ca Imparat al lumii acesteia. Va fi nou ca realizare, pentru cA noi deja stim cA el se va tnttm~ pla, tl avem profetit, Biserica Ortodoxd ne tnvata c& Revelatia a culminat tn per= soana lui lisus Hristos, in afard de El nu ni se mai reveleazd nimic, dar ea devine integral si prin ceea ce sea descoperit si imprimat in Apostoli dupa Inviere si Indltare. Apostolii, ca chemati direct de cdtre lisus Hristos™) sint mar= tori ai Revelatiei, ei o transmit si reflecteazA asupra ei, ti descoperd unicul si adevaratul sens asa cum le daduse exemplu Mintuitorul, interpretind parabola SemAnatorului. Acum putem spune cA se naste prototipul dogmei si constA in aceasta reflectare a Apostolilor asu- pra Revelatici. Am putea zice cum se obisnuieste tn dreptul canonic, cA ei le-au dat o interpretare autenticd, iar prin aceasta au ardtat urmagilor cum s& dogmatizeze. F. A. to. Calilatea aceasta apostolicd de a interpreta autentic Revela tia pe care o avea fiecare dintre ei o va mosteni Biserica tn total; tatea ci, intreg reprezentat prin Sinodul Ecumenic gi care activeazd sub asistenta Sf. Duh, «Biserica de dupd terminarea Revelatiei, ca act ¢ aceeasi cu Biserica din timpul revelatiei, cu Biserica fn stnul cdreia Revelatia a luat pentru prima data forma adaptata credin= ciosului si valabila pentru toate timpurile»™). Dar daca Revelatia sea fncheiat si prin urmare yom vorbi de acum tnainte de Revelatia obiectiva, nu s-a fncheiat fnsd procesul de insusire al ei. Si aceasta nu se va tncheia niciodat& pentru cd lisus Hristos se d& necontenit credinciosilor prin Traditie tn Biserica. Sfinta Traditie, este «intentia lui lisus Hristos de a se reda prezent credinciosilor iat deci izvorul Traditiei si originea sa. Si aceastA intentie se realizeaz& prin credinciosi, astfel cA forma necesarA a Traditiei, Evanghelia va fi propoveduitd credinciosilor de c&tre acestia si nu prin scrieri» #). In procesul de transmitere a Revelatiei, Apostolii s-au lovit de sl&biciunea limbajului omenesc, de neputinta lui de a reda ceea 10) O, Cullman, «Etudes de Théologie bibliquer, Neuchatel, 1968, p. 177. 11) Pr. Prof. D. Stiniloae, «Sfinta tradifie, definifia nofiunit si intinderti ei», Rom. 8, 26, nu poate s& transmitd Revelatia. De aici caracterul pnevmatie al felului cum concepe Ortodoxia Sfinta Traditie, accen= tutnd tntotdeauna pe aspectul sacramentaleliturgic al ei gi nu pe formele tn care ea e continuta. Limbajul crestin este supus unei_profunde transformari, el devine prin Intrupare un limbaj ontic. «Folosirea ontologica a limbajului reveleaz& natura sa ontologicd, fn timp ce limbajul itncepe sé vor= beasc& despre fiints, devine el tnsusi cuvintul fiintei»™), Acest adevar este confirmat de tnsusi Mintuitorul ctnd zicea: «Cine va ascultA pe voi pe Mine ma asculta...». Problema limbajului ridicA acum noi si grele probleme. Revelatia a fost transmisA initial prin Traditia Apostolicd orala si apoi a fost transmisA si.prin scris ta Evanghelie si Epistole.. La rtndul lor, acestea in procesul de tnsuisire si asimilare de cAtre oameni au fost explicate si intelese tn mai multe feluri, mai ales cA sieau facut aparitia ereticii si scrierile apocrife. Pentru: a inlatura multimea de sensuri ce se putea deduce din Revela= tie si asi fixa sensul principal si unic, Biserica a fost nevoit& sA intervind gi s& dogmatizeze adevarul revelat contestat sau _inteles arbitrar de cdtre unii dintre credinciosii Acum, Biserica tsi fixeazd Canonul. Dac& ar fi s& sistematizam acest drum pe care cuvintul reve= lat tl parcurge am putea zice cd: «Revelatia ¢ actiunea divind care ajunge la realizarea ei deplind in momentul tn care s-a facut cunoscut sufletului omenese planul divin de mintuire, complexul fap- telor divine sAvirsite tn acest scop si rezultatul acestor fapte tn pri- mii oameni. Toate acestea tree apoi de la primii oameni mai departe prin Traditie, Revelatia implica astfel diferite momente si forme tn care se manifesta si se exprim& lucrarea lui Dumnezeu si angajarea primilor oameni, dar toate aceste momente si forme referindu-se la fntregul mintuirii, sau avind legaturd fntr«olalta» 14), Dupd moartea ultimului Apostol, Revelatia tncheindu-se, va fi primita de cdtre oameni tn cele doud forme de transmitere ale ei: Sftnta Scriptura si Sfinta Traditie prin credinté. De acum, Revelatia nu mai vorbeste omului, dectt numai prin credinta. Dacd nu aé incredere tn Scriptura si Traditie, transmise prin BisericA nu poli s& ajungi [a Revelatie care tocmai prin aceste forme se descoperA tr Bisericd si descoperd la rindul ei Biserica. Credinta este cea care le d& viata in inima credinciosului acestor realitati si numai prin ea se inteleg si devin evidente, evident, pentru cei ce cred. tu acest scop, de a sAdi tncredere credinciosilor tn autenticitax tea Revelatiei seau scris Evangheliile si Epistolele. «lar acestea saw 18) J. Ladriére, op. cit., p. 72. 14) Pr. Prof. D. St&niloae, op. cit., p. 72. srupir 339 seris, ca s& credeti cA lisus este Hristosul, Fiul [ui Dumnezeu si creztnd, sA aveti viata tn numele Lui». loan 20, 31. De asemenea Sftntul Pavel ta Rom. 15, 4 pune accentul pe caracterul marturisitor al Sfintei Scripturi. *), In afara de aceste regulae fidei pe care le-am analizat, tot in Noul Testament mai gdsim un alt precursor al dogmei fn sens restrins, in acele sfaturi sau tndemnuri pe care Apostolii le primesc de la Domnul, deci stnt revelate sivaltele pe care le dau de la ci. Despre acestea ne vorbeste Sfintul Pavel tn I. Cor. 7, 10012. «lar celor ce sint cAsAtoriti, le poruncesc nu eu cf Domnul: Femeia sd nu se despart& de barbat... Celorlalti le grdiesc eu, nu Domnul: «Dac& un frate are o femeie necredincioasd si ca voleste sA view tuiascA cu el, sA ou o laser. Dupa cum se vede Sf. Pavel se tnte= meiaz& pe porunca Mintuitorului. Dar tn ce calitate Sfintul Pavel poate da sfaturi si [ua hotartri? Fard tndoiala, cA tn calitatea sa de Apostol, de vas ales in care si prin care lucreazd Duhul Sfint. EL este un instrument revelational. Faptul in sine ne arata cA «chiar in timpul Sfingilor Apostoli sea produs un progres tn tntelegerea fap- telor si cuvintelor purtdtoare de revelatie si ele au fost fncorporate tn Noul Testament» *), In fine, vom mai analiza aici si sinodul din lerusalim, sinod care formuleaz& pentru prima dats dogme asa cum se _utilizeaz terme= nul tn zilele noastre, Problema care frdminta sufletele credinciosilor Proveni{i dintre pAgini era aceea a respectarii practicilor iudaice si S acral <1 Cei care ridicau aceast& problema nesocoteau revelatia ce i se facuse Sfintului Petru, F.. A. 11, cind acesta este chemat sd propos vaduiascé si pAginilor. Pentru a putea s& se ia o hotdrire «si Apos= tolii si preotit s-au adunat ca sA_ cerceteze despre acest cuvint» F. A. 18, 6. Versetul 7 ne aratA pe ce bazd sea luat hordrtrea «Si factndu-se mult cercetare, s-a sculat Petru si lena zis: Barbati frati, voi stiti cd din primele zile, Dumnezeu m-a ales dintre voi, ca prin sura mea neamurile ss audd cuvintul Evanghelici si s& creada>. Cuvittarea pe care o tine apoi Sftntul Iacob, arat cd prooro» citile prezic cA neamurile sint tndreptatite [a mintuire, deci, se aratd fundamentul scripturistic vechi=testamentar al hotAririlor [uate si cd lucrurile acestea ii stnt cunoscute din veac [ui Dumnezeu. Sftntul Petru am vAzut cA invoca revelatia Noului Testament, descoperirea pe care ixo facuse lisus Hristos, O nota esentiald acestui sired o da _consti- inta, autoritatea Sfintului Duh: «Pentru c& parutuesea Duhului 22) Pr. Prof. D. St&niloae, op. cit., p. 65. 23) Origen, €De principiiss, c, IV, P. G. vol. XI, Liber I, cap. 6, col. 165 B 24) Prof. N. Chifescu, op. cif., p. 374, 342 MITROPOLIA MOLDOVEI $I SUCEVEI Cooke yuo 1H avetpart rH Gylw xal uty) si noud s& nu ni se pund nici o greutate in plus tn afard de cele ce sint necesare». Hotartrile luate au fost propovaduite prin cetati: «$i cind tree ceau prin cetdti le tnvdtau sd pAzeascA tH doynata rinduite de Apostoli_ si de preoti din lerusalim» F. A. 16, 4. In fine, mai semnalam si faptul cA toti cei care au citit. scrie soarea tn care erau expuse hotaririle Sinodului «seau bucurat pentru mingtierer F. A. 15, 31, ar&tinduese prin aceasta conditia pe care hotartrile unui sinod trebuie s& o tndeplineascd adicd hotaririle [ui s& fie primite de cei drept credinciosi. Din analiza destul de succint’ pe care am fAcut-0, retinem elementele esentiale cerute formularii si promulgarii unei dogme. SA fie un adevar revelat, confirmat de altfel prin «cercetarea» care i se face, raportindu-l la Sfinta Scriptura si evident la Sf. Traditie, care este disputat sau contestat fn cadrul unei comunitati. Aduce~ rea la cunostinga autoritatii bisericesti supreme, fn cazul acesta Sinodul Apostolic, sinod care este un model dat Bisericii pentru a solutiona eventualele probleme ce i se vor ridica. SA aibA autoritatea Sftntului Duh. $8 se fac& tn scris comunicarea tuturor hotartrilor luate. $i tn sfirsit, sA fie primite de cAtre credinciosi. Prin urmare avem structura unui Sinod Ecumenic si dac& de acum, trei veacuri conditiile vitrege nu vor mai permite finerea unui sinod ecumenic, aceasta nu tnseamnd cA tn perioada aceasta nu vor exista dogme, [ucru pe care ni#l va confirma literatura patristicd. In urma celor ardtate, putem afirma {ard a exagera citusi de putin cA dezlegarea problemei relatici dintre Revelatie si logm& sea facut tot prin mijlocirea Revelatiei divine si o avem infatigata in Noul Testament. Sfingii Parinti post-apostolici urmtnd cu fidelitate tnvatatura Sf Apostoli imprimS fntregii for activitati un caracter hristic gi apostolic sprijinindu-se tntotdeauna pe Sf. Scriptura si Sf. Traditie. Pentru ei Revelatia divina era litera de lege, din aceasta cauzd orice gind al for era raportat [a Scripturd si Traditie. In scrierile lor intélnim termenul de «dogme». aplicat fnvafAturii crestine mai ales cind asupra acesteia se abdtea vreun nor umbros de amenin- fare sau tdgdduire. Pentru a ardta cB fncd tnainte de secolul 1V se vorbeste de dogme sub denumirea cdrora se fntelegeau tnvatatu- rile crestine revelate far a fi formulate de un sinod, vom da c *), In aceiasi perioada tsi desfasoar& activitatea si Sfintul Irineu @ cdrui grij& si priviri se rAsfring asupra tezaurului revelatiei pas trat si propovaduit de Biserica de pretutindeni intreo forma unitara. De altfel, unitatea tnvataturii tn universalitatea Bisericii este crite= tiul stabilirii veridicitatii Revelatici. Biserica dupa ce a primit pro= povaduirea, chiar si dispersatA in fntreg universul a pazit-o cu pru= dents ca si cum «ar fi locuit tntr=o cas» si crede tuturor fnvata= turilor, ca si cum ar avea un suflet gio inima xal ovppbvos ratte wnguooet si tnvata si transmite, ds év ordua xextmuevy *), atitudine similaré fata de Revelatie ia si Tertulian, care gaseste de prisos ss demonstreze «an haec nostra doctrina® se socom teste a fi din traditia apostolilor si tn acelasi timp, dacd celelalte doctrine vin de la tnvatatorii mincinosi, Opunind ereziilor comnicas rea cu sBisericile Apostolice» singurele care pastreazA «mAarturisirea adevarului»**) el interzice ereticilor dreptul de a face apel la Sfinta Scriptura. In lupta contra ereziilor se face din ce fn ce mai mult apel la valoarea dogmaticA a Revelatiei. Grija prima a acestor apard= tori ai tntregului revelat face ca aceasta sd devind o entitate dise tinct si intangibila, c&tre care se indreaptA cu piozitate toate eforturile vietii misionare crestine. La Tertulian gdsim un lucru foarte important pe care fl vom sesiza sila Clement Alexandrinul, este vorba de contestarea dreptului ereticilor de a se folosi de Sftnta Scripturd pe care ei ¢si sprijineau tnvatAturile. Prin urmare, Biserica ia deja atitudine impotriva ereticilor. Ea este constientd de autori« tatea ei, iar raportarea oricdrei tnvAtaturi [a Scriptura si Traditia apostolicA aratA credinta pe care le-o acorda acestor doud forme de transmitere a Revelatici. In secolul Ill dup& infiintarea scolilor teologice si crestinarea unora formati fn mediul scolastic pagtn se d& un impuls tnceputului teologiei. Semnalul fl da scoala alexandrind prin cunoscutii ci dase cali dintre care vom aminti, ca avind o strins& legdturd cu prom blema tratata aici, pe Clement Alexandrinul si pe Origen. In centrul preocuparii lor ramtne tot Revelatia divina. Sf. Scrip- turd este interpretatA de foarte multi alexandrini in sens alegoric. 26 Idem, . 27) Sf. Policarp, «Epistola ciitre Filipeni», P. G., col. 1008, 3, C. «tdidakev dxoiPis xdt BeBaiws tov xeoi Gindetag Rbyov». 28) Sf. Irineu, «Contra Haereses», Liber primus, P. G., VII, col. 552, 2, B. 29) Tertulian,, «Liber de praescriptionibuss, P.L. Il, col. 38 C. «Comunica= tus cum Eeelesiis Apostolicis, quod nulli doctrina diversa; hoe est testimo~ nium veritatis», 3 344 MITROPOLIA MOLDOVEI $I SUCEVET Aceast& interpretare este semnificativA si relevA importanta ce se acordd Cuvintului lui Dumnezeu tntrucit ei puneau problema cores pondentei dintre limbajul circumseris pe firea umand gi influnepat de cadrul istoric si obiectivul revelat. Era firesc ca ei sA se intrebe care-i adev&rul. La aceastd fntrebare raspundea Clement Alexan= drinul tn «Stromatele» sale nu de dragul eruditiei, ci raspunzind unei necesitati spirituale. El spune cA adevarul nu se gAseste in «schimbarea sensurilor, cAci aga sear distruge orice doctrind adeva= rata» ®°) ci fn:ceea ce se potriveste si se aplicA. fn mod perfect lut Dumnezeu si care se fundamenteaza pe Sfinta Scriptura. Ucenicul si apoi urmasul lui la catedrd, Origen, continua linia trasat& de fnaintasii lui si el face deosebirea neta tntre dogma si ceea ce reflect& el despre aceasta. Aceast& destinatie arata sensul clasic spiritual al notiunii de dogma si justificA afirmatia acelor care nu reduc dogma numai la fnvataturile revelate si formulate de Sinoadele Ecumenice, pentra cA fn definitiy si dupa promulgarea dogmei de un Sinod Ecumenic continutul ei este Revelatia si nu for= mularea. Pentru aceasta Origen consider& deja datul revelat ca o dogma cum considerd el invatatura biblicd si apostolicd despre Sf. Treime «cum de Trinitate loquoremur® **), Dupa ce vorbeste despre Sfinta Treime, el arata la ce trebuie s& se limiteze dogma si apoi, tncearcA fn masura_posibilitatilor sale mai mult sub forma de a discuta zare a ceea ce este apofatic in Revelatic. Aceastd nota distinctiva va domina de acum tnainte gtndirea patristicA gi se va consacra si impune tn mod formal prin si de c&tre Sinoadele Ecumenice. Aga c&, noul pe care s=ar pdrea cA fl aduce Sinodul Ecumenic tn cadrul formarii si formularii notiunii de dogma este un lucru cunoscut deoa= rece dogma nu este o noutate, nu este o creare spre a umple un gol simtit tntr-un anumit timp si loc, ci este aceiasi veche si tot= deauna noud si inepuigabila Revelatic. Pe aceasta neschimbabilitate a Revelatici trebuie s& se fundamenteze orice invataturd promul- gata de Bisericd, tn caz contrar, ea nu-si poate aroga dreptul de Baha! Sfintul Vasilie cel Mare, precizeazd acest lucru intr-un mod mai autoritar, nu timid, cum procedau antencendentii lui, poate gi datorita faptului c& el tsi desfasura activitatea dupd finerea pri+ mului Sinod Ecumenic si acordarea libertatii religiei crestine. In tra- tatul sau «Despre Duhul Sfint» el scrie: «Uncle dintre dogmele gi propovaduirile pastrate de Bisericd le avem din ftnvdtdtura scrisd, pe altele insA transmise fn tain’, le-am primit din Traditia Apos= tolilor. Amindoud aceste categorii de dogme si propovAduiri au aceeasi autoritate pentru evlavie. Nimeni nu va obiecta [a aceasta pentru cA nimeni nu cunoaste cit de cit asezAmintele omenesti. Dac& am ineerca s& tnlAturdm obiceiurile nescrise ca neavind mult& importantA nu ne-am da seama cA am pdgubi Evanghelia tn par- tile ei principale. Mai mult, am restringe predicarea [a numele ei gol». El exemplificd aceste afirmatii cu rinduiala Tainelor si con= tinud apoi: «Noi nu ne multumim cu cele pe care le mentioneazd Apostolul sau Evanghelia, ci spunem unele lucruri tnainte, altele pe urmA, ca avind mare putere pentru Tain&d. Ludm aceste lucruri din tnvAtAtura nescrisd». Cine newa tnvdtat cufundarea [a Botez? Renuntarile [a Satan? Din ce serieri stnt? «Nu stat din aceastd fnvataturd nepublicatA si secret& pe care parintii nostri au pase trat-o cu o tAcere nescormonitoare si necurioasA ca _unii care tnvA~ taserd bine acel [ucru de a pAzi in tAcere caracterul grav al Taine= lor’... La fel Apostolii si Parintii, care au stabilit la tnceput cele in legdturd cu Biserica au pastrat in ascuns si tn tAcere, Tainelor demnitatea lor»*), Se relevA aici, rolul important al Sfintei Traditii, mai ales sub «..et instruxit ad predicationem dogmatis ac doctrinae suae, disponens Testa- menti Novi solemnem disciplinam>, 35) Sf, Vasilie cel Mare,

    You might also like