LIMES-UL DACIEL Contributii la cunoasterea sectoarclor Brancovencsti-Cilugiirent gi Cilugireni-Sériifeni (jud. Mures) I Sectoarele specificate in titlu, aparjin porfiunii de nord-est a /imes-ului provinciei Dacia, tot dispozitivul fiind amplasat pe teritoriul judetului Mures, in partea lui rasaritean’. 7 Fai de alte portiuni ale /imes-ului, ccle in discutie nu s-au bucurat de atenfia cuvenitd din partea cercetatorilor mai vechi, sau mai noi. Din grupul cercetatorilor mai vechi, se evidenjiazi numele a trei persoane mai insemnate: JF. Neigebaur, fostul consul al Prusici la Bucuresti, care in cursul anului 1847 a vizitat Marele Principat al Transilvaniei, efectudnd o serie de cercet&ri pe teren, sondaje arheologice in mai multe castre romane din provincia Dacia (intracarpaticd) intre care si castrele de la Brancovenesti, CAlugireni' si Hoghiz*, amplasate pe fimes-ul estic al provinciei. Balazs Orbén, autorul seriei de monografii despre Secuime’, a inclus in opera sa o serie de puncte topografice ce ne intereseazi mai indeaproape, la fel, Gabor Téglés a urmirit majoritatea santurilor si valurilor de aparare din zona piemontan, de vest, a Munjilor Gurghiului si Harghitei, afirmand despre aceasta fair nici un temei solid - originea lor romani‘. Cu toate acestea, el poate fi primul * fn legituri cu rezumatele lui J. F. Neghebaur, ef. Dacien. Aus den Ueberresten des classischen Alterihuns mit besonderer Riicksicht auf Siebenbiirgen, Kronstadt, 1851; J.M. Ackner, Die rémischen Alterthimer und deutschen Burgen in Siebenbiirgen, in JCC, 1, 1856, p. 25 (in cele ce urmeaai: RémAlt); idem, in Transilvania, Beiblatt zum Siebenbiirger Boten, (Mermannstadt), XLII, 1857, p. 170, 2 J, M. Ackner, RémAlt., p. 30. 3 A Szbkleyfold Leirdsa tartinelmi, régészeti, természetrajzi és népismei Szemponthol, v61.1, Pest, 1868, p- 55-60, 122, 124-151, 133-155, 165-166, 198-199, 220: vol. III, Pest, 1869, p, 2 . 58, 101, 124. 125, 195-196; vol. IV, Pest, 1870, p. 20-21, 88-89, 95-96, 149, 153; 182. 192, 204, 208, 214, 217, 219- 220, etc. . . + Veri: A Limes Dacicus két Kiikiilld és Olt Kiizoni részlete Uilvarhely-megye északi és keleti hegységeiben, Oroszfalutél (!) Alsé-Rékosig. tn Archaelogiai Kézleményok, XIX, 1985, p. 5-54; idem, A romaiak végvérai a Harghita-hegység aljan s akeleti hatirvédelem célja és rendszere, in Erdélyi Miizeum, XI, 1986, p. 384 sium. p. 416 si um; idem, Dacia keleti hatérvonaia s annak védebmirendszere a Maros felsé vilgyétil az Olt rdkos-hévizi szorosdig in Brdélyi Mizeum, XVII, 1900, p. 261 si ums p. 313 gi ums Tanulmdn yek Dacia délkeleti hadi szervezetéréil, in. Brtekezéseka Torteneti Tudomdnyok Korébol, XIX, ur. 5, Budapest, 1901; idem, Ujabh abatok Dacia kiilénbizd hatérdllomasairal, in Frdélvi Miizeum. XIX, 1902, p. 149 gi um, idem, A Limes Dacicus igazoldsa, in Akadémiai Ertesité, XVI, 1907, p. S65. si urm. fn privinya caracterului de sistem de aparar: A. Buday, A Szekelyfold romai régészeti feladatai, in Emliskkinyy a Székely Nemzeli Miizeum dtven éves jubil euméra, Sepsiszeatgyirey, 1929, p. 366- 367.140 I. Ferenczi - M. Petica dint: tofi cercet&torii mai vechi, care, inmanunchind elemente de apirare databile in cel putin douk epoci diferite, serie despre un sistem defensiv. Desi, tot pe un figay gresit, observafiile lui G. Téglas au fost completate pe linia Munjilor Gurghiului de inginerul silvic Sandor Latty4k’, Dintre ceilalji cercetitori mai vechi, J. M. Ackner are merite mai ales in Privinja facilitérii investigatiilor arheologice ale lui J. F. Neigebaur in legaturt ou Porfiunea in discufie contribufia este insti, mai putin inscmnati‘. Mai multe observafii originale reflecta seria de publicajii a lui Fr. Miiller’. Un alt cercet&tor de scama, al celei de-a doua jumitiji a secolului al XIX-lea, C. Gooss, intocmeste un repertoriu confindnd rezultatele objinute de J. F. Neigebaur si B. Orban®. J. Ornstein ajunge la concluzia tndrept&fit} c&X intre linia “interioari” a eastrelor si lini elementelor “exterioare”, in general, se poate presupune o distanji de aproximativ 14-15 km (deci o depirtare de un mary obignuit de o jumitate de zi) Ricdnd posibil schimbul santinelelor in cursul aceleeasi zile’. Ultima luare de pozifie sintetica - la nivelul cunostinjelor, viziunii si metodelor de la sfargitul secolului trecut - este reprezentati de dowd capitole ale operei lui P. Kirdly, care, intre altele, se ocupi gi cu problema castrelor, a liniei lor in partea rasdriteana a provinciei Dacia, nedispunand insi de cunogtinte privind elementele de aparare “exterioare™!, Timp de aproape o jumitate de veac au s-a schimbat nimic fn priygaja cercetarii dimes-ului de est al Daciei. Abia in prim4vara anului 1940, un mic colectiv, condus de C. Daicoviciu, format din Al. Ferenczi si M. Macrea, a facut recunoasteri in aceast’ zon4 a liniei de apirare romana, vizitand cateva dintre obiectivele aparfinand /imes-ului de ristrit al provinciei, Aici, uebuie amintit si V. Christescu care s-a ocupat de problema Jimes-ului de risarit al Daciei, ficdnd si o sintezi asupra acestuia, bazfndu-se insi numai pe rezultatele precursorilor, iri si fi intreprins cercetiri pe tren”? Dar investigajiile cele mai complete si mai sistematice de pani acum, vizand aproape intregul traseu al /imes-ului estic al Dacici intracarpatice, se leagi de * Limes-nyomok a "Gérgényi hegyek” -ben (Traces de limes dans les Montagnes de Gérgény), in Dole, VIM, 1917, p. 218-232, * fn JCC.1, 1856, p. 3 si urm. idem, Die Colonien und mititirischen Standlager der Romer in Dacien im heutigen Siebenbiirgen, in JCC, Ml, 1857, p. 65 gi umm. in privinja activitéii Ini J. M.Ackner, cf. ¥ Wollman, Johann Michael Ackner (1782 - 1862). Leben und Werk, Cluj-Napoca, 1982, p, 156-159, 164. * R6merspuren im Osten Siebenbiirgens, in Mitthetlungen der ku.k. CentralCommission zur Fiforschung und Exhaltung der Baudenkmate, Il, 1859, p. 69 si umm. 106 gi arm; 163 si umm * Cf. Studien zur Geographieund Geschichtedes rajanischen Daziens, in Programm desevangelischen Gymnasiums in Schiissburg, 1873/1874; idem, Chronik der archiiologischen Funde Siebenbiirgens, in AVS1, XII, 1876, (ext) ° Aravennai geographus ismeretien daciai ttvonala, ia ArchErt, XVI, 1897, p. 391-394; iden, Zur Bestimmung der Grenzen Daziens in Siebenbiirgen, Szamosiljvar, 1898. * Veuk: Dacia Provincia Augusti, vol. I, Nagybecskerek, 1893, p. 419-412, 423.424; vol. Il, 1894, p. 29-30. NC. Daicoviciu, Newe Miweiungen aus Dazien, in Dacia, VII-VIIL, 1937-1940 (1941), XXITL Dakiscke und rémische Reste im Szeklerland. p. 318 si urm 2 Istoria militard a Daciei romane, Bucurosti, 1937, p. 117-121Limes-ul Daciei 141 numele lui Paulovics Istvan care, in intervalele de timp 9-30 iulie si 17-29 august 1942, a trecut pe la toate elementele majore (castre) situate iatre fortificafiile de la Orheiul Bistriei (jud. Bistrija-Nisiiud) si Brejcu Gud. Covasna). Cu aceasti ocazie, el a fixat pe harta veche austriac’ la scara 1: 25000 (uneori nu fara erori), elementele descoperite pe teren, concluziile lui Paulovics oferind o privire de ansamblu asupra intregului dispozitiv cuprins intre cele doud localitafi amintite (vezi nota 32.) Aga cum se desprinde din rezultatele cercetarilor referitoare 1a linia “exterioara” a apararii, linia tugaurilor din nord-vestul si nordul Transilvanici, incepand din imprejurimile castrului de la Cagei (jud. Cluj) si anume de la “Tagla” de la Paleusa (sau “Muncelul SiliscSi”, 708m) a putut fi urmarit la aproximativ 12-13. km nord fali de valea Somesului Mare, paralel cu aceasta, respectiv fala de castrul de da lisiua (jud. Bistrija-Nasiud), pana la “Roata lui Tudoran” de la Salva, din “gura” viii Salduyei fn dreptul localitifii actuale Nastud, linia de turnuri pare si se risfring% spre sud-sud-est, trecind peste “Dealul Cetatii” de la Sarajel si cel cu acelasi nume deasupra orasului Bistrija, apoi peste “Varful Magurii” ce se inalja intre valea Sieului si cea a Budacului, intre localitafile actuale Domnesti, Bubug gi Simionegti, peste burgus-ul de la Domnesti, peste turnurile descoperite pe “Dealul Zburatorilor” (568m), ce se ridicd intre Jeica, Pintic si Posmus, peste ruina de turn ce se afla la sud de Sieuj, respectiv la nord de satul Uila, pe “Dealul Paget” (684m) peste burgus-ul presupus la nord din valea Luyului intre Monor gi Batog (pe baza materialului ceramic din colecfia prof. M. Campeanu - in patrimoniul Complexului muzeal judejean Mures)"* fn continuare, linia trece peste turnul de forma inelari de pe “Dealul Brinistc” (692m), de pe Ceritoriul localitatii Monor (jud. Bistrija-Nastud), de unde se vede pan’ la cele dowd tumuri de la Sirajel (distanta in linie dreaptt dintre ele fiind de aproape 26 km (!) gi, in sfargit, peste ruina (?) de dimensiuni considerabile, de pe “Coasta Mare”, de langt Sacalu de Padure. (Aceast& ruini, in cazul nu este un tumul, se afli la o distanta relativ redusi fafa de castrul Brancovenesti, din valea Muregului.) Seria clementclor de aparare, incepaind cu tumul de pe “Dealul Zburatorilor” sunt amplasate pe coama prelungi a Culmei Sicului, parte constitutiva a Subcarpatilor interni, partea ei sudicd termindndu-se exact la o oarecare ingustare a viii Muregului, la Brancovenesti'’. De aici, urmeazi clementele de aparare detectate pe linia celor doua sectoare cu pricina, fnainte de a prezenta aceste vestigii mai mult sau mai pufin pregnante pe © Pentru elementele de apiirarc de pe aceastit linie, ef. I. Ferenczi, Coniibupii la topografia arkeologicé a Culmei Ciceutui (jud, Bistrita-Nasdud), in File de Istorie, Bistrita, 1, 1971, p. 73-83, idem, Cercotiri sirezultate noi pe limesul denord of Dacieiromane, in Filede Istorie, M1, 1972, p. 37-46; G. Ferenczi, I. Ferenczi $i A. Baias, Investigagit noi pe limesul de nord sidenord-est al Daciei Porolissensis, in File de Istorie, I, 1974, p. 181-188. WV, Laxiit, in Marisia, VI. 1976, p. 706. © Vezi: I, Ferenczi, Limesul Daciet Porolissensis intre Valea Zagreé si Valea Murepulut, in Sargetia, TI, 1974-1975. p. 285-289.142 1. Ferenczi - M. Patch teren, este necesar si ne ocupim pujin cu aspectele geomorfologice ale fagiei de pamnt in care ele fusesera dispuse. Ea se poate impirjii in trei_ zone ‘incte: 1. Mun{ii vulcanici (Calimani si Gurghiului); 2. o parte a Subcarpatilor Transilvaniei; 3. zonele marginale, central-ristritenc ale Podigului ‘Transilvaniei. 1. Muntii vulcanici Cilimani si Gurghiului a) Dup& cum este bine cunoscut, marea depresiune a Transilvaniei, cu 0 suprafaji destul de accidentat&, este inconjurati dinspre est de o ram& muntoast formata din cutele paralele ale Carpatilor Orientali. {n partea vesticX a acestei catene de munfi, ca un fel de “ciptuscalX” se intinde lanjul neoeruptiy al Carpatilor Ras&riteni, format din Mun{ii Climani, Gurghiului si Harghitci. Acestia se extind din sudul Depresiunii Domelor, pana dincolo de Defileul Oltului, de la Tugnad, pe o lungime aproximativ 150 km si o lafime ce variazd intre 25-50 km. Muntii CAlimani prezinti cele mai mari inaljimi ale masivelor vulcanice din tofi Carpatii, culminand cu Pietrosul CAlimanilor (2102m). Celelalte masive au gi cle indljimi apreciabile: Harghita-Madaras-1801m, Saca-1776m. fn general, relieful Muntilor CAlimani, Gurghiului si Hargbitei pune in evidenyi dou& mari trepte de relief: conurile vulcanilor si platourile de la poalcle acestora'. {naltimea mare gi relativ buna conservare a reliefului vulcanilor se datoresc varstei recente a manifestirilor vulcanice din al treilea ciclu de eruptie, paliocen-cuatemar, care au generat conurile vulcanice actuale. Aliniate dupi un sistem de fracturi, aptrute in zona de contact a Carpatilor Orientali cu Depresiunea Transivaniei, conurile vulcanice, de dimensiuni foarte variate au luat nagtere fn urma mai multor faze de efuziuni si explozii, formandu-se astfel stratovulcani bogaji fa lave, cu sau fara crater. Pot fi reconstituite 15 cratere si caldere: doua in C&limani, cinci in Munqii Gurghiului gi opt in Harghita. Cele trei caldere cu diametrul intre 7 si 13 km, Calimani, Fincel-Lapugna si Luci, au apirut in urma unor explozii si pribusiri Agentii extemi au modificat relieful inifial. Aga au aparut vai de diferite tipuri ce separa planezele triunghiulare sau trapezoidale, aflate in prezent adesea in curs de, fragmentare, din cauza croziunii exercitate de 0 refea hidrograficé din ce in ce mai ramificati. Au fost dezgolite numeroase corpuri intrusive (neckuri, dykeuri, apofize) mai cu seama in ariile craterelor. Curgerile de lavd si fenomenele postvulcanice fntregesc imaginea unui relif vulcanic complex si variat. Vezi: P. Cotet, C. Martininc, Geomorfologia. din vol. Morfologia geograficé a Republici Populare Roméne,1. Geografia fzicd, Bucuresti, 1960, p. 209, 211, fig. $4 (Bloc-diagrami general in Carpatii Orientali gi unitéile morfo-structurale tnvecinate); P. Cote, Geomorfologia Romaniei, Bucuresti, 1973, p. 171-173 (inclusiv fig. 68-69), p. 202-205: este vorba de subdivizinnile geomorfologice de P. Cotet pe fig. 93 A cu ne I gi Ia; cf. Harta geologica a Republicii Socialise Romdnia (in continuare HGR, scata 1: 200000, foaia 12, To pli} a, 1 - 35 - VIII, Bucuresti, 1968, p. 14-15 ) redactori explicatie: G. Alexandrescu, G. Muresan, S. Peltz, M. Sindulescu; W. Schreiber, Munjii vuleanici Calimani, Gurghie, Harghita, in Geografia Roméniei, Hl Carpayii Romanesti si Depresiunea Transilvaniei, Bucuresti, 1987, p. HI-119.Limes-ul Dacici 143 Platourile vuleanice mult mai extinse fn partea vesticd a masivelor, conteri lanfului erupriv un crater asimetric. indllimea acestora scade de la nord spre sud. de la 1.400-1.600 m la 750-950 m. Din punct de vedere morfologic, platourile vulcanice se prezinté sub forma unor supratele usor ondulate, care contrasteava cu vaile adancite. Spre Podigul Transilvanici se dezvolt abrupturi sub care sau format piemonturi si glacisuri (de cx. “Pialra Orjovei” - 970 m, niuntele “Bechoei" - 1.079 m) Hipsometria si drientarea masivelor se risfring puternic asupra climei. Muntii Calimani, Gurghiu si Harghita apartin subetajului climatic al muntilor mijlocii si scunzi. Doar varfurile si culmile situate la peste 1700-1800 mi altitudine sunt cuprinse in etajul climatic al muntilor iaalti. Masivii muntosi determina migearea maselor de aer oceanic in calea cirora se interpune yi 0 nebulozitate accentuath Precipitapiile sunt mai abundente pe versaniii vestici, expusi circulafici de vest si aord-vest, unde se inregistreazA valori medii anuale de 700-1.200 mm yi chiar pant la 1400 mm in Munjii Calimani. Stratul de vipad’ se mentine, ia medie, 80-120 tile pe platourile vulcanice, ajungand la aproape 200 de zile in gona inalti a Calimanilor Precipitajiile abundente si permeabilitatea redusi a rocilor andezitice au determinat © intensitate relativ ridicati a refelei hidrografice 7, care depigeste 2 si chiar 3 kmvkmn?: Tipul de regim hidrie intalnit in lanjul neoruptiv este accla de ape mari de primavard yi viituri de vara si iarnd. Alimentaica retelei de rauri este pluvio-nivali. Permeabilitatea mare a piroclastitelor din platourile vuleanice permite infiltrajii ridicate, ceea ce determin’ o sciidere a scurperii superficiale gi peneza unor strate acvifere locale. Munfii Calimani, Gurghiului gi Harghitei sunt si astizi ined bine impiduriqi, existeaja marilor diferenje de altitudine explicdnd si prezenta mai multor ctaje forestiere: paduri de gorun in zonele mai joase. cu expozitie sudici yi vestica paduri montane de fag, pe versantii vestici, sudici si nordici ai masivelor, piduri in amestec de fag, brad, molid si intinse piduri de molid care dominé la peste 1.200-1.300 m. cobordnd pe versantii estici pana la marginea depresiunilor inuracarpatice. Deasupra limitei superioare a padurilor - 1./00-1.800 mi se dezvolti tuftiiguri_ subalpine. Se poate spune - pe buni dreptate - eX lantul neoeruptiv sudic, prin gener’ si prin numeroasele clemente ale peisajului geografic, in general se prezinth destul de si, la o analizé mai detaliali, se constatt o diferentiere spatiala alata unor elemente geografice < alcituirea petrografici, morfologic, invelis bivpedologic, caracteristici climatice gi hidrografice - cat si a peisajului in ansamblu. Acest lant vulcanic se poate devia in trei subunitaji: Muntii Cilimani, Mantii Gurghiului si Muntii Marghitei, cu precizarca cA, Munjii Gurghiului, prezentand 0 cierogenitate relativi a mai multor elemente ale peisajului geografic, constituie de fapt un masiv de tranzitic, ale cimui parti sudice (de care momentan nu ne ocupim) se aseammn% mult en Muntit Harghitei, care nici ei nu constituic subiectul anlizei noastre "1 van, ‘ografia apelor Romania’, Bucuresti, 1972144 I. Ferenczi - M. Petica Munfii Ca&alimani se ridicd la nord-nord-est de sectorul de limes dintre Brancovenesti gi Cilugireni, reprezenténd cel mai inalt si mai impundtor masiv vulcanic din {ard, masivitatea lui fiind accentuaté de prezen{a unor depresiuni marginale. in vest, platoul vulcanic sc ridici deasupra Piemontului Calimanilor, limita trecnd pe la 800-1.000 m. Limita nordic’ coincide cu cea a culoarului Bargaiclor, ingloband micul masiv “Dealul Pietrei” (1.167 m). Astfel, Defileul Bistrifei apartine Calimanilor, in timp ce Depresiunea Colibija apare inte Muntii Calimani si Muni Bargiului, aparfinand acestora din urma. In amonte de aceastA depresiune, limita trece pe la Izvoru Lung, apoi pe la izvoarele Domnisoarei, de unde urmireste contactul masivului yulcanic cu Depresiunea Domelor, pe aliniamentul localitafilor Gura Haitii, Coverca, Paltinis si Drigoiasa, marginca vesticd a Depresiunii Bilbor si cursul inferior a rauleqului Toplita. fn sud, defileul Muresului fi separi de Muntii Gurghiului. fn aceste limite, culmea CHlimanilor se intinde de la vest la est, pe o distan{4 se aproximativ 50 km (!), alcdtuind un “baraj” natural aproape de netrecut! Uriasa “cupola” a Calimanilor culminénd cu varful “Pietrosul” (2.102 m), domini fntregul masiy.. fn plus, in partea central se deschide marea calderi cu un diametrul de 10 km gi 0 adancime relativa de 500-800 m, deschis& prin eroziune, spre nord, in pariul Neagra. Marginea de risrit a calderei este marcati de varfurile “Iezerul Calimanului” si “Caiman” (cunoscute si sub denumirile “Caliman Izvor” si “Caliman Cerbuc”), ambele uecdnd de 2.000 m altitudine. fn partca esticé a calderei se intind platourile structurale inalte, ce coboara lin spre est, de la peste 2.000 m, la aproximativ 1.400 m. Spre sud, muntele coboari tn trepte citre defileul Muresului, remarcdndu-se suprafaja structuralé de 1.050-1.150 m’*. Spre vest. creasta coboari pind sub 1.600 m in “Covata Tihului”, pentru a urca apoi din nou, atingind fa varful “Bistricioru” - 1.990 m. 7 Platourile vulcanice se dezvolt4 mai mult in vestul Munjilor CAlimani, dar sunt pujin tipice, desfagurandu-se sub forma unor culmi alungite, aflate la o altitudine de 1.500-1.000 m, acesta despirjind ydile ce coboari radiar de sub “Dealu Negru”. Acesta are forma unei culmi plate, usor ondulate, de pind la 2 km litime, cu aspect de platou, culmindnd in “Poiana Cofii” (1.590 m). Fafa de Munjii Gurghiului si Harghitei, Masivul Calimani se deosebeste prin rispindirea mare a piroclasditelor primare, care ating grosimea de zcci si chiar sute ‘de metri. Fiind puternic cimentate, ele se remarcé gi in morfologia masivului, dind forme caracteristice de ace, turnuri, colfi etc., asa cum apar pe virfurile “Lucaciu”, Doisprezece Apostoli, “Pietrele Ro i “Tihu”. Prin dezagregare intensa, la baza stancilor reziduale s-au acumulat trene de grohotiguri, la caro se adaugi fn zona inalté si cAmpuri de blocuri, gencrate de un climat periglaciar. Tot atatea elemente care fac din Munjii Calimani o zon& aproape de netrecut pentm orice oaste inamic’. Datorit4 in§ljimii apreciabile, in Munjii Calimani s-au dezvoltat si forme de relief glaciare, semnalate inci din 1947. Mai recent, au fost descrise circuri sub “Richitis "CE Vint. d ihiilescu, Carpajii Sud-estici, Bucuresti, 1963.Limes-ul_Dacici : 145 “Pietrosul” si “Bistriciorw””. fn zona inalti, pe platourile situate la peste 1.700-1.800 m, ice sunt gi astizi aspre. Aici se taregistreazi temperaturile medii cele mai scizute ale intregului lany vulcanic (0..-2°C), iemi lungi, precipitatii bogate (1000-1400 mm), sub 40 de zile senine pe an si vanturi puternice, cu viteze medii de 5-10 m/sec., dar care pot depisi 40 m/sec. P&durile urc& pin% la 1.800 m pe versantul sudic si pani la 1.700-1.750 m pe cel nordic al culmii principale, atingand inAljimi superioare sub “Iezeru Calimanului” cca. 1.900 m. La limita superioara a padurii se remarc& aparitia masiva a zambrului (Pinus cembra), care int in amestec atét cu molidul, cat si cu jneapanul. Subunitatea montantaa Muntilor Gurghiului se intinde la sud de defileul Muresului, pani la pasul Sicas gi valea Sicasiu. Pe latura de vest Muntii Gurghiului sunt delimitati, fafi de Piemontul Gurghiului, pe linia localit3tilor Bistra Muresului, Glajirie, [banesti si Eremitu, printr-o denivelare clara de 250-400 m. In continuare, limita cste alc&tuit’ de contactul cu depresiunile Sovata-Praid-Corund, desi platourile de aglomerate “Becheci” (1.079 m ), “Piatra Siclodului” (1.025 m), “Piatra Cusmedului” sau “Piatra Mica” (998 m), “Firtugu’’ (1.062 m), “Silas” (986 m) se desfigoard gi in vestul lor. fn Muntii Gurghiului se insira pe o distana de peste 60 km, de Ja nord-nord-vest, la sud-sud-est, mai multe masive vulcanice c&rora li se al&turi, pe latura vestici, platoul vulcanic. fn nord, masivul Fancel-Lapusna (1.684 m), impresioneazi prin prezenta resturilor unei iri imense cu diametrul de cca. 13 km, care initial a avul a adincime de 300 m, ajungand -pe alocuri la 500 m, prin eroziunea exercitati de pitaiele care alcXtuiesc izvoarele Gurghiului (Fancelu, LApugna, Creanga Alba etc.) Spre sud, urmeazi conul Saca-Tatarca, avind un crater bine conservat, cu un diametru de 4,5 km 9 adaacime de 300-400 m, drenat spre nord de “Pardul Secagului” (sau “Secuiului”). Varful “Saca” (1.776 m), abrupt ciitre est, constitu cea mai mare indltime a Muntilor Gurghiului Rejeaua radiar-divergent4 pastreazi c&teva plante frumoase. Platoul vulcanic situat tn vestul conurilor, imbract aspecte diferite in partea de nord gi cea de sud. in nord, este mai inalt (900-1.200 m), avand aspectul unor glacisuri structurale puternic fragmentate. Aglomeratele vulcanice se caracterizeazi printr-o componenti mai cterogena, remarcdndu-se procentul ridicat al buciilor de andezite’®, Padurile ocupi gi acum suprafafe fntinse, depagind uncori 70% din suprafaga comunelor (ex. Ibinesti). Ele urcX, in general, gi pe culmi fnalte oprindu-se doar sub varful “Saca”, la 1.650-1.700 m. b) fntucat conform teoriei binccunoscute - “Talsperre”, a cercettorului german Alfred von Domaszewski, castrele de grani{ avuseseri misiunea de a bara vile mai '° L, Somegan, Urmeglaciare tn Mungii Caliman in. BSRRG ,L1, 1932, (1933); Tr. Naum, Complexut de modelare nivo-glaciard din Munfit Célimani, in Analele Universitépii din Bucuresti, Seria geografie, XIX, 1970. * CE. 1. Grigore, Siudin geotogic si petrograjic asupra Munjilor Gurghiutui, Bucuresti, 1957146 1. Fereneai - M. Petich importante ce iegeau din munfii inconjuritori Depresiunii Transilvaniei, este necesar s% ne ocupim pe scum si de problema defileului Muregului. Acest defileu cu o lungime de cca, 34 km, desparte Munfii Calimani de Munjii Gurghiului, intizandu- se intre localitatile Calimanel si Bistra Muregului!. Valea transversal, taiatd aproape in totalitatca ei in materiale vulcanice, dateazX probabil din perioada eruptiilor. Majoritatea covagitoare a cercetatorilor zonei admit existenfa unei legaturi aproape permanente intre Depresiunea Giurgeului si Depresiunea Transilvanici, facilitate de existen{a unor falii si mici bazine tectonice. Nu exist tnc% o reconstituire exact a fenomenelor petrecute in timpul principalelor perioade de eruptii vulcanice. Existen{a unuia sau a mai multor baraje vulcanice este tasi acceptataé de L. Somegan, Vint. Mibfilescu, N. Orghida Tr. Naum". Prin revirsarea lacurilor din Depresiunea Giurgeului gi eroziunea regresivi, valea Muregului a continuat si functioncze, poate, pe sectoare, pand la drenarea definitiva a lacurilor in cuaternar. . Valea transversali a Muregului, impracticabil®> pint la construiren gosclei nationale din a doua jumatate a secolului trecut, cuprinde sectoare inguste (Tamita, Leu), determinate de regulX, de aparijia lavelor mai dure in versantul drept si de existen{a unor sectoare de stripungere. Ele alterneaz& cu bazinele de eroziune si tectonice (Ciobotani-Vargani, Strinceni, Lunca Bradului, R&stolita), constituind gi convergenje hidrografice. Terasele fluviatile, mai extinse in bazinele depresionale si Ja extremit&jile defileului se dispun in patru trepte, la 40-50 m, 20-22 m, 10 m si 1-2 m altitudine relativa. Din cauza altitudinii joase (500-650 m), defileul constituie din punct de vedere termic un tentacul al zonei deluroase din vest, temperaturile medii anuale de 6-8°C menfindndu-se pant la est de localitatea Lunca Bradului. fn defileu masele de acr din vest se ridic&, dar se gi accelereazX din cauza ingustirii treptate a viii, determinand precipitafii mai bogate (1000 mm/an la Ristolifa) si o scurgere medie de 575 moi/an. Pe ambii versan{i predominit padurile de fag in amestec cu alte foioase, ora siPodi ia de trecere dintre zona montani ul -Depresiunea Transilvaniei- 2 W. Schreiber, op.cit, p. 118 M. Grigore, Nefileuri, chei sivai de tip canton in Roménia, Bucuresti 1989, p, 124-133, * Ibidem. * Viiile transversale din Roménia, Bucuresti, 1969 * Defiteu! Muresului Toplia-Deda, in Lucraré stiintifice, Seria geografie, Inst. Pedagogic Oradea, Oradea, 1972 * Porjiuni de gosea din defileul Muresului de la Toplija ta Deda a fost construit numai prin anii 1880-1885, iar sectoril de cale ferati Deda-Ciceu a fost terminal sii mai térzin, abia in anul 1909, Pang atunci, comunicatiile intre partile riséritene ale Marii Depresiuni a Teansilvanici $i Depresiunea Giurgeului se ficoau cu mari groutati, pe jos gi clare, pe ciirari de muunte. Vezi A. G. Gociman, Industria sicomertul fernutué din bazinul Muresutui superior, Cluj, 1929. p. 26, 28, 280, 287-288. Asupra acestei Inceiei, ne- a atras atentia directom! pensionar de muzeu (Odotheiul Secuiese) Géza Ferenczi, pentru care-i mulyumim Si pe aceastii caleLimes-ul Daciei 147 zona Subcarpafilor Transilvaniei fn literatura de specialitate geograficd - pe bund dreptate - se susfine gi se argumenteazi existenta unei fasii deluroase, de “echilibru geografic”, intre Podigul ‘Transilvaniei si mun{ii vulcanici din Carpafii Orientali* Subcarpajii Transilvaniei se definesc prin mai multe trisituri obicctive, care justified atét delimitarca lor spafiali, cat gi atribuirea calificativului de Subcarpafi Structura geologic’, criteriul cel mai controversat al analizei geografice asupra acestor Subcarpafi, este formati din cute de cuyerturaé (anticlinale, sinclinale, stripungeri diapire), cu o dezyoltare normal&. Cutele fnvecinate mungilor sunt bine dezvoltate, desfigurandu-se pe distante longitudinale mari. Ele prezintt deformari_ lo- cale din cauza simburilor de sare formati pe linii de falii (Praid-Sovata), ori in urma dislocirilor disjunctive care au afectat depozitele mio-pliocene (in lungul viii Gurghiului, la Jabenita). C&tre interiorul Depresiunii Transilvaniei, cutele normale sufera modificiri si coborari, inchideri periclinate relative, luand aspectul de brahianticlinale, structuri specifice Podisului Transilvanici (ex. Vargata, Fanténela etc.) Aloituirea petrografict este dominati de mare, nisipuri gi conglomerate, precum si de orizontuti subtiri de tufuri vulcanice. Ea este tipicd pentru zonele precarpatice. De prezenta acestor strate sunt legate zacimintcle de sare de la: Praid, Sovata, Jabenifa, Ideciu etc. In concordanji cu dezvoltarea spatial’ longitudinal si cu alternanta cutelor pozitive si negative din sistemul structurilor mio-pliocene, invecinate Muntilor Gurghiului, cu varietatea petrograficA si cu intensitatea si modul diferentiat de actiune al proceselor modelatoare, s-a dezvoltat o morfologie tipicd subcarpatic’. Ea se compune din girul depresiunilor subcarpatice (submontane) Corund-Praid-Sovata, cu o prelugire in form% de culoar pant in valea Nirajului Mare (est Eremitu) - si Valenii de Mures. Dealurile inalte subcarpatice, frecvent cu peste 800 m altitudine “Piatra Siclodului” (1.025 M), “Becheci” (1.079 m) “Osoiu” (739 m), la vest de Glajarie), formeazi o adevarat’ “cununa” de fnaljimi in vestul depresiunilor submontanc, fiind insofiti de fronturi abrupte de cuest&X citre depre siunile izoclinale intracolinare dinspre partea de apus,Partea lor superioaraé este do minat& de suprafefte, brdic si abrupturi struc turale, iar versanjii au fost de glacisuri prelungi, incircate cu deluvii groase. Pe alocuri se mai pistreazi resturi din cuvertura aglomeratelor vulcanice (Siclod, Becheci) sau din pietrigurile vechilor picmonturi (Osoiu). : Piduri de fag in amestee cu gorun, carpen gi plop, acoperd varfurile, glacisurile si pedimentele laterale Cf. Gr. Posea, Problema Subcarpatilor in Transilvania, in Natura, seria geologici-geografici, 4, 1968, I. Mac, Subcarpayié Transilvanied dintre Mures $i Olt. Stadiu geomorfologic, Bucuresti, 1972; m, Subcarpatii Transilvaniei, in Geografia Romdniei, Ill. Carpatii Roménesti si Depresiunea Transilvaniei, Bucuresti, 1987, p. 594-603.148 I. Ferenczi - M. Peticd Depresiunile intracolinare adaptate parjial la structuri, formeai impreuni cu culoarele de vale gi curmiturile de legitur un uluc ingust, urmat de ciile de comunicafie, Cea mai dezvoltati este Depresiunea Reghin, unde luncile si terasele Muresului si Gurghiului formeazi 0 adevaratt “campie”. Celelalte depresiuni sunt mici (Magherani, jud. Mures, Atid, jud. Harghita), intalnindu-se mari aluneciri de teren Dealurile scunde, de 400-600 m, care inchid depresiunile intracolinare sunt nivelate, avand aspect “poderee”, ocupate cu piiduri de foioase, ori de interfluvii inguste, marginite de versan{i modelati prin vai de deraziune, ravenc si torenti care actualmente degradeazA suprafaja de teren (ex. la Bezid). Contactul Subcarpafilor transilvineni cu podigul nu este numai unul tectoaic, marcat de trecerea evidentd de la cutele normale la domuri, dar gi morfologic, hidrografic gi de peisaj. Depresiunile Voivodeni (pe Mures), Miercurea Nirajutwi, Sangiorgiul de Padure (pe Tarmava Mica), functioneaz’ ca ari de convergente hidrografice, dar si ca locuri in care rfurile principale igi schimbi direcfiile, dinspre nord-cst - sud-vest clitre vest. Interfluviile care despart viile, de acum net asimetrice, coboara la 400-500 m altitudine. Rezultat material al denudirii unor muni mai vechi decat cei invecinati, ecou tectonic al culatilor si migcarilor epirogenctice din Carpati, al relaxtirilor litostatice din Bazinul Transilvaniei, legaji atl de munte, cat si de podis, dar tn taportusi contradictorii cu structurile yulcanice (discordanj& structural si morfologica) - Subcarpafii Transilvaniei apar ca o unitate geograficd in cadrul Depresiunii ‘Transilvanici. Fi constituic un tip subcarpatic original. Originalitatea contactului cu munfii provine de la raporturile anormale intre formatiunile de bazin si cele vuleanice, in sensul afundérii primelor sub padurca groasi de aglomerate ale platoului vulcanic. Aceast4 cuverturi de roci vulcani ¢, extins’ tentacular mult spre vest, a fost parfial distrusd prin croziune, pundndu-se in eviden{& structurile terfiare gi, corelat cu cle, reliful subcarpatic. Ca wmare, limita dintre munfii vulcanici si Subcarpafi este marcati de abruptul accentuat (300-400 m), din maginea platourilor vulcanice. P&trunderea depresiunilor submontane pe vaile mari, spre interiocul munfilor pistarea aglomeratelor vulcanice pe unele interfluvii din Subcarpati, - explicd sinuozitatea contactului. fa zona care ne intereseazi, aceasta continua pe sub planezele masivului Saca, Saua de la Skcidat (dintre bazinele Tamavei Mici si Nirajul Mare), prelungindu-se intre localititile Campu Cet%ii (pe Niraju Mare) gi Rastolita (pe Mures) Specificitatea Subcarpatilor Transilvaniei deriva si din sculptarea relicfului, Proces demarat prin adancirea inifiali a rdurilor mari in piroclastitele vulcanice pictrigurile picmontane vechi existente pe latura vestick a platourilor de aglomerate In timp ce réurile gi-au menfinut traseul inijial de cugere (est-vest), intersectand structurile terfiare prin adincirea epigeneticd (cpigenczi invers4), arterele secundare s-au_adaptat structurilor tertiare, jucdnd un rol major in definirca structurii morfologice a SubcarpafilorLimes-ul Daciei 149 Asadar, se poate spune ci, in mare parte, relieful subcarpatic transilvanean a luat nagtere pe seama cutelor neogene dezgropate prin eroziune de sub piroclastitele vulcanice. Operatia a fost indeplinita, in mod deosebit, de afluen|ii raurilor mari Astiel, relieful subcarpatic este, mai cu seam, creafia refelelor hidrografice secundare. de aici decurge si tinerefea geomorfologici a acestei zone fati de a altor arii subcarpatice de la noi din fara. Procesul de morfogenezit s-a derulat succesiv in corclatic cu cvolutia nivelelor de baz din regiuni mult mai indepirtate, fapt concretizat in etajarea reliefului Suprafaja de nivelare peritransilvana (in cazul nostru asa-zisa platform’ Lueta) inglobeazi interfluvii mai largi, exhumate de sub aglomerate, cu altitudini intre 600-900 m. Ea reprezint’ zona pidurilor de foicase. Sub acesti treapté, dar incadrate strict in bazinele actualelor refele hidrografice mari, se situcaz& sedimentele de vale, cu aspect de prispe prelungi. Acestea sunt bine pistrate sub masivul Gurghiului de nord”. Ftapa de evolujie cuatemari este materializatA de vaile largi cu terase etajate- 7-8 nivele, lunci intinse, “defilec” ( la Sirijeni) iar pe versanti, de intense procese de alunecare (Magherani), deraziune si revinatie. Trisiturile peisajului subcarpatic sunt condifionate nu numai de relief, dar gi de clima, care se remarc& prin caracteristici submontane de dealuri finak 1 ¢, expuse vanturilor de vest si de nord-vest. Temperatura medic anuald se remarcd prin valori de 7-8°C, in arii depresionare dinspre Podisul Transilvanici (Reghin) si scad la 7°C pe dealurile mai inalte (Becheci, Siclod). fa luna cea mai calda, temperaturile se menfin intre 17-18°C insi in unele bazine depresionare de pe Mures valorile tree de 19°C. Larna, in lunile ianuarie gi februarie se produc cele mai sc4zute temperaturi din cursul anului. Valorile medii oscileazd intre -4 si -6°C, inregistrandu-se adesea valori foarte sciizute. lama apare timpuriu, in luna octombrie si dispare abia la mijlocul lunii mai. Precipitajiile sunt putemnic influenjate de dispozitia perpendiculari a culmilor fai de directia vanturilor de vest (20-22)% gi de prezenja depresiunilor cu aspect de golf in care se realizead cantitafi relativ mari de precipitajii. fn medic, valorile sunt cuprinse intre 700-800 mm/an. fn depresiunile inchise de dealurile inalte subcarpatice, cantitdfile scad la sub 700 mm/an. Variabilitatca neperiodica a cantititilor anuale de precipitafii este reflectatk de valorile ce depisese 650 mm, pentru depresiuni si 800 mm pentru dealuri, cu diferanfa intre ani ploiosi (1192 mm la Gurghiu) gi cei deficitari (537 mm la Gurghiu). fn cazul unei activitayi ciclonice intense s-au inregistrat situajii de excepfic, cantitapile de precipitatii ajungand la 1971mm (Fancelul de Jos) ! Cele mai mari cantititi de api cad vara (200-300 mm), iar ia anotimpul rece sunt cele mai reduse (100-150 mm). Ninsorile cad intr-un numar mare de zile - 25, iar durata stratului de zapada, e de 70 de vile. Este semnificativ faptul ci in luna iunie apare maximul de precipitatii lunare, *7V. Girbacea (Observagii morfologice in partea de nord-est a Podisutui Transitvaniei, in Probleme de geografie, VII. 1960) le denumeste piemontul Gurghiului150) 1 Verenezi - M. Peticé cu yalori cuprinse intre 100-120 mm, Local s-a jnregistrat si un maxim de toamni (48 nim la Reghin). Minimul principal din cursu! anwlui se manifest in luna ianuaric pe dealuri si in februarie in depresiuni. Condiliile petrografice (nisipuri, conglomerate, tufuri, argile, deluvii si argile groase), Climatice si biogcogtafice permit realizarea unor acumuliri bogate de ape sublerane in peisajul zonei subcarpatice, apele curgitoare si | constituie clemente importante Reteaua de rauri apartine la sistemul principal: Mures. Raurile alohtone (Murey, Niraj, Tarnava mic&) s-au dezvoltat ttre marile unit&i_ morfo-structurale impuse de arhitectonica orogeaului gi fragmenteazi perpendicular relieful subcarpatic, situafie alopent regiunilor subcarpatice externe. fn spatiul ariilor depresionare apar convergente hidrografice spre care graviteas4 atat rutile aloltonc, cat si cele autolitone Deasitatea re{elei hidrografice atinge valori intre 0,6 si 08 knvkm?. Panta longitudinala a riului principal Mureg este destul de mici, pe cand la riurile alohtone aceasta alinge uncori 3-5 nv/km. Alimentarea raurilor este. in general, pluvionali, ceea ce se reflecté in aparitia viiturilor mari de primaivart (manie-aprilie) si de vari. Baza geochimicd cu sedimente marine levigate pana la faza sulfaticd, prezen{a lentilelor de gips sia masivelor de sare, constituie factori de seam’ care determin: chimismal apei raurilor. Cu toate ch mincralizarea este mijlocie (150 - 350 mg/l), cantitatea apelor este mult influcnjatt de afluxul de clorur& sodiu la taversarea ronei diapire Caracterul cloralar se pune in eviden{i cu deosebire in perioada debitelor mici, cind predomind alimentarea subterand Masivele de sare din zona subcarpaticd constituie un mediu favorabil dezvolticii lacurilor. Unele lacuri au Juat nastere prin umplerea dolinelor cu aps dulce (Ja Sovata, lacurile Serpilor si Dulce), allele prin procese pseudocarstice: Relieful ialt Iragmentat, infuentele climatice vestice gi cele datorale muntilor limitvofi, la care se asociaz’ subtraseul eterogen, in care nisipurile, gresiile si conglomeratcle (roci pernteabile) au rispindire mare, au constituit’ factori potentiali pentru dezyoltarea pidurilor de stejerete - gorunete cu trecere spre fagete Inversiunile termice, frecvente in depresiunile subcarpatice, fac ca pe anumite scctoare Migetele si ucce pana la platoul vuleanic, iar risinoasele si coboare la nivelul vetrelor joase (G00 m) ale culoarelor de vale. in lungul réurilor nari (Tamaya Mick, in Depresiunea Praid-Sovata, pe Nirajul Mare) se intilneste © vegetafie bogatt de tuned, constituita din salcie, plop si arin, fa numeroasele locuri ia care apar sarea si izvoarele sfirate, muanja roscattl a vegetifici alofile impestrifeazk covorul vegetal ierbos (de ex. la Iebenifa etc,). in cateva locuri din Subcarpatii Transilvanici se glisese specii yi formatiuni vegetule interesate, ca de ex. pidurea de siejari de pe terenurile mildsiinoase de la “Moeiat”, de King Gurghiu. Pe contactul dintre zona muntoasi si Subcarpafi_ are loc interferenta complex a pidurilor de gorunete, Rigele si conifere. fapiul respectiv apare ca 0 conscein{d & contrastelor insemnate de relif, intre vetrele depresionare si curile carstosalineLimes-ul Daciei 151 marginea platoului vulcanic fnalt de 900-1.000 m. fn fasia dealurilor subcarpatice, datorité fragmentarii reliefului, aparitiei capetelor de strate direct la zi si a surselor de api din izvoare, fnveligul de soluri este foarte complex. Subcarpajii Tarnavei Mici(sau ai Praidw 1 u i) se desfasoara din valea Feernic (afluent al Térnavei Mari), pana la valea Nirajului, partea lor de nord caizand pe teritoriul in care se aflé unele dintre clementele de apirare prezentate de noi fn cele ce urmeaza. Patrunderea mult spre vest, a aglomeratelor vulcanice, peste formatiunile neogene, a intirziat dezvoltarea relieful subcarpatic, dar a stimulat aparifia inversiunilor de relief. fn acelasi timp, extinderea in sectorul diaspre Podisul Transivanici a faciesurilor nisipoase si marno- argiloase a determinat formarea unui relief mai mult colinar, dominat insi de procese active de versant (deraziune, alunecri), astfel, in profilul siu morfologic din Depresiunea Praid - Sovata (modelald inu-o cut diapira) si culmea inalta care o inchide (Becheci - Siclod-Firtug), la peste 1.000 m altitudinc. Prin poarta de la S&rajeni, defileul de la Sic&date (rezultat prin captarea efectuat’ de citre Tarnava Mica a unui afluent dirijat spre Niraj si curmaturile inalte Atia, Pauleni), “Tara Praidului” comunic cu celclalte subunitii subcarpatice si de podig. Climatul umed si ricoros, pidurile de gorunate-figete se asociazi spre a defini un peisaj submontan lipic. Partea apuseand, la vest de frontul in&ljimilor subcarpatice, s-a format pe structurile de brahianticlinale gi pe facicsurile petrografice moi. Altitudinca coboara la 500-600 m, iar fragmentarea se accentueazi din cauza indesirii rdurilor autohtone. Subcarpafti Muregului gi Gurghiulni se disting prin doud depresiuni largi: a) Valenii de Muregs la poalele muntilor gi b) Reghinului, intracolinard, cu o largi pia de adunare a apelor si un relif de terase gi glacisuri extinse pe valea Gurghiului pani la Tisieu. Ele sunt despirjite de o mediana deluroasd, Culmea Sieu-Simioara concordat& cu anticlinalul diapir (sarea apare gi la Jabenifa, Ideciu si in alic puncte), menfindndu-se la altitudini de: 700 m (Simioara = “Deal cu $a” - “Sattelburg”, 756 m). Recapitulénd cele prezentate in legatur’ cu conditiile fizico-geografice, putem concluziona cele ce urmeazi: fasia de est-nord-est a judeyului Mures aparyine wmiatoarclor forme: a) unei zone muntoase formate din subfinutul muntilor vulcanici, situat{ pe latura interioar’ a Carpajilor Orientali, b) finutul piemonturilor si subcarpafilor interni ai Transilvaniei; c) unei fasii inguste care alc&tuieste marginea de ristrit'a Podisului Transilvaniei. Toate acestea sunt dispuse in forma de trepte majore ale reliefului. a) Din subfinutul munfilor vulcanici, in “vorlandul” celor dou% sectoare cu pricina cade numai o micd parte a districtului Calimani - Harghita (jumitatea de nord a munjilor C&limani gi aripa de nord a Munfilor Gurghiului, cam in dreptul pasului de in<ime Bucin), districtul cuprinde cel mai masiv lant vulcanic, cu indlfimi ce trec de 1.700 m (Calimani-Pictrosu 2.102 m, Gurghiu-Vf. Saca 1.776 m). {n subgrupa de muni Calimani - Gurghiu suprastructurile sunt reprezentate prin152 I. Merencai - M. Petica aparate vulcanice mari (tip Calimani-Harghita) si podiguri intinse (tip Sovata). {ntre Toplifa gi Deda, raul Mures si-a spat un defileu lung si adinc in acest impuniitor Janj muntos, iar pasurile sunt rare. Aripa de nord a Muntilor Gurghiului se-aflé in continuarea Muntilor Calimani, la sud de Mureg, fiind constituita, in esenfai, din formatiuai vulcanogen- sedimentare. Aparatele vulcanice sunt mai numeroase decat in CXlimani. Astfel Francelul, in care isi are obarsia valea paraului Lapusna, respectiv Gurghiu, uo caracter de tip caldera domina un platou vulcanic (1.000 - 1.200 m) din care face parte si “varful”, mai bine zis “Plaiul Sanjului”. Pe latura de vest a muntilor amintifi se intinde un vast podig a cirui allitudine de la nord la sud, de la 1.200 m pan& la 1.000 m. Acesta este cladit pe formatiuni sedimentare marine cainozoice-neogene, tortoniene cu sarc, sarmaficne si ponticne, ultimele fiind predominante. Cuvertura principali o constituie piroclastitele ce imprim’ podigului un accentuat caracter structural. Podisul este adanc fragmentat de refeaua hidrografica care scoate la zi, in butonier’, chiar masive de sare (la Sovata si Praidy® b. Portiunea mi&rginasi a finutulvi Podiguai Transilvanici = Sub carpafii Transilvanie i, fafi de care zona muntoasi din rdsaritul teritoriului in disculie se ridica foarte brusc, constituic un mare glacis piemontan, scdimentar-cruptiv, strdns legat de rama muntoasd cruptiva”’.Mai este de semnalat prezen{a cdtorva cute anticlinale: i domuri care se arcuiese in zona de contact a Depresiunii Transilvaniei cu Carpafii Orientali, fara a imprima insi nota caracterislicd a acesteia. Acest contact iese fn eviden[4 prin aspectul piemontan al dealurilor, in general domoale gi al depresiunilor cu numeroase convergente si divergenje hidrografice. Acestea se desfigoart tncepand din bazinul raului Bistrija Ardeleand gi pana in bazinul hidrografic al Homoroadelor. Zona Bistrija-Mureg este legat4 fn primul rand, de glacisul piemontan scdimentar-cruptiv al Munjilor Cillimani si ai Gurghiului, cu mici depresiuni de eroziune: Monor, Deda-Brancovenesti, Urisiul de Jos-Serbeni-Cacuciu, Magherani- Bereni. Zona Subcarpatilor (Mures-Tarnava Mare), constituie deci un mare glacis piemontan sedimentar-eruptiv, cu o refea hidrografict tipic piemontanit gi numeroase bazinete de eroziune, cum ar fi de ex., Bazinul Gurghiului, Bazinul Urisiu de Jos- CAcuciu, Magherani-Bereni. Dup& acest fasie ingust4, cu caracter piemontan, mergand spre vest, urmeazit sinutul Podigului Transilvanici care ocupi partea central’t a Bazinului Transilvaniei, coincizind cu zona structural’ a domurilor (cute ovale * CEHGR, Foaia 20. Od oc he i, L - 35-XVI, Bucuresti, 1968, p. 59; redactor: M. Sindulescu, Al. Vasilescu, M. Muresan, Adela Acghir-Radwlescu, T. Bandrabur; acta explicativé de: Al. Vasilescu, M. Muresan, Ileana Popescu, Jana Sandulescu, A. Popescu, T. Bandrabur. Linia diapirului de sare continua in directia nord-nord-est, pe la Gurghiu, prin triunghiul format din vetrele localitijilor Gurghin - Comori - Orgova, pe Ja Ideciu de jos (doud puncte), Brincovenesti (doud Jocuri). fn completare, vezi si TGR, foaia 1. Bis t rita, L - 35 - Vil, Bucuresti, 1967; redactori gi noti explicativi: FI. Marineseu gi 8. Peltz. * P, Cotet, op. ci, p. 270 - 271Limes-ul_ Daciei . 153 cu inclinari de 2-5°)” c) Cea mai mare parte din suprafaja sectorului est-central a Depresiui ‘Transilvaniei, care a fost cercetati de noi, reprezint& portiunea de nord-est si central- esticl a asa-zisului Podig al Tarnavelor. apare ca 0 zona deluroasa, strabatuta de vii cn versun{i povamifi. Colinele, inalte si prelungi, cv alitudini intre 300-350 m, prezint{ ramificajii ortegonale. Departe de acest zoni a Podisului Tamavelor, prin valea lirgita a Muresului, figureazi o portiune din sudul campiei Transilvanici, zona de sud-est, numiti Campia Murcgului. © caracteristict a principalelor vai ce stribat intreaga arie geograficd central, este asimetria acestora, terasele cele mai inalte find amplasate pe malul stdng al acestor vai, Muresul cu afluentii sai Nirajul si Tarmmava Mica. La intrarea in Depresiunca Transilvanici, vaile raurilor se ingusteazi, de ex. Valea Lutului intre Monor gi Batog, valea Muregului intre Brancoven gi Ideciu de Jos, valea Gurghiului fntre localitatea cu acelasi nume gi Solovistru, valea ‘Tamavei Mici intre Sovata si Sarajeni, ingustarea lor datorandu-se strabaterii zonei arcuite a structurilor diapire. Excepténd zona muntoas{ propriu-zisd, teritoriul cercetat este relativ complex morfologi si structural. in nord, el este format din Culmea Sicului, prelungita spre sud pani aproape de Chiherul de Sus, intrerupti de céteva mici depresiuni crozionale si suucturale (Batos, Gurghiu, Urisin de Jos-CXcuciu), vai largi cu terase, intre care valea Lutului fn aval de Batos, Muregul, Gurghiul, Nirajul fn aval de Eremitu, si Tamava Mica in aval de Sarajeni, sunt mai evoluate. Climatu! este relativ cald si umed"', cu veri gi toamne calde. Mascle de aer fronturile climatice din nord-vest si vest produc precipitatii care depigesc uneori chiar 800 mm anual. Temperatura medie anual inregistreaza 7,9 - 2°C la Sovata. De aici predominarea padurilor de fag. Solurile dominante sunt cele de pidure podzolite, dezvoltate mai ales pe’ argile sau marne neogene. in cele ce urmeazi vom prezenta succint, inainténd dinspre nord-nord-vest spre sud-sud-est, elementele de cele mai diferite tipuri ale primei linii de aparare depistate cu ocazia investigajiilor noastre efectuate in yara anului 1979. Tntrucat castrele de la Brécovenesti, Cilugireni gi Sirijeni au fost prezentate relativ detaliat de Istvan Paulovics®, cu ele, deocamdaté, nu ne vom ocupa mai pe larg. La toate cele tei castre s-au efectuat ulterior sXpaturi arheologice mai mari sau mai mici, puse in legitur’ cu investigarea /imes-ulni de nord-est al Daciei, la care ne vom referi la locul potrivit. Primul obiectiv de mare insemnatate pe care este necesar s-1 amintim, fiind CF. P. Cotet, C. Martinine, op. cit., p. 230-232; HGR, foaia 19.T g. Mure 5,L - 35 - XI, 1968, p. 8-9; radeactori si nota explicativi: Fl, Marineseu, A. Popescu. 51 Cf Iu. Al. Demidovici, M. lancu, T. Morariu, I. N. Oleinikov, Al. Savu, I. Sarcu, cap. Ratonarea fizico-geograficd, din Monografia geograficé a R.P.R,, vol. 1, pag, 649-652. » Dacia kelew hatdrvonala és az uigynevezett “dk eziéstkincsek” 23-27, 32-38, 38-43. Bucures154 I, Ferenczi - M. Peticd situat la est de valea Lujului, pe teritoriul conmmei Monor (jud. Bistrija-N&siud), ce face lagatura spre castrul de la Orheiul Bistrifei, respectiv spre cel de la Iligua, este ruina unui tum relativ mare, de forma inelar4, obignuitd si pe alte sectoare a primei linii de ap&rare. El are un diametru de 10 m, coroana “valului” are o inaljime relativa de 0,9-1,0 m, fiind amplasat fntr-o pidure deasi, deasupra aflandu- se o boma de triangulatie”, marcand cota 692 m. Numele dealului aparfindnd Culmei Sieului este foarte scmnificativ: “Brinigte”. Acest clement a fost probabil, antena indreptati spre nord-nord-vest a castrului de la Brincovenesti, avand legituri vizuald pani departe, spre cele doud tumuri de la Surajel-"Dealul CetXii* (ud. Bistrija-Nasiud), descoperite prin stpitura lui N. Vlassa si St. Danili’*, distanja dintre ele fiind de aproape 26 km in linic dreapti! Existena tumului de la Monor-"Briniste”, neverificat prin sipXturi, constituie aproape sigur proximul punct cercetat in vara anului 1962, “Coasta Mare” de la Sacalul de Padure (com. Brancovenesti, jud. Mures), elemente din linia de aparare exterioard. Aici, fntr-un varf de deal, situat in raza localitaii amintitc, cxistd o movila artificiala (?) in form& de segment de glob, de dimensiuni considerabile, amplasaté int-o padure deasd de stejar. Pe suprafafa ei nu se poate observa nici © urmii arheologicl. Desi punctul este amplasat pe linie, pani la efectuarea unor s&pituri de control trebuie sX riméni in sfera presupunerilor. De aici gi pan’ la castrul Brancovenesti nu am reugit sé descoperim alte urme ce ne intereseaza Menfionaim, c& nu am reugit incd sf depistim locul presupusului burgus, din defileul pardului Luy, ce trebuie ciutat, probabil, iatre Monor si Batos”. I. Sectorul Brancovenesti-Calugareni fn valea Muregului, in amontc de Brdncovenesti, deocamdatd nu am reugit sk descoperim nici un clement fnaintat al primei linii de apirare** 1. Primul obiectiv (presupus), care se incadreaz4 in rdndul elementelor de ® Ficdnd parte din seria tumurilor agezare pe porfiunea de limes dintre portiunea Bistrifei, ea a fost mentionaté gi fnte-o alté lucrare, of. I, Ferenczi, in Sargetia, XI-XU, 1974-1975, p. 287 * In privinta acestora, vezi: in SCVZ 18, 3, 1967. p. 525; 20, 3, 1969, p: 481, nr. 64; N. Viassa, $t. Danila, Sépaturite arhcologice dela Séraei, in Materiale, VIM, 1962, p. 341, 346; St. Dainili, Contribugi privind uncle cercetiri din nord-estul Transivaniei, in File de istorie, I, 1972, p. 85-87, idem, Cronica Sondajelor si sapéturilor arheologice efectuate pe teritoriul judojului Bisirita-Niiséud in perioda 1953-1973, in File de istorie, IM, 1974, p. 457, 466. * Multe fragmente ceramice romane, adunate de pe suprafaa presupusului bre-gus amplasat undeva intre Monor si Batog, le-am vizut, pe vemuri, in fosta colectie gcolard de la Dedrad, constituité de MM. CAmpeanu; cf. I. Ferenczi, a Sargetia, XI-XIL, 1974-1975, p. 287, cu nota 15; M. Peticd, Colectia “Prof Mikait M. Campeanu” din Dedral, in Marisia, VII, 1977, p. 449-455. % Cf. I, Foronczi - M, Poticd, op. cit, p. 568-569 unde consenmiim ci JF. Neigebaur pomencste, pe baza unor afurmapii ficute de alfi, de pe teritoriul comunei Deda, de 1a Deda-Bistca sau Bistra Muresului, © foarte veche constructie (ef. op. cit, p. 251) - “viel alter Mauerwerk ..."" considerfnd-o un vechi castel” care trebuie si fi fost construit pe substructii romane ...” ("... das alte Schloss Deda welchen auf romischen Substructionen ruhen soll ..). Accasté afirmafie, aga cum constali pe bung dreptate 1. Paulovies (op. cit p. 26), @ fost proluat’i cu modificdri mai mici saw mai mari de cilre tofi urmagii lui Neigebaur, Cerceténd zona Deda, dupi aproape nou decenii, maintand in amonte spre inima Mun{ior Cilimani, pe valea Bistrei,Limes-ul Daciei 155 fortificajic, formand sectorul de fies dintre castrul de la Brancovenesti si cel de la Cilugireni, pare si fi fost amplasat pe “Dealul Cetiifii? de la Ideciu de Jos. Trebuie subliniat in prealabil si indljimea cea mai impozanté denumila “Simioara™ “Sattelburg’= Cetatea Seii, 756 m) care face continuarca naturala, structurala spre sud-est a culmii prelungi a Sicului, aparfinand Subcarpatilor Transilvani, situatd la est de comuna Idecin de jos Gud. Mures) este amplasat4 la numai 7 km suc-est de castrul de la Brancovenesti. Acest deal inalt arc mai nite ramificatii care se intind 1, Paulovies nota: “... nici spre risirit, in valea Bistrei, nici spre nord de comund (actalmente sat) ue am putut afla nimie. Nici de Ia localnici nm zm putut afla date despre vreo cetate. mine sau cel putin despre vicun toponim care ar fi s&-i dea indicajii referitoore la un obiectiv ou caracier fortifieat roman .”, dosi exist, deasupra centrului localitiqii, © parte de hotar mumita “Cetate fntr-adevar, cn ocazia perieghezelor noastre din 1979, imprejurimile fostulni sat Deda-Bistra (azi inglobat in comuna Deda), in partea numiti “Cetate”, sau “Cotijea” intrw-totul de acord ou afiematille ui Paulovics. intr-adevir ma exist nici o fortificatie, cio grupate curioasa de stinci vulcanogen-sedimentare, ascminitoare Varfului coi 12 Apostoli”, modelace selectiva pe aglomerate. De altfel, deseori se trtAlnese stdnci inalte, de forme diferite (“ace”, “apostoli” etc, ), izolate, martori din vechea suprafajé a aglomeratelor Vezi: I. Chintéuan, Fenomene carstice in eruptivd Munjilor Célimani de nord-vest in. File de istorie, 1, 1971. p. 350; I. Ferenczi - M. Eotica, in dctaMN, XX, 1983, 9. 128, fig. 29-30). Conform unei pices exprimate de A. Filion, neargumentaté inst prin nimic, inseraté intr-un articol rimas ia manuseris, Drumuriromane in judeyud Mures, at oxista tousi un propugraculum in acest punct, “in spatele imes-ului dacie™. fn sehimb, pe teritoriul unui inuavilan din vale, situat in lunca pargului Bistra, pe locul clopotnife: cu altar de Ja fosta manastire. se vede o ruin’, aflata 1a o distanté de aprox. 3,5 km de ramificajie drumului forestier din goscaua Reghia-Toplita. Acest dram ured, in contimuare, pe valea Bistrei pint pe platon! vul al Mnngilor Cilimani, Resturile ruinei care mai pot fi surprinse, au forma patratd, cu cimensiunile de cca 22 x 22m, prezentind o cireumnvelajie cu o indltime de aproximativ 50-60 em, Clopotnita si altacul sunt sonstruite pe porjiunca de vest-nord-vest a valului Mnconjucitor. Degi iu prezent, terenmul este acoperit de vyegetalie, se poale observa ci “valul” este construit din pietre de riu legate intre ele en mortar. Ruincle aplatizate ale vechii construcfii sunt considerate de citre localnici resturile unei maniistiri din epoca tui Stefan cel Mare. Tinand cont de planul acestel ruin, c&t gi de aspectul tereaului, cu ocazia corectiirlor noasice din anul 1979 am presupus ci in acest Joc ar fi putut exista fn epoca romani un avanpost, un burgusinaintat al constructiei din Bréncovencsti, Acosta ar fi avut rolul de a bara trecerea dintre Depresinuca Transilvaniei si Depresiunea intramontana a Domelor, spre bazinul hidrografie at Bistrijei Aurii, pe Ia Poiana Stampei si, mai departe, pe la Vatra Dornei. (Notim aici c& cercetatoru! P. Binder, ocupinde-se de problema pasurilor de inaljime din Carpafii Rasiiteni folosite in cursul epocii feudatismului, au arc cunostinje asupi acestei posibilititi de tecere. (Vezi: Din geografia istaricd a pasului din Corpajii Orientatli, in Fite de storie, IM, 1974, p. 324-333), Dupa investigatiile noastre din acest loc, am aralal ca: “se impun sdpitud arheologice viitoare cate sé elucideze caracteral acestei descoperini”. Astiel, Complexul muzeal judejean Maney a efecuat in vara anului 198] 0 sipaturi cu caracter informatiy, ajungénd la concluzia cé traditia populard oralé Jocali, confine un sambure de adewar, in acest loc existénd intr-adevae o mici ministire in epoca menfionali, fu cadrul sipiturii de sondaj nu au fost descoperite urme de constructii romane sau alte wee ale civitizayicl romane; of. M. Petici - A. Zrinyi, Raportdecercetare, manuseris 1s CMIM; idem, fu Indramdior Pastoral, Alba Iwia, VEL, p. 63. fu cartea sa (op. cit, p. 26), 1. Panlovies mai afirmi, de altfel, ci pe teritoriul satului Valenii de Mures (fost Porcesti) ar exista un punct de pazd numit “Hlovér”, fara a preciza watura sidimensiunile acestuia, Acost punct este considerat ea datind din epoca romani. Cu prilejul investigatillor Aoastre nu am reusit si aflam vreo informapie privind acest obiectiv, neviiaut, de alfel, nici de 1. Paulovies: mam cA fn literatura veche de specialitate persisté idea conform ciireia Sdrumal roman de pe valea Murcgului (in amonte de Brincovenesti) este identificat laagi Deda, pant in Yarful Scaunul ..." ef. J. F. Neigebaur, op. cit p. 250; J. M. Ackner, Decennal-Aujceicinung der archiiologischen Funde in Sietenbiirgen vom Jahre 1845 bis 1855, in FCC.1. 1856, p. 25; A. Ipolyi. Magyar régészeti kronika, iu ArchKzl,, Ml, 1861, p. 243; C. Goss, Chronik, p. 70; E A, Biclz, (ie réimischen Tot in aceasti ordine de idei, me