PARTEA I METAMORFOZA ORGANISMULUI VORBIRILI. Metamorfoza omului Planul dupa care ¢ constr si lumea fenomena ta parte, nu avem voie si credem ci ideea care std la baza unui organism vin ¢ ceva adiugat de gandirea noastra si cu totul se- parat de fenomen. Dimpotr , care actioncaza si creeazi in fenomen. Ba este activa in tot ceea ce se afl in deveni- re. Goethe serie in Introducerea la tcoria metamorfozei: “Dar dacd im toate formele, in special pe ecle organice, vom constata ci li, nicaieri ou in- ci c&, mai degra- gandirea se ridicd pa Rudolf Steiner vede acestlitate de z gasi calea pe care omenirea poate iesi di umaratele ci crize gi impasuri. Dac4 omul! ar rimane la gndirea lui rigida, cl n-ar putea sa infeleaga niciodata decat cea ce € gata facut, solid, dar nu si tumea vie, cu variatele sale procese de devenire. Cel care, obisnuit cu cercetarea stiintificd actuala, nu are increde- re in gandirea vie, va intémpina cu un anumit sentiment de neplacere ‘© ascmenea conceptii, carc-] fac SA se team ca-i vor pieri din fafa ochilor contururile clare ale realitatii. E] separa viul din contextul sau organic si, in cele din urma, nu va mai avea in mana decdt nigte parti izolate moarte. Din cauzA ca-i lipsoste ideca, nu poate gti cum se raporteaza parfile la organismul ca intreg. in multe dintre conferintele gi scrierile sale, Rudolf Steiner a descris calea care duce la invierea gindirii. $i el a constatat ca un organ izolat nu poate fi inteles decat in contextul organic al intre- gului si ci iniregul organism uman trebuie gandit in legaturd cu in- trcg Cosmosul. Referitor la aceasta, el spune: “Este posibil, deci, daca suntem in stare sa ... studiem organele omului, si pornim de la © cunoastere stiinfific-anatomicd existent in om, care se va ridica apoi pani la infelegerea spiritual a organiziirii umane.” Vom putea ajunge si infelegem aceasti organizare “daci ne vom indlfa de la infelegerca formei exterioare a unui organ al omului, pani la perce perea imaginativa a acestui organ, dac& vom incepe si dobandim tweptat capucitatea de a aseza in fafa sufletului nostru organizarca umand, sub forma de imaginafii. Dar prin faptul c& aceste organe se arat in spiritual, in fata noastrd nu mai st& doar ormul paméntesc, ci ‘omiul care cuprinde in ef Cosmosut”?? 2. Ideea de metamorfoza la Goethe gi la Steiner ‘Cand, in primavara anului 1787, la Palermo, Goethe ajunsese la finta calatoriei sale prin Italia si studiase in grédina botanicé, splen- did amenajati, diferite plante, in sufletul lui a strafulgerat o idee importanta. Mai tarzi sctis lui Horder: “Am inteles c& in acel organ al plantei pe care indeobste il numim frunza vace tdinuit ade- viratul Proteus, care se poate ascunde gi revela in toate formele. 22 foainte si inapoi, planta e mereu aumai frun7d, atét de indisobubil uniti cu viitorul germene, incdt nu avem voie sil gindim pe unul fara coldlalt.” Goethe igi prezintd apoi idcile in articolul “Metamorfoza plante- lor”. Aici el arati cd fiecare organ al unei plante plésmuit conform cu unul si acelasi principiu formativ. Toate organele plantei apar drept metamorfore ale unui organ fundamental: frunza. Frunza si numai frunza este cea care apare me- reu, pe diferitele trepte ale dezvoltérii. Chiar daca, din punet de ve~ dere exterior, diferitele pit lantei sunt deosebite una de alta, in ele se exprimi mereu acelasi principin, in frunza coroanei ca si in petald sau in stamina. Ideea plantei originare este, de fapt, frunza, nu una anume, ci o forma originar& de frunza, care contine ca idee toate formele vegetale posibile. De la frunza cea mai de jos de pe tulpin’, si pana la petale gi stamine, planta urea spre o diferentiere gi frumu- sete din ce in ce mai mari, Ea se reveleazi din ce in ce mai mul pana la stadiul de floare. © teapta si mai inalté nu este posibili. ‘Acum incepe procesul de formare a seminfelor, cand fiinta vegetal se retrage ntr-un spafiu extrem de restréns, de mic, pentru 0 aous extindere in spatiu. in stadiul de.simanti, Gocthe giseste celalalt pol al procesului de formare a plantei. Planta se dezvolt& dupa legile polaritafii si potentarii L. F. C. Mees” constati oi trebuie si se faca distinetic intre me- tamorfoze si varietifi. Diversele exemplare ale unei specii de fluturi, de exemplu, pot prezenta diferite varietiti; exist’ nenumérate varic- tai in cadrul speciei trandafirului, Dar constataim 0 metamorfoza de- abia cand cuprindem cu privirea dezvoltarea de la ou pani la larva, de la aceasta la pupa gi la fluture, sau daci studiem seria: siménga - frunza - boboc - floare. Varietatea se joaci in jurul unei teme, me~ tamorfoza face si se nasci insa, prin polaritate si potenjare, ceva nov din punet de vedere tematic. studiile sale, Goethe a descoperit esenja pur ideatica a plan- tei Ela observat nenumirate exemplare, data gist ta ecle din ue m&, ideea de plant, care poate fi perceputé numai cu ochii spiritului, planta originar. Dupa ce metamorfoza plantei i-a devenit din ce fn ce mai clara, Gocthe a scris, in mai 1787, la Neapole, pro- pozitia: “Aceeagi lege va putea fi aplicatl la intreaga lume vie. ale 23Cea ce Gocthe a exprimat odinioara ca viziune stiinfificd de vi- itor ar fi c&zut cu totul in uitare, dack Rudolf Steiner n-ar fi roluat, tun sccol mai tirviu, ideea de metamorfoza, Rudolf Steiner spune ci ‘0 premisd pentru dezvoltarea acesteia in continuare a fost ideea des- pre tripartifia fiintci umane. ‘Dac ducem pand la capat din punct de vedere stiintific si desd- varsim ecca ce ne intémpina in teoria goctheané a metamorfozci, ajungem la o subimparjire @ fiinfei umane. N-o putem lua, pur 3t simply, ca om intreg.””” Rudolf Steiner explica tripartitia pr rezentand multe aspecte de detali. in teria goetheand a culorilor ined nu este cuprins principiul ‘metamorfozci. in articolul “Goetheanism gi antroposofie”, Bodo von Hamprecht® arata ci acolo apare numai principiul polaritat i. Culoa- rea poate fi injeleasi aumai pe baza polaritaii dintre lumina si intu- neric. “Nu existi o culoare originard, care si se metamorfozeze in rosu, verde, albastru etc. Altfel stau lucrurile cu planta. Ea se metamorfo- zeazi din planta originard, fiecare organ vegetal este, la randul lui, inare.” Ea se potentea7a in cadrul polarita- {ii dintre planta inflorita gi simanta. ‘Daca e sd inaintim spre o metamorfozi a formei umane, trebuie si mai introducem inca 0 nofiune, care se anun{a deja la Goethe, in lucririle sale asupra scheletului, fiind prezentatd ins in intreaga ei amploare de-abia a Rudolf Steiner: ideea de intoarcere pe dos /die Idec der Umstiilpung/. ‘Aici, Rudolf Steiner continua ceea ce fusese inceput de Goethe. in multe dintre conferintele sale, cl araté cd in capul uman putem vyedea sub o forma transformati sistemul metabolismului si al mem- Drelor, aga cum s-a prezentat acesta la un om in incarmarea sa prece- dent.” Nu avem voie si credem c& forma craniului ia nastere printr-o transformare liniard a formelor vertebrelor. Nu e adevarat ¢& verte- bra isi mrcgte volumul devenind craniu, ci are loc o rasfriingere Jeine Umstillpung/, cam la fel cum putem intoarce pe dos o manus, in aga fel incat partea interioar& ajunge in exterior, iar cea exterioard in interior. Dar daca intoarcem pe dos o minus, forma ei ramine 24 aproximativ aceeagi. Trebuie s& ne reprezentiim o formatiune care, rasfranté in afard, apare cu alte tensiuni de forte decat erau cele din interior, de aici rezultand o alta forma. In conferinfa citati, Rudolf Steiner explic’ in continuare 4 in acest fel ne putem forma o repre- zentare a faptului cd in oascle tubulare ale membrelor trebuie s& ve~ dem niste formafiuni care, intoarse pe dos, devin oase craniene. Pe cand osul tubular € orientat spre Jumca exterioard, craniul ascunde in interiorul lui o lume. in orice eaz, procesul intoarcerii pe dos au ¢ vizibil cu ochii f- zici, Vizibil e doar rezultatul. intoarcerea pe dos insfgi are loc pe jca unor procese de natura pur spirituald, care se desfagoara intre moarte so now nastere.” Expresia fizionomica a unui cap ne arati ce fore morale au trait in Incarnarea precedent& a acelui om in temul metabolic si al membrelor. Aceste forte dititoare de forma se angujeaz& in procesul unei metamorfoze si plasmuiesc capul pentru incarnarea urmatoare Daca facem trimitere la teoria metamorfozei a lui Rudolf Stein aceasta se intampla din dorinfa de a contribui Ia infelegerea legii metamorfozei in general. Trebuic s& sublinicm o alt& metamorfozi, care clarifici raportul dintre orginismul vorbirii si restul organis- mului. Legile metamorfozei sunt aceleasi, numai punctul de vedere este altul. Se presupune existenta celor patru trepte ale metamorfozei des- crise mai inainte. L. Asemanarea 2. Polaritatea 3. Potenfarea 4. intoarcerea pe dos /die Umstiilpung/ Principiul asemindrii se refera in primul rind la corpul fizic viu. Daca acest corp fizic ar consta exclusiv din substantialitate cristali- un om ar semiina cu ccldialt, aga cum seaména un cristal cu ce- Ilalt. Dar pentru c& trupul este un organism viu, el prinde forma ca ine pe tema “om, oamenii semindnd intre ei, fr a fi inst 25Ca purtitor al vietii, omul ¢ incadrat intre diferite polaritafi, intre singe si nerv, intre viafa si moarte, Tot ceva ce e viu actioncazé me- eu sub forma de opozitii polare. Lumina vie stedluceste in intuneric, si intre acestea doi se aprind culorile, Dar pentru oa intre aceste polaritati nu numai cd vorbeste ceva viu, ci in ele mai apare, in plus, fiinta vie a tumii, pot fi potenfate culorile: galbenul pani devine ro- su, albastrul pand devine violet; un proces care poate {i studiat si mai clar in cazul plantei. Spre plante vine o adiere sufleteasca si dansca7 in jurul lor. De aceea, frunza ¢ capabila de potenfare, ea se iransforma in floare si se interiorizeaza devenind fruct. Lumina ur- zeste insi in eterul liber. Dar in plant’ curcntul de viata eteric se uneste cu diferitele organisme trupesti, pe care le face, prin polari- tate si potenjare, s dea la iveald variatele lor forme, conferind astfel intregii flore extraordinara ei bogitie. Pasul urmator, care urca pani la animal, face nocesari nofiunea de intoarcere pe dos, care poate fi inst conceputi in forma purd de- abia la om, pentru cd animalul nu parcurge drumul reincarnirilor, pe care se prodiice procesul propriu-zis al intoarcerii pe dos, Ne-am creat astfel 0 baz pentru infelegerea a ceea ce vom des- rie de aici inainte drept o metamorfoza a organismmului vorbiti 1. Varietafi in stera corporal-fizica a organismelor. Principiul variatiei ridica siructurile minerale uniforme pe treapta de organisme cu forme aseminitoare. 2. Polaritati in sfera lumii vii. Tot ceea ce ¢ viu se incadreaz’ in lupta unor tendinfe diametral opuse care, ajungand la eebilibru, fac si ia nastere forma vie armonioasi. 3. Potentare in sfera sufletcascd. Deja la fenomenele luminii si cu ‘it mai mult la plante poate fi studiat principiul potent&rii. Bl iese fa lumina jo mod absolut clar de-abia in cazul organismului animal. 4. intoarcerca pe dos /Umstilpung/ca expresie a unui organism pa- truns de un eu, De aceca, ea Se exprimi complet, in forma sa pura, de-abia in cazul formei umane. ‘Ne vedem astfel pregatiti pentru incercarea de a studia metamorfoza organismului vorbicii. Vom ff nevoiti, dup’ cum recomanda Rudolf Steiner, si parasim metoda pur morfologica. “Va fi neapirat nece- , a spus el, “s4 extindem aceasta idee a metamorfozci si asupra 26 sterei fisnctionale a organismul carfii sale “Despre enigmele sufletului” aceasta directi drept aici el atrage atentia asupra in care facuse inceputul in in sensul cd acolo ontitatea umand © conceputi teracfiune de funRezumat: Metamorfoza omulut 1. Natura speciald a gindirii ca metamorforai Planul de constructic al unui organism c de natura pur ideatica si el poate fi giisit numai in sufletul care gandeste, nu in fenomenul insugi, Totusi, idcea actioncaza in fenomen. 2. deca de metamorfoza la Goethe si la Steiner Planta se dezvolté conform cu legile asemanirii, polaritiii. si poten{Zrii. Forma umanii poate fi infeleasd din perspectiva metamor- fozei mumai daca adiugim notiunilor anterioare pe accea de intoar- cere pe dos, Si astfel, promisa idcii puncte de vedere: a) Varietatea: Formele fivicc ale organismelor sunt aseménitoare intre cle, b) Polaritatea: Viafa organismelor este incadratd fntre diferite pola- rittti. c) Potentarea: Cu eat de un organism se atageazi mai mult ceva su- Aletese, cu atat se vede mai clar cum formele tind s& devin’ div sim- ple tot mai structurate, mai ramificate. Formele se potenteaza. 4d) intoarcerca pe dos: Fiinta spiritualy a omului face ca atunci cand se plismuieste organismul su, si aib& loc diferite intoarceri pe dos. Chiar daca intoarcerile pe dos nu sunt excluse nici la plante si male, ele ajung s4 se exprime pe deplin de-abia la om. de metamorfoza la om o constituie patru ni 28 IL Pliméni gi picioare Pe talazurile singehui cel ce pulseazi, salbatic mis- cat, umbli fiinga respiratiei Cand corabia suffeuttui se clating fa furtunile inimit a rosteste: Nu te teme! Fu sunt! 1. Copacul bronbial si omul respirafici Daca facem abstractic, in gind, de tot ceca ce in trupul uman © solid sau lichid, ajungem si avem o imagine a organismului aeric. Acrul inspirat, plin de oxigen, se repartizeaz o dati cu sangele in intregul corp. Oxigenul e preluat de jesuturi, si CO2, ca produs me- tabolic, este expirat. Omul acric are intotdeauna tondinfa de a umple intreg trupul, pant la limitele daté de piele. Dupa cum se stie, $i pi- clea respird o datd cu plimanii Cind vorbeste, omul foloseste aerul expirat, modelandu-l cu ajutorul voeii si prin articularea sunetelor. Tau nastere astfel niste forme unice in felul lor, nu vizibile, ci audibile, niste formafiuni de aet care sund si in curdnd se sting iar in aerul din jur. Sunt forme ‘care se plasmuiese necontenit, dar se sparg din nou imediat in con- tact cu aerul exterior. Din vremuri foarte vechi, bronhiile crau privite drept un copac aviind crengile ramificate in mod reglementat, La capetcle ultimelor ramificatii se afl alveolele pulmouare, care seamin& cu niste mici infloréscen{e. Aceasta imagine a plantei inversaie din punet de vede- re spajial clarificd situafia biologicd, deoarece comparatia cu 0 planté prezint&é multe asemiiniii yi polaritati gi in coca ce priveste functia. Daca privim insi bronhiile aya cum sunt ele situate in forma umani verticala, putem ajunge sa le privim ca pe un fel de picioare. 29Hlustrafia 2: Copacul bronhial - Omul bronhial Poate cd la inceput o asemenca afirmajic socheaza, bind despre picioare, ne reprezentim de abicei 0 d organizarii ritmice nu se poate dezvolta insi 0 forma cu doul picioa- re, din cauzA ci aici domnesc cu totul alte tendinje de crestere. in cadrul trunchiului, mai ales in partea supcricara, toate formajiunile sunt supuse ritmului, nu numai in ceea ce priveste functia respirai- ilor si pulsatiilor ritmice, ci si in privinta constructiei: in mod ritmic se aseazi o vertebra peste alta, in mod ritmic se formeaza coastele. Tot astfcl, si sistemul bronhial este modelat in mod ritmic. Fortele plasmuitoare nu se pot opri la o formatiune duali. Iau nastere niste picioare, de care se atagcazi o alta pereche, pind cand, in cele din urmé, ultimele picioruse - cele mai fine - ajung pe un sol. Trebuie si ne reprezentim toate acestea drept formatiuni facute din acr, care se afld in niste mi joase. Astfel, bronhiile sunt numai Cei doi plamani sunt construi cu toate ci in Greapta s-au format trei tol sténga mumai doi Bronhiile se ramificd mai intai in cele doud jumauiti ale pulmonului, iar apoi in cei cinci lobi pulmonar in interiorul lobilor pulmonari putem distinge alte segmente, care au ua trunchi bronhic principal. De-abia cand piciorusele care se tot 30 ‘Hustratia 3: Sistemul bronhial dup’ L. Voge?” ramificd nu mai au decdt un diametru de un mil Jor luminoas’, apar veziculele pulmonare semicirculare, alveolelc. in perefii Jor se afl nisic vase capilare extrem de fine, care fac pt bil schimbul de gaze dintre plana vezicule, daca ar fi asezate una langa alta, intr-un plan, ar avea mi- rimea considerabila de 100 m* Hustratfa 4: Alveole pulmonare cu rele capilard artero-venoasa, dupa [. i Vogel’terenul pe omul respi- imbLi pe valurile ce pulseaza ritmic ale singel intelegem cel manul daca-I privim drept o parte a or- ganismului vorbi burile de gaze. Prin vorbire, el est slujeste spiritului uman. Caci de-abia prin facultatea vorbirii omul devine cu totul om, iar plimanul devine de-abia prin aceasta un or- gan uman, Karl Konig a fost primul care, in 1957, a descoperit ca bronhiile au structura unor picioare, iar trompele lui Eustache structura unor brafe, Iucru despre care vom vorbi mai tarziu. El spune: “Alveolele pulmonare ating ca niste organe tactile suprafafa deschisa spre ele a sangelui, care le scalda mereu cu valurile sale. Curgerea singelui e pipaita de organismul aeric al organelor vorbirii in spatiul din in- terior plimanilor. Alveotele pulmonare ating ca multe mii de picioa- re suprafata sangelui, fi simt forfa sau slabiciunea, curgerea rapida sau ezitanta, fiind astfel un organ tactil raspandit in reg trupul, care constati natura sfngelui si isi organizeaza activitatea in functie de aceasta, Astfel, noi putem vorbi doar cu mare greutate cfnd sén- gele curge prea rapid si prea sacadat. In acest caz, organele tactile descrise sunt duse de vuietul curentului sanguin si se pierd in el. sngcle curge insé prea inect, cum sc intampla in ca sau Ja un curentul sing. degaja din piept cu mare greutate, din cauza li 2. Respiratia, o dansatoare De pe aceasta pozi ceea ce poate fi numit bronhial isi pierde valabilitatea. Ca si in cazul mersului, cand vorbim are loc un fel de miscare ce inainteaza. Omul vorbirii se deplaseaza de la o silaba la alta. Silabele scurte alterneaza cu cele lungi, ele sunt accentuate sau mai putin accentuate, de aici rezulténd ritmul vorbirii. Vorbirea se deplaseaza inainte in 32 Meas OR RARE ONS aa AS Nn cAnd vorbim in proza imp ce vorbim, curentul respirator nu curge in mod. ca in cazul respiratiei obisnuite, ci din gura se revarsa ide aer care segmenteaza vorbirea in mod ritmic. Sa lu- am, ca exemplu, propo7 ustrafia 5: Forma ritmica in prozodie, ste picior meu a unei poczii se nu- vers, din ii respirator Piedica se formeaza altfel pentru fiecare consoana. Asa ca fiecare isi primeste propria sa forma aericd si, cu accasta, propria sonoritate. Curentul respirator se pregiiteste pentru o sarituré bine cumpanita, in functie ‘oproste ugor, iar daca va fi rostit un S, el curge mereu. El “ totdeauna dinainte ce-l asteapta. in cazul yocalelor, carc risund intre consoane, respirafia curge egal. Aici, pentru scurte momente, ate ocazia de a se linigti din nou. Capacitatea sa de a se adapta ¢ uimi- toare. . in respiratie gi articularea sunctelor avem doi p intentii de voinjé care-si gisese un cchilibru art se adapteazi obstacolului respectiv, adapteazi presiui La toate acesteabstractie de cle. injelegem natura respirat trecem de la studierea formei sale sp: Dar ce este 0 forma temporala? Se poate vor s-a dat forma? wul nu se scurge in mod uniform, ci se desfigoari intotdeau- a in ritmuri, Este 0 abstractiune totala s& erezi ci timpul se scurge ‘mod unidimensional, in mod liniar. El se deruleazi i nparfit si modelat sub forma de unde, un curent ce pulsea7a, in si- nul cAruia noi ne misedim cdnd vorbim. Noi pisim - s-ar putea spune inotim sau zburim intr-un timp curgitor. 3. Plimanul s-a niscut dintr-un fost organ de miscare Rudolf Stciner relateazi int-o conferingé cA in cursul evolufici pliménul a luat nastere dintr-un organ pe care il mai putem la pestii de azi si il numim vezica inotiitoare. “De-a lungul organele iau mereu alte forme, modificndu-si natura si activitatea,” El descrie stérile din asa-numita erd lemuriand, cand atmosfera pimanteasci avea o temperatura mult mai ridicata decat astizi. “Omul trieste intr-un amestec de acr gi apa, pe atunci el mai respira incé prin branbii Pentru a sc putea deplasa in elementul pe jumatate licbid, pe ju- mitate acrian din jurul lui, omul avea un organ care-i servea drept aparat cu ajutorul céruia se lisa purtat de ape si inota. Cand ele- mentcle s-au scparat si omul a inceput si stea pe pamantul solid in pozitie vertical, acest organ s-a transformat in cei doi plimfni... mare a avut o importanti decisiva pentru om. in Geneza citim: “Domnul Dumnezcu i-a suflat omului in narile sale suflarea cea vie. $i omul a devenit suflet viu.” Pasajul de mai jos ne infatigeaz8 acel moment al evoluiei in care respirafia prin branbii a omului s-2 transformat in respirafie pulmonara, efind cl a inceput si respire aerul exterior. “O data cu facultatea respirafiei, cl a primit un suflet interior... Cici aerul este un element sufletesc. Prin urmare, acel moment omul a primit cu adevarat in el sufletul divin, care iva fost daruit din cor... Aerul pe care noi il respirdim este voymantul trupesc al acestui suflet superior.” 34 Dar gi trupul a trecut printr-o schimbare deosebita. Procesul res- pirator are important nu numai pentru viata umand, ci si pentre forma umani, Cu fiecare respiratie, in om se revarsi influente aerice tuale, care modeleaza trupul. Cand vorbim, noi modelim acrul cexpirat. Cand inspirim, nu vorbim, atunci vorbeste Cosmasul. Vor- irea Cosmosului_n-o putem percepe cu urechile fizice. Organcle percep foarte bine. Ele aud sunetcle Cosmosului, primind inteul lor ccca ce actioncaza spiritual prin intermediul acrul Dupa cum am spus, aerul superior”. Cu fiecare respirafie, sufletul superior patrunde in modeleazi dand inainte de a fi inceput s& respire prin pkiméni, omul se deplasa mediu care era mai greu dec ji mai ugor decat tualé. In acesta, el se fack ugor sau greu, Din toate acestea a maj ramas ceva la pasdrile cpoca noastri, La pastrile mari, care pot zbura bine, oasele sunt ‘ine cu aer, in special picioarele. Ele trimit din plimAni aer respi- rator cald in aceste spatii goale, Datorita faptului c& acesta ¢ mai usor decat arul. din jur, asemenea paséri dobandesc un impuls de nalfare pe verticald, Ia fel cu un-balon plin cu aer. Oasele aproape tuturor pésizilor nezburitoare sunt umplute cu miduv. De ai vede c& la pisiri plimanii si picioarele nu s-au departat atét de mult unele de altele, cum e cazul la animalele superioare gi la om. Vedem confirmate cele spuse aici in legaturd cu evotutia ome jacd urmérim felul cum se formeazé pkiménii in cursul dezvolta- embrionare. Prima formatiune din care se ‘va dezvolta apoi ‘organul respirator apare deja la embrionul care nu misoari mai mult de 3 mm, din regiunea branbio-intestinali. In curand, din prima in- mugurire a partea stanga de deja prefigurarca celor pani cind fiecare din cele cinci bron! tomic. Acest proces are loc cam de dowizeci si incat pind Ja urma sisterul se termina prin 5 x 2” bronl total peste 160 milioane, Prima risfrangere in afard, in cinci diviziuni, sugereaz& cele cinci degete de la picioare. Urmeazit 35de-abia acum proc: tenfeaza de 25 de jc formare a eclor doud picivare, care se po- dar i¢ 8A se potenfeze si si se rasfranga in interior. Cand om reinvie vechea facultate a morsului, cu jizata. In ritmaul vorbir se misc in mod aseméind ci in sfera Dupa cum odinioara condititle atmosferi rator era mai umed si mai cald decat aerul exterior. b) Homo 4 mm; ¢) Homo 5 mm; d) Homo 7 mm. e) Homo 8,5 mm; f) Homo 14 mm, Rezumat: Plimanii gi formarea picioarclor Picioarele de aer vorbirii danseaza pe 2. Respiratia, o dansatoa re Respiratia se migca ritmic in pasi culare a sunctelor. Migcarea picioarclor respiratorii nu are Io spatiu, ci in timp. 3. Pkimanul s-a nascut dintr-un fost organ de migcare in evolutia omenirii, plamanul a luat nastere dintr-un organ de miscarc, dintr-un fel de vezica inotatoare. in masura in care plimanii slujese vorbirii, s-ar putca spune, intr-un anumit sens, ci noi ne mai deplasim gi azi cu ajutorul lor. 37IIL. Laringele, locul unde se nase sunctele (Sunetele vorbirii sunt niste copii. Ele se nase in tine acolo un- de, fn temeiul originar al existentel, fasneste izvorul vicfit.) 1. Misiunea laringelui fost descoperite informafionale care este un ‘a @ luat-o in directia gresita. , chiar daca sunt mai reduse ca volum, sunt mult mai clate gi mai neechivoce decat cele umane. Ca sistem de semnalizare, vorba umana este destul de insuficient& si mult prea complicata. Bineinteles, si la om intalnim diferite semna- Ie, prin care el informeaza. Dar vorbirea nu serveste absolut deloc in primul rand transmiterii de informat om. Pentru a da niste simple informatii, folosim stilul telegrafic, ca- re nu confine ins coca cc am numi, de fapt, vorbirc. Vorbirea ercca- A o legitura sufleteascd om, Dea-bia de aici este are ne- De accea, animalul nu are nevoie de © vorbire comparabilé cu cea ‘umana si nici mu poseda aga ceva. Laringele su nu serveste vorbirii, ci semnalizé 39Dar, dup% cum arati Rudolf Steiner, laringele mai are gio alta laringele si organele din mala depinde de formatiunca laringelui si a orga- nelor invecinate, Cand un animal devine un leu, cawza acestui fapt trebuie cdutat’ in organele sale pectorale superioare; de acolo r 24 fortele care-l fac si-si dezvolte forma de leu. Cand un animal de- vine 0 vaca, forma de vaca isi are cauza tocmai in ceca ce la devine organ al vo Prin urmare, exemplar conform cu specia sa radiazi din laringe. Tot aga se i tAmpla si la om, numai c& Ja el riméne un surplus, o parte de forte Dacé natura nu i-ar fi dat o zestre atat de siricicioas’, spiritul lui s-ar pipernici si s-ar usca. Partca nefolosita a forfelor plasmuitoarc se revarsi in vorbire. Fortele ce radiaz din laringe po formarea sunetelor articulate. 2. Omul ¢ creat de ctr e vorbire inconfundabila a speciei umane, co apartenenja sala o anumits fami unde actioneazi aceste forfe plismuitoare de specie este, la om si la si rasi. Punetal germin: animal, laringele. Dar la om ele Iasi un spat gol. Se retrag, si dato aceasti veche invatatura in lumina noua a embriologiei. Fl compara dezvoltarea embrionului uman cu istoria a Genezei. Pornind de la rezultatele cele mai noi din domeniul embriologiei, el giseste in structura dezvoltarii embrionare ceva de felul unor ritmuri deve- 40 ce Geneza spune prin ¢| Agadar, in. medi vinte; dar ce este desemnat oare prin Cuvantul unic, despre care in Genezi si in Prologul la Evanghelia lui Toan se spune cd este crea- tor? Rudolf Steiner spune aici urmitoarele: “Idcea, nofiunea - cuvan- tul cuprindea cAndva, intr-o viziune originara, pe onmul iat drept creatura eterica... Acest corp eteric al ormului, daca am dk sena, ar reprezenta ceva nespus de complicat. Caci corpul eterie al ‘omului poate fi desenat, de fapt, sub o forma fixa, la fel de putin ca Igerul... Corpul eteric este intr-o permanenta migcare, intr-o ianenti activitate.”” Si cl explicd in continuare cd regasim in alt loc aceste forme ale corpului cteric aflate in migcare. Nu se poate spune ci corpul cteric consti din aceste forme, ci el ia nastere si piere din ele. $i noi ve- in nou aceste forme, daci privim procesul de formare a sune- articulate. ‘oate sunctele cuprinse in alfabet dau impreund, in intreaga lor ite, imaginca corpului eteric. Cand le rostim, noi transmitem pen La acest proces se refereau oamenii din vechime cand foloseau expresia «Cuvantul». Fi stiau, pe baza unci cunoasteri intuitive, ei 0 dati cu ansamblul sunetelor articulate asea7a in fafa percepfiei lor spirituale o imagine a omului eteric.”" Forfele care dau omului forma sa, si fortele cu ajutoral cérora vorbeste, sunt aceleasi. Forma umana ¢ creat prin cuvant 413. Prin laringe curg fortelc de plismuire a organelor La 17 martie 1832, Gocthe i-a seris lui Wilhelm von Humboldt isoare important, mult citatd, in care spune “Animalele sunt povafuite de catre organele lor, aga spuneau cei vechi. Eu adaug: oamenii la fel, totusi, ei au avantajul de a-si pova- la randut lor, organcle.” Daca ne gandim la faptul ci Goethe a s aceste randuri cu cinei inte de a muri, cle ne pot suna un testament, Cici ele confin un principiu célauzitor care nu exp! doar facullatea umani de a invata, ci si conditia de om ca atare. Animalul se comport aga cum fi poruncese organele sale, agadar, conform cu specia sa si ramandnd inchis in el fnsusi. Omul este insd © us deschisa, prin care forfele plismuitoare pot si intre gi si iasa. Inseamna ca el ou e obligat s4 raména la facultipile cu care a venit pe lume. De cu animalele, acestea sunt deplora- titi noi, alaturi de cele mostenite, litate extraordinard? Laringe- pe care trebuie si-1 privim, aga cum am aratat, drept central for- jelor creatoare ale formei umane si ale vorbirii. Agadar, laringele umn este poarta prin care intra orice facultate de a invita. Perioada in care omul invati cel mai intens este aceea a primil ani de viafa. Dar copilul nu invagi in primul rind sa vorbeascé, ¢l invata mai intai s4 meargt in pozijie verticala. $i atunci s-ar putea a inceput n-a fost deloc cuvéntul tii, Aceasta se intampli nu numai pentru c& nu au aparut inc& premi- sele fiziologice necesare, ci pentru cd procesul de insusire a vorbirii trebuie blocat prin miscarile membrelor. Migcérile membrelor sunt 0 ce suna spre exterior, Tre- buie si conccpem nofiunea de “vorbire” intr-un sens mult mai larg. rect, laringele este organul care receptionea- it ani de vie modeleaz doar comportamentul sufletese, ci si structura corporal Sevele din organism curg altfel, dup cum un om creste in sanul unei limbi slave, romanice sau germanice. 42 omul ins prei i mini, fica patio a cclor din jur, acestea se revarsi in formele trupului sau, pana la nivelul celor mai fine fesuturi. lar daci omul aude in preajma sa numai vorbe blande, id pana in structura celor mai fine fesuturi ale orga- ce fel fortele care vin Mt | modificate de mediul sau, ’ noi invatam cu totul altfet decat mai im actul propriu zis al invatarii, Ceea ce am in- imediat in adancul uitarii si astfel iau nastere noi intretesem mereu aspectele constiente in cele inconstiente, prin amintire, Prin faptul c& uitim si ne reamintim, fesem haina multico- ora a cunostinjelor si facultitilor noastre. Omul nu datoreaz fa- laringele igi deschide por} 434. Laringele - un uter metamorfozat ‘Tot ccea ce plasmuieste si mentine forma umana isi are punctul de plecare in uter, Daca influentcle eterice n-ar ajunge, pornind de acolo, la diferitele organe, atunci ar inceta si existe interactiunea vie rructive. Laringele consti yentra vor ultima in- stan{a, aceleasi forte. La fel cum, ca si folosim o comparatie, un mar, dupa ce a inflo- rit, a dat roade si le-a copt, produce mere, vorbirea care actioncaa in Cosmos produce vorbirea umand. in toate celelalte regnuri ale naturii, Cuvantul care stribate lumea cu sunarea tace. El tac nc si in organizarea umand gi mai tace chiar gi atunci cand, mai SA se migte in felul specific uman, Dar cand in- cepe si Vorbeasca, atunci Cuvantul Cosmic a ajuns la tinta sa, la fel ca mirul, cand apare fructul copt. Pentru ci omul produce vorbirea, el ia din izvorul creafiunii o cantitate din acea substanfi din care a provenit el insusi. Dacit inte- legem acest lucru, ci forfele care plasmuiesc organele gi fortele care plismuiesc vorbirea sunt aceleasi, suntom in posesia. cheii la multe dintre luerurile care, ia epoca prezent, trebuic infelese gi introduse in viata practica, Trupul, care a Iuat nastere prin vorbire, poate fi readus, tot prin vorbire, la izvorul sau originar. Dacia facem 0 comparatie intre Jaringe gi alte organe, structura lui ne va arita c&, in cursul evolutiei omenirii, cl a ramas tindr. Dupa ‘cum spune Rudolf Steiner, el este “un organ aflat la ineeputul deve- nirii sale, un organ cu un viitor mare. $i sim{ mod nemijlocit, trebuie s& apara in evol {cansformat, momentul in care el va fi in asa fel constituit incat ~ dacd azi omul produce cu ajutorul Jaringelui numai cuvantul ca atare - el va naste eandya oameni. El este organul prin care se vor naste viitor, orgaaul de reproducere a} viitorului.""® Bt confine in germene - pentru vremea in care omenirea va fi spirituali- 44 treg, drept fi Coca ce Ru indepirtat al omeni zenta, pana la ‘od anticipativ, pentru un viitor este deja pre- ‘Orul trebuie sa cai nitos. Din felul cum e constituit cael este un uter metamorfozat. Acesta a fost ridicat intr une a corpului si a fost spiritualizat. Sau, daca privim lucrurile in- ‘yors, putem spune ci organul de reproducere este un laringe care a cizut mai jos, slujind upoi procesului de reproducere, in cvolutia embrionara, copilul se formeaza in uter. Laringele este foarte aseminator cu uterul. La Rudolf Steiner gisim o remarci organ matera, ci el lucreazi desfagurand in permanen{a o activitate creatoare, Asa ci, o data cu cuvintele pe care le rostim, iau nastere fragmente ale omenescului.”"” Agadar, in laringe are loc un proces le pe carc Ic fntilneste acolo il remodeleaza, dandu-i forma se freaci de piedicile articulato- orice caz, curentul respirator si articularea sunetelor nu se ci- it nul de altul. intre cle actioneaza, d ja materna, datatoare de viata, a laringelui. in acee: &, Rudolf Steiner spune mai departe “Laringele fizic este doar coaja exterioard a acelui organ minunat care se afl& in corpul eteric gi care este, intr-un anumit sens, uterul cuvantului... Tot cea ce existi in om este metamorfoza anumitor forme de bazi. Laringele eteric si coaja sa, laringcle fizic, este 0 imetamorfozi a uterului matern, Cand se vorbeste, avem de a face cu o creatic umani, cu crearea cleric a unui om. Si in continuare, el atrage atenfia asupra legiturilor care exist intre laringe si organele sexuale. Se stie de multi vreme ci Ja pu- bertate, 1a menopauzi si in camul castrArii, se modifica inattimea si moderand extreme! 45timbrul voeii. $i, dacé privim atent laringele, vom ajunge sa intelo- gem ci el poate fi organul cure plasmuieste forma umand, Prin actul fecundarii se di un prim imbold, pentru aparitia unui germene uman. laringe actioneaz procesele unci credri si modelari neincetate, for{cle unei nasteri permanente a forme umane. vorbese, respiratia adie spre la- ‘ecea ce cu am primit de la a Vind pe care numim Dumnezeu-Tatal in Iaringele meu cu port forjcle f vibreaza sunetul. In ea inc: in mine insumi este locul unde se naste cuvantul. Esentialul nu este confinutul vorbirii mele, ci procesele de formare a sunetelor. Procesele de formare a sunetelor nu sunt deloc ceva arbitrar. Daca Daca ascult ins de legile riguroase ale formarii subordonez cu totul voinfei vorbirii. Cand vorbese, ascult de o lege pe care am putea s-o numim divin’, Daca gisesc modalitatea prin care si-i formez pacientului meu aceasté voinja a Logosului, atunci eu fac ca Logosul si intre intr-o noua activitate. Logosul care ¢ prezent in impardjia cosmic a ete- ‘ordine, vindeca si fortificd, prin mine, trupul sau care mi s-a incredinfat. 46 Rezumat: Laringele, locul unde se nasc sunctele 1. Misiunea laringelui Animalele nu au o vorbire propriu-zisi, dar posed niste care spune c& lumea a fost creala (fic moderné. Omul, mare a sunctelor. Din t. ne complet a omului eteric. 3. Prin laringe curg forfele de plismuire a organelor Ja facultatile caracteristice spe- sale, cum e cazul animalului. El poate invafa. Aceasti facultate este deschisa de laringe. Laringele permite ca, 0 data cu toate cele ¢, in corp s& patrunda si factori creatori de organc. 4. Laringole - un uter metamorfozat Vorbirea umana este - cum am putea spune - fructul ce creste pe ni. Vorbirea, care apare la urma, ca fruct, a existat si ceputul intregului proces de ereare a omului, Logosul e séman- ta, iar vorbirea umana - fructul orcafiunii. In acest fruct © confim insd sdmanja unor facultifi creatoare noi. Fortele plismnitoare eteri- ce ale sunctelor - folosite ca terapie - pot s& duck la insinatosire, datoriti faptuhui cd fn ele sun ite fortele eterice plismuitoare ale trupuh ele - 0 metamorfoza a uterului pe lume sunete arti- fel cum organismul feminin naste copitul 47IV. Limba si inima “Ex abundcatia cordis os loguitur” (‘Gura vorbeste din preaplinul in imi") (Matei 12, 34) 1. Gustul gi temperamentele Limba se afl trup sa mu intre postul ei de frun substantele alimentare. $i astte intrarea in canalul digestiv si ca veghea7d ea in fi o parte a proce- igestiv snte sunt selectionate ve: dulce si acru, sirat acelea ale unui peste, papilele gustative sun stoarse si progitite ast- fel si primeasci o noua cantitate de lichid. Aga se face c& limba ab- soarbe in permanent mici cantitafi de substante, pentru a fi testate. (O limba care nu se migca nu poate s& simta aproape ni jlele sunt pline cu saliva. Pe langi aceasta, un faptul cd cl percepe aromele. Gustul este, ayadar, un fel de chimist {in otice caz, expericnfele sale sunt foarte mult stanjenite cind ali- menicle sunt consumate cu aviditate Pofta exageratldistruge plce- Daca simjul gustativ ar putea s& porceapa absolut nestinjenit amestecul de sucuri al substanfelor alimentare, expericnfele sale ar fi mult xufletesti. in acest caz, calititile gustative ar avea ceca ce poate fi comparat cu insusirile temperamentale. Calitatca sufle- teascd a unui fruct dulce, de exemplu, mu ¢ neasomiiniitoare cu tem- peramentul sanguinic. Gustul unei migdale amare, de exemplu, este drept melancoli- ce. in cazul substantelor sirate, putem avea o trdire asemanatoare cu 49Pe scurt, dacd am avea percepfii pure. ‘am ajunge s& cunoastem lucturi pe care, de obicei, te aflim numal in Jegatura cu insu: suflctesti umane. Clasificarea temperamentclor provine de la vechea ‘umorilor, atribuita Ini Hipocrate si, in mod sigur, ea cra m cuptinaitoare dec4t asa cum a ajuns pand la noi. Hipocrate s-a nis- cut in jurul anuiui 40 7. Chr, pe insula Kos, si el a intemei lo scoala pentru medici si un sanatoriu. Dupa cum se spune, el as nut parerca ci exist una yi aceeasi cau7ii a tuturor bolilor, ea con stind intr-un amestec gresit al umnorilor din corp, provocat la rndul Tui de un mod de viata gresit sau de o alimentafic gresitd, Fl i-a in- vjat pe discipolii sii cd insugirile de caracter ale unui om au legatu- 1a cu predominanfa anumitor umori in organism, si cl & oumit temperamentele dupa umoarea respectiva care predomind fn trup. inviifitura despre temperamente a jucat un rol important si in vi- ‘fa practicd, pad in secolul trecut. Ferdinand Raimund si Johana Nestroy infijiseazd caracterele personajelor dramatice dupi tempe- ramente. in ultimul timp, invatatura despre temperamente a fost re- inviati in pedagogia Waldorf, unde s-a dovedit extrem de folositoare in multe privinfe. Astfel, copiii sunt agezati in binci in funcjic de temaperamentcle lor, ceca ce di posibilitatea de 2-1 aborda pe fiecare copil in mod absolut individual, conform cu propria Tui naturi sux fleteasca. Bineinteles, in special in copilarie si tinerete, prin modul de hra- nire pot fi influeniate uncle manifestiri care trebuie considerate oxagerari ale unci 4a dintre insusirile proprii unui tempera- ment. cea data de un om flegm: 2. Capacitatea de a percope a inimii ‘Asa cum Rudolf Steiner araté adeseori, si inima trebuie conside- rat, dintr-un anumit punet de vedere, un organ de sim. Ea percepe constitufia singelui care traverseazi trupul. O data cu aceasta, in inima are loc un proces comparabil cu o perceptic gustativa i va. in otic caz, inima nu dispune de papile gustative sau altceva de acest fel. Ea 50 nu poate si depinda, in sensi care curge prin corp. tea ei, decit de migcarile sangelui de exemph -vartejuri inelare se dovedese a fi extraordinar de sensibile 1a tot felul de influente.'® F} Le atribuie asifel un soi de simf gustativ: “Proces gustativ are la baz secretarea salivei gi amestecarea acesteia cu li- chidul provenit din ambianta. Procesul amestecdrii si produsul amestecarii fac s4 apara perceptia gustativa. in mod analog cu acest proces, un varte} poate si secrete la limita sa extrem un lichid sub forma de vartej in lichidul din jur, si si absoarba amestecul. Insusi- rile amestecului provoac 0 modificarc in forma de miscare a varte- jului.” Si apoi, Schneider observi inima: “Dupa cite se pare, migcare ritmica ¢ baza primara a activitifii senzoriale a inimii.... Ac- tivitatea inimii indica, deci, prezenfa unui centra, care priveste, des- fisurind 0 activitate de pereepfic activi, inr-o ambianyé fnjelept migcator-vie.””” nima simte in permanenfa intreaga circulati implicit, tot ceea ce se petrece in corp. Gasim Ia Rudolf Si mitoarea observafie fn acest sens: “Inima nu exist pentru a pompa singele prin corp, ea este un organ de Capul percepe prin i intreaga circulat Ce facem oare, cf olnaveste? Primul liam ut sunt, intr-adevir, un barometru pent natate sau de boali. Dar bataile de puls nu sunt file séngelui. Ceca ce facem noi cand ludm pulsul unui bolnav, capul © face in permanenta. El simte prin éntermediul inimii intreaga cir- culatic sanguina.”*”” in itiima se afla intr-un proces de vartej accl aos sensibil in care se simte ca un organ de simt cum curge singele. wrmele de miscare ale séiagetui se simnte cur sunt amestecate sucutile lui. In fond, inima nu face altfel deat cineva care vede un om sirind, miscandu-se cu pas usor, $i spune: acesta € un sanguinic. Tar pe unsimte drept coleric. Sangele pulseaza inima ca pe un org impulsurilor noastre de voi ingelui... Daca privim luerurile jut pe om sa gascasc&, drept 3. Vorbirea inimii Rudolf Steiner subliniazd in mod energic faptul ci inima nu este © pomps si el repetd mereu, ncobosit: vyedem: nu organul formeaza curental, ot im upd L. Vogel, loc. cit.)cirenta deja ct Lothar Vogel 5 apare de-abia cand poate sé-si manifeste pe de- c, » Vogel descrie apoi desfisurarea 4 a procesul ma, Vom scoate in eviden- 18, din aceast& descrie urd fraza compara cu cea ce se petrece tea bueala cand at sunet, /artejul sangelui se potoleste; din intregul sanguin sa cu totul, pentru o clip’, sa individualizat, o cantitate de singe, fe individualizata... Temperatura sAngelui creste, intre sange si inima arc loc un proces umoral in crescendo, pana cind singele raspunde la biocaj cu o presitne crescAnda si stripunge tului ce se indreapta spre exterior, clapa aortei, Curentul de sdnge ascendent se involté deasupra inimii... in timp ce fiintana arteziana sistolicd a sangelui formeaza la inceputul aortei © «flare a curentuluin. Diaftagma vartejului sanguin, pe care a des- ardo da Vinci, constituie pentru noi ua fenomen ori superioare a sAngelui, din care pot fi citite influentele exercitate de componentele superioare ale fiinfei umane, mai ales de fortele cterice.”. Fenomenui, dk cu nigte modi ja curen- s aici, al sngelui in curgere poate fi transpus, ari neinsemnate, asupra articulafici respiratici in “ind descriem cum se formeaza un sunet exploziy, un T, de exemplu. Curentul respirator se opreste in loc; din respirafia care, de obi- cei, curge in mod egal, 0 cantitate de aer s-a separat total, pentru 0 clipa. Acest lucru se intampla din cauza ca limba se ridica spre cerul gurii si-i inchide acrului calea de iesire afara - pani cand aeru punde le blocaj cw o presiune crescandi si str&punge bariera, ‘Acrul ce niivileste afar se involta in afara cavitatii bucale, pe cand fantana arteziana a acrului formeaza o inflorescenjé a curen- . Imaginca vartejului format din curent este pentru noi un fe- mmcn originar al fiinfei sunctului respectiv, din care pot fi c 54 Lusteafia 9: Diagrama curentilor de singe care ies din inimii. “Ne aminteste in mod nemijlocit de aksoterionu! creasta acoperigului ascuft al templului sau al mausoteu! cit) viruja stingi a cese, situat pe (L. Vogel, toe. , tot pe att de putin sin-mud organe sunt, iteles, foarte diferite. Lim- ba cste un organ plastic, pe cand inima seamina cu 0 locuinti, care are in interiorul , care se deschid si se inchid ritmic, Deosebirile care exis inimii si procesele de ar ticulare a sunctelor pot fi explicate prin principiul intoarcerii pe dos. Ceca ce, in inim’, are loc in patra cimarule, este risfrént, prin me- tamorfoza, in afar’. Ta nastere un nou spatiu gol, in care se pastreazi cardiac metamorfozat: cavitatca bucala si limba. Limba nu posedd camérate, dar ea Zormeazi cimérule, ale cirei usi se deschid gi se inchid cu rapiditato; iau nastere astfel niste for- me de curenti perceptibile cu urechea, care pot fi recunoscute drept vocale si consoane. Articularea este, deci, un fel de proces asemenca aceluia prin care se formeazA cimarufele inimii. Intreaga cavitate bucali, inclusiy buzele, e antrenata in acest proces. fn cele din urma, Timba insigi apare drept centru pulsatil al acestui proces cardio- circulator metamorfozat. Formele cclor cavitatea bucala si limba folosese numai ta imi ceea ce la om devine fa- tultate de articulare - de aici vitalitatea mult mai mare a animalului. a spune: “Gura vorbeste din preaplinul inimii, Un om bun produce lucrusi bune din comoara buni a inimii sale; iar un om rau produce lucruri rele, din comoara lui rea.” (Matci 12, 34, 35) De fapt, gura ar trebui si rosteascd ceca ce izvoraste din plinatatea puré, etericd, a inimii sale. Acesta este adevarul. Daca articuleaza altceva. decat cea ce provine de fa “comoara cea buna”, el spune un neade- vir si rineste astfel forfele eterice ale propriei sale inimi, Rudolf Steiner spune: “Minciuna ¢ o crima parjiala.” 4. Inima ca limba Asada \ba vorbeste si ea vorbeste ca gi cum ar fio inima. Oare putem privi si inima ca pe o limb metamorfozata? Raspun- sul la intrebare ne este dat de Rudolf Steiner: “Daca privim in in- ‘ul inimii, constatim cA aici se aduna niste forfe, prin intreaga membrelor. $i datorita faptului este spiritualizat, aici se spi- ‘a e acel organ care introduce din organism \camarea urmatoare, ceca ce 7 imii sc acumuleazi ceca ce, dupa (are. in actuala mitoare. Atunci are Joc o alt metamorfoza puternicd a tinutul a ceea ce a ad ma, ascultnd, se revarsi acum in lume. $i aici are loc wreere pe dos. Dar la trecerea inte ceva care articuleaz’. Prin ce articuleaz& omul? Confinutul experienjelor pe care J-a insugit fn cursul unci incamiri, rasfrant in afar, se revars’ in umea exterioard. Prin aceasta, Karma igi poate spune cuvantul. Acum devine audibil, ras- frdnt spre exterior, ceea ce inima stie din incamarca precedent Continutul inimii din incamarca precedent se revarsii spre exterior. Si din exterior La fel cum, in vorbirea obisnuiti, limba pune piedici in calea cu- rentului respirator, dandu-i astfel forma diferitelor sunete articulate, individualitatea c modelata prin piedicile pe care destinul i le aduce i nemodelati, dae& n-ar exista Ceea ce ne franeazd mersul sunt confinuturile inimii di incamarca precedenti, rasfrdnte in afar. Acum ele rostese spre noi destinul nostra, cuvantul fiintial propriu-vis, care fine de entitatea noastra. ‘Noi ingine rostim acest cuvant, cind ne luptzim cu vitregiile vie- cand Iudm destinul asupra noastra, in mod activ sau in mod pa- se formeazi un fel de cimérute ale clea care ne articuleazi, inimii. Piedicile destinului sun 371. Gustul si temperamentele iva € alicrati de pofti. O perceptic nealteraté le substanfelor ali- lea o legaturd intre umorile corporale, temperamente, boli si modul de hranire. 2. Capacitatea de a percepe a inimil Activitatea ca organ de simt a modului de a se migca al sangel fia calitativa a sangel imi se bazeazi pe perceperea Acesta se schimba in functie de Inima percepe temperamental sfin- teriorul ei valoarea a ceea ce noi facem. in incarnarea urmitoarc, yutl din viata noastra precedcnta va vorbi ca vorbire a destinu! 58 V. A articula gi a manca 1. inrudirea dintre actul hrinii gi actul vorbirii Cand omul i de viata. 2 fortificat. Fora ditatoare de vi- aff si putcre a alimentelor provine de la influentele luminii si c&ldu- le sd iasi afari din pamantul roditor. Aceasti realitate simpli, important - dup cum aminteste Rudolf Steiner -, constituie punctul de plecare pentru o meditatie data de Zaratustra discipolilor sii: “Voi mancati roadele ogorului. Ele s-au razclor de soare, dar in soare tr&ieste inalta Fiint& Spi- tuala. Forta in: fe Spirituale vine din Cosmos, de afara, 0 data cu razele de soare, si patrunde in roade... Lisati-vi umplugi de tele spirituale ale soarclui; in voi risarc soarcle, cand manca la intr-un ceas de de solemn, din roadele ogorului. Dack ca ¢ prezent soarele, daci meditati pan’ cfnd vedeti cum din bucitica de paine ies raze luminoasc méncati, atunci suntefi constienti de urmitorul vers, spiritul soarelui a intrat in voi i a inceput si traiasca » Cea ce intra in trup, drept forjd, cand omul se hrineste, au provine, de fapt, de la substanfele alimentare. Prin ceea ce pri- meste de la natura, omul ia in sine, de fapt, darul solar al Cosmosu- I Cat timp, ca sugar, omul mai ¢ hranit de mama lui, mama ti da cea ce mai tirziu va fi inlocuit de alte alimente. Mama ii d& ceva din substanta propriului ci trup. Este iubire, pe care o daruieste sub aceasti. forma. Ea este accea care-l hrineste pe sugar. Expresi substantial-pamanteasca a accstei iubiri e laptcle. Mai térziu, omul in naturd substantele nutritive. Ele confin niste influenfe care pot fi comparate cu iubirea matern’. Natura igi iubeste creaturile ca 0 ami. Ea diruieste influentele solare venite din departarile cosmi- ce. Ba este Marea Mama. Ceea ce mama dupa trup a facut in numele ci, natura face in mare, potolind foamex si setea camenilor 39in toate epocile, popoarele cultivate’ darurile naturii materne agini rugaciuni cultice intalnim mereu legatura ideaticd dintre hrana gi vor . filosoful elenist evreu, care a tre tre anii 25 i. Chr. si SO d. Chr., a spus: pe care Dumnezeu a dat-o sufletului: darul Cuvas Intr-o forma asemanatoare, acea Angelus Silesius: “Ceca ce in paine ne hraneste es Dumnezeu. este viata si este spirit.” tn cpoca moderna, Emil Fréschels a comparat intre ele branirea si vorbirca. Fréschels s-a ficut cunoscut prin modul su iesit din easi organc pentru a mesteca $i pentra a vorbi. Buz gatlejul ctc., spune cl, sorvesc att uncia, eat gi cel a intreaga activitate de articulare a sunetelor si de dinite organe incepe acolo unde calea aeriand si cea alimentara se despart. $i el a tras de aici conchuzia: vorbirca este reciproca ménci- punea pe pacicnfii s&i balbaiti sf mestece in timp ce metoda sa. fn acest context, trebarea fundamentala este: unde sunt aseminatoare procesul min cl al vorbirii, unde se deosebesc? ci un fel de instruire, fara nici un model pe care s&-l imite, Dar pentru a invita si vorbeasca, el are nevoie de oameni pe care si- i poati imita. Ce migciri rebuie si facem pentru a mAnca - aceasta ne-o spun organele. Cum se articuleaz sunetele - 0 invaijim de la coi din jur: asadar, dou’ procese fundamental diferite. in ce consta asemanarca? Copilul nu-si poate procura singur nici hana, nici vorbirea. El are nevoie ca amandowa s&-i fie oferite cu bire. La fel cum din substanja corporal a mamei ia Japtele, co- Pi ja din substanta sufleteascd a mediului inconjurator vorbirea. ‘Vom fi condusi in mod sigur spre csenta problemei daci vom re- flecta la cuvantul “limba materna”. in nici un caz copilul nu invari vorbirca numai de la mama sa trupeascd. Prin expresia “limba ma- terna” se are in vedere substanta sufletcasca maternd, ce se revarsa, 60 je mam, de la intreaga colectivitate de oameni in Natura fi da bazele organic necesare ca sa se poatlt brani si Si-yi poaté insu ‘ea, Amindoua trebuic si-i fie oferite de Jumea din jur. El fnfometeaz dupa vorbire exact la fel ca yi dupi rand si fri acestea doui n-ar putea sd existe ca om, Elementul matern traieste in iubirea natural’, care in laptcle de mama ia forma de substanfé, gi el traieste, de asemenea, in cuvintele pe care i le and si prin care copilul pri ul laptelui ¢ luat de alte primeste darusile natu in dar acfioncaza in procesul brani Propriu-zis, inrudirea dintre hrnire gi vorbire e situata Ja a/vel spiritual, Faptul c& pentru amindoug punem in miscare aproape i caléuzi in cele ce urmesza. 2. Laptele mater trezeste organcle articulatorii Cand un nou-nis pentru prima data cu tc alaptat de mama sa, sufletul lui se uneste mea oamenilor. In acest mod de hranire spe- cific ¢ ceva deosebit, ba chiar misctor, care i-a flicut pe pictori si-1 infatiseze de nenumirate ori Alaptatal are niste efecte mi general. Prin laptele mamei, copilul ia in sine o substaata absolut adecvati, care-i inlocuieste total modul de hrAnire din uter. Valoarea ei nu poate fi apreciata niciodaté indeajuns. Copilul pereepe gustul laptelui cu o intensitate pe care orice observ: 0 poate Vi in mod nemijlocit. E absolut evident: perceptia gustativa coboard ns aceasta sursa de care la inceput ¢ ined obscura. jn “Cursul de pedagogie curativa™?, Rudolf Steiner spune: “In ind sub 61forma de fori, ceva care, de fupt, numai gi-a schimbat regiunea in organizarca umand.” Elementul hrdnitor urea din regiunea metaboli- cain partea superioard a (runchiului. Laptele izvoriste din acea zonit care fine de organizarea ritmica. Copilul il primeste ca pe o seva vegetal’ umanizaté. $i acum intervine faptul demn de luare-aminte cA aceasti primi preluare a hranei are 0 mare importanté pentru dezvoltarea ulterioara a copil dintre conferintele sale de pedagogic, Rudolf Steiner spune ci “spiritul adormit din cap” al sugarului nu poate fi trezit prin nimic altceva. Fiindea asupra capu- lui nu se poate actiona, pentru ca el si fie trezit, decat din directia vointei. Dat pentru ci geniul limbii inc nu ¢ in stare sa facd nimic, intervine, cum s-ar putca spune, insusi geniul naturii, gi trezeste cu vorbirea sa spiritul care doarme in cap: el face ca din organizarea membrelor, ja nastere laptele. Din aceeasi conferin{% mai aflam: “S-ar putea spune ci organele producitoare de lapte sunt ceea ce, din membre, se prelungeste spre interior. in regnurile animal si uman, laptele este singura substanta mai contine inc’ gi azi forfa entititii membrelor. $i, prin fap- tul c& noi fi dim copilului laptele, acesta trezeste spi in momentul in care © produs, laptele doreste si fie trezitor tului uman din copil." Rudolf Steiner scoate in evidenfa expr uimitoare “doreste”, prin faptul cd spune: “Laptele simte nevoia cea mai intima de a trezi spiritul uman.” Prin urmare, in aceasti substanfi zace o forja de voinf& spiritual, in mod sigur ceva din rfele care pun in migcare membrele si eare curg, sub forma etcric’, din brajele m Substanfa laptclui, faptul c& ca tagneste din piept, face din fiecare mama carc alapteaz4 o reprezentanta a Mamei Natura cea datitoarc de brani, Dack ne-am exprima in limbajul conceptiei medievale despre lume si natura, 2m putea spunc: zcifa Natura isi pune la dis- pozitie fortele. Ea trezeste spiritul ado n capul copi putea spune c& divina Mama Natura se uit peste umarul fiecirei mame ce alépteaza gi trezeste cu brajele ei ete ‘ul adormit al copilului, Mama Natura doreste s& trezeasc& prin mediul laptelui. Copilul doreste sa sugi si astfel, in cele din urmé, vointa de a trezi si vointa de a suge se intalnesc. 62 apte mulsa. Acest gest de a inghiti, exersat astfel, i se intipareste sugarului ca model de migcare permanent. La inceput, ca fenomen inndscut, el are loc in mod cu totul Zavoluntar. Treptat, el devine voluntar gi se plistreazi sub aceasta forma pe parcursul intregii vieti, pentru orice act de a manca si a bea. Cand, mai tarziu, trece la substantele al mentare solide, actul initial, reflex, de a inghifi, trebuie sé se fi iransformat deja int-o miscare voluntard. La accasta se adaugi mestecatul, fiindcd orice hrand solida trobuic adusd mai intai intr-o stare de terci - aproape aseméndtoare cu laptele -, inainte de a i ghitité. Existé destul de mulfi oameni care, cand inghit, nu-si duc varful limbii spre locul caracterizat, ci il apasd de dinfii incisivi su- perioti sau inferiori. E un obi primi in cca mai frageda pruncic § ta, cand copilul ¢ branit cu biberonul. In acest caz, se intimpla frec- si aibi nevoie de prea mult timp pan goleste inutul acestuia trebuie reinedlzit. Ca si evite aga cc- bea mai repede. Hrana curge aproape singurd spre nevoie s sugi, Dar ca si au ajungi prea mult lapte voit si acopere orificiul cu varful limbii. $i astfel, cAnd ingh deprinde cu 0 pozitic absolut gresita a care rannine pe parcursul vielii. Varful limbii ar trebui s@ fie ridicat, s% apese in partea anterioara a palatului dur si si se sprijine acolo, in timpul suptului. Consecinjele frecvente ale acestei migcari gresite sunt fara a mai fi guri, el e ne- se sdrilor repetate asupra dinfilor, acestia sunt scosi din pozitia lor ‘normala, si, dat fiind faptul cd omul igi inghite cam de 2000 de ori 63pe zi saliva, aceasté cantitate de energic chelt face ca pozifia dinfilor s& sufere schimbari pat ‘ode pentru reglementarea si Chiar gi atunci cand limba odihneste ste deosebit’, ea e adapostitd acolo in asa fel incat var- 1. Acest punct ¢ deo- sebit de imy consoanele L, spate. ¢ la sugar prin primul fel de ‘i lua brana, au o mare important pentru articularea de mai t@rziu a sunetclor vorti 1. Buzele sug, i a exersat un model de migcare prin care Vor fi formate mai tarziu consoanele labiale M, B, P. 2, Miscarea de apasare exercitatd de varful limnbii asupra punctul respectiv, cand sugarul inghite, trimite miscarea arbitrara spre 1o- cul unde se formeaz consoanele |, N, D, T, R. 3. Gestul propriu-zis de a inghifi are loc prin apasarea exercitatd de ridicina limbii asupra pirfii posterioarc a palatului, unde se for- meaz sunetcle NG, G, K, CH, J Vedem astfel cd prima faz alimentara este 0 scoald pregatitoare 4 vorbirti. De fapt, deja prin laptele mater in sugar se revarsa curentul vor- birii, Fiindea yorbirea nu e altceva decat laptele zeilor, iar ceca ce da mama reprezinté in Tumea pamdnteasc’ iubirea cosmicd, drept pre- gitire in vederea vorb Rezumat: A maoca si a articula 1, inrudirea dintre actul hranirii gi actul vorbi Pentru a manca si pentru a vorhi, omul foloseste a organe cavitatea bucala. Inrudirea dintre cele doua functiuni devine cla- ad tanta trupeasca a mamei laptele si din substanja sufletcased a lumii ineonjurdtoare vorbirea 2. Laptele matern trezeste organcle articulatorii de mama i felul cum este primit in organism rea sa de constienta som- duc la o prima nolenta. Prin faptul cd transforma treptat miscarile suptului si inghisitului in migcdri arbitrare, sugarul percepe vag organele cu care mai tarziu va invaja s8 vorbeasca. Astfel, primul mod de hrinire devine pentru el scoala pregatitoare a vorbirii a 65VL Buzele si glandele mamare ale femeii 1 Buzele si dorinta Din forma buzelor putem citi in mod fizionomic in ce fel traieste dorinta in interiorul unui om. In cartea sa “Chipul il reveleaza pe om”, Norbert Glas spune urmAtoarcle: “Oare in ce consta viata suga- rului, inainte de toate? In dorul dupa hrana sa lichida si in doringa de ase satura, Este absolut natural ca o imagine a instinctelor si apara tocmai acolo unde omul viefuieste primul pas spre mulfumire: in regiunca buzelor, pe unde intra laptele. Copilul se naste deja eu re- flexul suptului; ¢ una dintre foarte pufinele facultiti care-i sunt date copilului mic chiar de la inceput... Dupi ce copilul a supt laptele de la snul mamei, amAndov’ buzele sale sunt adeseori aduse mult in fata, aproape umflate. in cele din urma, se formeazi gura atat de ti- picd Ja copii, cu micufele buze risfidinte in afard, care incep sk sugi ide indata ce intra in atingere cu ceva. Gura de copil este o imagine care ilustreazi aceasta predispozitie permanent de a suge, care se intonsificd foarte mult, fireste, de indati ce aparc foamea ori setea. Gura reprezinti un fel de arhetip a tot ceea ce este instinctualitate in ‘om. Caci scopul majorititii instinctelor este in special acela de a-mi insusi un lucru - pentru care s-a trezit instinctul meu -, de a mi-] aduce aproape, de a- aspira in mine."*" Pe masura ce buzele se dezvolti, devenind organe ale vorbirii, cle nu mai exprimi simpla doringa. © observatic de prejude- cai aratd c& buzele devin expresia vie a stépanirii de sine, de indati ce omul incepe sa vorbeasc’i. Buzcle conduse de vorbire se inchid gi asteaptd in ticere cuvantul just Daci pe parcursul celei mai mari pirfi e zilei si in timpul iatregii nopti buzcle pu riman inchise, apar deformatii. Fiindca in interioral cavitifii bucale trebuie si se creeze din timp in timp 0 amumiti subpresiune, pentru ca cerul palatului s& ia forma corecti. Acest efect uimitor nu apare Ia copii care, de exemplu, din cauza polipi- Jor, sunt nevoiti s& respire mai mult timp cu gura deschisi. Apar modificari patologice ale cerului palatului. Palatul dur inecpe sé 67creasci in directia cavititii nazale, si se uncasc& cu ca forma unci cupole rotunde aparnd un fel de ogiva gotica. Numai mea justi, care di buzelor posibilitatea de a se inchide, di forma adecvata cavitiii bucale. {in regiunea buzelor, membrana interioard a gurii se arcuieste ele inchid si deschid poarta branirii si vorbi este ascuns. Organele sale sunt vardte i buzele se vad gi igi arata viata lor ro- 2. Legatura dintre buze si glandele mamare Cu aproximativ 400 de ani i, Chr, grecu! Miron, un elev brului Fidias, a turnat in bronz o vaca ce alipteaza, de o fi cu totul deosebité. In “Scrieri despre arta”, Goethe s-a ocupat de aceastd lucrare, care a ajuns pani la noi doar in niste copii aproxi it laudat al uptul, spune Goethe, dc o marc grafic. Uimirea rigid’, inconsticat’, a 7 constenti a celei care alaip- fupturii care suge, act teaza, se aflé in contrastul cel m: deja destul de mare, ingenuncheaz4, pentru a ajunge la uger, din ca- re trage in mod ritmic hrana ravnité. Mama, pe jumitate simfind du- rere, pe jumitale ugurata, priveste in jur, si din acest act ia nastere imaginea cea Substanfa animalului-mamé curge spre animalul alaptat. Ceca ce atrage privitorl este gestul de a darui din substanta propric, precum al. Goethe consiata ci umt exempls, 0 zeth eare alipteaza un mn prune. Erav redat intele de rang inferi CAci 0 grecoaica nu-gi alapt: vele ei s& facd acest Incr. insasi Zeita Mami din Efes i micar un copilas pe care sa-] alapteze. Asa ca, data fiind sivilizate din veemea sa, Miron, marele sculptor, a apelat la acest auni 68 in Jocul celui uman, pentru a i mai firesc din toate. Goethe igi legétura cu vaca Ini Miron: re ma indeamn’, pe artist s8-I laud ~ Dar ca si tus De-abia arta crestind alapteaza, asa cum cra ceva c curentul laptelui, asa cum va articula mai térziu Cand fi € foame sau sete, copilul simte cum din strifundul orga- nizarii sale se ridic& o senzitie de disconfort. Dar inci nu exist amintirea, care si-i spund cd va fi din nou eliberat de aceasti senza- fie neplacuta. Asa c& el nu poate altfel decat s& simtd foamea gi setea ia mod absolut elementar, ca pe ceva care-i pune viata in pericol. Se trezegte instinctul de autoconservare, dorinta ti urmeaz, si acum el cauld, ca act reflex inndscut, mamelonul matern, din care izvoraste hbrana salvatoare. Asa cd buzele copilului si snii mamei ce alapteaz sunt una, gi ele au neaparat nevoie de intregirea reciprocd. Prin aliptat, dispare impasul care punea in pericol viata sugarului, aga cd de ambele parti domneste mulfumirea cea mai adanca. Goethe a scris candva 0 poezie despre floare si insect: “0 floricics Icgise din pamant. Rilsrise pe pajigtea placuta Primavara devreme. Veni o albina Si fin degusta din ca, Cu sigurangi ci una Penteu alta-s facut Ceva similar s-ar putea spune despre alaptat: 69“{nflorese trandafirii La sanul d a Pagneste i Si ereste placerea Ale pruncului buze sug cu nesat, Cred ci amandoi Unul pentru a Fost-au creati 3. Metamorfoza buzelor ‘Dupa cum am spus deja, Rudolf Steiner a atras atenfia asupra faptului c& laptele ia nast “Laptele ia nagtere in omul de sex feminin in legatur cu membrele superioare, cu bratel Dupa cum sc stic, laptele e produs de lichidul limfatic. La femeia care alipteazi, un curent limfatic esenjial curge din maini si braje direct spre picpt. Comp. L. Vogel? Aria totald a suprafefei palmelor, 2 pirtii interioare a brafelor si a subsuotilor, pn’ la sani, constituie o unitate. Aici senzatiile tactile sunt Viefuite altfel din punct de vedere calitativ decat pe partea ex- terna. Si, de asemenca, percepfia tactila din gura si din regiunea bu- zelor este alta dec&t cea de pe piclea fetei. -giturd cu bratcle” ne ajuté sa spuns la intrebarca de ce la copii. Caci gisirea unui femeile nobile nu-si alaptau ele insesi copii atat de frecvent la hrinirea cu problema. ‘Acest lucru are legitura, in mod evident, cu faptul c& oamenii de azi sunt prea putin dispusi si lucreze cu bratele si cu méi De altfel, in general, fomeia care desfisoard 0 munca intelectual are greutiti mai mari end ¢ vorba si producd laptele, Nicaieri nu se poate ine starea de siinitate a unui om ca de pe buzele sale: de ce azi se recurge mai 70 de {a rogul {inerese pand la culoarea albastrie sau aproape alba a ce- insemnafi de moarte. ar in lapte femeia daruicste din plinatatea rantci c& pruncul va creste bine. Ceea ce actioneaza in procesul or, dand procesele de vorbire ale buzelor. Procesul résfangerii ‘Der ProzeB der Umstiipung/ poate fi urmarit. In consoanele Ja luming, metamorfozat in mod spiritual-sufletese, ceea ce actio- ‘neazi, in mod trupese-natural, in procesul lactatici WRezumat; Buzele si glandcle mamarc 1. Buzele gi do Forma buzelor este o expresic fizionomica a dorinfei si a stru ci. Prin inchiderea buzelor se ctecaza forma adecvati a cav cale, Omul care vorbeste isi domind dorintcle si, implicit, buzele. 2. Legatura dintre buze si glandcle mamare Copitul articuleaz’ curentul laptelui, la fel cum va articula mai tarziu curentul respirator. fn procesul aléptirii ni se infatiseaza ca imagine vie faptul ¢& buzele si glandcle mamare constituie 0 unitate 3. Metamorfoza buzelor Gestica bratelor se intensificd in mimica buzelor. Funefiunea de formare a laptelui se modified, devenind functiunea suptului, iar mai tarziu a articulirii consoanelor labiale. VII. Dinfii si formatiunea capului 1. Schimbarea dintilor si transformarca gandirii in numeroase conferinte de antropologie, Rudolf Steiner arata ce legat tre viata de reprezentare si procesul de formare a dinti ca forfele de organizare ale fiinfei umane, care ales in primii sapte ani de viata desfaigoara activitatea de formare gi modelare a trupului, se transforma o data cu inceperea procesului de jlor. Pana in acest moment, fortele de construire a i ic. Ele radiaza din direc- -ganismului si, in cele din umd, fac si apard cea de-a a doua de dinti. Cand are loc procesul de schimbare a dintilor, devin libere forfcle care inainte erau angajate exclusiv in munca de construire a trupul prezentare, Din acest moment, copilul are capacitatea de a invata. Fl fezvolte memoria in mod corespunzitor si si-si conture- le in mod clar. Cand omal gandeste sau igi aminteste, sunt jn activitate aceleagi for iainte le folosea pentru a-gi for- pana la ni ii sunt clementul cel mai dur al trupului. O daté cu schimbarea dinilor, fortele de plasmuire & devin partial libere gi se transforma in forfe de plismuire a gindurilor. Tau Dinfii se solidificd pind cand ajung aproape in apar ca niste perle cu scdnteiere dura. $i totuyi, dinfii sunt niste parti vifale trupului, doar ca igi ascund in stréfunduri viafa $i capacitatea ‘cepe. in funcfiunea de m&runtire a hranei ci se dovedese a fi cu activitatea capului, fiindea intelectal nu tuereaza, din punct de vedere spiritual, altfel. $i el mirunteste si diseca. El trebuic si descompund toate confinuturi ¢ le primeste, pentru a duce, prin géndire, spre 0 ordine plina de sens. Gandirea ana- abordeaza si disecd Variatele fenomene ale lumii, pentru a le n urmé, intr-un tot ordonat. Copilul urcd prima treapta spre cucerirca unei ascmenea gindiri o data cu maturizarca sa scolar’.telepciunii, de 4 ori cate 8 regi-intelepti, care stau la masa r Fi ne vin in ajutor, cand trebuie si exprimam ceva de natura c&, Rudolf Steiner vorbeste odaté despre acest lucru gi spune: “Daci atunci cénd prin D, T omul transpune in vorbire coca ce © precis determinat, ccdem, Ia sunetele dentale, si cina speci Denumirea pentru sunetele D, T, N, L, R, mu ¢ chiar exacti, . limba nu atinge dinfii, Avticularea are loc in fafa sirului superior de dinti, la marginea alveolelor superioarc. In acest loc, unde palatul dur devine punct de se afla un fel de zid, in care sunt inridicinati dint line, si totodati vegetale, ale Consoane dentale in sensul restréns al cuvantului sunt W si F, la formarea cérora dinfii superioti si buza de jos se ating. Va fi nccesar SA mai artim cd, dintr-un anumit punct de vedere, si E poate fi nu- mit printre sunetele dentale, Pentru formarea sunctelor D, T, N, L, R, limba se ridic& spre locul de articulare respectiv si articuleaza curentul respirator ce se revarsd in afara. ‘Ce putem citi din aceste aspecte? Activitatea pe care o desfisoa- 1 limba este o activitate transformata a inimii, pe cAnd dintii repre- vinté gandirea. Asadar, inima si capul conlucreazé la producerea acestor sunete Pentru a se face o distincfie mai exact intre sunetele D, T, N, L, R $i sunetele labio-dentale W, F, este necesari 0 denumire mai exact’, Asa c& punctul care ¢ atins de limba va fi numit aici “punct al inimit’, iax sunetele corespunzitoare, “sunete formate in punctul inimii”. Dupa cum vedem, priviti din perspectiva organismului vorbirii, inteligenta nu este, agadar, numai un produs al functjunilor cercbra- Je, Pe eat de pufin putem forma sunete dentale fara limba, tot pe atat de putin un om este cu adevarat igent daci ¢ fara inima. Daca in ziua de azi exist totusi intr-o mAsura mult mai mare o inteligenta fird inima, accasta Inscamna cd ea s-a indepartat de sfera Cuvantului 74 Jui adevarat. La fel cum limba percepe la ridacina fa sufletcasca a inimii ar trebui sa perceapa in perma: nena gindirea, 2, Legenda lui Sigftid si punctul inimi de trebuie si vedem, in organismul intreg, metamorfoza punctul 2 Pe coloana vertebrala se afl un loc cai paratie cu celelalte parti ale ei, e mai sensi cam in dreptul celei de-a patra vertebre px formate in punctul Putem presupune ci in vremurile cAnd se cunosteau vechile mis- .¢ stia de acest loc important al trupului uman. in orice caz, un al unci asemenea cunoasteri s-a pastrat in Legenda ibelungilor. Ea povesteste ca dupii ce |-a invins pa balaur, Sigfrid s-a scaldat fn singele acestuia. $i peste intreg trupul su s-a ajtermut o piele care-1 Picea invulnerabil fafa de orice arma. Dar in timp ce se scalda, 0 frunzi de tei a cazut intre omoplatii si a rimas vulnerabil. Legenda mai spune c& sofia lui, Krimhilda, & jndemnati de Hagen si brodeze o cruce pe vesmantul pentru a inscmna locul vulnerabil. $i pe urma acesta ¢ ucis in mod migelese de Hagen. “Sigfrid e ucis in singurul loc unde rémasese si prin aceasta”, spunc Rudolf Steiner, “se atrage atentia asupra acelui loc care mai tarziu, [a un altul, va fi acoperit de cruce, pentru a se aria parca segte ceva... Fiindc& aceasta trisiturd tragic se intalneste atat in legenda nordiea, cat si in misterul ce sti la baza zeilor nordici va fi inlocuité mai tarziu de principiul chy Putem observa cu cata grija trateaz Rudolf Steiner aceste core- extrem de profunde. C&ci trebuia exprimat faptul c& lui Sigfrid seste ceva. Pe drumul evolufici sale e} n-a realizat inc’ ceca ce 1 prin Impulsul Christic. “Sigfrid a rimas vulnerabil Zi SA se aprinda in foot morale jubirii. Accasté aprindere a vi 15escnta crestinismului. Ea Crucea pe care ‘indumnezeite in focul iubirii consti inci nu facea parte din i spatele Putem aprecia, datorita Legendei Nibelungilor, ce important are metamorfoza acestui loc de articulate. in cele ce urmeazi il vom ctu 1 Sigfrid, numit acolo Sigurd, isi cucereste, ‘© noua relatie cu vorbirea. Dupa incheierea Fafpir gi o frige in frigare. lar cand a crezut ci cera gata si cind sucul scurs din inima a inceput s& sfarfie, a ccu degetul, S-a ars gi i-a varat degetul in gurd. Tar cfind sangele ‘aii lui Fafnir a ajuns pe limba lui, el a inceput s& inteleaga glasurile pisdrilor. Dintr-o dat, natura a incoput si-i vorbeascd. $i el a putut si perceapa vorbirea ascunsa in in tucruri. $i astfel, datorita ini viteze, Sigfid a gasit legatura cu in- felepciunea. Se intimplase in mod real evea ce are loc, in mod arhe- fipal, in cazul articulitii sunetclor, cand limba se ridica spre locul de werfic al .dc& inima vorbirii se ridic& spre polul inje- epeiunii existent in organismul vorbirii. Limbajul in imagini al le- gendei exprima acelagi luera. ‘0 dati cu comoara Nibelungilor, Sigfrid isi cucerise aurul inte- ‘Comoara era un fel de talisman. Nu era aur care poate fi transformat in monede, ci purtitorul unci infelepeiuni magice. Nu- tai ci de el era legat un vechi blestem ingrozitor, care-i aducea ne~ norocite cclui in posesia ciruia se afla. Fiinded infelepeiunea au trebuia si riménd o infelepciune rece, ca una si fie invaluita de jubire, dar pe atunci incd nu se maturizase vremea pentru aceasta, De-abia prin Misterul de pe Golgota devine posibili dezvoltarca puterii de a iubi asa cum o descrie Rudolf Steiner. “Cand oame Vor fi in stare s& elibereze din inimile lor partile constitutive su- or, ei vor invita sa simt o viata sufleteasci le- gata de un organism al inimii superior celui reprezentat de muschiul cardiac gi de singe. Cand omul invaté si viefuiasca cu sufletul fui forlele inimii, care sunt superioare color Iegate de inima fizic’, luptei, et lepei 16 imprejurul lui, drept cuvantul inexprimabil ce i 1 $e ay din sgt ¢ propic de el di Intr-un alt loc affim cum vorbeau despre inimi si despre aur re: prezentantii vechilor ycoli de initiere: este un produs na, iar lumina ¢ purtitoarea aurului. Pretutindeni in lumina este au- ral, aurul urzeste si trieste in lumina. lar cand omul ¢ inimii, prin imagi rea naturii umane inferioare, exprimata prin fiinta balaurul tre puterea de lumina a croului solar. Fiecare om poarta in dia intalnirca lui Sigfrid cu balaurul Fefair. Numai cf, Fimane ascuns, , Ceea ce are loc miisuré pentru co , are loc un fel de copic a luptei cu balaurul general, semnificatia miscarilor articul reprezinta sub forma taal format in pune! animale, lupta cu balaurul. Atunci, in omul care vorbeste fagneste 0 az de lumind din lumea Logosului, pentru ca el si mu nege nicio- data faptul de a fi om. 7