i Dumnezeu-Fiul cand articulam si flint si funetia laringiala PARTEA A ILA. DESPRE ACTIVITATEA VOCALELORaa a L. Ocale spre o infelegere vie a vorbirii 1. Confinuturile cercetirii fonetice Cu greu se poate preciza cnd s-au facut primele cercetitri stiingi- fice asupra vorbirii. in mod sigur, inceputurile lor se pierd in vremu- rile preistorice. Primi foncticieni a cdror existenf& poate fi dovedita au fost inventatorii serierii bazate pe sunete, Cele mai vechi texte scrise cu semne fonetice provin, dupa cum stim au trdit la nord-est de locul unde Tigrul gi Fufratul se vars in Golful Persic. Capitala era la Susa. de faptul cd au inceput sa fie studiate limbile strdine. A aparut nece- a exact felul cum rostim sunetele si silabele, cu- Si s-a ajuns, mai ales, la yr mu trebuie s4 porneas- nat astfel ceea ce ochiul si urechea pot observa la procesul vorbi in zilele noastre, fonetica este o stiinta extrem de diferenjiat’, atat in Cu toate of s-au ficut mumeroase cercetiri experimentale de fizi- ologie, nu avem nici astazi pos tea de a masura curgerea aeru- lui. Nici unul dintre aparatele care sunt ai posibile nu, pot face inc’ acest lueru, Dacd s-ar introduce in spafiul de articulare ni ele ar influenta intr-o largi masurd curenfii si i-ar detegla. Din acest moti, stim foarte putine des iteza de curgere, despre procesele le descrise de acesti curenti Johanna Zinke. Ea studiazé conditiile curgerii acrului én afira cavi- ussunetelor, dar nu si felul in care se nasc ele. In aceasta luerare, not ne propunem sa vedem cum iau nastere sunetele vorbirii. Asa ca fiziologia experimentala a sunetelor nu ajunge pana acolo unde ea ne-ar putea da niste limuriri satisficdtoare pentru studiul nostru. Cu excepfia lucririi deja amintite a Johannei Zinke, care porneste de la consideratiile spiritual-stiinfifice ale tui Rudolf Steiner despre limba, reprezentantilor principali ai foneticii actuale le scapa un lu- cmu extrem de important. Ei deseriu vorbirea ca migcare corporal, ca activitate subtild, care modifica mereu curentul respirator. Se cer- cotcazi felul in care formele sunetelor produsc sunt percepute ca fonomenc acustice. Dar nu se arati ci in toate aceste procese de de- tal este imbibat de suflet si de spirit. Nici macar aerul cu carc rostim sunc- tele au este un simplu vehicul mecanic. ‘Omul se serveste de vorbire, totus, ea este m un produs pur uman, Ea n-a fost inventata Ia i este 0 facultate cu care omul a fos ‘mai mult decat a roata sau be westrat in epocite pestele in api, ca paslirca in aer. Ea ne invaluie si ne patrunde in toate fibrele fiinfei noastre. Dact fiinfa ei n-ar fi atat de eminent le- gata cu natura eului, am fi nevoifi si spunem c& suntem eu adevarat Dar aga, fiinfa vorbit 16 a 2. Metoda observatiei sau mai pe departe, poate locul formérii lor. Totusi, vom ‘urmi, s& lase si se vada de aici ce caracter distinctiv are fiecare su- net in parte, ‘Va fi necesar sa gandim toate sunetele ca find izvorate din ma- rele tot unitar al forfei plasmuitoare de sunete. $i astfel, fiecare in parte va reprezenta o forma special pe care a Iuat-o tome’ al vorbirii. Ceea ce se petrece la formarea unui sunet articul obstacole i sc agca7 in cale, ce sufera sau ce invinge el, toate aces- tea vor arata cum se manifest in miod concret, in forme particulare, forta creatoare de sunete. Bineinteles, Ia incepul latea tendintelor de a crea forme so- nore ne poate zapici.. Sunetcle nu pot fi infelese, ca gi culorile, por- nind doar de la doi poli. Goethe a dezvoltat spectrul culorilor din cele dowd elemente fundamentale, lumina gi intunericul. Dupa cum ‘vom vedea, procesul de formare a sunctelor se dovedeste a fi mult ‘mai stratificat, mai complex. totusi, ¢ de mirare ci in cei aproape 200 de ani care au trecut primele studii intreprinse de Goethe asupra cvlotilor, nimeni n- din niste puncte de vedere de a incercat s& cerecteze sunetele vor aseminatoare. E ceva la mijloc, desigur, daca pe parcursul intregul secol XIX lucririle de stiintele naturii ale lui Goethe aproape n-au fost Iuate in considerare si c& de-abia Rudolf Stein faptul ca s-a ingrijit de editarea for, le-a readus in actual in luctarea de fafi vor atrage atcnfia asupra idcilor principale sugerate de Rudolf Steiner in accastd privintd. Cine s-a familiarizat cu scrierile si confe- uyin cartea de fat nu opera sa. Ele s-au pari intense, apropiate de viaja concretd, de vorbire yi de antropolo- gia antroposofica. 3. Raportul dintre vorbire si gandire Dacé ne gindim ct de larg raspandita este activitatea de a vorbi, ne vom mira cd studiorea ci nu se bucurd de un interes prea larg. este in stare aproape deloc a o vietui uite aproape complet derularea vorbirii, care se face aproape exclu- siv in Virtutea obismuintei. Cauza se afla in raportul special al omului de azi fay de vorbire si géndire, in general. Nici pe vorbitor, nici pe ascultator nu-i intere- scazi prea mult si stie ce sunete gi cuvinte sunt alese, sau in ce fel sunt formulate propozifile si frazele, Atentia mai treazi se indreapta spre continutul ideatic. Gandurile nu pot fi transmise in mod nemijlocit. Ele trebuie im- brdicate in vesmantul vorbirii. in formafiunile sonore, faicute in aer, ale sunetelor articulate, alc silabelor si cuvintelor, gindurile vibrea- ZA spre ascultator, care le dezbracd iarasi de inveligul lor. $i el pri- meste numai gindurile. Daca le privim in acest fel, am putea crede cA sunctele sunt doar niste coji pentru ganduri si ci vorbirea are sarcina de a trans; la unul la altul informatiile ideatice. intr-adevar, pentru actual, vorbirea s-a transformat intr-o simpla activitate de semnal zare a gandurilor. Pentru constienta modem’, cele dou’ procese, gandirea si vorbirea, sunt foarte slab stranse intre ele. Ele se deru- eazi simultan, una langé alta: gandirea - in tuminozitatea deplina a 1 constien{ei, vorbirea - in cea mai larg misura automatizaté si in stare de vis. Foarte rar se iveste intrebarea ingrijorata: Cum trebuie momentul in care sunetele, nu ne mai preocup’ atentia in mod predo- minant, ci sensu/a ceca ce vrem si spunem. Dar n-a fost intotdeauna, asa. Sunetele care constituie multe cuvinte aratk ci in epocile mai lcgdtura dintre vorbire gi gandire trebuie sa fi fost mult mai ‘intima. Anticipand nigte consideratii ulterioare, ne vom ocupa aici, ca exemplu, de cuvantul Regea (ploaie). Regen, un cuvant comun tutu- ibilor germanice, in limba german& veche regar, in goticd riga, turd, probabil cu vorbirea “regen” = a se migca Initial, el insemna numai “‘a se migca in sus, a se verticaliza, a se intinde cét ¢ de lung”. Cuvantul provine din ridacina indogermanica -reg- “a verticaliza, a iatinde, a indrepta’” De aceasta rédacini jin mumeroasc alte cuvinte indogermanice, in toate aceste soana R, in as vantul Ich (= eu). fn li 14, el sund ege olandez& ik, iar in german’ /ch, Cuvantul ch as i actuale, in cuvantul Regen s-a pastrat in recken cuvantul ik, iar in richtig, apare deja cu- care ma impiedica. In vointa de a birui ma viewuiese pe mine insumi. Eu sunt acela care ¢ vardt in ceva greu, pamantesc si care se elibe- reazi. Sunetul G ¢ situat intre vocalete E si O. Aici trdieste sufletescul a ceea ce are loc in inima, sub forma de sistola gi diastold. in E cu- rentul singelui preseaza spre exterior, in O are loc reactia inversa, spre interior. Eul sc simte pe sine in curgerea singe E = in inima, sangele meu se adund la un loc. Simt forta de a raz- bate in afara 119G = impotriva a ceea ce, ¢a reali miteze, lupta vointa mea a ego-ul = Simt in inima: eu am fost acela care a schimbal lumea. In cuvantul R- -N, EGO s-a aplatizat, devenind EGE. InR se exprima miscarca ritmici, ce se repel mereu: cAderea stropil loaia rosteste fara incetare un R. Se asociazd apoi sun spun ci odinioard ploaia nu era vicjuita drept fenomen al naturii ca- re poate fi descris de meteorologi, ci drept fiinta spirituala care are a, la sfarsitul cuvintelor apare frecvent sunetul ne aduce in sfera constientei ceea cc a fost deseris printr-un sir de sunete si spune e& acum noi stim: aga este. Ploaia vine ca un rege sau ca un guvernator in fara sa, El pune in imagini, pictate cu telor. Prin aceasta, un vorbitor din vrei birii indrepta atenjia as Oamenii vorbeau in imagini, gandeau in imagini; ga rea erau cum nu se poate mai stréns unite. Trebuic si ne fie clar faptul ca, in gener sii spun’. altceva decat 0 gestica foarte eloeventi, al crei sens nu putea feles grosit, si aceste gesturi s-au transformat cu timpul in ceva au- dibil. Putem privi sunetele vorbirii actuale drept gesturi audi care pentru congtienta unci omeniri mai vechi erau la fel de clare si cele viibile. Gestul vizibil al unui suet, curitmia originari a omenirii s-a metamorfozat. Din forma umana general, ea s-a mutat in organele vorbirii, s-a metamorfozat gi a devenit audibila. CAnd, in vremurile de mai tarziu, sentimentul nemijlocit al sune- a palit treptat, gramatica a preluat sarcina de conduce gndirca. Gramatica a condus consticnja oamenilor de la gindirea in imagini Ja gandirea logica si la abstractiune, ‘Astzi, desprins& de sarcina ei originara, vorbirca nu mai folo- seste decAt scopului de a da informagii. In sinc, ca pu reprezinti ni- ii ganduri, Altfel spus, deposedata mic. fi revine sat 120 cu totul izbitoare dac& ne gindim ca nu trebuic neaparat ca dl. Miiller si posede 0 moara (Miihic), c& dl. Schwartz (Negru) poate sé fie bloné, iar d-na Lang (Lung) poate fi sturile sonore ale numelor nu mai ce limba este pentru cel ce n-0 un caz nu tebuic si deplingem ca nar fi putut dobandi niciodata acea independenja de care omul modern are nevoii Gandurile abstract ite de imagine, nu ne consirang, si de accca a fost necesar si renuntam la géndirea legati de cuvant. Pentru con- tiile vietii actuale este absolut int Dup& cum se povesteste in legenda biblic& despre turnul lui Babel, candva a disparut, spre durerea oamenilor, facultatea de a injelege in mod 2 sunetelor. Nu prea ¢ de conceput ca aceasta transformare si fi avut loc atat de catastrofal de bruse, cum ni se povesteste, Mai degraba, in accasta descriere imaginativa a fost Dar cu stingerea treptati a capacitatii de infelegere directa a vorbirii a mai fost legaté inca 0 schimbare profunda; s-a pisrdut si capacitatea de a infelegere vorbi- rea naturii. Inainte de acest moment, oamenii simfeau ce murmurd, copacii, ce vuieste in mare sau isi revarsa minia in tunet, ca vorbire a zeilor. Lumea senzoriala, rasaritul Soarelui, formele animalelor, ale frunzelor si pietrelor, erau pentru ei, de asemenea, niste gestuti audibile ale Fiintei divine Natura, le misticc, oamenii au ciutat si acopere, diferite mo- pray evoluati a putut si-gi dezvolte o facultate vorbire, el se deoscbeste de celelaltefi existat, ca siméinté, la in ni, Intreaga lucrare @ creafiunii are drept scop sa-1 ftoare de limba a ac la iveala iar vorbirea este In- cumunarea omului. D: vantul cuvintelor, de nun desemneazi lucrurile din lume, dar “eu” nu poate s& spun’ nimeni altfel decat referindu-se la cl insusi. Acesta e central in jurul cdruia se rotese toate celelalte fenomiene. Tot cea ce cul nu lumineaz’ cu se scufunda pentru suflet in noaptea non-constientei, Asa ci omul este purtitorul unci intreite coroane: el poartd co- roana Creatorului, pentru ca este copia athetipului sau divin, poarta coroana Logosului, pentru ci a dobandit facultatea de a vorbi, si poartd coroana lui Eu-Sunt, pentru c& posed un eu. Discipolul din misterii primea sarcina de a patrunde cu eul siu vorbirca si creatiuinea, adic, am putea spune, de a imbina intre ele primea in moment respunzitor cu fi spirituala vegnica. Pentru consticnta actual, gandirea si vorbirea s-au separat intr-o masura foarte larga. Gandirea s-a lsat condusai ial de compo- nena sonor’ a cuvintelor, si mai tarziu de gramaticd. Onmul s-a dus si invete gandirea la scoala vorbirii. Astazi, gandirea ar trebui si fi devenit independenté si s& fi gisit in ea insdgi firul rogu care 0 con- duce spre realitatea ideaticd. Vorbirii nu-i mai revine decat sarcina de a atrage atentia asupra confinuturilor gindirii, Ea a fost degrevatz de sarcina de a fi purtatoarca viefii de gindire, ccca oe face si-i creas’ posil le de a-si pune in valoare propriile ei legi si im- 122 id ca devine activa in domeniul ar- gand for ¢ indreptat spre rcalizatea 1 de activitatc,Rezumat: O cale spre 0 infelegere vie a vorbirii 14 cAnd for- mim sunetele poate fi constatat numai prin observatie. Cercetiiri experimentale n-au putut fi ficute pand acum jn aceasta problema. 2. Metoda observat Din felul cum se formeazi un sunet, din istoria nagterii sale, se poate vedea ce fiinfii vorbeste din cl. in sunctcle vorbini se revelea- 7i faptele si suferintele fortei creatoare de limba 3. Raportul dintre vorbire si gandire H Gandirea gi vorbirea sunt dows procese care sc desfaisoard in pa- ralcl, Atenfia treazi se concentreazi asupra continutului gandirii, vorbirca ins se desfigoar’ intr-o stare ca de vis. Accasta corespun- de stirii actuale de constien{ a omenirii. La inceputuri, cuvintele erau niste gesturi audibile pentru imaginile trairilor si pentru dispo- sufletesti. Gandirea era célauziti de vorbire. : (O dat cu disparitia consticntei vorbirii, prépastia dintre gindire si vorbire s-a marit din ce in ce mai nmult. Vorbirea a devenit ceva au apdrut natiunile care vorbesc limbi dif ijicre, discipolii aveau sarcina de a depas xr, Ei ediutau pentru lucrurile si persoanele impor- tante numele adecvate naturii lor. ‘in epoca prezenté ar trebui ca omul si caute s& dezvolte o gandi care se clibereazi din dependenta fafa de vorbire, Prin aceasta, ajunge de la gindirea in cuvinte la gindirea in realitaji. $i atunci vorbirea nu mai trebuie decat si atragi atenfia asupra realitaii gan- dite, Fliberat de sarcina de a “purta” gandurile, vorbirea va ajunge si desfagoare o noui activitate spirituald, in terapie si arta. Gandu- rile devin imagini ale realitajii - iar sunctele vorbirii devin forte ac- tive. 124 II. Respiratie, articulare a sunetelor gi voce 1. Zamislire si nagtere in procesul vorbirii Cand articuleazi, onuul influcnteazi curgerea a foloseste in acest scop 0 recuzitd usor de pus in miscare: fii, buzele etc., prin care face ca aerul expi nesténjenit, El modeleazi astfel expirul, care de obi dandu-i formele de sonorititi diferite ale sunctelor vor In acest proces, toate sunt faicute s4 se armonizéze tru formarea fiecdrui sunet, in calea respiratici e pus mereu un alt obstacol, in functie de care prosiunca respiratici trebuie s& se regle- © coordonare a musculaturii extraon probabil cel mai strument de acest fel din organismul uman. Activitatea respiratorie obstacolele articulatorii se afla, astfel, ca doua adevarate polari- una in fafa celeilalte, angajate intr-o lupt& pagnicd, in cadrul jensiunea si destinderca altemeazi in mod armonios. Din expirat. El consoane surde. Poate cA uni in suficient& masura deo- ‘a dintre consoanele sonore /stimmhaften’ mmlosery; de aceea, ni se pare necesara aici c lmuriri, fnvapim si le deoscbim foarte usor dack ne urechile acoperite in timp ce vorbim. Vom auzi atunci sunarca ~ /vocea - Stimme/ drept un murmur clar, pe cand consoanele surde, care sunt doar soptite, se fac auzite doar ca un vajait slab, neclar. E necesar aici, bineinfeles, sa rostim sunetele respective cat mai puter- nic si mai sonor. O alta metoda este aceca de a cinta folosind sunctele vorbirii, Daca putem cAnta un sunet la diferite indlfimi, inscamna cd este so- nor. Se injelege de la sine ci de numele literei - EL, ci nue vorba ai ES oni KA -, ci de sunetul insusi. 125Dar, asa cum va fi necesar si aratiim, a scoate suncte nu e singura ala i dropt organul central al intregii de a vorbi. Fle fare, el pereepe procesul vorbi {in prima parte a fucrarii de faté am avut ocazia si ardtim ca, pt priu-zis, laringele este organul care produce sunctele. Am vazut in acesta metamorfoza organului de reproducere feminin. in taringe, procesele care in uter asigurd dezvoltatea embrionara tree printr-o metamorfozii. Pe cind embrionul uman are nevoie de zece cicluri lunare pand la nastere, nagterea sunctolor a unei permanente activitati creatoare. Cfnd respirajia stribate larin- gele, ca indeplineste o sarcina corespunzAtoare Zi Pentru reproducerea exterioara este necesara bisexualitatea. In ‘organismul vorbirii, fiecare om se dovedeste a fi fn acclasi timp bar- bat si femeie. Forfa de vmislire a re i se uneste cu forta re- ceptiva si nascatoare a laringelui. ‘Cand un sunet, ca forma in devenire, pardseste laringele, cl int jn spafiul de articulare ca gi cum ar intra in odaia sa de copil sau in je cste educat in cel mai adevarat sens al cuvantu- este format spre a avea acel caracter pentru care a fost ales. {$n procesul articulitii poate fi privit drept 0 con- desfigurate de catre laringe. Pi intimitatea unor corclajii importante: birii ne apare drept proces de reproducere transformat. cesul de reproducere poate fi privit ca un fel de “vorbire”. La ju omul ¢ cel care vorbeste, se face auzita o vorbire cosmicd, care strabate, cu sunetele si valurile ei, forma umani in devenire, in aga fel incit se formeazi in cursul si dezvoltarea embrionari coincid. Kaspar Appenzcller” a comparat din punct de vedere medical-antropologic 126 a dezvoltarea embrionara cu descrierile hiblice ale Genezei sia ajuns cu cele care au loc in trupul Ela ardtat cd, pana gi in fel cum alege cuvimtele, textul ebraic face in aga fel incit si descrie ambele procese ca §i cum ar fi unul singur: crearea lumii si dezvolta- jonardi. Cuvantul cosmic, care a action PAmantului, creand lumea gi ereandu-t pe om, zent, ednd ia nastere un copi Logosul face si aibi loc o nastere, fie din s-ar putea spune, de asemenea, c& omul vorbeste eu ambele organe. Trebuie si ne fie totusi clar ce ¢ cu vorbirea, respectiv cu nasterea din laringe: in situafia ei actuali, omenirea nu reuseste sf creeze n de scurtd: viafa su- ins din lensitatea pamanteascd si in dependenta fafa de pamant copil prima femeie = tert casatorie - quinta barbat = octava, Hustratia 15: Omul si intervalele4 drepl, intr-o mijsurd importanti la procesul de matu- ‘dar maturizarea sa se aude ca un motiv muzica. Res- profund’. Laringele se mireste, in aya fel incat far al femeii cu o tert. Aga se pact si mai profund 2 Himane, conform cu accasta, mai moale, mai male: nator eu organismul co _— ce Barbatul a patruns pani la octavi in existenta pimantea numai pand la terfi. In unirea lor trebuie cdutat interval ar fi etalonul unei existenfe umane spitituale. Ori de cate ori prn se uncste in mod armonios cu cel feminin, si mai ascm’- 2. Sunetele sonore si sunetele surde in prima} rand, sunete sonore sunt vocalele, pe langa ele si cateva consoane, cum sunt Y, W, L, M, N etc, Cand formim voeala, aerul ci, traverseaz laringele gi acolo e facut si sune. Acum sune- intra eu o anumité frecvenfi de baz in cavitatea bucali si in ga- ile), si imediat peretii elastici intré gi ei in vibratic. Ta nastere o unda modificata, cu ua anumit numar de puncte culminante ale intensita- tii, care sc numese formante, Cand gura ¢ altfel modelata, se sehim- ba si formatcle. Nu e vorba aici deloc de frecvenja sunetulti fundamental, Ea a devenit cu totul neesentiala pentru sonoritatea ‘caracteristica a vocalei. Cand auzim vorbirea, atenfia se indreapta mu ifimea cu care ca ¢ rostitd. Aceasti facultate remarc uman atati ci perceperca sunetului se deoscbeste, in principiu, de perceperea sunetelor vorbi- Hi, Cand formim consoane, coloana de aer intillneste fn drumul ci spre exterior, intr-un loc sau altul, un obstacol. in functie de locul st modul cum are loc acest lucru, ia nastere un anumit zgomot, compus dintr-un mare numar de vibra{ii aperiodice. Sunt vibrafii care nu se alld in niste raporturi numerice simple unele fafa de altele. 128 aia Afirmatia de mai sus es F, S, CH, SCH gi P, T, K 14 pentru toate consoanele surde: irea consoanelor sonore W, LM, N etc, laringcle suna gi el 1 are loc procesul deseris in cazul voealelor. Coloana de aer care sund se ridicd foarte sus gi, pentru c& are de trecut un obstacol, in unda de interferenté se amesteca si zgomotul articulator.” deci, sa ne fi - adica al tuturor vocalelor festa vocea insisi, Vovea offera doar ocazia de a se crea rezonante. Sunetul ¢ reflectat de peretii elastic. Se manifesté peretii model in mod corespunziitor ai spatiilor de articulare. Nu vorbeste sunetul, ci spatiile absolut insuflejite ale gurii si nasului. Daca la consoanele sonore intilnim un amestec al fenomenelor, la yocale se reveleaza numai aceste spafil sufletesti. Laringele oferi doar ocazia. in real tate, vorbeste arhitectura vie, insufletita, a cavitiii bucale, Gandifi- Va ce performanté extraordinard realizeazi aici vorbirea. Ea nu con- struiestc niste spatii rigide, ci unele pe care le inzestreaza cu cea mai itate gi le remodeleaza iar. vocala duce spre exterior principiul arhitectural, iar con- 1! sculptural. Vocalele construiese nigte arhitecturi fn care apar formele sculpturale alc consoanelor. Dramele grecesti erau jucate in spafiile athitecturale cele mai de- arsite. Actorii isi tnsofeau cuvintele cu acordurile lirei, pentru ¢& pregateste drumul vocalelor. Astizi, actorul e nevoit si remune la o acustic’ atat de perfectii si la lir8. $i poate s-o faci, ‘dac& printr-o vocalizate bine gandita creeazA el insusi spafiile su- fAletesti in care proiecteaz consoancle. Nici consoanele nu sunt niste coloanc ale lui Memnos colosale, sunatoare, ci nigte sculpturi ia aer cat se poate de mobile, care in templele vocalelor se comporta ca nigte proofi ce oficiaza jertfa in moduri diferite, fiecare din ei aducdnd o solie despre activitatea Cu- vantului 3. Consoana duce dorul vocalei invatatura spiritual. primare speci ficd despre sunete cere un mod de ex- Ea consider’ cd sunetele sunt niste fiinte reale. Ce- 129ca ce pentru restul fonet in foarte Jarga masura, pentru un mod spiritual de a privi este scena pe care fiingele sunetelor se intélmesc $i se unese, formand si pethe: “Oricat de mult s-at iachina si sar 8 crucca, pand si-si dea bine seama ce se cheme intr-ajutor fantezia creatoare.” Vorbirca consta, fara indoiala, din niste procese inconstiente, automatizate. Daca studiem ins nu- mai mecanica diverselor performante de aminunt, trecem pe ling |. Deja reprezentarea conform cireia modelarea te sunetul, nu corespunde realitatii. Ea constituic Felul cum se mea7é un sunet ne indicd intr-un mod plin de sens care este Rudolf Stciner a spus in acest context: “Prin faptul cA pe Pamant in modelarca aeriand a sunctclor aver copia pimanteasci a unei realititi spiritual Spiritualul-sufletescul sunetului aparfine de fapt lumii Tar ceea ce traieste aici in aer este, propriu-zis, cor- Respirafia se lupti cu obstacolele puse in calea articularii, la fel ‘cum un om se Jupti cu greutiile destinului su, $i, le fel cum respi- ar riméne informa, aga ¢ si cu ontul: daci camenii sau sunetele vorbirii n-ar intampina obstacole, ci sau cle ar riméne fird un ca- racter bine conturat. O consoan’ nu poate exista fard 0 vocald. Rudolf Steiner exprimi acest lucra, spunand: “Consoana duce me- reu dorul vocatei.”*? Ce ar fi un K, far vocala A, care-i urmeaz3? De-abia silaba “Ka”, niscut& prin unirea amandurora, este 0 formajiune viabila din punctul de vedere al vorbirii. Doar vocalele ia singure. Odati, if Steiner aminteste c&, scolar fiind, seria mereu “mia” in loc ir” /mie/, din cauzi ci in dialectal sau austriac aga se rostea acest cuvant. Consoana R duce dorul vocalei A si adescori se transforma in accasta. La fel ¢ si telafia dintre consoana L si vocala ‘flora” s-a nascut cuvantul italian “fiore”. dupa cum vom mai arta. Exemplele se pot inmul| 130 : aoe asa liber afara printr-un fel de zigazuri. $i d fluenteaza cu mul inte curgerea unui rut, aga © $i ai doar, ci aerul este un treaga sferi a respirati cea mai marc intensitate de catre laringele atat de sensibil. in acest inervat gi el prin articularea consoaneior gi vibrea- Am putea spune c& simtc ceea ce se petrece in evenimentele dramatice care au loc in continu- are. Laringele ¢ ca o mami care simte in fiinfa ei cum le merge copi- dau de t. Ele riman legate de locul originii lor. soanclor sonore, apare fenomenul remarcabil ca i sunelul voeii se amestecd. Ca s4 raminem m spuune: mama-laringe trimite in urma copi- ilor ei, care fug grabifi, sunetul ci, ca sA Ic astampere dorul. Vocalele rimnén cel mai mult unite cu locul originii lor. Ele mu se confrunta fel de obstacole si, am putea spune ci in vocalele siunt gi ramin coy Consoanele surde se indepiirteaz4 cel mai mult. In lupta voinfci iratorii paterne cu obstacolele, cle iau formele lor propriu-zise, -ar putea spune. fn cazul conscagelor sonore, vointa paterni a rafici. se tuneste cu suneicle mateme ale laringelui. Ele intampina accleasi obstacole ca si surorile lor surde, dar prin felul cum sun, consoanc sonore reprezintd ceva care poate fi comparat cu elementul ferninin in natura umand si ele nu se unese att de profund cu piimantescul. Si comparim, spre a da un cxemplu, perechea de sunete W si F, care, rostite in soapta, sund aproape la fel. W se deosebeste de F in special prin faptul ci este o consoand nora, Desi W ar vrea si zboare departe, tot 351 mai intoarce capul - 1 putea spune - spre locul origin sale. Ea ezita, indepartindu-se /*in gormana, das Wort = cuvant; fort = departe - n. trad Astfel, unF si V se rostese absot care ne-am putea dispensa fara nid in terapie vorn folosi buie restabi poate fi considerata o separare de natura origi cazuri, de exemplu la autismul co; este adevarata intr-o masura deosebit de mare afirmat au nevoie de restabi- lirea acestei legituri. Consoanele surde s-au indepartat cel mai mult de originea lor. Fiindca in momentul in care un sunet se dezbracd de inveligul lui sonor, el se transforma cu total in zgomot. Dar s-ar pu- tea spune cA in dosul zgomotului se aprinde o fume care tinde sa devina vizibila. Trebuie si ne fie clar faptul cA, atunci cand omul vorbeste, su- netele se arati numai sub forma de umbre. Jn realitate, cle sunt niste puternice fiinte plismuitoare de lumi, a céror voin{a atotcuprinza- toare se revarsa pina in vorbirea umana. Daca un om nu-si dezvolta simful de a percepe faptul cd aici ac- fioneaz& ceva de natura voluntara, ceva a cdrui putere depaseste cu ‘mult yoinfa umana personala, sunetele vorbirii vor trece pe ling el ca nigte fantasme fara sens. A fost necesat ca omenirea si treacd secole de-a randul pe ling aceasta lume, far a participa la viata ei, ccu toate c& ea %5i fntinde influentele pana in adancul ficearci inimi ar fi cucerit niciodata libertatea, daca ar fi Steiner a cut pentru Cuvant 132 PLD 1. Zamislire fn organisn acclasi tot i sunetele surde in cazut vocaletor, si 2. Sunetele sonore ju de rezo- e face auzit& o face numai vocal sau alta, Prin urmare, niste spafit avand forme dif ‘nore, dar, in cazul lor, rezonantei de natura vocalici i se aldturi un zgomot articulator. 3. Consoana duce dorul vocalei O consoana au poate 88 exi duce dorul acesteia, Vocala posed ceca ce consoana, mai ales con- soana surda, a picrdut in cea mai larga misura - acea fortii plismui- toare originara pe care o confer’ laringele. Consoanele sonore nu-si picrd total legatura cu originea lor. Consoancle surde se indeparteaz ccl mai mult de aceasta origine. 133TTT IIL. Vocale si consoane 1. Vocalcle si strigatul pas: f in conferinfele referitoare la cursul anului, 4 in perioadele timpurii din evolutia omeni miezului de vari. Pe atunci, oamenii inc’ nu aveau un eu indivi- dual, totugi, prin felul deosebit de a celebra stirbatoarea verii, in sufletele lor se aprindca un fel de constienté a cului. Eul le aparea din exterior, ca un vis. Omul igi percepea eul ca pe un vis al \dotf Steiner arata se celebrau sirbito- vechi ale sirbitorilor din miczul participantii crau indemnati sa execute ceva de naturé muzi ‘a, nigte hore riguros ritma- te, insofite de cntece yocale cAntate cu toati amploarea glasului. Anumite reprezentatii si interpretiri erau pline de recitative muzi- calc deosebite, O asemenca sarbatoare era cufundata cu totul ints-un element muzical-poetic. S-ar putea spune ci omul radia in afara, spre Cosmos, prin miscari dansante, ceca ce traia in constienta sa de “Toate erau in asa fel rinduite, incat... oamenii si aiba o dispozi- it mai inainte, umane, chi, care primiscri asemenea iadru- mari, ar fi fost 2 Cum ajungefi si avefi ascrnenea céntece, asemenea dansuri?... Ei ar fi rispuns: Aga ceva se invatd de la pasi- rile cAntatoare. - Dar ei infelegeau ints-un mod profund tntregul sens de fapt.”” privighetorile, ceca ce este creat astfel rizbate afard, in Cosmos, nu prin mediul aerului, ci prin elementul eteric, ceca ce ¢ creat astfel vibreazé pana afara, in Cosmos, pana la © anumiti spre Pamant, si atunci jumea animala primacste vibrat tore, dar acum cu ele 5-8 inta divin-spiritualului din Cosmos. Aga ca privighetdar ceea ce se ve c strabatut de valurile confinutului divin it glasurile afaré in lume, iar divin- intregul proces de modclare, de plaismnuire randul lui, pe Pamant, pe valurile a trimise th afara. care ia parte la intreaga munca de mo- up al specici animale res- Cu acest divin-spi are a tegnului ani Cei ce studiaz’ comportamentul animalelor afirmé ci pasirea cAnta spre a-si insemna domeniul. Sigur c& asa o fi, dar cum se face ci celelalte pasiri respect limitele trasate? Prin curentul eteric, din Cosmos, micul animal afl ceva despre 0 ent su planeaz ceva care tine de natura eului, si pe aceasta o respect celclalte paséri. Prin faptul cd se uneste cu fiinfa regeased a Eului- grup de care apartine, animalul primeste puterea de a fi recunoscut el insugi ca rege in micul su regat. $i Rudolf Steiner isi continu expunetea: “Dar nu toate animalele sunt privighetori si cioci binetn- Jes, nu toate scot spre exterior sunete asa de frumoase, dar ceva aseminitor, chiar dack nu la fel de frumos, emana spre Cosmos de la intreaga lome animald. Oamenii vremurilor vechi infelegeau acest lucru, si de accea discipolii din gcolile de initiere crau indemnafi sit 'vefe ascmenea migcari dansante, asemenca ciintece... $i mai ¢ ceva cate inca de acele sarbatori: nu numai dansul, nu numai muzica, nu numai cantul vocal, ci, pe urmé, si ascultatul. Mai intai sirbitoarea , pe urma, recomandarile spuncau ci o2~ a ceea ce sc intorcea la ci. Oa- Ja fel cum apa de pe pamant se ri i picura apoi din now in jos, sub forma de 136 drept voi singe, ceca ce sc talazuieste drept sentim atic. intregul confinut afectiv al sufletului: dorinte originare. Pe eat ar fi de greu si Ie exprimim sub formi de no- de usor rouseste vorbirca si Ic dea expresic. Ea adund care se deschide. Chiar daca foarte putini oameni-stiu ceva despre izvorul de inno- sfere el primeste ca rispuns un ecou infinit mai puternic decat a fost propriu! siu sunet. Acum Cosmosul rosteste yooala cterica, reali, care este de mare important pentru eul fiecdrui om. Fiindca in wre a vorbirii. Prin vocale, e1 eu cu imaginea originard a cului su, care de-abia ea fi rogesc al existenfei de fiinta inzestrata cu un cu. gaduit, in acest context, s& intercalaim un episod din istoric, care este in misura sa proiccteze o lumink asupra actiuni vocaiclor. Caci pana in cpoca moderna s-a pastrat cunoasterca unui 137lucru transmis de lao generafic la care in multe cazuri a fost rau stins niciodata de tot. C4nd habsburgul Friedrich al iIl-lea a fost incoronat la Roma, in 1482, ca imparat nu aducea cu sinc aproape nimic ar fi dat posibilitatea de a-si exercita cu adevirat functic, Puterea casei regale din care provenea fusese 2druncinata de numeroascle certuri de familie, imperiul insusi era farimitat din cauza nenumaratelor interese particulare. era numai duce, inaintc de # urea pe tron, el & niiscoc A, E, |, 0, Uo emblem pe care a interpretat-o el insusi drept pre- destinare Austriei de a stpani lumea: wustriae Est Imperare Orbi Universo” sau “Al Is Oesterreichs Untcrtan” (Intrcaga imparatie a pamantului este supusi Aust sive Impodobit scutul cu aceste cinci sunete. i care, ajuns sérac de tot, alungat din regedinta de in cetatea sa din Linz, el a cerut, neclintit in cre- je cinci litcre sa fie spate in emblema de deasupta s Erdreich Ist In orice-caz, politica sa inteligent a inaugurat 0 eri care, in sc- colul urmitor, avea sd extinda puterea Habsburgilor peste toatd su- prafata piméntului. Et nu s-a bazat niciodata pe norocul schimbitor ai bataliilor. A Lésat ca timpul s4 Iucreze pentru el si a avut o incre- dere de nezdruncinat in acea putere spirituala care-i venea prin me- ditarea celor cinci vocale, 2. Chemarea ingerului gi cele sapte tunete Cfnd rostim 0 vocal sau al else acrul ce sun ajunge afara in lume 1ge pentru constienta obisnuita in momentul in care vorbi- anumite sferc planetare, fird ca sufletul si fie consticnt de aceasta. Vocala are un efect terapeutic numai daci terapeutul reuseste sa in- drepte spre pacient forta vindecdtoare ce vine din Cosmosul jurator. Nu trebuic si ne gindim aici la sf dcpartari infinite, ale planetelor. Nu, sfercle sunt 138 distanfele nu au aici nici o Rudolf Steiner sunt urmitoarel rtanf. Corespondentele date de Soare: AU Venus: A Merour: I Luna: EL in acest loc cazul si atragem atenfia asupta mot lor ce rasuna Apocalipsa lui Toan. Acolo apare o faptura de foc, avand in jurul capului curcuber “Bl stig cu glas puteric, asa cum raspunserd cele sapte tunete, cw glas ~ Ayadar, ingerului i-a venit inapoi un ecou tunitor. - “lar cand au vorbil, eu am vrut si seriu pe hartic ceca ce vorbeau. Dar am auzit un glas din cer, care a vis. Pecetluieste coca ce au vorbit cele sapte tunete. S& nu le serii pe cum di de infeles, drept secret bine pazit, 4 outa de Rudolf oeculte - Congresul 139Ni se da de inteles c& strigatu! rasuna din simburele ccl m untric al sufletului su, din regiunea inimii sale. Risuna un ecou ‘Cosmos: ii rispund sapte tuncte. Dar lui foan i se da indicafia de a nu asterne pe hartic confinutul cuvintelor rostite de tunete, de a le lisa si rimina un sccret. Ingerul care la chemarea sa aude un ase- ‘menea ecou zguduitor de lumi stie acum ci timpul s-a scurs. “De m nu ya mai fi timp. Misterul lui Dumnezcu, despre care vorbesc toate profetiile, se va implini...!” (Apocalipsa 10, 6-7) De la Hipolit, unul dintre primii parinji ai Bisericii, aflim ca gi Marcu primise o asemenca revelatic: cele sapte ceruri au facut, fie- care, si se aud’ 0 vocala, si, daci le ici pe toate Ia un loc, cle sunt singura cantare de lauda, al ciror sunet, cobordt pe pimint, devine creatorul si tatil tuturor lucrurilor care sc afl pe pamant."* Tar la Ioan sta seris: “Cele sapte tunctc vorbeau cu glasurile for...” Dar limba greacd posed un singur cuvant pentru “vocala” si “glas”, aga c& s-ar putea traduce la fel de bine: “Cele gapte tuncte vorbeau cu vocalcle lor. lar in Pistis Sophia, Maestrul Iisus e rugat de citre ucenicii sai si Je dezvaluie “mistcrul luminii Tatalui Sau”. Jar lisus le-a raspuns: nici o taini nu c mai minunat& decat aceasta, care urmeaza si ducd. sufletele voastre spre lumina luminilor, spre locul adevirului si al bunauitii, unde nu este nici barbat, nici femeie, unde nu exist for- me, ci doar 0 lumina inexprimabila diinuie mereu, Nimic nu ¢ mai minunat decat accasta taind - afari de taina celor sapte vocale... si nici un nume nu ¢ mai minunat decat toate aceste vocaie.” Aici se vorbeste despre doua taine: aceea a luminii si aceca a su- narii vocalelor. Ne amintim in mod nemijlocit de basraul lui Goethe: “Ce e mai minunat decat lumina? - Convorbirca.” Goethe spune acest lucru intr-un mod foarte general; de fapt, aici ar trebui s& tim: mai minunate decat lumina sunt cele sapte vorale. Rudolf Steiner ne spune cum trebuie infeles acest lucru. “In dosul a ceea ce este cuprins in Tora se ascunde o taink adanca... Spiritele Formei sunt accica care-i dau omului infifigarea, adic& forma divind, Elohimnii (Spiritele Formeci) radiaza prin lumina forta solara in jos, spre Plimant. Zeul Iehova (unul dintre cele sapte Spirite ale Formei) @ renuntat la lumina exterioara, la forma exterioara a luminii; el se la 140 revarsi spre Pamant ca zeu Tntunecat... Asupra acestui moment, in care Iehova face ca entitatea sa de forje, 0 parte din Dumnezeirea Tehova, sa se reverse In oameni, se atrage atentia prin cuvintele «Gi Jehova suflare vie si cl a devenit un suflet vin’ ‘Asa a primit omul de la Divinitatea Iehova ecea ce a fiicut din el weplat o fiinfa inzestratdi cu un eu. “El La pregatit pe om eu incetul pentru maturitatca cului, la care a putut s& ajunga de-abia prin cobo- rarea pe Pamant a lui Christos.”"” De aceea, Iehi spune tui Moise: “Spune poporului tau ca eu sunt £u-sunt-ul.” - “Este acelasi ume care mai trziu ii va fi dat lui Christos. ... El il pregateste pe Christos. El ii di omenirii imagines iui Christos, inainte ca insusi Christos si coboare la ea Christos apare drept Cel Transfigurat si apoi drept Cel Inviat in lumina. El spune despre sine. “Eu sunt Lumina lumii.” Pana atunei a acfionat Ichova, patrunzind lumea ctericd drept sunet dititor de forma. Numele lahve, lehova sau JHWH sunt toate niste invaluiri ale numelui propriu-zis al lui Dumnezou. Nimeni nu avea voie si ros- teascli nepedepsit numele cel mai minunat dintre toate numele, pen- tru od rostirea lui ar fi atras fulgere si tunete. In orice caz, cel ce ar fi incdlcat porunca aspra: “Sa nu rostesti numele Domnului tau in de- sert”, ar fi declansat distrugeri in lumea ctericd elementar’. 0 singu- ri data pe an preotul avea voie si rosteasca numele Celui Preainalt, in sanctuarul cel mai Kéuntric al templului De fapt, nici nu este deloc posibil ca numele si fie rostit in intre- gime. Fiindc’ lipsese dowd sunete, pe care organele de vorbire uma- ne sunt incapabile si le formeze. Numele real de “Jehovah” poate fi gasit daca inlocuim toate con- soanele prin vocale. Rudolf Steiner spune in legaturé cu acest lucru, subliniindu-1 in mod deosebit: “Veli constata limbi care erau inc aproape de limbile originare, tocmai realitatile lumii suprasensibile sunt numite cu ajutorul vocalelor. Cuvantul ahve, de exemplu, nu confinea sunetele J si V, pe care Le are in lim- ba germand, ci el consta, de fapt, numai din vocale si era scandat, pe jumatate cantat."*) Cuvantul JEHOVAH ar suna, deci: IEHOUAH. 141Sunetul H, care apare de dowd ori, nu poate fi intocuim prin nici un fel de vocale corespunziitoare. O gurd omeneasca n-a fost creat pentru asa ceva. Sunetul 1 4 Rudolf Steiner in alt loc - nu es! H reproduce rotirea pl aveti pe H. Dac ros in8 in Cosmos. Vocala exprimat prin Hi, care un sunet sgereazi ceea ce sund drept vocalism cosmic al Lunii gi al Soareh in sirul de vocale din care este compus numele Jehovah, H a fost agevat acolo unde au loc schimbiti ce pot fi vieuite in mod deosel de intens, in dinamica numelui, la vocalele imposibil de rostit ale Lunii si Soarelui. Spre Ingerul din Apocalipsa bubuic sunetele tunatoare din sirul de vocale |- E - H-O- U- A, din cele sapte ceruri, drept rspuns la propria sa vocalizare. ingerul apocaliptic, preotul cosmic, striga din siréfundul cel mai adane al inimii, cu glas de leu, acele suncte pe care de obicei, in sanctuarul cel mai ascuns din templu, nu avea voie 1c audi nimeni altcineva tn afari de Divinitate, Cele sapte tuncte din cele yapte sfere planetare sunt rispunsul T- Mercur, U- Satum E~ Marte A- Venus H-Luna H- Soare O~ Jupiter Dupa care ingerul rosteste: “Misterul Domnului, despre care fintd, ceea ce va fi patruns Golgota va fi fost transformat ofii rosteau in intunecimea templelor: IEHOUAH! 142 Fee ST TT Ce vor fi auzit Ioan si nete deosebit? Va fi fost Crezul crest unor vremuri viitoare? Der CI wird gekrewzigt und er Blut fi wos, das Lit inen Wunden, at Fr wird ins Grab gelegt und durchdringt die Tiefen lor Er wird zum Herren det Himmelskrifte auf Erden. Christos, Lumina Lumi este crucificat si indurg moartea din ranile sale curge sange El asezat in mormant gi se uneste cu adancurile Pi- 1 E H ° U de. A Er iiberwindet den Tod. H I 5 H ° U A El invinge moartea I El devine Domnul forfelor ceresti de pe Pamant. Daca € ca oamenii si nu ajungé cu totul in decadent trebuie si pitrund forfele-izvor ale Fiinfei Logosul ‘marilor sérbatori din miezul veri, oamenii se diruia 0 trdire a eului, ca in Ai, situa- fia sa Sebimbat. Asta fortele ceresti care erau vietuite atunci au ajuns in imediata apropiere a onului. De aceea, nu mai e nevoie de rul sufletului sau acea sunare 8 voealelor pe care Toan o descr att de dramatic si gran- dios in Apocalipsa lui, Fi apropiere. Aceasta star incurajare a eului. Acele urmandu-I pe Christos, cel mai profund cu eul uman. in multe momente marcante ale destinului face treptat s&3. Nagterea vorbirii Cand omul a inceput sé vorbeasca, a fost atinsa, far indoiald, una dintre cele mai is sale pe Pamant. Cum se vor fi petrecut lucrurile - stiintele m: uw men decat prin speculatii intelectuale, i diverse feluri: pomindu- dela aritia limbajului suferd un defect: pirerea rigid’ c& odi constienta care nu sc deosebea in mod esenfial de constienta actuald, doar cd cra cu cteva trepte mai obscura, mai pufin ent. ‘Incepind cu Darwin, trecand pe la Wundt si pana la oamenii de stint moderni, se subliniazA mereu c& vorbirea a p ent gi afect. Tofi sunt de aceasti parere: la incepul, a fost pipatul. Exteriorizarile sub formi de sunete articulate crau reflexe si absolut inconsticnte. Ele doar insofeau ribufnirea 1, a durerii sau placerii si, la inceput, nu aveau absolut 1 treptat, diversificindu-se, au inceput si le semnalizeze celor din aceeasi specie ceva ce acestia puteau infelege. Dintre lingvistii mai noi, si Frierdich Kainz, de cxemplu, su: spune c& primele formatiuni constand din sunete articulate n- in nici un caz nigte figurari fonetice clare, bine articulate, pregnante; mai degraba ele erau niste complexe sonore po jumitate ging pe jumitate urlate,® Acesta a fost inceputul. Treptat, gesticulats ptin care se arta ceva i s-a aliturat mimica, prip care era sugerat in mod imitativ un eveniment sau un lycra oarecare. In sfarsit, omul ‘urmétoarca trdire importanti: el a inteles ce vrea si stiri primitiv a a indice un altul prin ira) de tucruri. El picta, deci, in sunete, ceca ce voia si spund, iar cel infelegea imaginea sonora, Danevul Otto Jespersen este insA de o cu totul alt parere: cu cat urmarim mai departe in trecut limbile de pe glob, eu atat cle devin ‘mai complicate in ceea ce priveste modul de formarc a sunetelor, 144 siguranta, in epocile la care avem acees din put niste perioade de maximi inflorire. Dar ele sunt aptoape de cpoca noastra actual decat de inceputu culate. Jespersea face al buic sa fi ex pore a sunetelor ar considera drep' faptul c& omul care, in vrenm nare, a inceput si vorbeasci, nu era un mamife inte de a sti si vorbeascd el insugi. Fl imita jorul Tui, procesele din natura, cand se afla, de exemplu, r ‘ascade: vuietul apei, pravilirca ci de sus si spumegarea valurilor. El simfea in scanteierca lumi i in stropii de apa ce se pulverizau - apei, iar in a spiritele acrului, Toate acestea fi vorbeau consons inte si poata vorbi cl fletul sau vocaliza, cand in el se [ot cea ce vietuia mut, se inilfa in el, ca simfire, trebuic si azi de-abia daci o putem bam \dc& omul nu avea posibilitatea dea sc retrage intr-o infelegerea notional a lumi Andreas Amwald, care dezbate aceste probleme din punct de ve- dere antroposofic, atrage atentia asupra facultitilor suprascnsibile, avi coborate in adancuri, ale oamenilor din vechime: “Cand vorbi rea, cénd cuvintele si expresiile sunt vietuite drept ccva pur drept simple vehi felu] cum sunetele articulate descriu prin gest tnd launtric, fost de o intensitate pe care 145aproape cu totul. In acest caz, doar in adancurile bitorului sau ascultitorului mai vibreaA usor inlesnind evidentierea, punerea in lumi- ine se afld o pripas ‘Amwald duce mai departe un gand exprimat de Rudolf Steiner, cnd vorbeste de acea separafie care cxisti intre complexul sonor al unui cuvant si reprezentare. Inifial, in viefuirea umana subiectivi, amandoud sunt strans unite; cle se despart. Complexul sonor se scu- funda in inconstient nal urcd in consticnta. Jn aceeasi conferinta, If Steiner spune: “Daca se pune pro- blema de a forma sunete articulate care si redea seatimentele omu- Tui in contact cu lumea exterioara, atunci sunetele iau o forma vyocalica in cel mai larg sens al cuvantului. In cazul vorbirii, vocalic jinscamna tot cea ce este plismurit Huatric, tot coca ce € resimtit in interior si intra in sunetul articulat din acel element afectiv, de vo- inf’, care este dat de sentiment. fn toate vocalele, in toate formatiunile vocalice, trcbuie 54 ve- dem, de aceca, sentimentele si impulsurile de vointa impinse in la- ringe, pe care omul le resimte in contact cu lumea exterioara. ‘in orice consoand trebuie sé vedem gesturile prin care omut replisrmuieste ceca ce cl percepe tn Iwmea exterioard.” Putem considera cA vorbirea a luat nastere din aceste dou el mente: din interiorul omuluj se inala diferite sentimente si impu suri de vointé. Ele pun suflctul in migcare si sufletul pus in migcare iseste 0 expresie sonora in vocale. Pe de alt parte, imaginile ima- ginative ale lumii iau 0 forma sonora in consoan fn epocile mai vechi din cvolufia omenirii, mai ales in era atlanteani, a existat un fel de vorbire care era aproape acclasi pe toat’ suprafata Pamintului, Oamenii puteau si se infeleaga unii pe pentru cd sunetele articulate erau pentru ci niste gesturi cloc- vente care exprimau ceea ce Voiau si spund. Prin consoane, ¢i plas- muiau diverse ima: ale proceselor ci. Prin F noi rediim migcarea rapida a pestelui, prin R - migcarea ritmic de a 146 : ! alerga, prin B - forma deja fixata a copacului, a frunzei si a fl /* in germana: Fisch; rennen; Baum; Blatt si Bliite - n. trad./ vai acum metamorfozatea orgenismului vorbirii, aga partea I a carfii de fafa. Acolo s-a vazul ci visfidint in forma umand general, mai mare. mic este mult mai mobil dect ccl mare, pentru arcoi, de grosolan, el poate sa exprime ceca ce viet Omul mare trebuic sa se lupte cu lumea re In acest caz, cavitatea bucali se manifesta prin sunetele scoase de laringe. Sunetele se muleaz pe interiorul cavitAfii bucale. in spatiul ce suni, omul se viepuieste pe sine drept flinfé sufleteasci. Coardele sufletului siu se fac auzite drept plcere luminoasa ori drept sufe- rintf intunecata. Ceea ce triieste in circulafia sangelui drept viaté sufleteascd si umple trupul intreg cu viaf& pulsand se reveleazA sub forma sa originara prin vocale. 4. Cele doua izvoare ale vorbirii tul vor rentele ridicate pana cel consonantic s-a format pri iva a fenomenelor lumii. Dar, de fapt, vo te in acest fel nui Este ade oameni se trezeste din cand in cand un simt poetic, care-i si dea la o parte zgura sensurilor conventionale ale cuvintelor, a§- ternuta peste ambele izvoare. Chiar daca tezaurul de poczie nescrisa a lumii e mult mai vast decat cel al poeziei scrise, el nu va fi sufici- 47cnt de mare pentru a putea conduce omenirca ce imbitraneste spre viata plenari a acestor dowa izvoare. Pentru ca ele si poata red noastre. Rudolf Steiner ne-a atras atent consoane trebuic si asteptam cu totul a Noi le rostim, fireste, gi pe unele, cu aceeasi respir festa dou’ naturi abs Trebuie si subliniem fard incctare faptul c& activi depaseste cu mult pi tile umane. Chiar dac& omul execu cirile care fac si apara vorbirea, nici vorba ca el si fie crcatorul acestcia, Daca activitatea de producere a sunetelor articu- late n-ar intra in om la o varstd la care el ined au stie sé gindeasca, omul nu si-ar putea insusi niciodat& deprindcrea de a vorbi. De exemplu, nici un om n-ar putea si creeze o turturica vi fusi, el se poate folosi de o turturicd pentru a-si putea transporta scrisotile. La fel de pufin ca in acest ca. noi putem “face” vorbirea, dar ne folosim de ea, pentru a schimba ganduri cu semenii nostri. jn fiecare dintre consoanele yorbirii vom putea vedea cate o alti imaginatiune, de alt fel, a acelor forte care au plasmuit lucrurile originarc care au creat Iumea, de mult au land o forma, Cand a lumii, devenita ti ‘Noi cred&m lumea - cfecte decit de la vocale. Jelalte, cu aceleasi organc, ajuos intr-un punct consonantizam, noi prima instant, c¢ Vocalele se inalta din interiorul sufletului. Ele fac si devind per- ceptibil ceea ce se mise in sfinge drept impuls de voinfé, ceca ce se t8lazuieste in respiratie drept simtire. fin fiecare vocala locuieste ceva din suflarea divini care i-a insu- flat omului suflet viu. in cazul terapiei bazate pe vocale, afectul pro- priu-zis nu vine deloc de Is vocala rostiti sau de la chirofonetica, ci de Ja ceca ce urmeaza dupa rost pA pasa chirofonetica. Dar el au poate fi perceput decat pe cale sux prasensibila. Terapcutul trebuie 4 se cduce in sensul de 2 putea percepe acest lucru macar ca presimfire. Vorbirea si pasa 148 cou audi ‘ub formi interioard pe care sufletul viv al poporului il trimite in flinfa pacientului. Nu © necesar ca pacientului s@ i se atraga atentia asupra acestui lueru, E suficient dac& terapeutul rosteste, prin ceca in fel de ruga, cerand ca potirul ce se in migeare sA se reverse in orgs Terapia consonanticd ar trebui 38 se nasc& din dispozitia de a multumi, fiindca noi n-am putea deloc si formam consoanele, daca zeii n-ar fi lasat odinioard consoanele lor cosmice sa se reverse, drept forte creatoare, in forme! in forma umana. Prin consoane, noi trezim la 0 noua devenire ceea ce a devenit deja, jar prin vocale fucem ca ceea co este in devenire si se cristali- zeze intr-o forma definitivd armonioasa. Rudolf Steiner spune referitor Ia aceasta: “Ceca ce atingem pe treapta imaginativa si ‘Si cl spune mai departe: “Daci ne indlfim pani pe treapta inspi- rafici, ajungem la accle forje care-l inspiri pe om din afard infuntru, care-l m pe om cind respiri a sistemului c se exprima in mod cu totul deos c inspiratia apta spre interior, mu iese corect in intampi- irculafiei sanguine." Daca, asadar, in organism se fac simfite nigte dereglari ale fan- lor organice, mai ales in sfera ritmicd, vom putea acorda ajutor in sonantizeaz, omul face ca formele deja incremenite ale tre fntr-o activitate de modelare plastica vie. Aici incepe o lume a devenirii, Cand vocalizea23, omul incit& prin dispozitia vo- calic& niste inspira lo ajung la nemiscare in cadrul unui proces insufletit de miodelare arhitecturala. 149Vocalele rostite de om s-ar risipi daca n-ar fi insotite de rugimintea adresaté Cosmosului de a primi vocala drept copi side a o trimite inapoi drept fiiny’ activa si vie. Vorbirea consonanticd 2 zeilor a murit cand s-a integrat humii deja devenite; iar omul o trezeste din nou, mul noua activitate plsmuitoare, la o miscare nout s 5. Despre AQUM tlantecne, in care trebuie sa i pagnice de oameni, cu ‘oameni de stiint& presupun cd 2 existat omul-maimuta. Z s-au unit atunci pentru a realiza o performan{a nemaiauzita ina- Poate ca omul originar va fi gest razele de dimineat au sii lumineze peisajul, spre a da expre- sale suflctesti, perceptibile pentru el iasusi gi pentru semenii sii Toate evenimentele spiritual-sufletesti care au avut loc vreodati in istoria omenirii, se pistreazi. Exist un fel de memorie cosmic’, ascm&natoare cu o carte, in care se inscriu toate evenimentele gi in atul Rudolf Steiner putea sa citeasc tatul ccrcetérilor sale spitituale asupra mo- ~a néiscut vorbirea: a era organizaté in asa fel fnedt femeilor le revenca un rol conducitor, mai ales intr-o anumité colonic. intreaga naturi a fcfii lor sufletosti mai era stépAniti inc de forfele sufletesti ‘oculte” ale omului. Nu este chiar exprimarea cca mai potriviti, dar se poate vorbi, aproximativ, de o perceptic somnambulica pe care 0 aveau aceste femei. intr-o anumita stare de vis superioara, lor li se dezvalviau tainele naturii si se revirsau spre ele imboldurile spre fapti. Pentra ele toate erau insufletite si li se aritau drept forte si fenomenc sufletesti. Ele sc lisau in voia urzirii misterioase a forfelor 150 sufleteasea s-a nascut cea ce poate fi numit religi ‘omul a inceput s& venereze sut ni... Asa a putut veni momentul semenca femei, cvea ce orbire naturald, nandtor cAntului voe a sunetului art Oamenii se adunau in jurul unor asemenea ferei si per- cepeau in frazele or, care seminau cu niste imnuri, manifestarile uunor puteri superioare. in ascmenea lueruri igi are originea activita- (ca culticd umana. - ‘in epoca respectiv ni si existe un «ser Bu poate fi vorba ca in ceea ce se rostea Oamenii simfeau timbral, nu-si reprezentau nimic altceva, ci absorbeau in suflet forfa celor auzite. Introgul proces se afla sub cilduzirea unor conducitori su- periori. Fi le insuflau preoteselor «intelepte», pe 0 calc despre care azi nu se poate vorbi mai aminuntit, anumite sunete si ritmuri. in trezit de-abia in acest fe “In acest domeniu, Cronica Akagi prezinta scene foarte frumoa- se. Vom descric o asomenea sceni. Ne aflam intr-o pidure, lang un copac impunitor. Soarele tocmai a apirut la risfrit. Copacu mandtor cu un palmier, proiccteaz umbre uriase, de jur imprejurul crora, pe o anumiti suprafaga, cei \ din obiecte rare gasite in naturi si din plante. june ritmicd, de pe buzele ei curg cateva sunete imprejur, in cere, sunt asezati ipurile pierdute in visare, Lent, intro suc ciudate, care se repetd mereu. De jSe ridicd intrebarea, co fel de «cateva sunete, ciudate», Vor aclea care se repetau mereu. Putem presupune cu cca mai mare probal cf era stravechi-sfaintul euvant AOUM. El risuna din- spre ora atlanteand spre noi, in epoca protobindusa, Acolo el insent- na: marea pasire AOUM il poarté pe ccl stiutor dincolo, Ia arhetiputile ox , acolo unde isi au originea toate Tucrurile ele. Ba putem spune chiar ed n-a existat nici ¢ epoct in care si- laba aceasta s& nu se § bucurat de cea mai inalta veneratic. Ea s-a transformat, probabil, in vechea epoca egipteand, in succesiunea de sub accasti forma ea ¢ rostité si venerat Zi de Zi in cadrui confesiunilor crestine. Putem considera, probabil, ci AOUM este cel mai vechi cuvant “vi, de asemenca, cit de usor poate fi el format, inchidem la loc, ffcand rezult absolut de la in timp ce 0 inchidem, s& ne sune gl sine aceasti succesiune de sunete. Cuvantul AOUM n-a fost niciodat un cuvant in sens notional, EL exprimii oxclusiv acele dispozitii sufletesti pe care le-a avut deja preoteasa pe care conduciito: au gisit-o dem- nd si primeasci vorbirea gi s-o aduci tumii. Daci o observam cu exactitate, seria sunctelor continute in AOUM consti din cele trei vocale A-O-U oana M, fiind- ca intre A si U se giseste O, care de obicei nu sc scric, dar care nu trebuic s& scape unui auz atent. SA ne aducem in fafa ochilor scena pe care 0 descrie Rudolf Steiner: preoteasa-fecioara era agezati pe ironul impodobit. “Lent, intr-o succesiune ritmica, de pe buzele ei curg cdteva sunete ciudate, care se repet mereu.”- AOUM. La ince- put a fost A. Minunarca, uimirea cauzata de faptul c& dimincata Iu- mina a aparut din nou, se va fi intonsificat atat de mult, incat nu numai brafele, ci si gura se vor fi deschis ca un potir si din suflet a iesit sunetul A. Nici un animal nu poate sk fie uimit, ci doar omul, care ¢ inzes- trat cu un cu, Acestei imprejurari ii datoreaz4 faptul 4 poate si vietuiascd lucruri mercu noi gi, astfel, sa invefe. Sentimentul ca ‘acum se apropie ceva absolut coplesitor, care n-a mai existat nicio- data, intra brusc in suflet gi provoaca in mod real un fel de ranire. 152 Datorita acestui fapt, 5 i rit aces , spiritul se sfredeleste in corpul ete de obicei duce o viaja sommolenta, Spiritul il eine il deschide, ca este si prin accasta tc. Fiindca faptul de a se putea uimi il deosebeste de mba ebraicé, aleph sti la inceputul alfabetul O legend’ povesteste ci in Noaptea de Créciun bese. Acest lueru s-ar putca malele ar poseda un eu. Dar in pericada grup ale diferitelor specii de a de iarna Burile- intr-adevar foarte beasca. acelei femei sibilinice de Bul Omenirii, de Fiinfa Logosutui. Ea va fi simfit la inceput uimirea sub form de durere, care a provocat o in- je adancd. Apoi s-a facut auzit sunctul A, ca reactie la uimire, i sunet articulat, ca exteriorizare prin vor- bire. A ura gestulsufletesc al cuprinderi in bra pline de ibe caci ea cuprindea in brafe suprema realitate divi Gael e eupsin rf fn ca pe un copi Caci intreg organismul, pana la inimé gi plimani, laringe gi cavitate bucala, trebuia transformat. - Pe atunci trupurile erau mai moi si mai Femeia va fi fost cuprinsi de o dispozitie asemiinitoare de ceva nesigur, care n-a mai existat niciodati, in momentul vorbirea a patruns pentru prima dati beasca; care prin U. Se las cu totul in voia a ceca cc i se Tntampla. Gura ei se inchise tn gestul abandonului total de sine si ea rosti M. 153Asa va fi intrat tea vorbit Cosmic. in mod sigur, la inceput orice exprimare cu ajutorul vor! ceva sibilinic, foarte departe de ceea ce este sens § vorbirea noustri notionald de astazi. Dar ea cra cu at Complexcle sonore, care inca nu aveau sarcina de a nofiuni, aveau o mare putere magica. Si privim inca 0 dati, pe rand, cele patru sunete AOUM, mai in- 4i si-1 privim pe A. In alfabetul grecesc, alfa era la inceputul sirului sunete, iar omega la sfars in modul de ordonare a sunete- ‘A si O au devenit simbolul incepu- in desfiisurarea vremurilor. “Orice cuvant in purtitoare de cu ajutoral ”, spune Rudolf Steiner.” Cand il rostim pe nu deschidem numai gura, ci si - dacd sufletul se uneste cu inima noastri, si in acest potir deschis poate cobori ceca “Asa ci A acfioneazi impo- ‘rie: “La inceput, asa am putea spune in limbajul su- A era un Dum- nezeu. - $i A s-a ficut came gi a locuit printre noi. ‘mst Moll atinge in mod nemijlocit tema carfii de faféi, care si-a propus s& priveasc& sunetele articulate drept fapte si suf ale Logosului. fn toate vremurile, aceasta a fost o tema important in cugetarea diferitelor curente spirituale. Ca si luim doar un reprezentant al curentului Logosului, si-1 aumim pe episcopul Paulinus de Nola. El a t seris 0 poezie despre Fiinja lui Christos, in care spune: “Alfa imi ‘este Christos, ca si Omega, fiindea el imbrajigeaza tot ceea ce ¢ mai profund si tot ceca ce © mai Suprema profunzime se exprima in A, suprema inalfime in O. consti in a birui cele inferioare. - Cine studiazi mai exact dispozifi- ile din aceasta poezie, va observa c& Paulinus alternea7a vers cu vers ese aD a denn er umfapt das Tiefeste, wie das Hichste Er triumphierte iiber fi und nun regicrt er Himmelshierarchien Zertrtimmert lag die Unterwelt zu seinen Fiifen. dann fubr er auf durch’ und senkte, da bezwungen war der Tod, Tau, des Sieges Heil auf unsere Erde °° °° tunecatei puteri a iadului si guverneaza acum ceresti ierathii ‘Sfaramati POd>> OP OPOODD sia coborat, cici invinsé cra moartea, ca roua, a biruinfei mantuire, pe Pimantul nostr oro in limbajul crestinismului originar sc spunea: Christos ¢ Alfa gi Omega, infelegandu-se prin aceasta faceputul si sfarsitul lumii. Cand creafiunea se va intoarce de unde a venit, tot ceca ce va avea dreptul sa existe ‘continuare va fi imbratigat cu iubire de Christos. In acest ibratiseazi vocala O spatiul si timpul :xact contratiul lui A este U", spune Rudolf irena vaporului, care are o forma aseminatoare, trompeteaza un sunet care sund ca un U. A ate 0 sonoritate luminoasa; U - 0 sonori-0 istorisire”, prin dispozi Steiner recomanda, pentru a face 1 urmator: “fnchideti ‘hi sunetul U pe care Lat ‘corpul astral se intonat. ‘uneste mai intens cu corpul etcric gi cu corpul fizic ine ci U este sunetul prin care su- fletul uman ajunge in legaturd cu ceea co este proces suprapaman- tesc din afara lui, unde el poate viefui unirea misticd cu divinul. Sunctul U ne conduce apoi spre singura consoand a lui AOUM, spre M. in legaturd cu aceasta, Rudolf Steiner spune: “Nu degeaba litera M a fost continutul interior al tanta, drept cea care incheie si Orientului se incheic prin M din cauz% c& intreaga flint umani este , tocmai prin Jn ce fel il formam pe M? Buzele se inchid, valul palatului co- board. $i astfel se deschide acea poarta prin care aeral poate iegi afard prin nas, in loc si ias prin gus. Am deseris valul platului in arte a lucratii de fafa, drept organ volitiv al vorbitii. in cazul ¢ detensioncaza si organismu! vorbirii araté in cazul acestui sunet, vointa ce se autoafirma renunti la debordante pe care o gaseste cUruia m-am daruit cu totul. sfint AOUM, pe care indienii i! numcau marea Lobida ipardia de unde este originar lumea spiritului vegnic. Rudolf Steiner exprima acest Tucru intr-una esoterice date in prima parte a activit “AOUM este trecerea dincolo, intoarcerea de la copii la ark contopirea cu realitatea nepieritoare. Accasta vesnic, unirea cu arhetipurile, este exprimatd, de ascmenea, in mantrele din Upanisade, 156 Rudolf Steiner traduce textul sanseri urmator: A- Stimmung als Ausdruck des Sich-Offnens nalles ausgegangen, Urselbst, Zu dem alles zuriickkehrt, Urselbst, U-Stimmung als Ausdruck Das in mir febt - der Vereinigung mit dem Gottlichen Zu dir strebe M-Stimmung als Ausdruck der selbstlosen Hingabe an das Gottliche.”” Sine originara, A.- dispozitia lui A ca expresie din care toate au purces, a gestului de a te deschide Sine originara O- dispozitia lui O ca expresie a gestului de a fmbrijisa cu iubire Sine originara U-- dispozitia lui U ca expresie aunirii cu divinul In care toate se intore, care triicste in mine - Spre tine nizuicse M ca expresie in ce cazuri mutile vechi, drept exercitiu tineri. Tocmai in perioada pube 157c cu L - AOUM gi-a dovedit eficienta si al tuturor fenomenelor de nervo- TAT Seep EE Rezumat: Vocale si consoane 1. Voealele gi strigatul pasarilor Cand vocalizeaza, omul stabileste in mo cterica cu sferele cosmice. De acolo este ridieaté vocala la nivelul eficientei sale terapeutice. 2. Chemarea lngerului gi cele sapte tuncte Jehovah - Elohim este oglindirea lunara a Fiin Christice solare. Felul cum actioneaz Jehovah poate fi recunoscut dit seria vocali- zata 4 numelui sau. , omul invafa si exprime prin vorbire di- i afecte. De aici s-a ndscut vocalismul. In lor sc integreazii apoi si consonantizarea, prin faptul c& omul a invafat si reproducd fenomenele lumii prin gesturi audi- bile. 4. Cele doui izvoare ale vorbirii in procesul consonantizarii reinvie acele procese ale devenirii ca re au incremenit ia formele lumii. De aceea, terapia consonantica poate fi aplicati acolo unde trebuie stimulate fortele d forma. in procesul vocalizatii Efect terapeutic are “ecoul enfele funcfionale din organizarea umana. 5. Despre AOUM Se poate presupunc ca sirul de sunete AOUM a fost prima expre- sic a vork ‘transforma fn sperangi. M exprima diruirea. 159asian in IV. Actiunea terapeuticd a vocalelor 1. Vorbirca lumii vegetale cand a aparut vorbi Dar prin faptul ca s-a ajuns in pose: testi de odinioard au fost uitate. Azi nu nem, de exemplu, Apfel /mér) sau Grashal a initial vorbirea cra un proces insofit de afecte puternice. Dar cu timpul clementul emofional a trebuit si fie eliminat. Vorbirea istit, pentru ca gindirea si se poatd transpune in procesul vorbi Cuvintele au devenit Totugi, pentru o infclegere artistica si terapeuticd a vorbirii e ne- cesar Si nc transpuncm mereu in perioada de la inceput, producand prin exer dispozifia sufleteascd a sunetelor respective. {n nici un az nu avem ranspunem pacienfii in asemenea dispozitii Pe cat de pufin e necesar si se explice pacientului medicamentul administrat de c&tre medic, tot pe att de putin trebuie vorbit gi aici, Ji transmitem pacientului sunetele gi asteptim ca acestea si-si facd efectul in mod independer Cine igi observa vorbirea in sensul descris mai sus, triieste pe parcursul observafici in sinul unei spiritualitiji curgatoare. El se la care mercu ndeleazi ceva. Cine troce si el i mod constient prin aceste transformari va ajunge cu timpul sa cu- asc si insusi elementul care se transform’. E Logosul ce actio- neazii in voinfa consoanelor gi in sufletul vocalelor. Un asemenea om va obsetva ci trupul uman poseda niste forma- ini aseminatoare, cristalizate partial pind in fizic, part cA in functii vii. Pretutindeni imaginea procesului vorbitii se i forme. Omul a fost modelat de edtre vorbir: tru vorbire. Totul e conform Logosului. Logosul este omul originar, el este elementul transformator in cadrul tuturor transformarilor. De aici va reiesi cu usurinfa gindul cd cei ce se striduiese si invete 0bazati pe sunetcle vorbirii pornese de la realitatea cea mai originard si incipient a lumi Pretutindeni in naturd intalnim forme care ne permit sd ne dim seama ca ele au fost plasmuite prin vorbirea vocalicd a Cosmosului jn fiecare frunzi patrunde raza de lumina si modeleaza si formes: fa gestului | pe care-1 face nervura principal. Apoi le laterale se deschid sub forma lui A, iar la urmi frunza se intre aceste gestuti, resfir’, ca /Leberbliimchen/. La flori, raza de lumind patrunde liber in centru Din now rasunk ul si nodulul din care se va dezvolta fructul. Apoi A deschide potirul, si, in cele din urma, O ordoneaza petalele si stamincle in cere. ‘Acolo unde ridicina devine tulpin’, fibrele se ‘Acelea care, in ridicina, sc intind in exterior, se trag spre interiorul tulpinii si invers: ui Dia solul paméntese rizbate o alt& dispozitie. Planta se orientea~ ZA spre centrul de greutate al Pamintului. Cine intr intr-o paduro, va simti la umbra intunecoasa a trunchiurilor ce se inalyé paratel, c& jntre varfurile luminoase ale copacilor si adancurile intunecouse ra- sun dispo: U, Prin cresterca plantelor, Pamfnnul transpus jntr-o interactiune vie cu Cosmosul. Acesta urzeste si se talazuieste th radacini, franze yi flori, si afinge un punct culminant in momentul ‘Cosmosul vorbeste o limba muta, \ducere in sus. Hi fi este i I trebuie s& acopere. Or- it fn prada pasiunii si au indreapt organele de r giduit s& arate, ca frumusete, ceea ce ganele de reproducere ale omutui au coborat in regiunile mai de jos ale trupul Dar o parte a fortelor de reproducere umane a fost feritd de aceasta coborare, Nu tot ccea ce exista in organizarea umand a trecut in intregime prin “cdderea in pacat”. in organismul vorbirii s-a pas- trat o substanté umand pura, in larg masurd nealteratl. Restul organismului a trebuit si fie impanzit de instinctualitate, Daci nevoile legate de foame, scte, de aer $i cildurd nu Lar avertiza 162 pe om in mod vehement ca trebuie s& se ocupe de trup, el si-ar ne- Daca n-ar fi impins din spate de nevoile ganele inveci de perpetuare a specici. La ire, Instinctul respirator nu influ- Inst lor. Aici pasiuaile se limiteaza fa 0 masurd demna de om, pentru ca si in cavitatea bucali, s8 fie creat un loc au creat Logo- sului in trupul uman Si pentru ca aga stau lucrurile, De aceea, in regiunea vorbirii se poate dezvolta o viata care este in cca mai largi masuré de natura vegetala. Natura vegetal devine vizibila deja in imaginea copacului brou- hial. Aici se vede cum la fiecare respiratic planta respirafiei umane infloreste si se ofileste. Omul inspira, oxigenul patrunde in alveole, si prin schimbul de gaze planta respiratiei se umple cu de carbon. in accasta stare, ea se afla in punctul culminant al infloririi a expirafic, ea se ofileste. Acum din ca fuge ceea ce ajunsese la inflorire. -, aceste forme ale infloritii interioare devin i, pe curentul expirator al ofilirii se tilazuiese spre exterior, ca niste flori de cristal, formele audibile ale vocalelor. Goethe spune c& ochiul a fost creat de cdtre lumina, pentru humi- na. Noi adiugim: omul a fost creat de catre vorbire, pentru vorbire omul consti, in intreaga sa infatisar lumina care formeaza ochiul poate fi priviti drept gest al Cuvantului macrocosmic. fn esenti, colouna vertebral este coloana lui