SARBII

1.LIMBA MATERNA: Limba sârbă este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul
limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.

2.PORT POPULAR( DESCRIERE, POZA):   

Bluza (oplecak): femeile poarta bluza din fir de borangic sau bumbac si fusta din fir de lana colorat.
Bluza este elementul de port confectionat in casa la razboiul de tesut.Ea este imbogatita cu elemente
de detaliu precum dantele si maneci la al caror capat sunt prinse dantele impletite in mod special
pentru acest element al costumului popular.In trecutul nu prea indepartat, bluzele erau confectionate in
exclusivitate de catre femeile pricepute ale gospodarilor din satele Clisurii Dunarii.

Pieptar(grudnjac): element de costum popular purtat de femei sau barbati confectionat din diferite
materiale. Pieptarul purtat de femei este decorat cu fir de matase.

Camasa femeiasca(dusanca): element de imbracaminte pentru partea superioara a corpului(bust)

prevazut cu maneci si nasturi la mijloc.Se imbraca in zilele mai friguroase peste bluza.

Sortul(chetelja): element de imbracaminte folosit de femei.Se poarta peste fuste. Se poarta sub fusta de
lana.

Scutele(juponul) nu are nici un element decorativ.Cand e folosit de fete sau femei de curand casatorite,
este prevazut cu dantela.

Fusta(sucnja): este parte componenta a portului popular. Confectionata din fire de lana toarsa si trecuta
prin razboi, fusta e decorata cu elemente de culoare rosie, verde, rosu pupuriu si diferite nuante de
maro, bej si negru.

Canite-brau femeiesc sau barbatesc se infasoara in jurul braului pentru o mai buna sustinere a
pantalonilor din aba, la barbati, a izmenelor din panza groasa de casa si a fustelor la femei. Canitele
sunt un element decorativ specific portului popular din zona centrala a Clisurii Dunarii. –

Opincile(opante): se poarta doare de cei mai in varsta, si in acest caz sunt confectionate din cauciuc.In
cazul cand sunt purtate de tineri, acestea sunt confectionate din piele de porc prelucrata si argasita. –

Ciorapi(ciarape): la femei ei sunt confectionati din lana tesuta si colorata in rosu si se poarta pana sub
genunchi.La barbati ciorapii sunt din acelasi material, insa din culoare inchisa, iar in partea superioara
sunt decorati cu elemente florale din fire colorate de matase sau bumbac.

Caciula(capa-un fel de caciula pentru femeile maritate) :prevazut cu falduri din material de matase sau
tafta, la varful carora se afla ciucuri si franjuri de culoare aurie.Partea propriuzisa a caciulii care
protejeaza cocul este decorata cu sarma aurie si margelute albe si colorate.

Semnificatia culorii la costumul popular sarbesc:

La elementele de port popular sarbesc-PROSLUK, CAKSIRI, CIARAPE, COJUH, culoarea verde e

folosita ca element decorativ la vipusca pantalonilor, la obiele si la laibar(prosluc).Ea semnifica
indeletnicirea populatiei barbatesti din zona(graniceri) care in vremea cuceririlor otomane era

1
insarcinata cu apararea granitelor.Culoarea rosie este simbolul sangelui varsat de granicerii clisurii in
luptele impotriva cuceritorilor straini, pentru neatarnare.  

3.PROVERBE, ZICATORI, MAXIME:

Fii umil fiindcă eşti făcut din pământ. Fii nobil fiindcă eşti făcut din stele.

La doi soldati, noua capitani.

Un tată lacom are copii hoţi.

4.PERSONALITATI:

 Jovan Nenad , autoproclamat "împărat", conducător din Bačka, parte a Sremului

 Dositej Obradović , scriitor și traducător
 Sava Tekelija , politician
 Ivan Tabaković , pictor.
 Milan Tabaković, arhitect
 Miodrag Belodedić, fotbalist, jucător al echipelor Steaua București, Steaua Roșie Belgrad și
al echipei naționale a României
 Iasmin Latovlevici, fotbalist
 Miodrag Milin, istoric, cunoscut mai ales pentru lucrările sale consacrate revoluției din 1989 de la
Timișoara.
 Srdjan Luchin, fotbalist, fost jucator a Politehnicii Timisoara iar in prezent joaca la Dinamo
Bucuresti si a jucat si in lotul national al Romaniei.
 Lavinia Miloșovici, gimnastă

5.TRADITII:  

În a şaptea Duminică, după Sfintele Paşti, de Rusalii, localnicii sărbătoresc Ruga

Sârbească(„chirvait”), sau ”Dovi” aşa cum este numită de localnicii de etnie sârbă.

Ruga satului adună la un loc toţii fii localităţii.Dimineaţa, se merge la cimitir unde se aprinde o
lumânare în memoria celor plecaţi, apoi majoritatea participă la slujba religioasă din biserica satului,
care de obicei ţine până la prânz. Spre seară, gazdele şi musafirii ( goştii )cum li se spune în Banat-
merg în faţa bisericii, loc în care are loc tradiţionalul joc şi hora satului dar si slujba tăierii “colacului
de rugă” oficializata de un sobor de preoţi.

În fiecare an este numit un naş, al rugii, sau mai mulţi care suporta costurile sarbatorii.Naşii rugii aduc
deasemenea la biserică colacul mare, colacul mic, tort, prăjituri, sucuri, vin şi bere pentru a fi serviţi
toţi participanţii la slujbă. Ritualul tăierii colacului constă în purtarea colacului mare din mână în mână
de către naş şi preot după aceea se rupe în patru şi se împarte oamenilor prezenţi iar colacul cel mic se
dă naşilor care vor fi la anul viitor.

Această petrecere ţine trei zile şi de organizare se ocupă cel mai destoinic sătean ales de obşte ca totul
să iasă perfect şi să nu se facă de ruşine în faţa musafirilor.

La toate aceste manifestări, oamenii, dar mai ales tinerii, îşi fac haine noi. Un loc important îl ocupă
pregătirea mesei. Pe lângă faptul că se găteşte în cantităţi uriase : cu sute de sarmale, oale de 25 de litri
cu supă de găină cu tăiţei, tăvi întregi cu friptură de toate felurile şi nu pe ultimul loc, sunt lăsate
prăjiturile.

2
6.OBICEIURI:

Anul Nou pe stil vechi la sarbii

Ruga sarbeasca

Până la ziuă, oamenii se întreceau, care mai de care, în colinde, spus poveşti sau jocuri tradiţionale, iar
a doua zi se obişnuia ca tăciunii să fie adunaţi din vatră şi duşi pentru a fi împrăştiaţi pe câmp, pentru a
avea o recoltă mai bună în acel an.

În timp, civilizaţia modernă şi-a pus amprenta pe obiceiurile tradiţionale ale sârbilor ortodocşi ce au
rămas în cele mai multe locuri doar simple amintiri, rolul gazdei a fost preluat în prezent de preotul
satului, care face slujba de sărbătoare, aruncă prin biserică boabe de grâu şi împarte credincioşilor
crenguţe de stejar şi paie pe care aceştia le păstrează până anul viitor, deoarece se spune că aduc noroc.

Obiceiul de a arde Badniacul se păstrează mai ales în comunităţile sârbeşti mai mici. Acesta este ars în
faţa bisericii, iar tăciunii sunt duşi a doua zi pe câmp, pentru fertilizarea ogoarelor.

În timpul acesta copiii merg pe la casele gospodarilor din sat pentru a colinda şi a le ura belşug în anul
nou, la ortodocşii sârbi obişnuindu-se să se cânte colinde în toate cele trei zile ale Crăciunului.

Împodobirea bradului de Crăciun, obicei care nu făcea parte din tradiţiile sârbilor, a fost acceptat cu
timpul de multe familii. Majoritatea sârbilor din Banat sărbătoresc în prezent atât Crăciunul românesc,
cât şi cel sârbesc.

În fiecare gospodărie se fac bucate alese, dar din niciuna nu lipseste traditionala "cesnita" — prăjitură
din foi de aluat fraged, cu multă nucă si în care se ascunde o monedă. Cel ce va găsi bănutul, se spune
că îi va merge bine si va fi fericit tot anul.

În aceste zile, crestinii sârbi de rit vechi din Banat se salută cu "Hristos se rodi", iar ceilalti răspund
"Za istina se rodi", în traducere 'Hristos S-a născut' si, respectiv, 'Adevărat că S-a născut'.

Ca obicei mai important practicat de români şi sârbi a cărui origine nu o cunoaştem este cel denumit
“cloţa”. Se practică în dimineaţa anului nou, colindătorii în special copii de la 3-10 ani fac urare
gazdei să aibe noroc şi parte de miei, purcei, viţei, pui, cai, etc. Copii expun colindul ritmat, stând în
poziţia ghemuită, vrând să simbolizeze o cloşcă. Gazda aruncă simbolic peste copii boabe de grâu, orz
sau porumb, şi dăruieşte copiilor colaci, şi diferite fructe în special nuci şi mere.

Ei sărbătoresc în noaptea de 6 spre 7 ianuarie Crăciunul, la o săptămână după sosirea Noului An.

În mod tradiţional, în vechime, capul familiei de sârbi ortodocşi obişnuia ca în dimineaţa Ajunului de
Crăciun să meargă în pădure pentru a aduce acasă un trunchi de stejar sau de fag, numit Badniac, pe
care trebuia să îl taie din trei lovituri de secure.

Badniacul, ce simboliza Sfânta Treime, era pus în cel mai luminos colţ al camerei, întotdeauna lângă
icoană, după care în casă erau aruncate pe jos paie ce simbolizau aşternutul din ieslea în care s-a
născut Pruncul Sfânt şi care nu erau măturate până după sărbători.

În timpul acesta copiii cântau colinde de Crăciun, iar gospodina arunca bani, grâu şi bomboane. De
asemenea, în toate colţurile camerei aruncau de trei ori câte patru nuci, pe care copiii, le adunau în
timp ce mergeau în cerc pe paie cotcodăcind precum găinile.

3
Tot conform tradiţiei, după Sfânta Liturghie din seara de Ajun de Crăciun, credincioşii prezenţi la
biserică îşi reamintesc de străvechile tradiţii, ocazie cu care sunt sfinţite bucheţele făcute din crenguţe
de stejar şi paie, legate cu panglici tricolore sârbeşti roşu-alb-albastre, ce apoi erau împărţite
credincioşilor, împreună cu anafura, obicei care se păstrează şi astăzi.

Familiile de sârbi ortodocşi obişnuiau ca în seara de Ajun să ia cina stând pe jos, în jurul unei feţe de
masă albe, întinsă în mijlocul camerei peste paie, faţă de masă pe care gazda aprindea lumânarea de
Crăciun.

Înainte de cină însă în toate casele se obişnuia – la fel ca şi astăzi de altfel, pentru că obiceiul s-a
păstrat – să se spună Troparul Crăciunului, un imn de slavă care laudă naşterea lui Iisus Hristos. Alte
obiceiuri simbolice erau colacul, aşezat la masă pe patru mere roşii şi, de asemenea, paharul cu vin
roşu, cu miere şi grâu.

Odată sfârşit acest ritual, membrii familiei se aşezau la o cină de post, la lumina flăcărilor Badniacului,
care întreţinea peste noapte focul din vatra casei, pentru a aduce noroc şi sănătate, fertilitate
semănăturilor şi vitelor, ajutând în acest fel luminii să triumfe asupra întunericului.

Nunta la sarbii

Pregătirile pentru nunta propriu-zisă sunt şi mai mari. Încă de joi se adună femeile pentru a face
mâncare şi tăiţei. Sâmbătă vin şi bărbaţii, care aranjează camerele, mutând mobilierul în funcţie de
nevoi. În aceeaşi seară începe nunta. La casa băiatului naşul mic coase steagul, apoi se pune cina şi se
dansează cu steagul. Duminică dimineaţa, băiatul cu mama sa şi cu alte femei merg să îmbrace
mireasa, apoi este oficiată căsătoria la primărie şi la biserică. După aceea, în faţa bisericii se joacă
hora. După ce nuntaşii merg la casa fetei pentru prânz, se dansează în stradă până seara târziu. Tot
seara, participanţii aduc daruri fetei. Rudele apropiate aduc un pom, care este împodobit cu haine. Se
mai aduc carne, pâine şi prăjituri. La 12 noaptea este servită masa, apoi se dansează până dimineaţă.

Luni la prânz, rudele miresei sunt invitate pentru a petrece la casa mirelui. Acolo, mama acestuia îi
leagă pe tinerii căsătoriţi cu un brâu, semn al unirii veşnice dintre ei. Luni seara sunt aduse daruri
băiatului şi din nou se dansează până în zori. Marţi dupămasa este vărsatul apei. Atunci mirii şi
nuntaşii merg la râu şi varsă apă, urmând sa danseze până seara. De acolo merg cu toţii cu muzică la
casa fetei, unde se distrează până în zori, când este desfăcut steagul.

Ruga sarbilor

Sarbii se căsătoreau foarte tineri, în special fetele (la 15-16 ani). Căsătoria începea cu peţitul. Băiatul,
împreună cu părinţii săi şi cu rudele apropiate, se duc seara la casa fetei, unde părinţii acesteia sunt
deja pregătiţi să-i întâmpine. Urmează înţelegerea între părinţi şi stabilirea datei logodnei, apoi se
mănâncă şi se bea. Logodna are loc tot în casa fetei. Atunci părinţii băiatului duc în dar fetei haine, iar
mirele îi dă bani, un ceas de mână sau alte lucruri scumpe. Toţi membrii familiei sunt obligaţi să dea
câte un dar fetei. În ziua logodnei sunt invitate şi neamurile, care merg către casa fetei cântând. Fata
întâmpină la poartă pe toţi musafirii, participând în total 100-120 de persoane. După depunerea
darurilor urmează masa, cu cântec şi dans. Seara toţi participanţii pleacă la casa mirelui, unde
petrecerea este continuată până dimineaţă.

4
7.MANCARURI TRADITIONALE/ RETETE GASTRONOMICE:
Cirobă de bulion

Cu toate că este o mâncare sârbească, apare şi în bucătăria altor popoare. Ciorba de bulion este
potrivită pentru orice anotimp, dar mai ales pentru zilele de vară, fiind uşor răcoritoare. Toate aceste
calităţi le obţine datorită bulionului, preparat în casă. Pentru ca masa de prânz să fie completă, pe
lângă supa de bulion, se pot servi cartofi fierţi cu cârnaţi de casă afumaţi.

Din cantitatea planificată de ciorbă, se pune 2/4 apă şi 1/4 bulion ( se poate pune şi jumătate apă şi
jumătate bulion) şi se pune la fiert. Se adaugă cartofi tăiaţi cuburi. Se lasă la fiert 30 de minunte.Când
este aproape gata, se adaugă o lingură de făină înmuitaă cu puţină apă. Se toarnă încet, amestecând în
continuu pentru ca să nu se facă cocoloaşe. Se adaugă sare după gust şi tăiţei laţi de casă sau aluat dat
pe răzătoare. Se lasă încă 10 minute la fiert, amestecând din când în când.

Varză fiartă

Varza fiartă este considerată o mâncare tradiţională sârbească, foarte apreciată şi căutată.

Pentru prepararea acestei mâncări este nevoie de varză murată, carne afumată (după preferinţă se poate
folosi carnea de oaie sau cârnaţi), foi de dafin, ceapă, legume (pătrunjel, morcov, cartofi) şi câteva
boabe de piper.

Toate îngredientele se pun într-un vas mai înalt, se adaugă legumele tăiate mărunt sau date pe
răzătoare şi cartofii tăiaţi cuburi, se adaugă apă şi se lasă 3-4 ore la foc moale. Se poate face rântaş, dar
nu este neapărat nevoie.

Cavurmă

Acest fel de mâncare poate fi consderată o adevărată moştenire tradiţională, ce face parte din bucătăria
voivodineană. Se pregăteşte în perioada tăierii porcilor, dar şi la anumite festivităţi, mai ales la nunţi.

Se pun la fiert ficatul, plămânii şi carnea de la ceafa de porc, se adaugă sare şi se lasă să fiarbă bine,
apoi se taie mărunt. Maţele de proc se spală bine, se pun în apă unde s-a adăugat oţet şi ceapă tăiată
mărunt şi se lasă aproxiamtiv o oră, apoi se fierb în apă cu foi de dafin. Se storc de apă şi se taie
mărunt. Ceapa se toacă mărunt, se prăjeşte în ulei şi apoi se adaugă restul de ingrediente.

Se adaugă jumătae de litru din apa în care s-a fiert ficatul, se lasă la fiert până se evaporează tot
lichidul şi se adaugă sare şi piper după gust.

Găluşte

Găluştele sunt o mâncare caracteristică pentru Voivodina. Se prepară din aluat. Este caracteristică
pentru toate regiunile din Voivodina, deci şi pentru teritoriul Comunei Alibunar. Cu toate că reţeta de
bază pentru acestă mâncare este peste tot aceiaşi, în dependenţă de regiune, apar diferite modificări.
Cea mai răspândită reţetă pentru preparare a găluştelor în Comuna Alibunar, ar fi următoarea:

Îngrediente:

 600 gr. de cartofi

 sare
 250 gr. de făină moale
 4 cepe,
 ulei,
 frunză tocată de pătrunjel

5
Mod de preparare:

Cartofii curăţiţi şi fierţi se lasă să se răcească, se înlătură apa, apoi se pasează bine. Se adaugă frunză
de pătrunjel tocată, sare şi făină şi se amestecă bine cu mâna. Se face o ruladă cu o grosime de un
centimetru din care se taie bucăţi de 2-3 cm. Într-o oală mai mare se pune apă, se adaugă sare şi când
începe să fiarbă, se adaugă găluştele. Se lasă la fiert aproxiamtiv 10 minute, până nu se ridică la
suprafaţă.

Astfel de găluşte se servesc ca garnitură la diferite tochituri, gulaş vânătoresc, dar şi ca mâncare
principală. În acest caz se face un rântaş (untură, ceapă tocată şi boia), această mâncare purtând
numele de „Găluşte pe uscat”.

 Dulceaţa de vişine

Dulceaţa este o specialitate caracteristică pentru poporul sârb. Un detaliu din viaţa de fiecare zi.a
sârbilor este, cu siguranţă, preluat de la sefarzi ( evrei de rit spaniol emigraţi din Spania în nordul
Africii şi Orientul Mijlociu), devenit un obicei de-a se servi oaspeţii cu dulceaţă, în acest mod, urându-
le bun venit şi ospitalitate. Gospodinele noastre au, în cămările lor, cel puţin două feluri de dulceaţă
pentru oaspeţi. De menţionat că dulceaţa se poate prepara din orice fruct.

Materialul necesar:

 5 kg de vişine
 5 kg. de zahăr
 Sucul de la 3 lămâi.

Mod de preparare:

Vişinile spălate şi fără sâmburi se pun într-un vas şi peste ele se presară 2-3 kg de zahăr, sucul de la
cele 3 lămâi şi să lasă să stea 1-2 ore pentru ca să lase suc. Se amestecă la anumite intervaluri. Se
adaugă restul de zahăr şi se pun la fiert pe foc moale pentru ca să nu-şi piardă culoarea. Se fierbe
aproxiamtiv două ore şi jumătate, amestecând în permanenţă. Când este gata, se pune în borcane, se
leagă borcanele şi se pun la păstrat la loc rece.

Găluşte cu vişine/prune

După cum ştim, cartoful este cea mai frecventă legumă din bucătărie. Se prepară foarte multe
mâncăruri în care una din componente este cartoful. Din cauza gustului neutru, se întrebuinţează şi la
preparare mâncărurilor sărate dar şi dulci. Din cauza structurii pe care o are, se poate folosi şi în aluat.

Găluştele umplute cu fructe sau cu o altă împlutură, sunt preferatele copiilor dar şi a adulţilor. Reţeta
pentru aceste găluşte se trage încă din timpurile îndepărtate. Găluştele cu vişine se prepară în
localităţile unde se cultivă vişinele, de exeplu, la Janošik. În acestă localitate cultivarea vişinilor a
devenit o tradiţie.

Ingrediente:

 500 gr de cartofi
 făină ( pentru ca aluatul să nu se prindă de mâini),
 1 ou,
 o lingură de untură,
 sare cât se prinde înte trei degete,
 300 grame de vişinie fără sâmburi,
 200 gr. de zahăr,
 250 gr. pesmet.

6
Mod de preparare:

Cartofii curăţaţi şi tăiaţi felii se pun la fiert, apoi se stoarce apa, se zdrobesc şi se lasă să se răcească.
Se adaugă făină, 1 ou, 1 lingură de untură şi puţină sare. Se frământă aluatul până nu se lipeşte de
degete. Se întinde pe masă, se taie în pătrate în care se pun 2-3 vişine fără sâmburi sau o prună fără
sâmburi, se pune puţin zahăr (se poate un câte un cub mai mic de zahăr). Găluştele se pun la fiert într-
un vas mai mare cu apă. Se fierb 6 -7 minute. Se scot, se lasă să se răcească şi, înainte de a se servi, se
presară cu pesmet şi zahăr.

8.ALTE INFORMATII RELEVANTE:

Sârbii din România sunt membrii unei minorități etnice, care numără, în conformitate cu rezultatele

recensământului din 2002, 22.518 de persoane, adică 0,1% din populația țării. Recensământul din
1992 înregistra 29.408 de sârbi. Sârbii locuiesc în principal în regiunile din sud-vestul României, unde
constituie majoritatea absolută în două localități: Pojejena, județul Caraș-Severin,
(52.09%) Svinița, județul Mehedinți, (87.27%) și majoritatea relativă într-o a treia, Socol, județul
Caraș-Severin, (49.54%). Regiunea în care se află cele trei localități este cunoscută cu numele
de Clisura Dunării.

UCRAINIENII

1.LIMBA MATERNA:

7
Limba ucraineană aparține subgrupului limbilor slave de est a limbilor slave. Ea este singura limbă
oficială a Ucrainei. În limba ucraineană scrisă se folosește alfabetul ucrainean, care are la
bază alfabetul chirilic. 

2.PORT POPULAR( DESCRIERE, POZA):   

Costum în stil ucrainean cele mai multe dintre noi se asocia cu o coroană de flori și panglici, corali și
broderii, pantaloni largi căzăcești inghesuite in cizme din piele moale. Și adevărul în acest punct de
vedere, desigur, există. Dar, de fapt, costumul popular ucrainean - un fenomen mult mai complex și cu
multiple fațete. El a fost capabil să combine amploarea și sinceritatea sufletului slav, pasiunea
popoarelor orientale la culori luminoase si decoratiuni, precum și o notă de eleganță rafinată inerent
vecinilor săi europeni. Istoria costumului național ucrainean datează din cele mai vechi timpuri, când
triburile slave nu Pridneprovie încă unite sub auspiciile Rusiei Kievene (care între timp a păstrat
obiceiul de a purta un tricou, brodat, fără îmbrăcăminte de exterior în plus) și a continuat formarea sa
până în secolul al 19-lea.

Barbat Costum național ucrainean - Descriere

Baza de costum omului standuri cămașă brodată. Dar, spre deosebire de tăiat bluza rusească pe
broderie ucraineană este centrată. În diferite regiuni ale variantelor inradacinata diferite ale topului
tricou: în partea de sud a gâtului merge pliuri fine și decora panglica, în regiunile centrale ale opțiunii
mai comune era îngust vortnikom-rack, împodobite cu broderie si Western - mai caracteristic a fost
(de asemenea, cusute) turn-down guler. Ucrainenii cămașa în pantaloni ascuns. În regiunile vestice ale
pantalonilor au fost destul de înguste și flapsurile de jos au fost decorate cu broderie. În alte părți ale
pantalonilor au fost mai spațioase, s-au adunat în falduri mici, și în plus, înregistrate centura de culoare
largă. Cazacii picior adesea doshivali între bucăți dreptunghiulare de pânză - motnut, asigurându-se
astfel libertatea de circulație în luptă hopak. Așa cum îmbrăcăminte de exterior folosit sub formă de
rulouri de pânză gri sau de o altă culoare închisă, iar iarna - acoperă din piele de oaie.

Femeie costum național ucrainean

shirt pentru femeie a fost atâta timp cât cămașa unui bărbat și decorat întotdeauna cu broderie nu
numai pe gât și manșete și la tiv. costum popular ucrainean pentru o fată presupus poartă cămașă de
îmbrăcăminte superioară necăptușit. Camasa, de obicei, compusă din două părți, în care partea de jos
(pidtychka) cusuta din tesatura grosieră. cămăși întregi (dodilny) au fost considerate ca îmbrăcăminte
de sărbători. O femeie căsătorită nu a avut numai să își acopere capul cu o batistă, dar, de asemenea,
completează hainele cu centura tinuta. Au existat trei dintre soiurile sale: Durga (haine de lucru, făcut
din pânză de culoare închisă până la 3 m lățime) - se obișnuia să se adune în falduri luxuriante din
spatele. Înclinare de roți - îmbrăcăminte de talie având legături care constau din spate (mai larg și
întuneric) și capătul din față. Și a treia varianta festiva - Plahtiy. În zilele de demult a fost făcută din
mătase sau brocart, și răspândirea mai târziu a primit Plahtiy lână brodate cu fir de lână ca un model în
carouri. Regiunile sudice sunt caracterizate printr-o cămașă de gât mai deschis și broderii colorate cu
culori roșu, galben și verde. În regiunile centrale, sa răspândit culorile negru și roșu. Deși regiunea
Poltava este încă popular uimitor de frumos brodate alb pe alb, și în Cherkassy, care formează "calea
neagră" (el a condus la sud este plin) a fost extins broderie în alb-negru.

Costum popular ucrainean

8
După cum se poate vedea, în costum popular sunt încorporate nu numai caracterul și talentul poporului
ucrainean, dar, de asemenea, istoria ei. Prin urmare, atitudinea față de Ucraina de construcții - costum
în stil popular ucrainean, sau chiar brodata astăzi, dacă nu de fiecare familie ucrainean abia.

3.PROVERBE, ZICATORI, MAXIME:

Cel mai aproape neam e vecinul.

Vorbim despre lup, iar moscalul a furat iapa.

Cine vine? Dracul! Bine, moscalul să nu vină.

Ştie moscalul drumul, dar de întrebat tot întreabă.

Când te împrieteneşti cu moscalul, să nu laşi parul din mână.

Când ai de-a face cu un moscal, ţine piatra în buzunar.

4.PERSONALITATI:

Anna Lesko - cântăreață, pictoriță, textieră

Eusebius Mandyczewski - compozitor, dirijor de cor și muzicolog

Emil Bodnăraș - lider comunist român, general al Armatei Române

Vasile Luțac - muzician, profesor

Ștefan Tcaciuc - deputat, poet, traducător

Ștefan Buciuta - politician, deputat

9
Nicolae Tcaciuc-Albu - traducător, istoric literar

Miroslava-Olga Șandru - etnografă și folcloristă

Iuliana Marciuc - prezentatoare TV

5.TRADITII:  

Postul şi Sărbătoarea Paştelui 

Ca şi la români, cea mai mare bucurie este reprezentată de noaptea de Înviere, când oamenii merg la
biserică şi iau lumină pentru acasă şi pentru mormintele celor din familie. A doua zi bucuria este
dublată de masa de Paște cu ouă, deserturi speciale de Paști şi preparate din carne. Este destul de greu
să faci faţă unui asemenea festin, mai ales după un post de şase săptămâni în care nu ai mâncat ouă,
brânză sau carne!

Ucrainienii încep Săptămâna Sfântă (Mare) cu Duminica Sălciilor. În cele mai multe țări, această
celebrare a intrării lui Hristos în Ierusalim este numit Duminica Floriilor, însă o combinație de
simbolistică ancestrală pre-creștină precum și inexistenţa palmierilor au făcut ca ucrainenii să
considere ramurile salciei ca fiind simbolice.

În Săptămâna Sfântă oamenii fac curat, vopsesc şi pictează ouă, iar fetele se duc la râu unde se spală
dimineaţa cu apă curată ca să fie frumoase când vor fi mari. În Vinerea Mare, oamenii nu mănăncă şi
nu fac curat. 

Pysanka  - ouăle încondeiate 

Ouăle bogat ornamentate, în culori vii, sunt probabil cel mai cunoscut produs cultural al Ucrainei. Nu
se ştie cine deţine întâitatea în încondeierea ouălor. Cert este că ele apar la mai multe etnii sub diferite
nume la belaruşi (пісанка, pisanka), bulgari (писано яйце, pisano yaytse), croaţi (pisanica), cehi
(kraslice), maghiari (hímestojás), lituanieni (margutis), polonezi (pisanka), români (ouă vopsite,
încondeiate sau împestriţate), sârbi (pisanica), slovaci (kraslica) şi sloveni (pisanica, pirhi sau
remenke).

Pysanka (care vine de la cuvântul ucrainean pentru „a scrie“) sunt realizate după o tehnică similară
celor din Bucovia. Desenele sunt trasate în ceară de albine și oul este apoi cufundat în vopsea.
Culoarea pictează locul gol, iar ceara protejează o anumită parte care rămâne albă. Procesul este apoi
repetat de câte ori se dorește pentru a crea un model complicat, cu multe straturi.

 „Pysanka“ sunt ouă crude din care s-a scos conţinutul printr-o găurică şi apoi sunt încondeiate, iar
„krashanky“ sunt vopsite ouă fierte tari, într-o culoare simplă, pentru a fi mâncate de Paşte.

 „Paska” – pâinea de Paşte

 Spre deosebire de pasca românească, Paska ucraineană nu este preparată cu brânză dulce. Paska este
un soi de cozonac sub formă cilindrică, cu simboluri realizate din aluat pe margini sau în partea de sus.

Ca şi la cozonacul românesc, Paska  se produce după un adevărat ritual, iar în casă trebuie să fie linişte
şi armonie.  Rețetele de Paska variază de la o zonă la alta, de la un cozonac dulce şi pufos la o pâine
îndesată. Femeile trebuie să aibă gândurile pure când frământă, iar bărbaţii să stea afară să alunge
spiritele rele.

6.OBICEIURI:

10
Ucrainenii sărbătoresc Crăciunul pe stil vechi, pe 7 ianuarie, printr-o mulțime de tradiţii şi obiceiuri
moştenite din cele mai vechi timpuri. Se spune că sărbătoarea Crăciunului este o ocazie pentru
suplimentarea bugetului casei, dacă respecţi anumite tradiţii, iar o încălcare a restricţiilor poate aduce
mari probleme. Cu toate acestea, la fel ca la alte popoare, şi la ucraineni, colindul rămâne cea mai
populară tradiţie de Crăciun. În seara de Ajun, oamenii merg din casă în casă, interpretând cântece
ceremoniale cu urări de bine, bunăstare materială, sănătate și o recoltă mai bună, primind din partea
gazdelor atat bani, cât şi dulciuri.

În Ajunul Crăciunului pe stil vechi, în satele ucrainene, oamenii confecționează tradiționalul „Diduh”,
un snop de grâu care simbolizează vechile şi bogatele culturi de grâu ale Ucrainei, considerate
aducătoare de viaţă. În traducere, „Diduh” înseamnă „spiritul bunicului” şi face referinţă la strămoşii
familiei. Oamenii cred că, de Crăciun, pot atrage bani în casă, iar, pentru a face acest lucru, trebuie să-i
servească pe musafiri cu cele mai bune feluri de mâncare, în cel mai sincer mod posibil. În ziua de
Crăciun, nimeni nu trebuie să rămână nemâncat, nici măcar animalele. De asemenea, din bătrâni, se
spune că, pentru masa de Căciun, oamenii nu trebuie să îmbrace haine vechi, deoarece acestea aduc
ghinion în noul an. În plus, de Crăciun, în casă trebuie să fie aprinse zeci de lumânări, pentru că astfel
se umple locuinţa de căldură.

Întrucât Crăciunul este o sărbătoare religioasă, aceasta prevede şi anumite restricții, pe care oamenii
consideră că nu trebuie să le încalce. În caz contrar, se pot confrunta cu probleme serioase. De
exemplu, în noaptea de Crăciun, este interzisă sacrificarea animalelor, mai ales vânatul. „Sângele
animalelor nevinovate este ca o pată pe noul an în viața fiecărui om” – spune tradiţia populară
ucraineană. De asemenea, oamenii nu au voie să coase. În caz contrar, cei care încalcă această
interdicție pot avea probleme cu ochii.

La ucraineni, mai este interzis ca prima persoană care intră în casă de Căciun să fie femeie, deoarece
acest lucru poate atrage diferite boli asupra femeilor care locuiesc în casa respectivă. În ceea ce
priveşte superstiţiile de Crăciun, este interesant de menţionat că a vărsa ceai sau cafea la masa de
sărbătoare este un semn bun, mesenii urmând să primească o veste bună și să aibă succes la început de
an. Acest lucru nu este valabil, însă, dacă se varsă alcool.

7.MANCARURI TRADITIONALE/ RETETE GASTRONOMICE:

Una dintre cele mai tradiționale rețete este borşul de sfeclă, fel de mâncare pe care l-au preluat și
românii din Bucovina. Rețea este foarte simplă și conține destul de puține ingrediente: două sfecle
mari, 4 cartofi, o ceapă, doi morcovi și un litru de borş. Sfecla se curăţă, se dă pe răzătoarea cu ochiuri
mari şi se pune la fiert într-un litru de borş. Separat, se pun la fiert ceapa tocată fin, morcovii tăiaţi
mărunt şi cartofii tăiaţi în patru. Când legumele sunt fierte se toarnă sfecla care a fiert în borş, se
potriveşte de sare şi piper. Borșul se poate mânca rece sau cald, însoţit de smântână sau ceapă roşie.

Pâinea este la fel de importantă ca și borșul în cultura gastronomică a acestui popor. Considerată a fi
Darul lui Dumnezeu, este folosită în toate ceremoniile importante: botezuri, nunţi şi funeralii. În
bucătăria ucraineană există circa 80 de reţete de pâine, pe măsura tradițiilor acestui popor. La Crăciun
oamenii îşi dăruiesc între ei un fel de pâine dulce, o pască numită Kolach. De asemenea, colacul este

un alt fel de pâine, care se coace la Crăciun, dar şi la alte sărbători importante de familie. La nuntă,
mirii primesc Korovai, un alt tip de pâine.

Datorită faptului că folosește foarte multe ingrediente, bucătăria ucraineană este deosebit de gustoasă.
Ucrainenilor le plac mesele bogate, cu multe feluri de mâncare. Micul dejun reprezintă masa de bază.
De regulă se mănâncă o salată cu şuncă şi ouă, ou fiert moale, ochiuri sau omlete cu caşcaval alături

11
de celebrele blinii. Dejunul şi cina încep întotdeauna cu gustări reci picante, se continuă cu supe sau
borşuri, după care urmează cărnuri coapte sau la grătar, urmate de un desert compus din dulciuri ce
conţin multe creme sau umpluturi cu fructe sau brânză de vaci. Printre specialitățile ucrainene se
numără și puiul Kiev sau prăjitura Kiev.

Alte feluri populare sunt „varenyky” (găluște cu carne sau legume), „deruny” (clătite cu cartofi) sau
„holubtsi” (o variantă locală a binecunoscutelor noastre sarmale). În materie de băuturi, caracteristic
este „kvas”-ul, o băutură alcoolică făcută din pâine fermentată și apă.

Clătitele din cartofi se prepară foarte ușor, în doar 20 de minute oricine poate avea în farfurie o porție
zdravănă din acest aperitiv tradițional. Curăță și dă pe răzătoare trei cartofi și toacă apoi o ceapă
medie cât mai mărunt posibil. Separat, bate bine un ou, adaug o linguriță de mărar tocat fin, sare,
piper, un cățel de usturoi pisat și ceapa tocată mărunt. Adaugă toată compoziția peste cartof și
amestecă bine. Începe apoi să încorporezi treptat 2-3 linguri de făină, amestecând continuu până la
obținerea consistenței dorite. După ce ai terminat de amestecat ingredientele, formează cu ajutorul
mâinilor „clătitele”, dându-le forma unor plăcinte plate, de dimensiune medie. Încinge ulei în tigaie și
pune-le la prăjit, la foc mic, până devin ușor aurii, aproximativ 4 minute pe fiecare parte. Deruny sunt
bune de mâncat alături de smântână rece și grasă și, eventual, cu niște ceapă verde tocată.

8.ALTE INFORMATII RELEVANTE:

1. Ucraina este țara cu cea mai întinsă suprafață din Europa (dacă nu se ia în calcul Rusia care nu se
află în întregime în Europa), însă are mai puțini locuitori decât Franța sau Germania.

2. Expresia „Ta ni” înseamnă „da nu” și provoacă multe confuzii printre cei care vizitează țara. De
obicei este folosită ca o obiecție făcută unei afirmații.

3. Ucraina se situează pe locul 6 în topul țărilor cu cel mai ridicat consum de alcool anual. România
este situată pe locul 5.

4. Prima lampă cu gaz a fost inventată în Lviv, Ucraina.

5. În apropierea localității Klevan din Ucraina există o linie de cale ferată care este acoperită cu bolte
formate din crengile copacilor de lângă. Ramurile formează o cupolă și tunelul se întinde pe raza a 3
km din linia ferată. Este un loc preferat de îndrăgostiți pentru poze romantice și plimbări și a fost
numit „tunelul dragostei”.

6. Prima constituție din lume a fost scrisă și adoptată în Ucraina în 1710. Acest document a fost primul
care a separat cele trei puteri în stat.

7. În Ucraina, verighetele se poartă pe degetul inelar de la mâna dreaptă.

8. Cea mai adâncă stație de metrou din lume se află în Kiev, la o adâncime de 105 metri. A fost
construită în 1960 cu scop militar.

9. Centrul geografic al Europei se află în Ucraina.

10. Populația Ucrainei este a 4-a cea mai educată din lume.

11. Totodată populația se află într-o constantă scădere demografică din 1980.

12. În apropierea gării centrale din Kiev se află al treilea cel mai vizitat McDonalds din lume. Acesta
încasează aproximativ 2 milioane de comenzi pe an.

12
13. Unul dintre cele mai faimoase cântece de crăciun englezești (Carol of the bells) este inspirat din
folclorul ucrainean și compus de ucraineanul Mykola Leontovich. Cântecul se numește „Schedrik” în
ucraineană.

14. Cea mai veche hartă și cel mai vechi așezământ al Homo Sapiens a fost descoperit în Ucraina, în
satul Mezhireche. Acestea au o vechime de 15 mii de ani. Harta e confecționată din os de mamut și
așezarea este făcută din același material.

15. Majoritatea ucrainenilor vorbesc rusa ca a doua limbă.

SPANIOLII

1.LIMBA MATERNA

13
Limba spaniolă, numită uneori și limba casteliană, este o limbă romanică din subgrupul iberic. In
Spania, se vorbesc patru limbi diferite. Spaniola „clasică”, la care ne referim cu toții, este, de fapt,
castiliana, iar celelalte sunt catalana (limba pe care o vorbesc cei din Barcelona și toată regiunea
Catalunyei, Valencia și Baleare), galiciana și basca.

Este una dintre cele șase limbi oficiale ale Organizației Națiunilor Unite. Spaniolă se situează pe locul
întâi ca cea mai vorbită limbă în lume conform numărului vorbitorilor care o au ca limbă maternă,
fiind precedată doar de chineza mandarină. Spaniola ocupă, de asemenea, locul doi în topul celor mai
studiate limbi din lume.

Atât spaniola, cât și alte limbi romanice, reprezintă o continuare modernă a latinei vulgare, limbă care
a fost vorbită împreună cu latina cultă în fostul Imperiu Roman și care a pus bazele tuturor limbilor
romanice moderne. Datorită propagării sale în America, spaniola este limba neolatină care a cunoscut
cea mai largă răspândire în lume.

2.PORT POPULAR( DESCRIERE, POZA):

Costumul populare spaniol pentru femei a fost modelat de cultura Maho, purtătorii cărora au fost
dandieri spanioli, de tip social și spaniol. Straturile rigide au intrat în vogă în secolul al XVI-lea, la
curtea habsburgilor spanioli, dar înainte de aceasta estetica la modă era extrem de controversată.
Renaissance a avut încă impactul asupra accentul pe forme elegante, iar Biserica Catolică a cerut să se
ascundă toate curbele corpului - acesta a fost unul dintre principalii factori determinanți în istoria
costumului național spaniol.

Caracteristicile costumului feminin

Costumul popular spaniol magic pentru femei a constat dintr-un sacou montate cu revere, mantile, care
încă mai este un element cheie în costume naționale, pieptene pentru mantile, fuste, șaluri și accesoriu
must-have a fost un ventilator.

Odată cu apariția Renașterii în secolul al XVI-lea, tinuta tradițională sa schimbat puțin, luând forma
armurii pe cadru. Costumul a subliniat forme feminine grațioase, un guler dur ajutându-i pe femei să-și
țină capetele cu mândrie înălțate, un corsete strâns ascunzând toate bulgările. Tinuta feminină avea o
siluetă perfect triunghiulară și, spre deosebire de moda italiană armonioasă, hainele spaniole
reprezentau forme geometrice care distorsionau forma naturală a femeii, ducând la deformare.
Rochiile aveau un corset închis și plicticos de tăiere complexă. Un spinner metalic a fost atașat la
corsetul, care seamănă cu un con în formă, iar această fustă era purtată cu fuste, superioare și
inferioare. Fusta superioară avea o incizie profundă sub forma unui triunghi, care era legat de o
căpățână ascuțită a corsajului. Mânecile aveau o formă îngustă, ajungând la lungime până la
încheietura mâinii. Umerii din costume erau foarte largi, iar acest efect al umerilor voluminoși a fost
creat mai ales cu ajutorul rolelor.

COSTUMUL BARBATESC

Pe cap bereta era inaltata din catifea cu panas sau palarie din matase cu bor ingust. Figura era
modelata catre triunghi prin barba tunsa ascutit , cioc , completata de mustati mici si parul scurt . Pe
trup camasa nu era vizibila gulerul si mansetele fiind apretate si plisate in forma unor talere rotunde
rigide uneori sustinute cu sarme. Vesta stramta inchisa pana la barbie avea o forma triunghiulara data
de umerii corectati prin suluri aparente si de talia in unghi , manecile lungi stramte erau uneori
acoperite de altele despicate. Capa avea forma de pelerine scurta din matase rigida. Pantalonii scurti
pana deasupra genunchilor erau bufanti asa cum sau pastrat in costumul popular olandez. Fiind

14
sustinut de perne si cu par de cal, matasea de deasupra sa aiba crapaturi sau sa fie dispusa in benzi sau
panglici. In picioare ciorapii lungi mai ales negri ,subtiau silueta. Confectionat de la jumatatea
secolului din tricot de matase erau piese de lux. Pantofii erau ascutiti ca si cizmele iar pumnalul prins
la cingatoare era arma si podoaba.

În zilele noastre este obișnuit să se considere costumul popular tradițional ca un costum al dansatorului
de flamenco, deși există o mulțime de costume populare, în funcție de teren. De exemplu, în centru și
în sud, flamenco-ul și luptele cu tauri sunt considerate o rochie tradițională, în timp ce motivele celtice
sunt folosite în nord.

3.PROVERBE, ZICATORI, MAXIME:

Cu cei bogaţi şi puternici trebuie să ai răbdare.

Adevărul e totdeauna verde.

Tăcerea este sanctuarul prudenţei.

Mama succesului e hărnicia.

Cine spune ce vrea, va auzi ce nu vrea.

A vorbi fără a gândi, înseamnă a trage fără a ţinti.

4.PERSONALITATI:

Pictori : Pablo Picasso , Diego Velázquez, Salvador Dalí

Arhitecți : Antoni Gaudí, Santiago Calatrava

15
Scriitori : Miguel de Cervantes, Arturo Pérez-Reverte, Manuel Vázquez Montalbán, Jorge Semprún,
Federico García Lorca, Félix Lope de Vega, Camilo José Cela, Pascual Madoz Ibañez, Miguel
Delibes.

Cineaști : Luis Buñuel, Pedro Almodóvar, Alejandro Amenábar

Compozitori : Isaac Albéniz, Manuel de Falla, Enrique Granados, Joaquín Turina

Fotbalisti: David Villa, Raúl, Fernando Torres, David Silva

Actori: Javier Bardem, Javier Bardem, Antonio Banderas, Penelope Cruz, Benicio del Toro, Juan
Diego Botto

Cantareti: Enrique Iglesias, Julio Iglesias, Marta Sanchez, Alejandro Sanz, David Bisbal

5.TRADITII:  

Festivalul La Tomatina, un eveniment neobisnuit si in egala masura amuzant, in timpul caruia

participantii se lupta intr-o maniera inedita, aruncand unii intr-altii cu rosii bine coapte. Festivalul,
care are loc anual, in ultima miercuri a lunii august, tranforma strazile orasului intr-un camp de lupta
plin de rosii strivite si luptatori acoperiti din cap pana in picioare de suc. 

Feria de Abril, un festival in timpul caruia in diverse centre populare au loc demonstratii de dans
traditional sau targuri populare. Astfel aici au loc lupte cu tauri, se pot gusta traditionalele paella sau
pot fi admirati dansatorii de flamenco.

In timpul dupa-amiezii este Siesta, intervalul in care majoritatea muzeelor si magazinelor sunt inchise
pentru doua-trei ore, pauza din fiecare zi, un obicei care ar putea parea ciudat celor obisnuiti cu ritmul
trepidant din alte tari. Dar viata de noapte incepe de la ora zece seara, cand orasele spaniole prind din
nou viata si ofera tuturor distractiile dorite. Mai mult, pe timpul noptii pana spre dimineata au loc
petreceri si concerte in aer liber.

In decembrie Craciunul cuprinde intreaga Spanie. Perioada de sarbatoare dureaza pana pe 6 ianuarie,
dar cea mai importanta zi este 24 decembrie, Noche Buena, cand familiile se reunesc pentru a se
bucura de Craciun. In ziua de Anul Nou, Noche Vieja, petrecerile de toate felurile cuprind intreaga
tara, pana la trecerea intr-un nou an si mai departe. Una dintre traditii cere ca inainte de Anul Nou
fiecare sa manance 12 boabe de strugure, pentru a avea noroc in anul urmator. Pe 6 ianuarie in Spania
are loc sarbatoarea Celor Trei Regi, in amintirea celor Trei Magi, strazile fiind strabatute de multimi
de oameni, iar copiii primesc cadouri, dulciuri si jucarii. 

6.OBICEIURI:

Fiesta – cuvântul care rezumă o cultură

Se spune că în Spania nu trece o zi fără fiesta. Fie că sunt închinate sfinților sau patronilor, sărbătorile
spaniolilor sunt o paradă de culoare, voie bună și trăiri intense. Valurile de sangria sting focurile celor
ce se dezbracă de inhibiții pe străzile orașului, în timp ce ritmurile muzicii trezesc la viață cele mai
aprinse pasiuni.

Reinterpretarea unor bătălii între mauri și creștini, defilarea unor figuri alegorice în Valencia,
piramidele umane construite de castelieri pe străzile Cataloniei sau bătăile cu vin din Rioja sunt

16
dovada vie și colorată a faptului că spaniolii își ghidează existența după propriile reguli, dând de
fiecare dată frâu liber imaginației.

Turistii care ajung in Valencia se pot bucura de Festivalul La Tomatina, un eveniment neobisnuit si in
egala masura amuzant, in timpul caruia participantii se lupta intr-o maniera inedita, aruncand unii intr-
altii cu rosii bine coapte. Festivalul, care are loc anual, in ultima miercuri a lunii august, tranforma
strazile orasului intr-un camp de lupta plin de rosii strivite si luptatori acoperiti din cap pana in
picioare de suc. Asa ca nu este de mirare ca un necunoscator sa se trezeasca prins in mijlocul
conflictului.

In decembrie Craciunul cuprinde intreaga Spanie. Perioada de sarbatoare dureaza pana pe 6 ianuarie,
dar cea mai importanta zi este 24 decembrie, Noche Buena, cand familiile se reunesc pentru a se
bucura de Craciun. In ziua de Anul Nou, Noche Vieja, petrecerile de toate felurile cuprind intreaga
tara, pana la trecerea intr-un nou an si mai departe. Una dintre traditii cere ca inainte de Anul Nou
fiecare sa manance 12 boabe de strugure, pentru a avea noroc in anul urmator. Pe 6 ianuarie in Spania
are loc sarbatoarea Celor Trei Regi, in amintirea celor Trei Magi, strazile fiind strabatute de multimi
de oameni, iar copiii primesc cadouri, dulciuri si jucarii.

Coridele – pasiunea națională

Fiecare localitate din Spania are un sezon dedicat luptelor cu tauri. Pentru mulți ea este dovada
supremă de curaj. Pentru alții este un subiect controversat și intens. De oricare parte te-ai afla, dincolo
de toate aspectele, corida este o filă din istoria și cultura Spaniei, un ritual care se învârte deopotrivă în
jurul actului de venerare, dar și al celui de sacrificiu.

Corrida de toros începe de fiecare dată cu un marș al participanților prin arenă, în ritmurile pasionale
ale muzicii. După ce animalul este provocat, intră în scenă matadorul. Cu o tărie ieșită din comun el
privește taurul în ochi și începe un dans al bravurii, în care miza este însăși viața unuia dintre ei.

Tradiția luptelor cu tauri este cu atât mai spectaculoasă cu cât ea este și un regal al costumelor
elaborate și cât mai opulente. Vestimentația matadorului este o ultimă relicvă a hainelor somptuoase
purtate de nobilime și preoți, cu broderii elaborate și semnificații speciale.

În ritmuri de flamenco

Arta dansului flamenco este adânc înrădăcinată în cultura spaniolă. Andaluzia, o regiune din sudul
Spaniei, se mândrește ca fiind cea care i-a dat naștere. Acest dans al pasiunii, vitalității și senzualității
este pentru mulți un adevărat stil de viață.

Un amestec de mișcări armonice și lovituri puternice cu tocurile pantofilor, flamenco-ul reprezintă un

capitol din istoria Spaniei și o moștenire culturală inestimabilă.Cu fiecare ritm de chitară orașul
explodează de culoare, făcând străzile neîncăpătoare pentru toți cei dornici să guste din adevărata
savoare a Spaniei.

7.MANCARURI TRADITIONALE/ RETETE GASTRONOMICE:

Supa Gazpacho

17
O specialitate tradițională din zona Andaluziei care se prepară din roșii, castraveți, ardei și ceapă,
pisate până au o consistență cremoasă. Este o supă care se consumă rece, alături de crutoane, jamon,
sau alte legume. Supa se consumă de obicei vara, ca mod de răcorire la prânz sau cină. În fiecare an, în
luna August, într-un orășel mic de lângă Malaga, Alfarnatejo, se organizează un festival de gazpacho
în care turiști sunt invitați să guste adevăratul gazpacho andaluzian.

Jamon

Peste tot în Spania vei găsi piciorul/pulpa de porc afumată și uscată, agățată în cârlige. Spaniolii
consumă jamon în orice moment al zilei, punându-l în tortillas dimineața, sau în tapas seara. Cele mai
cunoscute sortimente de jamon sunt Jamon Serrano și Jamon Iberico.

Chorizo

O altă delicatesă spaniolă este chorizo, un soi de cârnaț de porc cu mult usturoi și pimenton (paprica
afumată spaniolă). Poate fi servit crud ca tapas sau încorporat în diverse feluri de mâncare și este
delicios.

Paella

Probabil cel mai cunoscut preparat spaniol, paella este făcută din orez, legume și diferite tipuri de
carne sau fructe de mare (scoici, creveți etc.) O versiune mai neobișnuită a acestui fel de mâncare este
paella negra, care e preparată cu orez și cerneală de caracatiță. Paella poate fi consumată la prânz sau
cină.

Tortilla spaniolă

Tortilla este varianta spaniolă a omletei. De obicei se mănâncă la micul dejun și conține ouă, ceapă,
cartofi pe lângă care se poate adăuga jamon, brânză sau alte legume.

Crema Catalană

Dacă ajungi în Barcelona, nu poți pleca fără să încerci crema catalană. E un fel de amestec între
budincă și cremă de zahăr ars, fiind un desert asemănător celui franțuzesc (creme brulee). Diferența o
face toppingul de scorțișoară și gustul de lămâie infuzat în cremă. Pe lângă asta, este un desert care se
consumă rece, față de creme brulee, care se consumă cald.

Tapas

Dacă e ceva ce știu spaniolii să facă, e să se distreze și să împartă mâncare! Tapas sunt mici gustări pe
care spaniolii le consumă de obicei seara în compania unui pahar de vin. Există nenumărate sortimente
de tapas și variază de la o felie de pâine baghetă și o feliuță de jamon până la aperitive mai complicate.

Sangria

Nu poți pleca din Spania fără să guști o sangria autentică și să bei un vin de Rioja. Sangria se poate
consuma în Spania aproape la orice oră și poate conține alcool într-o concentrație mai mică sau mai
mare. Ai grijă doar să nu te lași păcălit de culoarea frumoasă și fructele din interior. Aceasta este totuși
o băutură alcoolică și te poate ameți foarte ușor.

Huevos Rotos

18
În traducere liberă ouă rupte, preparatul e compus de fapt din jamon, cartofi prăjiți și ouă ochi făcute
moale. Se mănâncă cel mai des la prânz și e găsit în aproape orice restaurant.

Churros con chocolate

Făcute dintr-un aluat asemănător cu cel de gogoașă și prăjite în ulei, aceste bețe numite churros sunt
delicioase alături de un sos de ciocolată sau scufundate în ciocolată caldă. E deşertul perfect într-o
după-amiază caldă dacă le alături unei cupe de înghețată de ciocolată.
8.ALTE INFORMATII RELEVANTE:

Cel mai vechi restaurant din lume se află în Madrid, capitala Spaniei. Acesta se numește Sobrino de
Botin și a fost deschis în anul 1725. Restaurantul a fost fondat de francezul Jean Botin și soția sa,
numele său inițial fiind Casa Botin. Acesta a fost moștenit de către un nepot, de unde și numele său
actual, Sobrino de Botin, sobrino însemnând nepot în limba spaniolă. Faimosul artist Francisco Goya a
lucrat aici pentru o perioadă, timp în care aștepta să fie admis la Academia Regală de Arte Frumoase.
De asemenea, restaurantul a fost menționat în cartea Fortunata y Jacinta, a lui Benito Pérez Galdós,
publicată între 1886 și 1887, dar și în romanul lui Ernest Hemingway, Fiesta. Iată un loc în care ar
trebui să savurați cel puțin un pahar de sangria, dacă nu doriți să luați masa aici, în următorul city
break in Madrid.

Spaniolii sunt cei care au inventat celebra siesta, somnul de după amiază. Astfel, în Spania veți putea
observa că foarte multe magazine se închid imediat după prânz, de obicei între orele 13:00 și 15:00,
când angajații au pauză pentru odihnă. Siesta este specifică mai multor țări din zona mediteraneană, în
care soarele este foarte puternic la oreze amiezii, iar somnolența își face apariția, mai ales după masa
de prânz. Așadar, pentru a lucra mai cu spor până la sfârșitul zilei, spaniolii, dar și alte popoare, cum
ar fi italienii sau grecii, preferă să se odihnească două, trei ore și abia apoi să continue cu ziua de
lucru.

Real Madrid este cel mai bogat club de fotbal din lume. Pe lângă asta, este și cel mai popular.
Valoarea clubului este estimată la 3, 3 miliarde de dolari. Cu toate acestea, „adversara” FC Barcelona
are cel mai mare stadion privat din lume. Probabil că nu mai este nevoie să precizăm faptul că în
Spania, fotbalul este privit ca un fel de a doua religie…

45% din toată producția de ulei de măsline din lume provine din Spania. Se pare că Andalucia este
zona cea mai prolifică din acest punct de vedere, iar Italia este chiar unul dintre importatorii acestor
produse din Spania. Din punct de vedere al consumului de ulei de măsline, însă, Spania este pe locul
doi în lume, pe primul fiind, bineînțeles, Italia.

Spaniola este a doua cea mai populară limbă din lume. Se pare că numărul de vorbitori nativi ai limbii
spaniole depășește cifra de 410 milioane de oameni, spaniola fiind limba oficială în următoarele țări:
Spania, Cuba, Ecuador, Argentina, Bolivia, Columbia, Mexic, Paraguay, Uruguay, Chile, Honduras,
Peru, Republica Dominicană, El Salvador, Nicaragua, Guatemala, Puerto Rico, Guinea Ecuatorială,
Panama și Venezuela. Cu alte cuvinte, poate că ar fi timpul să învățați ceva mai bine limba spaniolă,
pentru a vă descurca cu brio în următoarea vacanță din Spania. Bienvenidos a España!

Spania este o monarhie constituțională, la fel ca Regatul Unit. Oficial, numele său este Regatul
Spaniei, iar conducătorul statului este Regele Felipe al VI-lea.

Spania este țara cu cei mai mulți kilometri de cale ferată de mare viteză din Europa? Aceștia măsoară
un total de 2600 de kilometri, plasând Spania pe locul doi în lume, după China. Trenurile RENFE sunt

19
rapide, confortabile, prețurile biletelor sunt accesibile oricui, iar rutele sunt mai mult decât frecventate
de spanioli, dar și de turiști din toată lumea. Cu ajutorul rețelei de cale ferată, poți ajunge rapid și
simplu din Madrid spre cele unele dintre cele mai căutate destinații din Spania, precum Barcelona,
Sevilla sau Bilbao.

Unii dintre cei mai apreciați și faimoși pictori din lume s-au născut în Spania. Francisco Goya,
pictorul curții regale, Salvador Dali și Pablo Picasso – doi dintre cei mai importanți pictori ai secolului
20, Juan Miro și El Greco sunt doar câteva dintre numele pe care ar trebui să le reții și să le asociezi cu
frumoasa Spanie.

Zâna Măseluță a Spaniei este, de fapt, un șoricel. Acesta se numește Ratoncito Pérez și, spre
deosebire de Zâna Măseluță, nu oferă bani pentru dinții copiilor, ci diverse mici cadouri, pe care le
lasă tot sub perna acestora. Acest șoricel nu este specific doar culturii spaniolilor, ci și în diverse alte
țări hispanice, precum Mexic, Peru, Venezuela, Argentina, Uruguay sau Chile, unde i se spune fie „el
Ratón de los Dientes”, fie „El Ratón Pérez”.

Don Quijote a fost votată cea mai semnificativă carte din toate timpurile? Capodopera a fost scrisă de
autorul spaniol Miguel de Cervantes, în 1605, iar în ziua de azi este cea mai tradusă carte din lume,
depășită fiind doar de Biblie. Don Quijote și Sancho Panza, cele două personaje remarcabile ale cărții,
sunt percepuți ca eroi naționali în Spania, iar peste tot în țară pot fi găsite statui care îi reprezintă pe
cei doi.

Spania are unele dintre cele mai ciudate festivaluri din lume. Pentru spanioli, există câte o „fiesta”
pentru aproape orice, însă unele sunt de-a dreptul amuzante și ciudate, cum ar fi:

El Colacho – un festival în care câțiva bărbați sunt costumați în diavoli și trebuie să sară peste o serie
de bebeluși aliniați pe niște saltele întinse pe jos. Și nu orice bebeluși, ci doar cei născuți în ultimele
luni ale anului respectiv. Ideea care stă la baza acestui festival este de a proteja bebelușii de spiritele
rele și are loc încă din secolul al 17-lea.

La Tomatina – în fiecare an, în Buñol, un orășel de lângă Valencia, are loc festivalul La Tomatina,
care înseamnă o imensă bătaie cu roșii, din care nimeni nu poate scăpa „teafăr”. Dacă vreți să
participați, sfatul nostru este să vă îmbrăcați cu cele mai vechi haine pe care le aveți, să aruncați cât
mai multe roșii, nu contează în cine, nu se va supăra nimeni pe voi, și să vă pregătiți pentru multă,
multă distracție.

Fiesta de Santa Marta de Ribarteme – festivalul prin care sărbătorești că ești încă în viață – până acum,
sună bine, nu-i așa? Ei bine, trebuie să vă mai oferim câteva detalii: festivalul se ține în onoarea Sfintei
Marta de Ribarteme și este adresat tuturor celor care au fost foarte aproape de moarte în ultimul an,
sărbătorind, astfel, că Îngerul Morții i-a ocolit și că sunt încă în viață. Asta nu este nimic dar… trebuie
să vă aduceți propriul sicriu la festival și, fie să îl cărați, fie să vă lăsați cărați în interiorul acestuia.
Ciudatul festival are loc în Las Nieves, Galicia.

Spaniolii sunt cei care au inventat cocktailurile Molotov. Acestea au fost folosite pentru prima dată în
Războiul Civil din Spania, între anii 1936 și 1939. Pe atunci, bineînțeles, numele acestora nu era cel de
origine rusă.

Insula Ibiza este una dintre cele mai căutate destinații turistice pentru petreceri din întreaga lume.V-am
mai spus că spaniolii iubesc petrecerile, iar insula Ibiza are toate ingredientele necesare pentru a atrage

20
o mulțime de iubitori de distracție: mare, soare, nisip fin, cluburi, muzică și DJ celebri care se află tot
timpul în cluburile din Ibiza (printre care menționăm DJ Tiesto și David Guetta).

Biserica Sagrada Familia, cea mai mare și cunoscută operă a lui Antoni Gaudi, a fost începută în anul
1882 și nu este terminată nici până acum? Când Gaudi a încetat din viață, în 1926, construcția ajunsese
la un stadiu de doar 25%. Se estimează că aceasta va fi terminată între 2026 și 2028. Cu toate acestea,
Sagrada Familia merită o vizită chiar și acum, deoarece este o construcție cu adevărat deosebită și cu
siguranță veți fi încântați și impresionați când veți ajunge acolo, dacă nu ați fost deja.

Olé!

Cuvânt folosit pentru a încuraja pe luptătorii care participă la coride. 

Dans spaniol cu mișcare moderată, executat de o singură persoană care se acompaniază cu castaniete;

Olé!

21