Prejudecati si discriminare

Profesor:Hunganu Ioana
Elev: Mariuta Oana Stefania

Ce sunt stereotipurile și prejudecățile?

Stereotipurile: sunt idei preconcepute, reprezentări simpliste, acceptate
și vehiculate fără reflecție, fără a cunoaște suficient de mult despre ceva
sau altcineva. Ideile fixe pe care oamenii le au în acest sens, adesea
greșite sau incomplete, ne permit să luăm repede decizii, chiar dacă nu pe
cele mai bune.
Prejudecata: reprezintă atitudinea unei persoane, deseori negativă, cu
privire la tipurile de persoane sau de grupuri, în funcție de propria
apartenență socială. Îmbrăcând forma unei opinii sau a unui sentiment
nedrept, format fără îndeajuns de multă gândire sau cunoaștere,
prejudecățile au ca fundament teama și ignoranța, determinând apariția
unor comportamente discriminatorii față de alte persoane.
Care este sursa prejudecăților?

 Diferențele existente între noi și ceilalți (culoarea

pielii, sexul, obiceiurile, limba, credințele religioase
etc.) sunt considerate deficiențe sau apreciem că
„noi” avem însușiri pozitive, iar „ei” au însușiri
negative.
 Etichetările, care sunt utilizate pentru simplificarea
gândirii, a exprimării, pot deveni dăunătoare atunci
când formulăm etichetări nefavorabile despre o
persoană (grup de persoane) și ne comportăm ca
atare.
 Eșecurile – atunci când nu avem succes sau când ne
confruntăm cu dificultăți, apreciem că este vinovat
oricine altcineva decât noi.
 Competiția între persoane sau grupuri poate conduce
la o evaluare negativă a celuilalt sau a grupului.
  Elitismul, care se referă la tendința de a considera că
facem parte dintr-o categorie aleasă, valoroasă
(numită elită), fapt care ne-ar face superiori în raport
cu ceilalți.
 Învățarea în familii sau în cadrul altor grupuri sociale, în
primul rând datorită unei experiențe personale
insuficiente
 Care sunt principalele forme ale prejudecăților?
 Rasismul: disprețul, ura față de altă rasă;
 Naționalismul șovin (etnocentrismul): ostilitatea față de alte naționalități;
 Xenofobia: teama sau ura față de străini;
 Antisemitismul: ostilitatea față de evrei;
 Sexismul: ideea, sentimentul că un sex este superior celuilalt;
 Gerontofobia: ostilitatea față de bătrâni;
 Juventofobia: ostilitatea față de tineri

Exemplu

Stereotip: Convingerea că negrii au un coeficient de

inteligență mai redus decât albii.

Prejudecată: Negrii reprezintă o rasă inferioară și nu ar

trebui să aibă copii.

Discriminare: În S.U.A., în trecut, a fost limitată imigrarea

negrilor, pe lângă interzicerea multor altor drepturi.

Formele discriminării
DISCRIMINAREA DIRECTĂ
Survine când o persoană beneficiază de un tratament mai puțin favorabil
decât o altă persoană care a fost, este sau ar putea fi într-o situație
comparabilă, pe baza oricărui criteriu de discriminare prevăzut de
legislația în vigoare.
DISCRIMINAREA INDIRECTĂ
Survine atunci când o prevedere, un criteriu, o practică aparent neutră
dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute de
legislația în vigoare, cu excepția cazurilor în care aceste prevederi, criterii
sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de
atingere acelui scop sunt adecvate și necesare. De asemenea,
discriminarea indirectă este orice comportament activ sau pasiv care, prin
efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat,
supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de
persoane sau o comunitate față de altele care se află în situații egale.

DISCRIMINAREA MULTIPLĂ
Survine atunci când o persoană sau un grup de persoane sunt tratate
diferențiat, într-o situație egală, pe baza a două sau a mai multor criterii de
discriminare, cumulativ.

HĂRȚUIREA
Este orice comportament care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil,
degradant ori ofensiv, pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă,
religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență
la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant
sau orice alt criteriu.

VICTIMIZAREA
Este orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau acțiune în
instanță sau la instituțiile competente, cu privire la încălcarea principiului
tratamentului egal și al nediscriminării.
DISPOZIȚIA DE A DISCRIMINA (ORDINUL DE A DISCRIMINA)
Este considerată a fi tot o formă de discriminare și reprezintă un ordin
primit de o persoană sau un grup de persoane de la o altă persoană sau
grup de persoane pentru a discrimina.

Discriminarea poate avea un impact negativ semnificativ asupra

victimelor vizând starea socială şi economică, bunăstarea şi sănătatea.
Experienţele privind actele de discriminare au dus la concluzia că acestea
pot fi asociate la nivel individual, prin prisma efectelor, cu simptome
legate de stres şi depresie. Discriminarea nu are un efect ameninţător doar
asupra victimelor, ci şi asupra întregii societăţi în general, ducând la
disfuncționalități economice, la denaturarea concurenţei între firme şi la
subminarea coeziunii sociale.

Oamenii care au experienţa umilitoare a discriminării sunt afectaţi într-o

multitudine de forme şi, de regulă, nu doresc să abordeze aceste probleme
în public. Chiar dacă pentru unele persoane discriminarea a devenit o
experienţa de zi cu zi, ele nu sunt dispuse să ia unele măsuri, cum ar fi de
exemplu să depună plângeri la organismele statului. Faptul că victimele
discriminării nu sunt dispuse să acţioneze în justiţie nu înseamnă că
experienţa lor nu le va afecta comportamentul.

Un comportament tipic de răspuns la diferite forme de discriminare

constă în adoptarea unei strategii de evitare prin care persoana în cauză
încearcă, cu buna ştiinţa sau nu, să evite situaţiile în care ar putea exista
riscul de a fi discriminaţi.