urmată de suprasaturarea rezervelor de glicogen muscular) Cum transformă mușchii alimentele în energie • În repaus mușchii consumă mai ales lipide. • În timpul activității fizice mușchii consumă grăsimi și glucide. Cu cât solicităm mușchii mai mult cu atât consumă mai multe glucide. • La un sprint de 100 m mușchii consumă aproape exclusiv glucide. • Proteinele ca sursă de energie nu joacă aproape niciun rol; necesarul de proteine nu crește semnificativ în timpul efortului • Durata efortului depus de mușchi depinde de cantitatea de glucide pe care o poate stoca mușchiul. • Glucidele se stocheză în mușchi și ficat sub formă de glicogen. (400g în mușchi, 100g în ficat) Un sportiv antrenat poate stoca peste 550g la nivel muscular. • Atunci când se epiuzează rezervele de glicogen de la nivel muscular, apare senzația de epuizare, mușchii încep să doară, apar tulburări de coordonare etc. • Refacerea rezervelor de glicogen, în funcție de efortul depus durează între câteva ore și zile. • Sportivii au o masă musculară mai mare decât un subiect neantrenat și necesită mai multe glucide pentru refacerea rezervelor. • Timpul în care se epuizează rezervele de glicogen depinde de gradul de antrenament al sportivului, de ramura sportivă etc. • De exemplu: un maratonist de performanță epuizează rezervele în circa 2 ore, un ciclist în 6 ore iar un schior de fond în 12 ore. Carbohydrate loading sau ”carbo-loading”
= ”foamea de glucide urmată de suprasaturarea
rezervelor de glicogen muscular” • Nu înseamnă că toți care fac sport trebuie să consume excesiv glucide, mai ales înainte unei competiții • carbohydrate loading – este o strategie care implică o modificare a antrenamentului și a alimentației pentru a obține înaintea unor eforturi de andurață o maximizare a rezervelor de glicogen muscular. • Această strategie dietetică a fost descrisă în Suedia în anii 1960, deși se pare că ea a fost elaborată încă din anii 1950 în Rusia (URSS) • Inițial se proceda astfel: • 3-4 zile de antrenament maxim + o dietă săracă în glucide = faza de depleție (de golire a rezervelor de glicogen). Acestă fază ar determina activarea glicogensintetazei - o enzimă care dirijează formarea rezervelor de glicogen. • Urmează 3-4 zile de dietă hiperglucidică fără antrenament. S-a demonstrat că glucidele suplimentare și activarea glicogensintetazei duc la o creștere peste nivelul normal a rezervei de glicogen= suprasaturare (supracompensare) carbohydrate loading (varianta inițială) carbo-loading (varianta modificată)
• astăzi se utilizează o metodă modificată de carbo-loading.
• studii au arătat că faza de golire a rezervelor nu este necesară • faza de golire era greu suportată de sportivi. Maratonistul Steve Moneghetti o descria ca fiind „anticamera spre iad”. • Este suficient să se reducă volumul antrenamentului (tapering) 1-4 zile concomitent cu administrarea unei diete hiperglucidice(7-12g/ kg/zi)
• Tapering=reducere graduală, subția
Cui se adresează carbo-loading • Tuturor sportivilor care depun un efort de peste 90 minute • maraton, • ciclism, • triatlon, • alergări fond Pentru eforturi mai scurte nu este necesar carbo-loading-ul, deoarece sunt suficiente rezervele de glicogen existente. In jocurile pe echipe (exemplu la fotbal este mai greu de pus în practică atunci când intervalul dintre meciuri este scurt) Greșeli frecvente făcute de sportivi • Nu se respectă reducerea volumului antrenamentelor cu cele 1-4 zile înaintea competiției • Nu pot consuma cantitatea mare de glucide. Mulți nu înțeleg ce cantitate mare de glucide trebuie să mănânce în realitate. Consultul cu nutriționistul este util pentru a realiza un plan • Pentu a putea ingera cantitatea de glucide trebuie să se reducă mult cantitatea de fibre alimentare, care ar putea conduce la tulburări digestive sau chiar la imposibilitatea de a ingera cantitatea mare de alimente. • Teama de îngrășare ar putea determina sportivul să nu respecte dieta hiperglucidică • De obicei se ajunge la o creștere ponderală de până la 2 kg (glicogenul suplimentar+apă) • Unii sportivi folosesc carbo-loading ca pe o scuză pentru a mânca orice!!! Dacă se mănâncă prea multe grăsimi senzația de sațietate apare mai repede și nu pot fi ingerate glucidele necesare. Exemplu de dietă hiperglucidică • Sportiv-70kg • 3700-4300kcal cu ~ 10g glucide kg/zi (67% din rație), proteine: 14 %, grăsimi: 19% Mic dejun: • 3 boluri de cereale sărace în fibre cu 1½ cană lapte degresat • 1 banană • 250 ml suc de portocale Gustare: • Pâine toast cu miere • 500 ml băutură pentru sportivi (maltodextrină în suc de portocale) • Prânz: • 2 sandviciuri (4 felii de pâine) cu diferite umpluturi • 200g iaurt degresat • 375 ml băutură dulce • Gustare: • Înghețată de banane din lapte degresat cu un baton de de cereale cu banane și miere • Cină: • 2 farfurii de paste cu sos • 3 felii de pâine cu usturoi • 2 pahare de bautură de refacere pt. sport • Gustare târzie: • Toast cu șuncă • 500 ml băutură pt. sport