Geografia Islandei.

Harta fizică generală

Islanda se află la limita între Oceanele Atlantic și Arctic. Insula principală
se află în întregime la sud de cercul polar de nord, care trece prin mica
insulă islandeză Grímsey(en) aflată în largul coastei nordice a insulei
principale. Țara se află între paralelele de 63° și 67° latitudine nordică și
între meridianele de 25° și 13 grade longitudine vestică.

Islanda este mai aproape de Europa continentală decât de America de

Nord continentală; astfel, insula este de regulă inclusă în Europa din
motive istorice, politice, culturale și practice. Din punct de vedere geologic,
insula cuprinde părți din ambele plăci continentale. Cel mai apropiat uscat
este Groenlanda (290 km). Cele mai apropiate uscaturi din Europa sunt
Insulele Feroe (420 km); insula Jan Mayen (570 km); insulele Shetland și
Hebridele Exterioare, ambele la circa 740 km; coastele scoțiene ale Marii
Britanii și Orkney, ambele la circa 750 km. Coastele Norvegiei și deci
continentul european propriu-zis se află la circa 970 km distanță.

Trei peisaje islandeze tipice.

Islanda este a 18-a cea mai mare insulă din lume, și a doua insulă a Europei
după Marea Britanie. Insula principală are 101.826 km², dar întreaga țară
cuprinde 103.000 km² de uscat, dintre care 62,7% este tundră. Există
treizeci de insule minore aparținând arhipelagului islandez, inclusiv puțin
populata Grímsey și arhipelagul Vestmannaeyjar. Lacurile și ghețarii
acoperă 14,3% din suprafață; doar 23% conține vegetație.[39] Cele mai
mari lacuri sunt Þórisvatn(en) (lac de acumulare): 83–88 km² și
Þingvallavatn(en): 82 km²; alte lacuri importante sunt și Lagarfljót(en) și
Mývatn(en). Jökulsárlón(en) este cel mai adânc, având 248 m.[40]

Geologic, Islanda face parte din Dorsala Atlantică, zonă din mijlocul
oceanului unde scoarța oceanică se depărtează și se formează altă scoarță.
Această zonă a dorsalei oceanice se află peste o pană a mantalei, făcând ca
Islanda să se înalțe deasupra nivelului mării. Dorsala marchează limita
între Placa Eurasiatică și Placa Nord-Americană, iar Islanda a apărut prin
procesele de rifting și acreție(en) prin fenomene vulcanice de-a lungul
dorsalei.[41]

Coasta de 4.970 de kilometri a Islandei este punctată de numeroase

fiorduri, zone în care se află și majoritatea așezărilor. Interiorul insulei,
Înălțimile Islandei, este o zonă rece și nelocuibilă, cu nisip, munți și câmpii
de lavă. Marile orașe sunt capitala Reykjavík, cu orașele înconjurătoare
Kópavogur, Hafnarfjörður și Garðabær, localitatea Reykjanesbær aflată
în împrejurimi, unde se află aeroportul internațional, și orașul Akureyri
din nordul Islandei. Insula Grímsey de pe cercul polar de nord conține cea
mai nordică zonă locuită din Islanda.[42] Islanda are trei parcuri
naționale: Vatnajökull(en), Snæfellsjökull(en), și Þingvellir(en).[43] Țara
este considerată un „puternic performer” în protecția mediului, fiind
clasată pe locul 13 după Indicele Performanței Ecologice calculat de
Universitatea Yale în 2012.[44