UNIVERSITATEA DIN ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ – BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ

VORONET
MONASTERY
 VORONET Monastery
Through the prayers of Sf. Pious Daniil the Hermit and the zeal of the good and
faithful Voievode (Prince) Stephen the Great, the Voronet Monastery was raised up,
between the 26th of May and the 14th of September in the year 1488, with St. George
the Martyr as its patron saint.
In 1547, under the supervision of the Metropolitan bishop Grigore Rosca, the porch
was added and all the exterior paintings were carried out. From the very beginning of
its history, the monastery was blessed with monks of extremely high spiritual caliber,
and in the time of St. Pious Daniil the Hermit it was a true example of Romanian
hermitage. Monastic life at Voronet was interrupted in 1785 due to the annexation of
Bucovina to the Hapsburg Empire, and it became a working monastery again only in
1991, with the arrival of a community of nuns. Under the abbacy of their Mother
Superior Irina Pantescu, this new community strives to harmoniously combine a
religious life of prayer and workshop with housekeeping and farm work, running a
painting workshop and providing guided tours of the monastery for visitors.
The paintings in the porch represent the Christian Orthodox Calendar. Many of the
icons here bear graffiti-names and scratches- the scars that remain after the 206 years
of the monastery’s disuse.
Above the entrance, in the narthex, lies a superb icon - "Dulcea Imbratisare" (“the
Sweet Embrace") and directly above it, an inscription in stone names the monastery’s
founded and the date it was raised.
The tomb of St. Pious Daniil the Hermit, who became the first Abbot of Voronet
monastery, can also be found in the narthex, watched over by a burning flame. On this
blue background can be found the "Tree of Jesse", or the genealogy of Redeemer
Jesus Christ. Greco-Latin philosophers are depicted in the borders to the left and right:
Aristotle and Plato being amongst the better known philosophers that can be found
there, and to the side on the apse the eye is drawn to a beautiful representation of St.
Onufrie the Hermit.
On the left of the entrance door lies the haloed image of St. Pious Daniil the
Hermit. The beautiful "Diesis" Icon rests above the door; it depicts Redeemer our
Savior Jesus Christ, the most Perfect Judge, keeping watch over all those who set food
across the threshold of our Church, with the Mother of Our Lord and St. John the
Baptist to His right and left, mediating on our behalf for mercy.
The monastery’s votive painting is found in the nave, were His Majesty Stephen the
Great and the Holy along with Lady Maria-Voichita and Bogdan, his heir, are
depicted in the act of giving, through the mediation of St. George the Martyr, the
Monastery ot our Redeemer Jesus Crist, as a token of gratitude for divine aid given in
the battle against the Turkish invaders. Gazing at this votive picture whilst listening to
the ringing of the bells which were given to the monastery by its Voievode at the very
beginning - bells which now, pulled by our young nuns, seem to call out the name of
its founder: Stephan the Grand, back through the centuries, like an eternal requiem -
we feel a close affinity to our forerunners, bound to them by invisible threads.
A piece of artistic value to be found within the church is the gilded iconostasis,
fashioned from Yew-wood, its imperial doors being a true masterpiece of sculpture in
wood. Also of a great value is the throne of the Metropolitan Bishop Grigore Rosca,
Voronet is considered by many to be the "Sixtine Chapel of the East", due to the
magnificent frescoes on the west wall, a representation of the "Last Judgment". In
addition, "Voronet Blue" has been added to the lexicon of art alongside colors such as
the "Titan Ted" of Rubens and "VeroneseGreen", by specialists who consider it
unique.
St. George the Martyr, the patron Saint of our monastery, can also be found painted
on the buttress to the left, and on the first row of this series of paintings, the prayer
"Acatist" of St. Nicholas (above the window) and, lower down the prayer "Acatist" of
St. John (Ioan) the New of Suceava.
The paintings in the nave and at the Holy Altar are blackened from the smoke of
hundreds of years of burning candles, and are awaiting restoration. Tests have already
been carried out by art specialists to determine their suitability for restoration, and it
has been found that the original colors are well-preserved. This highly precise and
costly task will be founded with the also small donations from tourists and
worshippers, both Romanian and from abroad, who love Voronet. The Holy Voronet
Monastery is an artistic expression of our true faith, and also shows the refinement of
our people and their love of all beautiful things. It is our prayer that as well as
encouraging meditation, a visit to our all those who come here from all over the
world.

Mănăstirea VORONET
 Bine sfătuit la vreme de răstrişte de către sihastrul Daniil din Voroneţ, Ştefan cel
Mare hotărăşte, drept mulţumire, înălţarea unei mănăstiri care să fie sfânt loc de
rugăciune. Aici exista un schit de lemn, unde, conform tradiţiei, a trăit Daniil Sihastrul
căruia domnul, la ceas de cumpănă în timpul luptelor cu turcii, i-a cerut sfat şi ajutor.
Cercetările recente arată că Daniil nu a fost o figură legendară ci o personalitate
istorică reală. Printre pietrele funerare de la Voroneţ se află şi o lespede cu inscripţia:
"Acest mormânt este al părintelui nostru David, ca schimnic Daniil". O primă atestare
documentară a Mănăstirii Voroneţ este 22 ianuarie 1472, când Ştefan cel Mare dădea
călugărilor - în frunte cu egumenul Misail - scutire de vamă pentru două măji de peşte
care vor fi aduse de la Chilia sau din altă parte. În locul vechiului schit de lemn,
Ştefan vodă a ridicat actuala biserică, cu hramul Sfântul Gheorghe. Pisania bisericii
arată că lucrările de construcţie au durat mai puţin de patru luni, de la 26 mai până la
14 septembrie 1488. Mitropoliţii Teofan I şi Grigorie Roşca s-au îngrijit de pictarea ei
în exterior, cel din urmă adăugându-i şi un pridvor. Este o biserică de dimensiuni
reduse (25,5 m lungime fără pridvor, 7,7 m lungimea naosului şi pronaosului, 10,5 m
în dreptul absidelor laterale). Încă de la început mănăstirea a fost binecuvântată de
călugări cu aleasă viaţă duhovnicească, în vremea Sf. Cuvios Daniil Sihastrul fiind o
adevărată lavră a isihasmului românesc. Mănăstirea Voroneţ s-a bucurat de privilegii
din partea ctitorului (trei sate, mori, prisăci, vii) nu însă de amploarea celor de la
Neamţ, Bistriţa sau Putna. Naosul şi altarul păstrează ansamblul iconografic din
vremea lui Ştefan cel Mare; bine adaptat spaţiului, armonios, cu personaje
impunătoare, orânduire scenică mai puţin obişnuită în Moldova (Patimile lui Iisus, în
naos), compoziţii neîntrecute prin sobrietate, vigoarea gesturilor şi formelor (Intrarea
în Ierusalim, Rugăciunea de pe Muntele măslinilor, în concă), elemente ce vădesc
apropierea de mediul real, patetic uman (Coborârea de pe cruce, Sfântul Teodor,
Tabloul votiv). Pictura pronaosului, ulterioară, alternează ornamente şi figuri ce vor să
facă parcă legătura cu exteriorul, trecând totuşi prin pridvor unde Calendarul bisericii,
dar mai ales Sfântul Ilie, se bucură de o prospeţime stângace cu notă de umor
anunţătoare cumva a icoanelor pe sticlă transilvănene (sec. XVIII-XIX). Pictura
exterioară se datorează aceluiaşi Grigorie Roşca, eruditul teolog care a urmărit
personal realizarea operei călugărilor-zugravi anonimi. Rezultatul a fost excepţional:
Judecata de Apoi ocupă tot peretele de apus într-o uriaşă compoziţie pe cinci registre,
unică în arta orientului creştin; specialiştii o consideră, prin amploare, ştiinţa efectului
decorativ şi strălucirea policromiei, superioară compoziţiilor de la Athos şi celor de la
Camposanto (Pisa), demnă de a fi alăturată Capelei Sixtine din Roma, mozaicurilor
geamiei Kahrie (Istanbul), imaginilor de la San Marco (Veneţia), din Siena, Assisi,
Orvieto. Originalitatea artistului constă şi în curajul său de a introduce în scenă
instrumente muzicale moldoveneşti (bucium, cobză), peisaj local, ştegare, veşminte
populare - totul pe un fond albastru ce a născut sintagma albastru de Voroneţ egală
verdelui Veronese şi roşului Titzian. Peretele de sud este ocupat de Arborele lui Iesei
(un "covor oriental" apreciază cunoscătorii) şi filozofi antici, portrete socotite
capodopere. Lângă intrare sunt chipurile făuritorilor istoriei mănăstireşti: Sf. Daniil
Sihastrul şi Mitropolitul Grigorie Roşca. Pe abside, conform regulei împământenite,
Cinul adună zeci de figuri într-un adevărat alai. Pe cât a mai rămas din peretele nordic
nespălat de ploi, Adam ară, Eva toarce lână (Facerea lumii), în vreme ce Zapisul lui
Adam şi Vămile văzduhului înseamnă de fapt legende folclorice. Forma iniţială a
bisericii mai poate fi văzută în tabloul votiv; aşezată pe un soclu de piatră, cu turla
înălţată pe o bază pătrată pentru a-i accentua zvelteţea, elanul către înălţime.
Exonarthexul i-a fost adăugat în 1547 la iniţiativa mitropolitului Grigorie Roşca,
considerat al doilea ctitor al bisericii.
Este o biserică de dimensiuni reduse (25,5 m lungime fără pridvor, 7,7 m lungimea
naosului şi pronaosului, 10,5 m în dreptul absidelor laterale). Aşa cum se înfăţişează
astăzi, Voroneţul reprezintă unul dintre primele monumente moldoveneşti creatoare de
stil propriu, sinteză originală de elemente bizantine (plan treflat cu turlă pe naos),
gotice (tendinţa de elansare a edificiului, arcurile frânte la chenarele uşilor şi
ferestrelor, prezenţa contraforturilor) şi strict autohtone (turlă pe patru arcuri şi bază
stelată, ocniţe sub cornişă, arcade oarbe la abside, friză de discuri smălţuite). Jilţurile
şi o parte din strane aparţin secolului al XVI-lea. Dăruite de Ştefan cel Mare şi trase
cu meşteşug, două clopote evocă numele marelui voievod.
Viaţa monahală s-a întrerupt în anul 1785 după anexarea Bucovinei la Imperiul
Habsburgic şi s-a reluat la 1 aprilie 1991, de data aceasta cu obşte de călugăriţe sub
stareţia Stavroforei Irina Pântescu. Tânăra obşte se străduieşte să îmbine armonios
rugăciunea cu munca în gospodărie, în câmp, în atelierul de pictură şi îndrumarea
vizitatorilor.
Expresie artistică a dreptei credinţe, a rafinamentului şi gustului pentru frumos,
Mănăstirea Voroneţ îndeamnă la reculegere, încântă inima şi mintea privitorului ce
ajunge la noi din toate colţurile lumii.