Pe Tal a By aad | Saas: PUGCS ET, [tee ed MOU LLL ieee Saad Ft ls TAL eddInca bantuit de incidentul care il face sa fie neincrezator in faptul ca a fost un nefericit acci- dent, Davis e nevoit sa se confrunte si cu compor- Te lsat CCl Mocm TMC ret Lar O sO SComE Melia incapatanare si ambitie par sa se fi spulberat odata cu sansa de a absolvi la Academia Militara J.F. erable ha Astfel, disperarea de a 0 salva si de a 0 proteja il face pe Jay sa devina suspicios in privinta unuia dintre cadetii academiei, cu care Gloria a avut conflicte in trecut, in special cand acesta isi schimba brusce atitudinea, transformandu-se intr-o posibila amenintare. ii will 705054! pateCaryroLuL J Inspir adanc aerul fierbinte din dormitor. Ma inca- patanez s4 mai dorm putin, insa soarele ce ma bate in spate incinge prea tare tricoul de pe mine. Cineva a uitat sd tragd draperiile. Cu ochii inca inchisi, intind bratul spre partea ei de pat si nu mare mi-e surprinderea sa 0 gasesc libera. lar s-a trezit cu noaptea in cap si cel mai sigur intoarce bucataria pe dos. Mi-o imaginez straduindu-se sa faca un mic dejun comestibil si oftez. Ma indoiesc ca de data asta o sa-i iasa. Se misc prea greu sa se poata ocupa singura de mai multe lucruri deodata si nici nu e o bu- catareasa desavarsita. O sé dea foc la casd, imi spun in gand. Ridicd-te! Casc ochii cu un geamat si sar din pat, inainte sa ma razgandesc si sa mai mofai putin. Cand m-am facut atat de puturos, oricum? Cu toate ca e abia opt, la ora asta ar fi trebuit sd fiu treaz ca lumanarea, spalat, parfumat sicu dou cafele la bord. Cum spuneam, treaz ca lumanarea. In schimb, ma pomenesc tarandu-ma pe coridorul de la etaj, incd imbatat de caldura $i moleseala. Cobor scarile incet, adulmecand aerul ca sd-mi dau seama daca intr-adevar a ars ceva, insa tot ce pluteste fn jurul meu e o aroma vaga de cafea amestecata cu acelasi iz de lamdie. Verific in graba, cu privirea, livingul luminos. Din fericire, mobila alba, pusa in valoare de ferestrele inalte, pare sa fie la locul ei si exact in aceeasi pozitie in care -—s-—| Lex) 8. Newman am pus-0 jeri, deci e un semn bun. incd nua luat-o razna, ca de obicei. Apoi intru in bucatarie si toata relaxarea mea zboara pe fereastra cat ai clipi, cand o gasesc cocotata pe un scaun inalt si instabil, leganandu-se spre dulapul suspendat. — Nu, nu! MA reped spre ea si, insfac4nd-o de mijloc, o dau jos, punand-o in fund pe marginea insulei. — Poti s4 n-o mai faci pe soldatul kamikaze? o in- treb iritat. Vrei neaparat sa-ti spargi capul? — Dacd n-ai mai pune zaharul atat de sus, n-as mai face-o, replica ironica, gesticuland din mana. Nu pot sa beau cafeaua fara zahar, ca tine. fn cazul in care ai uitat, nu sunt la fel de inalta! E cu capsa pusa. Minunat! — Buna dimineata si tie, iubito. Ascunde-ti coltii si fii cuminte, ca s4 avem si noi o dimineata catusi de putin normala. Ceea ce nu se intampla prea des. Traiul cu Gloria e ca un antrenament nesfarsit, iar la finalul fiecarei zile ma simt de parca as fi fost alergat non-stop. Cu toate as- tea, trebuie sd recunosc cd mi-e de-a dreptul imposibil sa ma plictisesc. Casnicia noastra n-are nicio sansa sa devinad monotona, cand ea se comporta ca un copil pus pe facut prostii mai mari decat ea. Ei bine, banuiesc ca trebuie sa fiu fericit cA nu o gasesc din nou pe scara, incercand sa steargd o pata imaginard de pe nu stiu ce geam. E obsedata si, de cand ne-am mutat impreuna, am facut-o s fie si mai mult. =le=Trrtaneny spec. ~ Votumut & — Buna dimineata, iubitule! imi ureaza, zambin- du-mi crispata. Suficient de normal pentru tine? — Daca imi dai si un sarut, o sd fie mai normal. Scotand un sunet indignat, isi lasa bratele s4-mi cu- prinda gatul, apoi ma trage mai aproape de ea, cu o smu- citura usoara. Ma pozitionez intre coapsele dezgolite de pantalonii scurti pe care fi poarta si o cuprind la randul meu, de talie, intinzandu-ma spre buzele pregatite. O sdrut fara vreun strop de ezitare, savurand felul incitant jn care gura i se muleaza peste a mea, innebunitor de lent si de dulce. Cu rasuflarea intretaiata, i mangai piciorul drept, lasandu-i pielea find si-mi gadile palma. Strang incet coapsa generoasa, apoi mana imi coboara spre genunchi, cu intentia de a-i ridica piciorul pe soldul meu, insé ma opresc cand varful degetelor se lovesc de o margine solida. Fir-ar! MA retrag din sdrut si imi aplec sceptic ochii spre orteza din plastic ce fi cuprinde piciorul pana sub ge- nunchi. Desi au trecut mai bine de cinci luni de cand s-a accidentat, nu ma mai surprinde deloc ca inca. gasesc purtand-o. —Gloria, nu crezi ci a venit timpul sa renunti la asta? o intreb obosit. Nu mai ai nevoie de ea, — Inca nu, clatind din cap. Ma fereste din fata ei si coboara cu picioarele pe podea, tinandu-se de marginea insulei cat 0 ocoleste ca s& ajunga la scaunele de pe partea cealalta. Asta e una dintre diminetile in care mA satur sd 0 vad asa. -7-—Ar trebui sa incepi exercitiile de recuperare, iubito. Adicd, cele serioase, nu porcariile pe care le-am tot facut in ultimele saptamani. — Am renuntat la carje, Jay, tot din cauza insisten- felor tale, mi-o reteaza. Nu o sa renunt gi la orteza. Nu sunt pregatita. De fapt, nu e pregatita psihic, caci fizic e pregatita demult. $i as lasa-o in pace, dac4 nu m-as simti presat de timp. — Ultimul an incepe in doua zile, fi amintesc. Dacd nu incepi cat mai curand sa recuperezi, nimic nu ne garanteaza ca o sd mai ajungi vreodata sa tii pasul cu colegii. Ceea ce, sincer sa fiu, ma inspaimanta teribil. E cat se poate de clar ca nu mai are nicio sansa sa ajunga in fruntea grupei sau, cel putin, la acelasi nivel cu restul, tinand cont ca fncdpatanarea ei ne-a facut si pierdem destul timp, ins am de gand s-o ajut sa absolve macar. O urmaresc pe Gloria cum se asaza pe unul dintre scaune cu un oftat obosit, apoi isi ridica ochii albastri spre mine, privindu-ma rautacios. — Cred ca ar trebui sa te impaci odata cu ideea ca s-a terminat, Jay, imi sugereaza. Uite, am fost de acord sa-mi -continui studiile, in ciuda tuturor motivelor pentru care n-ar trebui s-o mai fac, dar sa fim realisti. Nu voi mai fi niciodata in stare sa tin pasul cu nimeni, nici macar cu cadefii din primul an. Cu cat te impaci mai repede cu asta, cu atat mai bine. imbufnata, trage una dintre cele doua farfurii cu micul dejun in fata ei si prinde cu mana o clatita, mus- cand cu patos din ea. Nu dureaza decat o secunda pana —s—Tratameny speca. - Uowumut 4 s-o scuipe la loc si sé se strambe dezgustata, ceea ce aproape mi face sa rad. Oare cand o sa se invete minte? Nimic din ce face nu e comestibil, indiferent cata dragoste ar pune. — Are gust de cauciuc, ma informeaza. SA nu ma- nAnci, daca nu vrei sa mori subit, in chinuri groaznice. — Ei, haide! Nu poate fi chiar asa de rea, blufez. Trag la randul meu farfuria pe care mi-a pregatit-o gi musc dintr-o clatita, chinuindu-ma, la propriu, s-o mestec. E neobisnuit de elastica si are un gust ciudat, dar ma fortez s-o inghit de dragul ei. fncd n-am curajul s& recunosc cu voce tare ca e o bucatareasa teribila. — E... buna. imi dreg glasul, ldsand restul clatitei pe farfurie. Am impresia ca mi-a rémas in gat. — Dumnezeule! geme. Esti un mincinos oribil. — lubito, nu m-am insurat cu tine ca sa-mi gatesti, fi amintesc. — Nu, dar asa face o sotie buna, nu-i asa? Indiferent cat detest sA fac mancare, macar micul dejun sa ti-l pregatesc acasa, daca restul meselor le comand de la restaurant, apoi te mint ca sunt facute de mine. Sau, mai bine spus, fncearcd s4 ma minta c4 sunt facute de ea. — Sfinte, nici macar convingatoare nu pot sa fiu. Sunt jalnica! Pufaind nemultumit, ma aplec peste insula si o privesc fix, ca sa vada ca nu sunt deloc de acord cu ea. — Incepi sa vorbesti prostii. Nu e momentul potri- vit fn care sa te descurajezi, iubito. Piciorul tau o sa se vindece, daca ma lagi sa te ajut. —9=Lexy 8. Newman —Acum vorbeam despre ce bucatareasa jalnicd sunt, nu despre picioare, Jay. Asta i-a iesit pe gura, dar stim amandoi ca nu man- carea ei ingrozitoare e motivul pentru care se descon- sidera. De cand s-a accidentat — sau mai bine spus, de cand a fost sabotata - toata increderea in ea insasi s-a facut praf si pulbere. La inceput, am crezut ca e vorba doar despre o faza trecdtoare, dupa care avea sa revina la atitudinea increzatoare si ambitionata, insd m-am inselat. Abia dupa trei luni, in care am privit-o vrand sd renunte la tot ce obisnuia sa o faca fericita, am realizat ca ambitia ei e acum trecut. — Mai ai la dispozitie doar doua zile sa-ti revii in fire, Gloria. Doua zile! o atentionez, Daca nu-ti revii, o sa schimbam tactica si n-o s4 mai fiu deloc indulgent. — Asta e o ameninfare? intreaba incruntata si po- saca. — $tii foarte bine cd nu te pot puncta mai mult decat meriti. — Nici nu fi-am cerut asta. — Trebuie sa-ti dai orteza jos, Gloria! ridic tonul. —Nu o sa se intample, Davis! se rasteste si ea, strangandu-si pumnii manioasa pe suprafata insulei. Nu inca! Deschid gura sa-i spun cA, intr-un fel sau altul, tot o sa iasa cum vreau eu, insa o inchid la loc cand Maddy intra in bucataria noastra neinvitata si fara si se obo- seasca sa bata la usa. incep sa regret ca i-am dat o cheie. Toata vara am muncit la casa asta, tocmai ca eu si Gloria sa ne mutam singuri si tocmai s4 avem parte de intimitate. Nepoata —jo—Trarameny specet - Uo.umut & mea, insi, si-a facut obiceiul sa ne viziteze in fiecare zi, tinand cont ca nu locuim departe de ea. — lar am nimerit prost? intreaba cu voce mica. Ma uit enervat la ea, in timp ce Gloria prefera sa-si dea ochii peste cap si sa bombane: — Ca intotdeauna. — Ei bine, scuze, replica Maddy, ironic. Daca stiam c4 va certati si in dimineata asta, amanam vizita. —Ce ar fi fost sa o fi anulat de tot? o intreaba blondina, intorcandu-si capul spre ea si zambindu-i sarcastica. Acum eu sunt tentat sa-mi dau ochii peste cap. Oare cand vor inceta? Toata vara au tinut-o in exact aceeasi maniera si am obosit sa le privesc sau sa le mai ascult s4rind una la gatul celeilalte sau impartindu-si replici acide. — Ai venit si ma enervezi? o reped pe nepoata mea, privind-o urat. — Calmeaza-te, bruta! pufneste. Am venit sa vad ce faceti. — Ca alta treaba importanta n-are, completeaza Gloria, taios. li trag o privire urata si ei, ca s& stie cA nu apreciez deloc ce scoate pe gura-i sloboda. in schimb, Maddy intinde bratul spre ea, tuguindu-si buzele nemultumita. —Vezi? Ea incepe mereu. Eu chiar incerc sa ma port frumos, dar... — Frumos te-ai fi comportat daca ai fi batut la usa, i-o reteaza blondina, pe acelasi ton iritant. Oftand, Maddy isi las4 umerii sa cada in semn de infrangere. -I-Lexy 8. Newnan — Mai bine plec, mormaie. DA s& se intoarcd spre us&, cand glasul meu o opreste. — Rami. Vreau sa vorbesc cu voi. ji fac semn sa se aseze pe scaunul de langa Gloria, aranjandu-mi cu grijé pe chip o expresie care sa-i dea de infeles cd nu accept un refuz, asa ca nu dureaza pana sa execute. Asezandu-se langi ea, amandoua md privesc cu- rioase, asteptand in liniste sa afle motivul pentru care Je-am cerut sa se alinieze. — Asadar, care dintre voi imi spune adevaratul mo- tiv pentru care inca nu afi fost capabile sa treceti peste drama asta idioat&? Mor de nerabdare sa stiu de ce va comportati de parca n-ati luat suficienta bataie cand ati fost mici. —Nu prea am luat bataie, ce-i drept, mormaie Maddy, chicotind amuzata. — Eu da, m&rturiseste Gloria, senina. Bunica obis- nuia si ma loveasc’ cu matura peste picioare cand eram obraznica. — Hm, ingaim, z4mbind usor. Buna idee! — Buna pe naiba! mi-o reteaza. Nu a functionat niciodatd. Cu cat didea mai tare, cu atat mai rea ma faceam. Tipic. Nici acum nu e cuminte, desi n-o bate nimeni cu matura peste picioare. — Mai ai sau ai terminat? o intreb, strangandu-mi bratele la piept. — Doar spuneam si eu, ranjeste. Asta in cazul in care fti trece prin cap vreodata. —j2—Trataneny spo. - Uorumut 4 Nu e exclus, desi nu cred ca m-ar putea Isa inima. — S& revenim la discutia noastra, le sugerez. Deci? Care e scuza voastra? Gloria si Maddy fac un schimb scurt de priviri, in- cruntandu-se una la alta, dar nu din rautate, ci ca si cand niciuna nu-si aminteste adevaratul motiv pentru care se urdsc - asta daca s-au urat vreodata. — Va ascult. — Ai... ingaima blonda, uitandu-se e chioras la mine. — Eu nu-mi amintesc, marturiseste Maddy, senina. Stiu doar ca trebuie sa fiu suparata pe ea. Exact cum credeam. — iti dai seama cat de ridicol suna asta, nu? Aceasta ridic4 nonsalant din umeri. — Luni incep cursurile, le amintesc. — Asa, si? intreaba Gloria, plictisita. — $i m& gdndeam sa va mut inapoi in aceeasi ca- bana. Le astern in fata ideea asta, special pentru a le ob- serva reactiile. Maddy isi arcuieste nedumerita spran- cenele, insd Gloria... Gloria arata oripilata de-a binelea. Niciuna dintre ele nu pare s& aiba habar ca, de fapt, ma joc cu nervii lor, asa cum s-au jucat ele cu ai mei toata vara. — M& expulzezi din cabana conjugal?! icneste. Ce am facut de merit o pedeapsa asa crunta? isi lipeste teatral palma de piept, aranjandu-si pe fat o expresie insultat4. E putin comic, sincer s4 fiu, mai ales pentru c4 o musca zdravan. —Chiar asa, Jay, intervine si Maddy, revoltandu-se doar pentru ca blondina o face. Daca vrei s-o pedepsesti —-p=Lexy B. Newman pe ea pentru ceva, fa-o in asa fel incat sd nu fiu implicata. Eu n-am facut nimic! — N-ati facut nimic? intreb retoric. Toata vara v-am vazut dandu-va cap fn cap, ca niste cerbi, uneori si fara vreun motiv plauzibil! M-am saturat de voi! Tot ce voiam era sa petrec o vara linistita, iar voi mi-ati stricat-o. Cele doua mai schimba un rand de priviri, inainte sa-si coboare capetele stanjenite. — Scuza-mé, unchiule, dar nu cred c& aveai parte de o vara linistita nici daca m4 mutam in celalalt capat al tarii, ca si nu ma intalnesc cu ea. $i mie mi-a facut Gloria capul patrat, nu doar tie! Pana cand n-a fost casa asta gata, mi-am rugat moartea de o suta de ori! — Hei! exclamé ea, deranjata. De ce spui asta? — Ai schimbat mobila de trei ori inainte s& vina, nebuno! Cine face asta? Maddy are dreptate, Gloria parca ar fi luat-o razna de tot cand a venit vorba despre casa fn care urma sa locuim ca un cuplu casatorit normal - daci ne putem numi asa. Nu au fost rare datile in care a comentat sau m-a pus s4 mut mobila care, desi era inca infoliata si proaspat ajunsa, nu mai era pe placul ei. $i i-am facut pe plac, desi au existat momente in care imi venea sa dau cu ea de pereti, doar ca s-o opresc. A fost la fel de suportabila ca trei coaste rupte. — Daca nu-mi placea! — Sa fim seriosi, Gloria, fi cere nepoata mea, pufa- ind ironic. Ne-ai innebunit pe toti, nu doar pe mine sau pe Jay. Ma mir cum de nu te-a dat afara din casa. Sieu! — Taceti odata, tatelor! le-o retez enervat. 7Travaneny spec”. - Vorumut 4 — Davis, nu ma poti da afara din cabana! exclama Gloria, scandalizata. — De ce nu? — Pentru cA eu sunt sotia, deci eu am dreptul sa te dau pe tine afara. N-ai decat sa stai tu cu Maddy! —E 0 idee mai buna, decat sa stau cu ea, 0 aproba nepoata mea, facand semn din cap spre Gloria. Enervat, lovesc cu palma suprafata insulei, facan- du-le pe amandoua sa tresara si s4-si inghita blestema- tele de limbi. — Nu ma innebuniti! Daca nu lasati ranchiuna asta deoparte cat mai curand, va promit c4 nu o sa va mai dau de ales! O sa va leg fedeles una de alta, iar atunci n-o si mai aveti incotro decat sa va tolerati. Nu ma provocati! le avertizez, ridicand un deget. Amandoua mA privesc mirate si inteleg ca, desi imi folosesc cel mai ameninttor ton al meu, niciuna nu ma ia cu adevarat in serios. Asta spune multe despre cat de convingator mai sunt. Minunat! — Esti adorabil c4and o faci pe periculosul, Jay, murmur Gloria, privindu-ma visatoare. Numai bun de mancat! Sfinte! Chiar atat de mult m-am molesit? — th! se cutremura Maddy, uitandu-se la ea scar- bita. M-am razgandit. O s4-mi caut altceva de facut, asadar..., bombane, ridicandu-se de pe scaun, hasta la vista, gretosilor! O urmiresc cum iese din bucatarie si, la scurt timp, aud usa de la intrare inchizandu-se dupa ea. Ramasi singuri, imi intorc toata atentia spre Gloria, care inca se —s—Lexy 8. Newmpn uita la mine de parca intr-adevar i-ar trece prin minte sa ma manance. Cu cotul pe insula si cu barbia in palma, flutura exagerat din gene, cdutand probabil sa ma ispi- teasca. Insa ce nu stie ea este ca se pricepe la flirt cum se pricepe si la gatit, adica deloc. — Sterge-ti expresia aia tampa de pe fat, iubito, si fii atenta la mine, fi cer usor amuzat. Sa nu crezi vreo clipa ca o sa te menajez. Urmatoarea data in care sarila gatul lui Maddy, te fac pachet si te trimit sa locuiesti cu ea. — Sigur, ofteaza, lsandu-mi impresia ca nici macar nu m-a auzit. Nu stiu de ce mai incerc. E clar ca biata mea sotie s-a ticnit complet, cu ceva timp in urma, caci abia mai seamana cu Gloria pe care am cunoscut-o. As vrea sa dau vina pe maturizare, insa ceea ce i s-a intamplat ei fix maturizare nu e. E ca si cand s-ar chinui sa-si ascunda adevaratele ganduri si nemultumiri in spatele unei ati- tudini voioase, dar a uitat sa ia in calcul si faptul ca vad totul in ochii ei. E trista. Irisurile albastre nu mai stralucesc deloc a speranfa. De parca ar fi renuntat deja. Si trebuie neaparat sd 0 fac sa se razgandeasca.CaPITOLUL 2 Soarele inca puternic de septembrie incinge parbri- zul si cu coada ochiului o vad pe Gloria coborand geamul de pe partea ei si facandu-si vant cu mana. —Ti-e cald, Florida? o iau peste picior. Ranjesc cand blondina isi intoarce capul spre mine. Nu-i vad ochii prin lentilele fumurii ale ochelarilor de soare, dar stiu cA tocmai imi trage cea mai dojenitoare privire. Nu pare sa se bucure ca ne intoarcem la academie. fnc4 de cand s-a trezit e cu moralul la pamént si se comport ca cea mai morocanoasa persoana din lume - un lucru care trebuie neapdrat sa se schimbe. Cat mai curand, de preferabil. — Cti ani ai, cinci? intreaba ironic, ferindu-si cu mana suvitele blonde pe care curentul de aer ile arunca in fata. —Ia uite cine intreaba! o necajesc. Te comporti ca un copil caruia nu-i place scoala, iubito. —Chiar nu-mi place! — De cand? Eu, unul, tin minte ca fi placea la academie, chiar $i cand fi era al naibii de greu sa se integreze sau sa tind pasul cu restul. — Davis, e ca si cand mergi la scoala, desi stii foarte bine ca o sa rami repetent. Fara folos. Sunt tentat sd-mi dau ochii peste cap. Asta crede ea? Cao sd repete anul? —W7—Lexy 8. Newmpne — Nuo sa rami repetenti, o contrazic. Dimpotriva. O sa mergi acolo si 0 sa dai tot ce poti ca si absolvi. — Dar n-o sa fie suficient, ma completeaza printre dinti, uitandu-se pierduta pe geam. Ma incrunt, mentinandu-mi privirea spre drumul liber ce se intinde in fata noastra. — Ce vrei sa spui? — Adicd, n-o sa fiu cea mai buna, asa cum iti doreai, mormaie. Asa cum imi doream? Oftez. Imi amintesc foarte bine momentul fn care i-am cerut sa faci asta, sa fie cea mai buna, ins& n-am crezut niciodata c4 propriile cuvinte se vor intoarce vreodata impotriva mea. Da, imi doream sa fie cea mai bund, insd acum, tot ce imi doresc, este sa fie mulfumita de ea insasi. — Gloria, vreau doar s& absolvi, fi spun serios, Nimic mai mult. Oricum, sunt mandru de tine. — Nu ecazul sa ma minti. — Nu te mint, o contrazic taios. Imi aruncd o privire scurtd, inainte sa ofteze si s-o lase balta. Decid Ja randul meu sa nu mai insist asupra discutiei pe care oricum nu o pot cAstiga, tinand cont cd si-a fixat deja in minte ideea ci nu sunt multumit de ea si ma indoiesc ca argumentele mele o vor face si se razgandeasca. intorcandu-ne atentia spre drum, pastram tacerea pret de cateva minute bune, apropiindu-ne de campusul in care urmeaza sa locuim inca un an. E ridicol faptul ca, desi am plecat de putin timp, in- cepe sd-mi fie dor de casa noastra, unde am descoperit un alt mod de a fi liberi. inainte si o avem sau, mai bine —J8Tratameny spec”. - Uotumur & spus, inainte s-o intalnesc pe ea, ,acasa” eraacea cabana cu numarul sapte, in care mi-am petrecut o buna parte din viata si in care am devenit adult. jn momentul Asta, ins, ma gandesc doar la faptul ca libertatea pe care am descoperit-o pe parcursul verii nu e deloc compatibila cu viata in campus. Cu toate ca Gloria e sotia mea si vom locui impreun4, manifestarile afective in public sunt in continuare excluse. —Jay? Vocea ei caldd ma smulge din reverie si imi intorc curios capul spre ea. — Da, iubito? — Amtotvrut si te intreb, dar n-am gasit momentul potrivit. Cand ai spus ca o s4 m4 muti inapoi cu Maddy, ai glumit, nu? Sunt tentat sa rd. ingrijorarea din glasul ei e co- mic&. Chiar pare s&-si faca griji cd as lua in considerare ideea de a 0 muta. — Depinde, mormai, musc4ndu-mi buzele ca sa nu zambesc. — Depinde de ce? — Dacd o sa mai aveti chef sa sariti una la cealalta. Serios acum, Gloria, povestea asta a durat destul. E tim- pul s&-i puneti capat, dat fiind faptul ca nici macar nu va amintiti motivul pentru care va urafi asa. — Cine a spus ca o urasc?, jntrebarea sa ma blocheaza o clipa. Raman tacut, asteptand sa continue, in timp ce privesc drept inainte prin parbrizul fierbinte. — E nepoata ta, dar, in primul rand, e prietena mea. O iubesc. —ja—Lexy 8. Newmpn — Si ei de ce nu-i spui asta? — Chiar asa, mie de ce nu-mi spui?! S& spun cd tresar ar fi un eufemism. Aparitia subita a lui Maddy, pe bancheta din spate, unde se pare ci a stat ascunsa atata timp, ma face sA trag incontrolabil de volan si, totodata, sa intind bratul spre Gloria, ca s-o impiedic sa se izbeasca de bord - lucru imposibil, tindnd cont ca am legat-o fedeles de scaun cu centura de siguranta. Din fericire, reusesc sd indrept masina la timp, inainte sa iesim de pe carosabil si incetinesc simtitor, trantindu-i nepoatei mele o privire urat& in oglinda retrovizoare. — Sfinte Sisoe! zbiara blondina, rasucindu-se ca s-o vada pe aceasta. Ce naiba, Maddy?! De cand stai acolo? — De cand ati plecat? rosteste senina. Serios, niciu- nul dintre voi nu m-a observat stand aici? — Daca te observam, nu-mi mai sdrea inima din piept, fir-ar sa fie! ma rastesc. Cine naiba ti-a spus ci e in regula sa faci asta?! Gloria isi trece mAinile prin par, pufaind. in schimb, Maddy isi ifeste capul printre scaune, privindu-ne pe rand. — $i ce sa fac altceva? ne intreaba. Daca te-as fi rugat sa ma iei $i pe mine, sofia ta ar fi spus ,nu’”. — Asa scorpie rea ma crezi? icneste cealalta, facan- du-ma sa oftez. lar incep! — Da, de ce intrebi? — Daca nu terminati, va dau jos pe amandoua, le amenint printre dinti. —20—om Me Tratameny specie. ~ Uo.ueu. 4 — Ea sa inceteze prima, cere Gloria cu o mina aro- ganta, aratand cu degetul spre Maddy. — Dece eu? pufneste nepoata mea, iritata.Inceteaza — Nu eu m-am strecurat in masina si v-am speriat de moarte! comenteaza blondina, aprinzandu-se ca un chibrit. Daca faceam accident? Daca muream cu totii?! Dumnezeule! Enervat peste masurda, trag masina pe marginea drumului, atragand atentia amandurora. Chiar daca fnceteaza sa se mai ciondaneasca, e deja prea tarziu. — Coborati! le ordon prompt. — Poftim? intreaba Gloria incet, uitandu-se ba la mine, ba la Maddy. Doar n-ai de gand sa ne lasi aici, nu? O sa inghetam de frig! —E septembrie, iubito, si nu suntem in Alaska, aga ca nu mai dramatiza! Pana acum ai stat cu geamul deschis, ca iti era foarte cald. Deci, in clipa asta ai ocazia sa te si bronzezi pana ajungi la academie. Pe jos! Arat cu un gest din mana spre parbriz si spre soa- rele arzator ce il incinge si, simultan, arat si spre drumul ce se intinde in fata noastra si care taie padurea in doua. — Haide! le reped. Dati-va jos mai repede si nu vi mai uitati asa la mine! Incep sa-mi pierd si ultima farama de rabdare si nu o sa fie deloc bine pentru voi. Cu un oftat, Maddy coboara prima din magina, tran- tind furioasa portiera dupi ea. in schimb, Gloria inci poposeste pe scaunul pasagerului, uitandu-se lung la mine cu aceeasi expresie plouata cu care ma indupleca aproape de fiecare data. Manipulatoare mica! sey,Lex; B. Newrrpne —Nu te mai uita asa la mine, scumpo, cd nu ma impresionezi. Voi ati vrut-o! — Chiar vrei sa ne lasi aici? intreaba cu voce mica, vizibil ingrijorata. O s& ne cada degetele de la picioare de la atata mers pe jos. Chicotesc. Ea si mania ei de a exagera lucrurile! Aproape ma face sa uit ca ar trebui sa fiu suparat pe ea, nu sa ma distrez. — Sunt sigur ca o sa supravietuiesti. Haide, repe- jor! Da-te jos si ia-o la pas, iubito, altfel o sa ajungeti la academie abia deseara! Rasufland furioasa pe nas, isi scoate centura de siguranta si sare din masina, lasand portiera deschisa ca sa-mi spuna: — Daca o s4 ma mandnce vreun lup, o sa fie doar vina ta! Sper ca esti pregatit sa traiesti cu asta pe con- stiinta. — Atunci, asigura-te cd nu o sa se intample, replic amuzat. Daca va prinde noaptea pe drum, e posibil s& dafi nas in nas cu unul, asa ca va sugerez sa va grabiti. Minioasa, obrajii ei incep sa capete o culoare rosi- atica. Din momentul in care apucd marginea portierei, imi dau seama cd 0 sd urmeze s-o tranteasca. — Davis, sa stii cd in clipa asta nu prea te mai iubesc. $i face intocmai. Tranteste portiera atat de tare, inc&t geamul acesteia scoate un sunet ascutit si mA cris- pez, asteptand incordat ca acesta sa se sparga. Nemernica! Acum, nici ca merita mai putin sa 0 las aici, ca s-o mestece vreun lup! —22—Tratameny specm. - Uotumut 4 Distrat, cobor geamul de pe partea mea si imi scot capul afara ca sa le vad impreuna in mijlocul drumului, cu bratele stranse la piept si cu cate o mina bosumflata. — Ar fi cazul sa o luati la pas, le sfatuiesc, ranjind. Maine incep cursurile, asa ca vreau sa fiti odihnite. — Geniule! pufneste blondina, ridicandu-si mandra barbia. — Si eu te iubesc, frumoaso. — Putem urca acum? ma intreaba Maddy, ofticata. Ti-am infeles punctul de vedere si promitem sa nu mai deschidem gura pana nu ajungem. Da, sigur! — Ne vedem la academie. Atat le mai spun, inainte sa apas usor acceleratia si s& ma indepartez de ele. Parchez masina pe locul ei obisnuit si ma grabesc sa scot troller-ul greu al Gloriei din portbagaj. Sunt mai calm dect ar fi trebuit, dar nu sunt mandru de mine. Mi-am lasat nepoata si iubita in drum! Trebuie, totusi, sa recunosc cd mA simt putin raz- bunat si fncrezator ca plimbarea asta o sa le ajute pe amandoua sa treaca mai repede peste disputa. Iau si bagajul meu, punandu-l langa celalalt, cand Shannon se strecoara prin spatele meu si intreaba ne- dumerita: — Unde sunt fetele? — Vin si ele, dar 0 sA mai dureze, o informez distrat. — Cum adica? se incrunta. Nu trebuiau sa vind cu tine? _23—Lexy 8. Newman Cam Asta a fost planul, inainte sa ma scoata din sarite. — Ba da, zambesc. Dar m-am gandit ca le-ar prinde mai bine o plimbare pe jos, mai ales pe o vreme asa frumoasa. Au multe lucruri la care si se gandeasca. Ochii ei se ingusteaza de nefncredere, in timp ce eu iau manerul troller-ului si bagajul in spate, apoi pornesc incet spre iesirea din parcarea subterana, cu Shannon pe urmele mele. — Le-ai lasat fn mijlocul drumului? ma intreaba pe un ton usor rastit, parca nevenindu-i sa creada cd am fost capabil'de o asemenea atrocitate. Ei bine, poate n-as fi fost, daca ar fi ]uat in consi- derare faptul ca rabdarea mea nu mai e asa cum a fost. Chiar daca in ultimele luni am experimentat un alt fel de rabdare - mai ales cu Gloria -, incd sunt momente in care imi sare ,mustarul”. —Vor fi in regula, Shann, o asigur categoric. Nu ai de ce sa-ti faci griji. Am4ndoua au nevoie sa ia niste aer curat. —Nu stiu daca ai uitat sau te prefaci ca uiti, dar sotia ta e schioapa, Jay, imi aminteste. Cum te astepti sa ajunga pana aici? Are dreptate, insd e destul de tarziu s4 ma mai razgandesc. —Cum spuneam, au nevoie de o lectie, replic prompt. Vor fi bine. Traversez relaxat campusul insorit, in care cadetii misuna ca furnicile. Unii sunt bucurosi de revederea cu colegii, in timp ce altii arata de parca ar fi aterizat de pe Luna. Boboci, banuiesc. Pe aleea principala, cele patru —Z—Trajameny sprog - Uoturu. 4 _—— autocare ale academiei incearca sa-si facd loc in drumul spre parcare. Sunt nevoit sé dau de nenumarate ori din cap cand sunt salutat pe rand de cadetii care imi taie calea. Majoritatea se uita ciudat la mine si abia cand ma inter- sectez cu Edward, pe terenul baietilor, imi dau seama de ce. Se asteptau sa apar cu o anumita blonda la brat. — Domnule Davis, ma saluta, prinzandu-si mAinile la spate si indreptandu-si spatele, in timp ce ma priveste cu o mina asa serioasa, ca e aproape amuzant. Se straduieste prea mult, ceea ce il face sd arate putin crispat. — Gloria n-a venit? — Nu inca. E pe drum. Incuviinteaz& din cap, in semn c& intelege. Si el se astepta sd apar cu ea la brat. Inclinandu-mi capul si arcuindu-mi sprancenele, fl privesc curios, asteptand s4 mai adauge sau sa mai fntrebe ceva, tinand cont ca inca imi sta in cale. — Deci, m-ai oprit doar ca sa ma intrebi unde e Gloria? cutez sa-] fntreb, intr-un final. Ochii i se maresc cu o idee, tradandu-i surprinde- rea, iar obrajii i se coloreaza de rusine. Daca n-as sti mai bine, as da vina pe faptul ca se rusineaza din cauza fap- tului cd m-a oprit fara vreun motiv anume, insa incep sa cred ca e vorba despre ceva mai... complicat decat atat. Oh, Dumnezeule! Doar nu e indragostit de ea! Sincer sa fiu, nici nu stiu cum ar trebui sa reactio- nez in privinta asta. Edward nu e competitie serioas si, mai degraba, gasesc faptul ca e indragostit de sotia mea putin-amuzant, in loc sa fl gasesc enervant. _25—Lex) 8. Newsman Si-a petrecut suficient timp langi ea, in special dupa ce ]-am numit cadetul meu maior. — Bineinteles ca nu, replica cu greu, dregandu-si glasul. Doar ca v-am vazut cu troller-ul ala cu flori si ma gandeam ci... — Oh, nu! exclam ironic. E al meu. imi plac florile, Acesta se imbujoreaza vizibil. — Ai ceva important s&-mi spui, cadet, sau ma Hi degeaba aici? —Imi pare rau, domnule Davis. Cu barbia in piept, se fereste din calea mea si, dupa ce fi mai arunc o privire nedumerita, tmi reiau drumul spre cabana, clatinand din cap. Fix ce-mi lipsea la inceput de an. Cateva ore mai tarziu, cand seara se lasa deja peste campus si toate lucrurile mele si ale Gloriei sunt la locul lor, o aud pe aceasta intrand pe usa si dand buzna in dormitor, ursuza si obosita. Imediat simt un vartej de emotii cum imi ia in stapanire stomacul. Prima oara simt cum ma topesc. E asa mica si slaba, incat as putea s-o strivesc oricand, din greseala. Acum, ins, e mai dulce decat de obicei, cu parul ei valvoi si plina de praf. Se pare c& drumul pani aici a fost anevo- ios, caci abia mai sta pe picioare. ~ Apoi simt cum ma umfla rasul cand {si intoarce aten- tia asupra mea si se incrunta urdcioas4, amintindu-si probabil ca singurul vinovat de durerea de picioare pe care cu siguranfa o are, sunt doar eu. O urm&resc cum ) isi arunca ochelarii de soare pe marginea patului si se tranteste pe saltea cu o bufnitura usoara, ridicandu-si : —26— abarbia in semn de aroganta si indreptand-o in cealalta directie, numai sa nu se uite la mine. —A durat cam mult, Gloria, comentez rautacios, aflat in picioare in fata ei. As fi crezut ca, dupa atatea antrenamente, ai invatat macar sa mergi mai repede. —Ti se pare amuzant? bolboroseste nervoasa. Nu-mi mai simt piciorul! Arata cu un gest din mana spre piciorul ei drept, prins cu orteza la care nu vrea sa renunte nici amenin- tata cu bataia. — Asa iti trebuie, daca nu vrei s-o dai jos! i-o tran- tesc. Daca o dadeai jos, ai fi putut alerga pana aici. Sau, cel putin, sa mearga mai repede. — E suficient cat m-a alergat Maddy, mi-o tranteste printre dinti. A tipat la mine tot drumul, pentru ca nu-i placea cat de tare merg! Asadar, Davis, ai dat gres cu pla- nul tau! Nune-am impacat, asa cum voiai, ci dimpotriva. Tipic. Dar, cu toate astea, nu ma simt vinovat pentru ce le-am facut. Se pare ca doar fortate mai petrec timpul impreun, in ciuda faptului ca, inainte, abia reuseam sa le despart. —Priveste partea buna a lucrurilor, iubito, fi cer bland, impreundndu-mi bratele la piept. Nu te-ai fntal- nit cu niciun lup care sa te mestece. Inc& evitand s& ma priveasca, profit de ocazie si o privesc eu pe ea. E doar putin ciufulita, cel mai probabil de vant, dar nu pare sa se fi batut cu cineva de curand. 0 fi si Asta vreun succes. Un sunet ciudat vine dinspre ea si de indataé o vad asezandu-si palma pe abdomen, imbujorandu-se de os omLexy B. Newman rusine. Nu mai rezist si izbucnesc in ras cand se uita la mine cu o expresie inocenta. — De ce naiba razi?! intreaba ofticata. — Acum inteleg. — Ce intelegi, ma rog? Din rosie de rusine, se face aproape mov si rad mai zgomotos, in special cand stomacul ei gol scoate din nou acel sunet ce seamana cu marditul feroce al unui urs. Apoi raspund: — Ca existau sanse mai mari s4 man4nci tu lupul la, daca avea tupeul sa-ti iasa In cale! Iubito, daca sto- macul tau a facut asa tot drumul... Pun pariu ca au fugit toti lupii din Montana! Stramba usor din nasul mic si in vant. — Mi-e foame, murmura incet. in continuare amuzat, ma apropii de ea si ma las pe vine, lasandu-mi.palmele sa alunece peste pielea fina a coapselor doar putin bronzate de soarele zgarcit din Montana. — Atunci, ce ar fi sd-ti dim ceva s4 mananci? o intreb, zambindu-i calm. — Cantina nu e inchisa la ora asta? Ridic din umeri, neimpresionat. — Ce importanta are? Doar esti cdsatorita cu unul dintre instructori, care obisnuieste sa-{i facd toate pof- tele, indiferent de ora. — Corect, chicoteste, cuprinzandu-mi gatul cu bra- tele. Am uitat cd sunt una dintre putinele fete norocoase care au un instructor in maneca, pe care il pot folosi dupa bunul plac.ila lai au Travaneny speciat - Votumun 4 Unul usor de prostit, de altminteri, comentez in gand. — Nu ca ag avea incotro, bomban. Daca nu-ti sa- tisfac toate poftele, esti morocanoasa si te transformi rapid intr-o acritura. —Nu te poti abtine, Davis, replica amuzata, saru- tandu-mi cast gura. Recunoaste! Sunt irezistibila chiar gi cu un picior de plastic. — Hm. imi las capul pe spate cand gura i se intredeschide si isi vara indrazneata limba intr-a mea, sarutandu-ma infocat. in clipa asta, si dacd mi-ar cere Luna de pecer, as face tot ce mi-ar sta fn putinta sa i-o ofer. Pana la urma, nu se sfieste deloc sa se foloseasca de toate atuurile ca sama manipuleze cum vrea. lar eu clar trebuie sa fnvat din nou cum sa-i spun nu”.CapsITOLUL 3 jmi inchei tura de alergat cu rasuflarea intretaiata si intru lenes in caban§, cu gandul sd fac un dus fierbinte inainte ca goarnele s4 anunte inceputul primei zile. Traversez incet coridorul pana la baie, ca sa n-o trezesc pe Gloria, insa cand intru, o gasesc pe blondina in maiou si lenjerie, periindu-si energic dintii in oglinda. —Ma§i s& fie! exclam amuzat, sprijinindu-ma de tocul usii. Cineva e foarte matinal. Daca as fi stiut ca te trezesti inaintea goarnelor, te-as fi luat cu mine la alergat. — Asta e o gluma? Cu spuma pe la gura, face un gest spre orteza pe care 0 poarta si imediat sunt tentat sa-mi dau ochii peste cap. Oare cat timp o va mai folosi drept scuza? — Nue frumos sa razi de sotia ta oloaga, Davis! — Era doar 0 idee, iubito. Nu te supara. jn continuare amuzat, mA apropii de ea si fi sarut unul dintre obrajii calzi, in acelasi timp inspirand adanc parfumul ce pluteste in jurul ei. E ciudat cat de repede am ajuns sa-mi fmpart viata cu femeia asta si cat de repede m-am obisnuit s-o ga- sesc in fiecare dimineata periindu-si dintii in baia mea. Baia noastrd. inainte de ea, spatiul personal era unul dintre lucrurile la care nu voiam sa renunt, iar acum am ajuns s4-l impart cu faptura care se holbeaza la mine in oglinda, curioasa probabil de ceea ce urmeaza si fac. Nu-mi mai pot imagina cum ar fi viata mea fara ea. —30—Tratamens speciqt ~ Uoumue & Ma pozitionez in spatele ei si o cuprind cu bratele, strangand-o la piept. — Jay..., mormaie. — Da, stiu! oftez, apoi chicotesc. Miros urat. Dau sa ma trag inapoi, ins mainile ei ma prind de incheieturi si imi infasoara la loc bratele in jurul sdu, jndemnandu-m sa o strang mai tare. —Nu asta voiam sa spun, replicd serioasa. Adicd da, mirosi urat, dar nu despre asta voiam sa vorbim. — Atunci, despre ce vrei sA vorbim la sase dimi- neata, iubito? Imi las barbia sa se sprijine de crestetul capului ei si o privesc atent in oglindd cum abandoneaza periuta pe marginea chiuvetei, comportandu-se ca si cand ar incerca sa-si adune cuvintele. — Ce o sa se intample la antrenamente? vrea sd stie. Nu o sa pot alerga. De fapt, nu o s& pot face multe lucruri pe care o sa le faca ceilalti. Chiar am asteptat nerabdator momentul Asta, in care avea sa isi faca griji. Faptul ca n-a venit pana acum m-a facut sa cred ca nu-i mai pasa, fns4 in momentul asta sunt placut surprins sa ghicesc in vocea ei o nota de ingrijorare si tristete. Incd vrea si fie in rand cu colegii ei. Isi doreste in continuare sd absolve aici - un lucru pentru care m-am stresat intreaga vara. — Adica, am incercat s4-ti fac pe plac si s vin pana aici, desi am stiut amandoi de la bun inceput ca asta nu 0 sa rezolve nimic, rectificd pe un ton usor taios. Acum, ce propui sa facem mai departe? — Pentru inceput, mi-ar placea sa fii mai increza- toare. ==—N-am niciun motiv sa fiu increzdtoare, mi-o reteaza. La dracu, Jay, nici macar n-am ce cauta aici! se rasteste, enervata. Academia militara s-a terminat pen- tru mine in momentul in care am fost scoasa pe targa, la naiba! Pana sa deschid gura si sd replic ceva care s-o cal- meze, Gloria iese din baie val-vartej, trantind cu putere usa. Tot ce-mi mai ramane de facut este sa oftez, lasan- du-mi capul pe spate $i mormaind o injuratura. Mama ma-sii! Dupa un dus scurt, ma gandesc sa astept in fata cabanei ca Gloria si se pregateascd pentru primul antrenament din anul acesta. Imediat ce ies pe usa, fl gasesc pe Edward pe alee, gata echipat si tinand in mana un pahar cu cafea aburinda. Sunt mirat ca il gasesc aici, desi nu i-am cerut s-o fac pe asistenta? In niciun caz. Am aflat cu ceva timp in urma c4 Edward e genul de persoana care se straduieste si acest lucru poate fi extrem de evident. lar faptul ca, la finalul penultimului an de studii l-am facut cadetul meu maior tocmai ]-a transformat jntr-o persoana si mai insistent. ; —Domnule Davis, ma salutd cu o mina serioasa, inclinandu-si si capul. V-am adus cafeaua. Desi se presupune ca asta e a doua cafea in dimi- neata asta, nu ezit s-o iau din mana lui cand mi-o intinde. — Nu trebuia sa te deranjezi, mormai. — Nu e niciun deranj, domnule. Urméarindu-l curios printre gene cum ia pozitie de drepti, apoi isi prinde mdinile la spate dupa cum am eu —32—Tratameny specie. - UoLumut 4 obiceiul, ridic paharul spre gura si sorb incet lichidul fierbinte si exagerat de dulce. — Ecu zahar? intreb. — Da, domnule. Bineinteles. Doar Gloria stie exact cum imi place cafeaua. Gandindu-m la ea, aud usa scartdind usor, iar pe Edward il vad imediat schimbandu-si pozitia si ridican- du-si ochii spre intrare. Sfinte, e lulea! Ma rasucesc pe calcaie ca s-o vad tragand usa dupa ea si schiopatand vizibil pana la mine. Sunt nevoit sa-mi inghit nemultumirile legate de orteza pe care si-a tras-o peste pantalonii negri de antrenament gi care inca re- useste sé ma enerveze, ba chiar mai tare decAt o face expresia posaca de pe fata sotiei mele. — Zambeste, Gloria. Uite, bea o gura de cafea. Pasez paharul fn mana ei, scapandu-ma de ea fara s para suspect. in momentul de fata, cafeaua asta e mai dulce decat acritura blond care se zgdieste dusmanos la mine. — Cum mai esti, Gloria? intervine Edward in discu- tie, facandu-si simtita prezenta neclintita. Acum, privirea ei dusmanoasa se muta pe el si imi permit sa rasuflu usurat. E ca o bomba care ar putea exploda oricand. — Tie cum {ise pare ca sunt? fl repede. Ma simt de-a dreptul magnific! Ce naiba vorbesc, as putea concura la un maraton! imi vine din nou s&-mi dau ochii peste cap. Cum spuneam, sotia mea s-a transformat intr-o acritura. —33—Lex) 8. Newnan — Comporta-te frumos, iubito, ii cer printre dingi, cu glas scazut. Ascunde-ti colfii si fii cuminte. Ochii mariti ai lui Edward ma atentioneaza ca nici el nu se astepta la o primire asa ,,calduroasa’, insa nu mai spune nimic. Porneste inaintea noastra, in timp ce eu imi iau ragazul necesar pentru a-mi infasura braful in jurul Gloriei, ca s-o sustin. $chiopatatul ei iritant, cauzat de teama de a cAlca mai zdravan pe piciorul operat, fi face cafeaua sa se reverse peste marginea paharului din carton. —Trebuie sa renunti la orteza, Gloria, mardi. Ai purtat-o destul. — Ba nu, mi-o taie direct, de parca se astepta sé am ceva de comentat. —Ba da. E timpul sa trecem la exercitii mai seri- oase, altfel nu vei fi niciodata capabila sa recuperezi. MAanioasa, tsi ridicd privirea asupra mea. —Poate cA nu vreau sa recuperez, Davis. Te-ai gandit la asta? Nu vorbeste serios. Sau o face, dar nu vreau eu sa accept ca se da batuta fara lupta. $i as lasa-o balta, ca intotdeauna, ca sd evit o noua disputa pe tema asta, insa incep rapid sa ma satur. — Vom vedea noi, mormai. Nu e doar dupa tine, Gloria. Esti un Davis, iar un Davis nu renunfa atat de simplu. — Dar... incearc& si spuna, rasufland furioasd pe nas cand o intrerup scurt. — Am incheiat discutia! Cu toate cd nu-mi place nici mie tonul autoritar pe care sunt nevoit sa-] folosesc asupra ei, ma consolez cu —F—Tratameny specat ~ Votuput 4 gandul ca asta o va face, la un moment dat, sd se razgan- deasca si sd se comporte ca atare. Apoi, cand ajungem intr-un final pe teren si incep antrenamentul cu alergarea de rezistenta, iar Gloria nici miacar nu se clinteste din loc ca sa-si urmeze colegii, in- teleg cd nu o sa fie deloc usor. Parca si-ar fi propus deja, } nu doar sama scoata din minti, ci si s nu-si mai dea deloc silinta in ceea ce priveste absolvirea academiei militare. Primul antrenament din zi trece ca prin farmec si, in timp ce cadetii mei se prezinta la cursuri cu stomacurile pline, eu ma trezesc ascunzandu-ma in biroul meu ca sa nu dau ochii cu noul rector al academiei. Comandantul Phillips e cel care a ocupat locul pe care Morris ]-a eliberat cu doua luni fnainte de termina- rea anului si nu pot spune ca imi place. Spre deosebire de Will - care obisnuia sa fie morocanos mai mult din cauza varstei - Dave Phillips parca s-ar fi nascut asa. Aflat la vreo patruzeci de ani, acesta are darul de a te face sa te simti inferior in toate modurile posibile, cu o simpla privire. Ins&, adevaratul motiv pentru care nu-mi place este cA nici el nu pare ci m-ar placea pe mine. {nc& din mo- mentul fn care ne-am intalnit pentru prima oara mi-am dat seama cA noi doi nu vom trai niciodata intr-o atmo- sfera relaxanta si am senzatia ca o sd-mi sufle in ceafa non-stop - ceea ce ar putea reprezenta o problema, intr-un final. | Urasc schimbarile la fel de tare cum urdsc sa fiu condus de un om despre care nu stiu nimic - motiv _35—pentru care nu ezit sa ridic clapeta laptopului si s& caut informatii despre el. Doar asa, preventiv. Pierdut printre detalii, medalii si toate batalioanele din care a facut parte, imi mai ridic ochii din ecran abia cand trei batai in usa imi distrag atentia si, cand il vad pe Edward intrand cu un alt pahar de cafea in mana, primul lucru pe care il fac este si ma uit la ceasul de pe perete, ca sa aflu ca al doilea curs din zi s-a incheiat cu putin timp in urma. Curios, il urmaresc pe cadet cum intra cu un aer spa- sit, ca si cand s-ar astepta sa tip la el. Cu pasi marunti, se apropie de birou si imi pune cafeaua in fata, ridicandu-si privirea asupra mea abia dupa ce isi indreapta spatele. — Cee asta? intreb nedumerit, intr-un sfarsit. — Cafea, domnule. $tiu ca la ora asta mai beti una. Ceea ce e adevarat - un lucru pe care nu credeam c o sa-l observe si altcineva, in afara de femeia de la bucatarie, care ma serveste de fiecare data. — Edward, oftez, te-am numit cadetul meu maior, nu asistenta mea, fl atentionez. Pot s4-mi iau si singur cafeaua. — Stiu, dar ma gandeam sf va scutesc de un drum, domnule. Mijindu-mi ochii, ma zgaiesc lung la el, incercand sa-mi dau seama ce e in neregula. As’ minti dacd as spune cd nu mi-a atras atentia. A inceput sa se comporte dubios inca de cand amicul lui, Nate, a fost exmatriculat si chiar incep sa ma intreb serios dacd nu cumva face toate astea pentru a-si pazi spatele. — Ei bine, daca asta e tot... ma intorc la cursuri. Da sa plece, moment in care fi cer scurt: —36—— Stai jos. — Poftim? 2 Arat cu un gest din mana spre scaunul din fata, in- demnandu-] - ba chiar insistand - sd se aseze si, cum nu prea are incotro, acesta fl ocupa cu o atitudine timida, uitandu-se ingrijorat la mine. — S-a intamplat ceva, domnule Davis? — Tu sa-mi spui, pentru ca tu esti cel care incearcd sa ma linguseasca. Ochii lui se apleaca pentru o clipa asupra paharului pe care l-a adus, apoi se ridica din nou pe mine, mari si intrebatori. — Nu incercam sa va... —Spune-mi care e problema, il intrerup. De ce anume te temi? — Nu ma... — $i nu ma minti, i-o retez a doua oara. isi strange buzele intr-o grimasa. — Nu stiu ce s4 va spun, domnule Davis. — Adevarul ar fi excelent, propun, sprijinindu-ma relaxat de spatarul scaunului. Uite, te-am facut cadetul meu maior pentru ca meriti si pentru cd am crezut cd esti sincer $i ma pot baza pe tine, dar nu o s&-ti pastrezi mult timp locul daca vei continua sa ascunzi lucruri de mine. Daca ursc ceva, acela e omul cu doua fete. Asadar, daca ai ceva de spus, ceva ce nu stiu, iti sugerez si-mi spui acum, indiferent de importanta. Edward incuviinteaza incet din cap, dandu-mi de inteles ca, intr-adevar, are ceva de spus, asa cum banu- iam si ca straduinta lui de a-mi intra in gratii are ca scop sa-l protejeze. -—37—Lexy 8. Newman — E legat de Nate, marturiseste. Bineinteles cd e legat de Nate. Cei doi au fost pri- eteni si, chiar daca Nate a parasit academia cu cateva luni in urmé, sunt constient ca toata povestea asta nu s-a incheiat. Instinctul imi spune ca inca sunt lucruri pe care nu le stiu, dar pe care Edward le cunoaste. —Ti-a spus ca are de gand sa cheme inspectia? {l chestionez cu un aer serios. — M-ainformat despre asta abia dupa ce le-a trimis emailul. Ei bine, trebuie sa recunosc ca asta e neasteptat de... dezamagitor. Nu sunt surprins, ce-i drept, dar ma simt putin dezamégit de el. Ambitia de care a dat dovada inci de la inceput m-a facut sa cred ca nimic nu o sa-i stea in cale, nici macar un prieten. — Si nu fi-a trecut prin cap ca ar fi fost bine sa ma atentionezi si pe mine cd unul dintre cadetii mei e un tradator? — Nu am stiut ce sa fac, domnule. Nate e prietenul meu. Am crescut impreuna. Chiar daca nu am fost de acord cu ce a facut, nu am putut sa-l tradez. — Dar o faci acum, constat, cdutand intentionat sa scot in evidenta faptul ca vorbeste. Ce anume te face sa-1 / tradezi? — Nu vreau sa fiu tras la raspundere pentru ceva ce n-am facut, domnule. | — Faptul ca ai fost complice e tot un soi de tradare, cadet. Edward isi inchide gura, uitandu-se la mine usor speriat. Probabil se asteapta sa-mi ies din minti sau sa-] pedepsesc pentru ca a preferat sa-i tind spatele priete- nului sau, decat sé-mi spuna ca am o ,,cartita” in grupa. —38— IaNu e de mirare ca nu mai sunt sigur pe sinceritatea Jui. Nu mai sunt sigur cd nu a complotat si el impotriva mea. — Sa inteleg cd Nate stia despre relatia mea cu Gloria. — Da, domnule, mormiaie. Din primul an. Asta e si motivul pentru care a inceput sa-si neglijeze responsa- bilitatile. Nu s-a putut impaca cu ideea cd Gloria are 0 relatie cu dumneavoastra. Considera ca asta va face sa-i acordati mai multa atentie decat noua, celorlalti. — Deci, consideri ca a facut toate astea doar pentru caa fost invidios? intreb mai mult din complezent si de dragul discutiei, decat pentru ca as fi curios de raspuns. $tiu deja rspunsul. Invidia ar fi singurul motiv pentru care Nate a ales drumul asta, pentru ca altul nu gasesc. A fost invidios pe Gloria, asa cum majoritatea sunt - un lucru pe care inca nu-l inteleg in totalitate. — Nu vreau sa va supar, domnule Davis, dar Nate avea dreptate fn privinta asta, murmura in barbie. Gloria chiar beneficia de mai mult& atentie din partea dumneavoastra. — Asa e, aprob. $i nu o sd ma scuz pentru asta. Spre deosebire de voi, restul, Gloria avea nevoie de toatd atentia mea. Faptul ca n-am stat in permanent cu ochii pe voi ar trebui sa va facd sa va simtiti bine. E dovada clara ca nu aveti nevoie de ajutorul meu, asa cum a avut ea. Pot s& te asigur ca relatia mea cu colega ta nu are nicio legatura cu atentia pe care i-am acordat-o. As fi facut la fel cu oricare dintre voi, daca as fi considerat ci trebuie sa beneficiati de atentia mea. Acesta isi coboara barbia in piept, privind in jos. —39— Travanenr spe”. - otumu &— Si, totusi, desi prietenul tau considera ca Gloria ajuns pana aici datorita mie, asta nu te-a impiedicat s te indragostesti de ea, replic prompt, urmarindu-i aten} reactia. La inceput, Edward isi mareste uluit ochii, apoi se inverzeste la fata. Are exact aceeasi reactie pe care ar avea-o orice persoan care a fost prinsa in fapt. Aproape ca e distractiv, desi sunt constient de fap- tul cd acum il torturez. — Domnule Davis... — Stii cd e luata deja, nu-i asa? fl intreb putin amu- zat. Ridic mana stanga de pe birou, aratandu-i verigheta de pe deget - verigheta asemanatoare cu cea pe care 0 poarta si Gloria. —O sa pastrez distanta, domnule, imi promite categoric. : — Nu vreau sa pastrezi distanta, Edward. Nu vreau nici s-o ocolesti pe colega ta. imi doresc, in schimb, si fii constient de cat de ridicol ne-am simti amandoi daca voi fi vreodata nevoit sa port o astfel de discutie cu tine, sd ajungem in momentul fn care sa fiu obligat de circumstante sa-ti cer sa stai departe de sotia mea. — Sunt constient, domnule, spune categoric, dand scurt din cap. — Cat despre ceea ce s-a intamplat cu Nate, nu ai de ce sa te temi si nici de ce si mA lingusesti cat e ziua de lunga. Nu o sa faci nimic altceva, decat s4 ma scoti din sarite. Am inteles de ce i-ai tinut partea, fns& ar trebui sa-fi vezi de atributiile si de interesele tale. Bineinteles, asta daca iti doresti cu adevarat si ajungi ceva mai mult decat un cadet care a absolvit academia militara. — Asta e tot ce vreau, domnule. —40—TRATRMENT specie. ~ Vo.umu 4 — Ma bucur, mormii, apoi oftez. Daca asta e tot, te poti retrage. Deschid din nou clapeta laptopului, ca si-mi reiau activitatea, cand fl aud‘pe Edward spunand: — De fapt, ar mai fi ceva, domnule. Redevin atent la el, intrebandu-ma ce ar mai putea fi, in afara de tot ce s-a discutat deja. Cu toate astea, ma indoiesc cd ma mai poate surprinde. — Spune repede, fl indemn. 0 sa intarzii la curs. — E legat de drogurile pe care ofiterii le-au gasit in cabana Gloriei. Strangandu-mi buzele intr-o linie dreapta, incuviin- tez din cap. — Lasa-ma sa ghicesc, fi cer. Tot Nate e vinovat. Ei bine, am avut dreptate. Nu ma surprinde. Am infeles din discutia asta ca fostul meu cadet a fost oaia noastra neagra, cea care avea o vendeti impotriva Gloriei. Acum nu cred ca as putea s& ma bucur mai mult ca am avut inspiratia de a-] exmatricula fara s3-i ofer drept de apel si fara s& stau pe ganduri. lar Edward stia si despre asta, ceea ce ma face si ma infurii putin pe el. Deschid gura, pregatit sa-l cert, cand soneria anunfa inceputul celui de-al treilea curs din zi, si ma razgandesc. — Mai bine te-ai grabi, fi sugerez pe un ton taios. Fac semn din mand spre usa, punandu-l in miscare, iar Edward paraseste biroul grabit, profitand de faptul ca tocmai e salvat de clopotel. —4J—CPITOLUL 4 — Sergent Davis! Sfinte! Patru zile. Atat am reusit s4-] evit pe Phillips. Acum, ins4, nu mai am unde sa fug, tinand cont ca ma prinde pe picior gresit, chiar in mijlocul coridorului, prea departe de biroul meu ~ mai nou, cel mai bun refugiu. Asadar, n-am incotro decat s4 ma opresc si sdastept s& mA ajunga din urmé, sperand ca discutia asta si nu se lungeasca. Doar cand il vad venind spre mine, cu mersul lui hotarat, cu spatele drept si cu o expresie acra, imi vine sa-mi dau ochii peste cap. Asta o sa fie interesant. $i neplacut. —Incep sa cred ci fugi de mine, sergent, spune direct, de indata ce ajunge in dreptul meu. Ar cam avea dreptate. — Deceas face asta, comandante? fl intreb cuo falsa seninatate. Doar nu am avut norocul sa ne intersectam. Insa am avut acum ghinionul de a-] avea in fata mea, tocmai cand am cea mai proasta zi. Dupa ce am urma- rit-o pe Gloria ,incercand” sa participe la antrenamentul de dimineafa si altcumva, nu doar cu prezenta, si dupa ce, practic, a lipsit cu desavarsire de la cel de pranz, am crezut ca ziua mea nu are cum sd se inrautateasca si mai mult, insa abia realizez ca am gandit-o repede. Atat timp cat port aceasta antipatie inexplicabila fata de el, ma indoiesc ca voi mai avea curand o zi buna. —42—es. Trataneny spega. - Vou. 4 | — Dar, cum am reusit, intr-un final, si ne intersec- tam, ce ar fi s4 purtam o discutie? Sunt unele lucruri pe care vreau sa le stabilim. Din instinct ma uit la ceasul de la mana, aproape rugandu-ma in gand ca ora de studiu sa fie aproape de final, pentru a avea o scuza sa plec, insa e abia sapte si jumatate seara. Prin urmare, n-am nicio scuza pe care | sa i-o servesc, asa ca imi ridic inapoi privirea spre el si i fortez un zambet crispat. — Sigur. Astept incordat ca Phillips s4 porneasca fnaintea \ mea, ca sa-l urmez. Acesta face stanga-imprejur si se in- toarce in biroul sau - incdpere care niciodata nu mi s-a | parut mai plina de tensiune ca acum. Aici obisnuia si fie biroul lui Morris, unul dintre locurile mele preferate, in care imi petreceam destul timp, ins acum nu mai gasesc nicio placere in a ma afla aici. Phillips imi face semn s4 ma asez pe scaunul din fata mobilierului si primul instinct este sa refuz, dar apoi imi dau seama ca asta ar putea si ma faca s4 par | in defensiva si il ocup fara si mai stau pe ganduri. in schimb, el doar ocoleste biroul si se opreste in fata sca~ unului rotativ, ramanand in picioare ca s4 ma priveasc4 cu aceeasi mina superioara pe care incep s-o suport din ce in ce mai putin. Niciodataé nu am avut probleme in a recunoaste . persoanele superioare mie si a ma supune lor, cand era cazul, ins4 ceva nu-mi place la el. Desi sunt constient de faptul cd poarta un grad mai mare decat al meu si ar trebui sé ma simt inferior, ca un angajat fn fata unui mare sef, atitudinea pe care o flutura prin fata mea imi —43—tine garda sus si sunt sigur ca nu.o sa ma supun lui, indiferent de circumstante si consecinte. Pot spune c4 asta e un lucru pe care nu l-am mai facut, tinand cont c4 imi cam place sa ma laud cu disciplina mea. —Nu stiu daca esti constient, sergent Davis, dar fiecare institutie are reguli bine stabilite, incepe si_ vorbeasca. Fara ele, ar fi haos, mai ales intr-o institutie ca aceasta. —Nu-mi dau seama unde vrei sa ajungi, marturi- sesc usor incruntat. Phillips ofteaza, trecandu-si degetele prin perciunii grizonanti. La patruzeci de ani, trebuie s4 recunosc ca arata incredibil de bine. E inalt si solid cat un urs, poate mai solid ca mine. Nu e nici pe departe la fel de gratios ca Morris. Iar costumul verde pe care fl poarta fl face sa arate ciudat. —Vreau sa stiu daca cunosti regulile acestui cam- pus, sergent, replica prompt, privindu-ma fix. Pentru o clipa, am impresia ca e o glumé, insa seri- ozitatea pe care i-o citesc in privire si pe fata imi spune ca e chiar serios in privinta asta. Chiar isi doreste un raspuns. —Nu vreau sa par lipsit de respect, comandante, dar cred ca, dintre noi doi, eu stiu cel mai bine care sunt regulile campusului. Sunt aici de foarte mult timp. — Cu toate astea, tii mortis s4 ignori una dintre regulile care nu sunt discutabile, mi-o tranteste sec. fmi inchid gura, debusolat. ° — Purtatul uniformelor militare nu e optional, in special pentru angajati, adauga cu aceeasi mina. $i, to- tusi, n-am putut sa nu observ ca tu esti singurul, dintre —44—Tratameny speciq. ~ Votumun & toti angajatii academiei, care refuza cu vehemenfa sa respecte aceasta regula. Strangand din dinti, imi aplec privirea asupra ti- nutei mele cand Phillips face un semn scurt din mana. fn locul uniformei pe care foarte rar o folosesc, port plugi si tricou, singurul obiect vestimentar la care n-am renunfat fiind perechea de bocanci grei din picioarele mele. — N-am crezut ca asta o sa fie o problema, raspund iritat. Important e cum ma fmbrac sau cum fmi instru- iesc cadefii? — Ambele, spune prompt. inteleg ca ai avut o rela- tie bund cu fostul rector, iar acesta obisnuia sa te lase sa faci tot ce te taia capul, si mai inteleg si cd esti mai tanar decat ceilalti instructori, insi acum eu conduc aceasta institutie, iar mie imi place ca totul sa fie in ordine. Daca iti cer s4 porti uniforma, sergent, ma astept sa o porti! Fara discutii! Simt mancarimile de limba cum ma incearca si dorinta de a-i spune cAteva despre atitudinea lui, dar ma abtin. Asa cum am prezis, noi doi nu ne vom inte- lege niciodata. Nu doar pentru ca imi cere sa renunt la hainele de oras in favoarea uniformei de instructor, ci pentru ca... Ei bine, nu-mi face nicio placere sa fiu tras de urechi de el. Cu toate astea, ma fortez sa fncuviintez din cap, in semn ca am infeles. Lupta asta e pierduta inainte sa inceapa. — Asta e tot? fntreb intr-un final, pregatit si ma ridic de pe scaun. — Nu inca, sergent. Ar mai fi un lucru. —45—Sunt tentat sa-mi dau ochii peste cap, insd ma abtin si de la asta. Discutia asta deja se lungeste prea mult. Doar pe jumatate curios, fl urmaresc cum se asazi elegant pe scaunul sau si fsi impreuneaz miinile pe suprafata biroului, uitandu-se la mine ca $i cand n-ar sti exact ce cuvinte sa aleaga, ca s4-mi comunice ce are de spus. — Am fnteles ca tu si cadetul tau sunteti cdsatoriti. — Asa e, mormai, devenind suspicios. Ultimul lucru despre care as vrea sd vorbesc cu el - sau cu oricine - ar fi Gloria. Din fericire, nu se intampla des ca cineva sa deschida subiectul, pentru ca toti cei- lalti s-au obisnuit deja cu noi. Ba mai mult, dupa cateva luni in care am continuat sa fim spionati de cei care incd asteptau ceva interesant, s-au plictisit complet. — Silocuiti impreund in cabana ta. Nu inteleg daca ma intreaba sau doar face afirmatii. — E ceva in neregula cu asta? intreb nedumerit. — inafara de faptul cd, desi e sofia ta, doamna Davis inca face parte din grupa pe care o instruiesti, in ciuda faptului ca n-ar trebui? $4 spunem ca am o problema cu afisatul afectiunii in public, cand vine vorba despre un instructor si un cadet. 'Nu vad fn asta nimic benefic pentru ceilalti. — Nici nu trebuie sa fie benefic pentru cineva, co- mandante. E sotia mea. Prin urmare, consider c ma pot comporta cat de afectuos imi doresc, chiar si in public. — Nu te lupta cu mine, sergent, ma sfatuieste, cla- tinandu-si dezaprobator capul. Atat timp cat 0 s ocup scaunul acesta, vreau sa fii constient de faptul c4 0 sd fac tot ce imi sta In puteri ca academia si mearga ca —46—_altceva, decAt s4-ti distrugi cariera. Travameny specm. ~ UoLumun 4 pe roate, iar daca tu te lupfi cu mine, nu o sa faci nimic — Asta e o amenintare? intreb senin, ba chiar sim- find cum ma umfla rasul. Acum stiu de ce nu-mi place deloc. E atat de plin de el, incat ma mir cum de n-a dat pe dinafara. — E un avertisment, sergent, ma corecteazi taios. imi displace faptul cA iti instruiesti propria sotie si cd iti arati afectiunea in public, un lucru pe care un om care isi cunoaste bine responsabilitatile, cum se presupune ca le cunosti tu, nu ar trebui sa le practice. Nu e etic, iar lumea stie asta. Chiar ma intrebam cand va veni vorba si despre asta. Chiar daca Phillips e de putin timp in’academie, _ Sigur e la curent cu toate barfele, inclusiv cu cele despre mine si Gloria. Altfel, nu cred ca am mai fi vorbit acum. — Nu-mi pasa ce crede lumea, comandant Phillips, i-o retez. Mereu va gasi un motiv pe care sa-1 dezbata si sa-l infloreasca dupa bunul plac. — Dar mie imi pasa, sAsdie printre dinti, la fel de enervat. Refuz si mai aud discutii despre unul dintre angajatii mei. — Atunci, nu mai asculta, ti sugerez iute. — Sergent! se rasteste. Nu stiu daca nu-ti pasa cu adevarat sau, pur si simplu, nu realizezi, dar toati lumea din acest campus a inceput sa se indoiasca de tine. — Cum spuneam, nu-mi pasa. M ridic de pe scaun, hotarat sA pun capat discutiei acesteia. Nu-mi place incotro se indreapta si nici nu-i vad rostul. $tiu unde vrea sa ajunga cu toate astea, motiv pentru care refuz la randul meu, sa-] mai ascult. er =— Nu o sa-mi transfer sofia in alta grupa si nici nu o s-o ignor doar de dragul de a nu mai da curs zvonu- rilor si gurilor rele, comandante, i-o trantesc categoric, Dimpotriva, o sd-mi fac treaba asa cum am facut-o si pana in momentul asta, asta daca nu o s4-mi stai in cale, — Nu vreau sa-ti stau in cale, Davis, ma contrazice. Vreau sa ne intelegem. — Atunci, nu te baga fn treburile mele. t — Sunt nevoit sa ma bag fn treburile tale, mai ales cand consider ca nu pofti fi impartial, ma informeaza se- rios. De aceea cred ca ar fi mai bine pentru toatd lumea daca sofia ta o sd fie transferata in alta grupa, unui alt instructor. : fncep si am impresia ca individul asta nu stie sa asculte sau nu aude bine, caci prefer sa cred asta, decat sdcredcdeunidiot. ~ — Asta o sa se intample doar peste cadavrul meu, replic pe un ton gray, care s4 nu mai lase loc de discutii. O sa renunt la cadetii mei doar fortat si toti cei din aca- demia aceasta stiu cat de ,,bine” reactionez atunci cand cineva imi calcd teritoriul. — Asta e o ameninfare, sergent? mardie, imbujo- randu-se brusc. — Eun avertisment. Nu mai pierd timpul si ies din birou gata furios, mania mea crescand simtitor cand ies ‘din cladire in acelasi moment in care Christina da sa intre. Primul meu instinct este sa ma opresc, in special cand ochii ei mari si speriati se fixeazd pe mine, tnainte sA sara un pas fnapoi. —48—Taglamenr specie. - Uonumut & Pe varful limbii imi vin asa multe cuvinte urate, incat abia le inghit fara sé ma inec. Dupa toata intam- plarea din aprilie, cand franghia pe care eu insumi am testat-o s-a ,rupt” miraculos cu Gloria, am devenit putin obsedat de ea. Indiferent cat de mult m-am straduit, nu-mi pot scoate din cap acel zambet pe care faptura din fata mea I-a afisat in clipa in care Gloria a fost urcata in ambulanta de catre paramedici. Nu pot uita acea privire zeflemitoare pe care, practic, mi-a fluturat-o pe sub nas $i acea senzatie constanta ca are o legatura cu acel accident. in ciuda faptului cd nimic n-a dovedit ca ea a fost pe terenul cu obstacole inainte de competitie, am in continuare acea banuiald impotriva ei, ca si cand toate instinctele mele refuza cu incdpatanare sa renunte la ideea ca nu e implicata. lar reactia ei, pe care o are de indata ce ma gaseste chiar in fafa sa, e cumva graitoare. Dupa ce se fereste de parca ar crede ca exista posibilitatea de a 0 lovi, tsi apleaca privirea si trece grabita pe langa mine, evitand orice fel de contact. Se comporta exact ca o persoana care s-ar teme de ceea ce ag putea sa-i fac. Sunt nevoit sa-mi infranez dorinta de a porni dupa ea, apoi uit complet ca a fost aici cand o anumita blonda care a lipsit intreaga dupa-amiaza rasare sub ochii mei cu 0 atitudine spasita si cu mAinile adanc fnfipte in bu- zunarele gecii de oras. 7 — Sfinte! gem, prinz4ndu-mi baza nasului intre degete. lar te-au lasat portarii si iesi din academie in ‘timpul saptamanii? incep sa cred ca ori nu sunt suficient de destepti incat sa infeleaga cd nu trebuie si lase pe nimeni si —49—treaca sau sa intre, ori Gloria le face ceva, altfel nu-mi explic cum reuseste mereu sa o stearga pe nesimtite. — De fapt, au avut intentia si ma opreasca, dar se pare ca nimeni nu vrea s4 se puna rau cu nevasta lui Davis, marturiseste sec. Le e fricd de tine. — De mine? pufnesc. Ridica nonsalant din umeri. — lubitule, mormiaie, esti doi metri de irascibilitate, Nimeni nu vrea sa te calce pe nervi. — Mai putin tu, punctez enervat. Tu nu ratezi nicio ocazie din a ma scoate din sarite, se pare. Clipeste in repetate randuri, abordand’ vegnica tactica de ,,fata nevinovata”. Habar nu am ce o simi fac cu ea. — Unde naiba ai mai fost? o chestionez printre dinti, cand vad c4 n-are de gand sa-mi spuna singura. —In oras. — Mi-am dat seama de asta deja, dar ce nu inteleg este de ce ai fost in oras, cAnd ar fi trebuit sa fii aici. O agat de brat si o trag din fata intrarii cand in- structorul Turner intra in cladire, salutandu-ne scurt cu o inclinare din cap. Pastrez tacerea pana cand acesta se indeparteaza indeajuns cat si nu ne auda, apoi fmi intore atentia din nou asupra Gloriei, asteptand un raspuns. — Nu fi pisalog, Davis! imi cere ofticata. Ce naiba e in neregula cu ea? — Sunt pisalog pentru cd vreau sa stiu unde ai fost? — N-ai incredere in mine? Intrebarea ei mi ia pe nepregatite. Ce legaturd are? —50— erTravaneny specie. - Vorumut 4 — Normal ca am incredere in tine, dar asta nu ma ce sa-mi doresc mai putin sa stiu pe unde ai umblat ata ziua, replic taios. —Acum vorbeste supraveghetorul din tine sau -soful? se incrunta. Caci incep sa nu le mai deosebesc. Ma ia peste picior. Sunt tot mai convins de asta. — Are vreo importanta? $i supraveghetorul, si so- tu] din mine vor sa stie unde ai fost! Caci la cursuri n-ai fost, in orice caz! Tonul mi se ridica mai mult decat voiam, insd e prea tarziu sa-] mai controlez. Gloria reuseste inca o data s& ma scoata din sarite fara efort - un lucru care devine o obisnuinta. Nu mai inteleg daca o face intentionat sau, pur sisimplu, nu-si da seama cat de ridicola si irelevantd devine discutia asta. | Dar eu nu sunt singurul care se infurie, desi n-ar trebui. $i obrajii ei se aprind ca doua becuri rosii si ajunge sa mA priveasca asa dusmanos, incat ma trezesc clipind debusolat. — Am avut o programare la ginecolog! se rasteste. | E bine acum, domnule ,,Vreau sa stiu totul’ Ei bine, ii apreciez atitudinea din ce in ce mai putin. — E vreo problema cd vreau sa stiu totul despre ce se intampla cu tine, Gloria? o fntreb curios si revoltat in aceeasi masura. . O privesc cu toata atentia din lume, straduindu-ma s4-mi dau seama ce anume 0 face sa fie atat de irascibila. Asta nu e fata de care m-am indragostit. Cea care abia se i mai putea opri din zambit, chiar si atunci cand situatia era de plans. Cea din fata mea e prost dispusd mereu, a e _—_—_—__tot timpul nervoasa gi cu chef de cearta, care nu-si mai gaseste placerea in nimic si nimeni. Si incep serios sA ma intreb, pentru prima oara, daca nu cumva mi-a scapat ceva, cum ar fi o depresie. — Nu, mormiie fntr-un final, revenind la atitudinea spasita. Imi pare rau. Am fost in oras pentru ci am avut o programare la un control de rutina. Un control de rutina despre care nu mi-a spus ni- mic? Mi-e cam greu sd cred ca asta e tot. — E totul in regula? intreb mai bland. — Da, raspunde scurt. $i stai linistit. Ginecologul e femeie de cand s-a nascut. Sunt tentat s4-mi dau ochii peste.cap. Se pare can-a uitat de ultima noastra discutie despre ginecologi si de micuta mea iesire nervoasa, pe care am avut-o cand am aflat c& ginecologul la care avea programare era, contrar asteptarilor, barbat fn toata regula. — Data viitoare cand mai ai vreo programare, ce ar fi sd ma anunti si pe mine? fi sugerez printre dinti. Urasc cand dispari asa! — $tiu, murmur. imi pare rau. Inspir adanc, fnainte sa oftez apasat si sd clatin din cap. N-am idee ce se intampla cu ea, ins4 un lucrue cert. Nici daca mA straduiesc, nu pot fi suparat pe a, in special cand ochii ei mari si albastri se zgaiesc la mine intr-un fel debordant si inocent. Cum sa-i port picd daca ea arata ca un copil certat? in graba cercetez imprejurimile, inainte sA o cu- prind in brate si s4-i sarut scurt buzele bosumflate. —s2—— Haide, o indemn apoi, scotand-o din cladire cu brat infasurat in jurul ei. Trebuie sa te pregatesti entru antrenament. — Oh, Doamne! geme iar, lasandu-si ofticata capul spate si provocandu-mi un hohot. Tot nu pot intelege le ce trebuie sa vin si eu. Oricum o sa stau degeaba! — Vezi? o intreb amuzat. Mai bine stteai in oras. — Da, siatunci ai fi scos flacari pe nari ca un dragon. Cel mai probabil, o aprob in gand. De fapt, sigur as fi scos flacari pe nari ca un dragon daca n-ar fi avut ideea ingenioasa de a aparea inainte sa se intample. — Poate, mormai, aplecandu-ma usor spre ea, dar, in schimb, 0 sa scoti tu flacri pe nas curand. - — Hai nu mai spune! exclam ironic, ridicdndu-si barbia. De ce? — Pentru ca esti a naibii de pedepsita, dulceata! o informez senin, inainte sa izbucnesc in ras. Expresia ei aroganta se transforma fntr-una acrA $i o aud imediat bolborosind ceva nemagulitor. — Diavolul m-a pus si ma mirit cu tine, Jayden Davis! replica apoi, categoric. — Stiu! ranjesc, tragand-o mai aproape de mine, desi curtea e plina. $i numai Diavolul o sa te mai scape.GsP/ToLuL 5 — Maddy, asteapta! Aceasta incetineste pasul pe alee, lisandu-mi oca de a mi-I potrivi pe al meu cual ei, sinu pot sa nu obse in timp ce ma apropii, cat de ravasita arata. Parul ciut lit, cearc&nele de sub ochi si sclipirea ciudati a ochil sai ma duc cu mintea intr-o directie in care nu vreau merg, dar gandurile mi-o iau inevitabil intr-acolo, Al naibii Alex... lar si-a bdgat nasul in nepoata mea! — Te-ai uitat putin in oglinda fnainte si iesi din ¢; bana? o intreb direct, de indata ce ajung fn fata ei. Arati ca naiba! — Ma si simt ca naiba, mormaie ragusita, ‘tragan- du-si zgomotos nasul rosu. Am racit, fir-ar si fie! Acum, ca ma uit mai bine la ea, chiar Pare sa fie racita, ceea ce nu se intampla des. Maddy e obisnuita cu vremea schimbatoare din Montana, c&ci a crescut aici si, daca mai tin minte bine, cred cd asta e abia a treia oara in cei douazeci si unu de ani in care o vad bolnavi. — Daca nu vrei s4-ti curga si tie mucii, mai bine stai departe, sugereaz, facnd un pas mic inapoi. — Nu ma sperie pe mine niste muci. — Treaba ta, ingaima. Dar sf stii ci nu sunt foarte distractivi. : imi dau ochii peste cap. — Mads, nu te-am oprit s4 vorbim despre muci, o informez sec, —54—