Lead { PRCT OL LEM ih pSP ECT Vr \im si oe WE TereIntors la academic, dupa mai mult ivi mpeeNccLeLe pe front, Davis afla ca lucrurile nu mai sunt atat de simple pe cat le stia si ca femeia pe care o regaseste nu mai seamana deloc cu fata stangace pe care a lasat-o in urma pentru a-si servi Huan key Cu toate astea, Jay e mai mult decat hotarat sa faca tot ce ii sta in puteri sa o recucereasca O inspectie neasteptata fi obliga sa faca pasul decisiv pentru a se proteja, desi niciunul dintre e nu e cu adevarat pregatit, iar dragostea lor e supusa unui nou test cand ambii se trezesc in fata unci fantome din trecut, dar si in fata unui incident care ameninta sa-1 distruga Gloriei singurul vis. oe TERTTS iu) 709047) wii 0 86069!CapsTOLuL J Elicele elicopterului se invart zgomotos. {ncerc sd le ignor, cum incerc sd ignor si felul iritant de a se holba, al sergentului din fata mea. — Davis! strigd, acoperind sunetul constant al elice- lor $i aranjandu-si pe cap casca militard de protectie. Te asteaptd vreo drdgutd acasd? Il privesc lung, intrebandu-md in sinea mea de ce il intereseazd. Banuiesc cd vrea sa-i treacd timpul mai usor. Sunt tentat sd nu-i réspund, fn special cand stie cel mai bine cd nu-mi face nicio pldcere sd vorbesc despre viata mea personald, insd md trezesc spundnd incet: — Asa sper. Simt c& ma sufoc. in zadar trag de gulerul unifor- mei, ca sd pot respira in voie. Soarele de martie, ce intra pe fereastra in dreptul careia stau, incinge hainele de pe mine. Transpir abundent aici, atat de caldura, cat si de nerabdare. Usa se deschide si Shannon se strecoara induntru ca o infractoare. Ma intorc cu spatele la fereastra ce da spre terenul de antrenament si cu fata spre ea, ridicand mana cand si aceasta imi fntinde hartia. — Asta e tot ce am putut obtine, ma informeaza senina. Sunt doar pe anul asta. Chiar daca i-am spus lui Morris cd sunt pentru mama, evident ca nu m-a crezut. Evident. Nu are cum sa creadd o asemenea scuza, cand eu sunt aici. Batranul Morris stie la ce sa se astepte. —5s—Lexy) B. Newnan — Nu e ca si cand n-ar sti ce bagacios esti. — Mereu am fost bagacios, mulfumesc! Curios, desfac hartia impachetata in doua si fmi arunc privirea pe ea, cu un zambet mic pe buze. Notele Gloriei sunt mult mai bune decat erau in primul an, mai putin la matematicd, ins& nu asta e ceea ce ma surprinde placut. Punctajele de la antrenament m-ar putea face s4 cred ca Shannon a gresit cadetul sau ci Morris i-a dat lista gresita. — Cine e instructorul ei? o intreb, cumva suspicios. Si ma rog fn gand sa-mi spun ca e o femeie. Doar asa, pentru linistea mea sufleteasca. Shannon, in schimb, face o grimasa, una care ma atentioneaza ca nu o sa-mi placa deloc ce o sa aud. — Chiar vrei sa stii? — Dac nu voiam sa stiu, nu mai intrebam, i-o tran- tesc incordat. Arunc hartia pe marginea biroului ei. E incredibil cat de tare imi poate bate inima, ca si cand as fi aproape de un atac de cord. Ce naiba?! — Eric Sanders. Clipesc marunt. Am senzatia cd m-ar fi pocnit peste fata cu numele asta. — Poftim? — Aceeasi reactie am avut-o si eu, méarturiseste. $tim amandoi c& Morris a vrut dintotdeauna si-i ofere un post aici, insa n-a facut-o din cauza ta. Din cauza mea, mai exact l-am amenintat ca imi dau demisia in cazul in care avea s-] primeasca. Ins ar fi trebuit s4 ma astept la asta. Odatd ce am plecat, Morris -6-Tratamens spam. ~ UoLuru. 3 n-a mai avut niciun motiv pentru care sa nu-] aduca in academie. Dar ce ma irita cel mai tare, din toata situatia asta, este gandul ca Sanders si-a petrecut doi ani cu cadetii mei, in special cu ea. Mult mai mult decat am apucat eu sa-mi petrec, Probabil ca o cunoaste mai bine decdt 0 cunosc eu. —Uite, chiar dacd nu-mi place s4 recunosc, s-a descurcat excelent pana acum, ma informeaza Shannon, serioasa, uitandu-se la mine de parca s-ar astepta sa-mi ies din minti. Chiar si cu Gloria. — Shann, ultimul lucru pe care vreau sa-] aflu este cA s-a descurcat excelent cu Gloria! mardi la ea, nepu- tand sd ma controlez. Nervii mei nu mai sunt nici pe departe asa puternici pe ct erau cand ne-am vazut ultima oar, asa ca ar face bine sa nu intinda coarda. Abia am venit si sunt deja pe punctul de a exploda ca un C4. Sora mea clatina din cap, ca o persoana care nu intelege nimic. — Uite, ai lipsit foarte mult timp. Lucrurile nu mai sunt asa cum le-ai lasat si trebuie sa fii constient de asta. — Si asta ce mai vrea sd insemne? — Ai fost inlocuit, Jayden. E ciudat cum niste simple cuvinte imi pot crea pal- pitatii. Evident cd am fost inlocuit. Nu ma putea astepta atata vreme. Au trecut douazeci si opt de luni in care m-am straduit si nu tin legatura cu ea. in care m-am chinuit sa o las sa-si traiasca viata. $i, totusi, iata-mé aici. Incredibil de manios, mahnit si gelos. Aproape facand spume. gsLexy 8. Newnan — Nu-mi spune cd are 0 relatie cu Eric, ii cer printre dinti, bratele tremurandu-mi pe langa corp. Ochii surorii mele se fac cat cepele. _ 7—Din cate stiu eu, nu, insd nu e ca si cand mi s-ar confesa. Cu toate astea, sunt destul de apropiati, poate mai apropiati decat ar trebui sa fie. Eric pare interesat de ea. Bineinteles ca e interesat de ea. Mereu am avut aceleasi gusturi la femei, desi trebuie s4 recunosc ci ea nu seamana deloc cu ultima femeie pe care am placut-o amandoi. — Jayden, nu-mi face nicio placere sa-ti spun asta, dar cred ca ar trebui sa o lasi balta, ofteazi Shannon, parand a fi putin ofticata. Relatia asta a voastra nu s-a terminat prea bine. Tu ai fost trimis la mii de mile de- partare, in timp ce ea a suferit aici. Ce te face sa crezi ci, de data asta, o sa fie diferit? — De data asta, nu mai plec nicaieri, o informez senin. Tar ea nu e singura care a suferit. Nu pot spune ca mie mi-a fost usor sa plec fara s4-mi iau ramas bun de la ea. Fara sa primesc o ultima imbratisare. Si, in ciuda pufinului timp pe care l-am petrecut impreund, dorul pe care il-am dus a fost... inspaimantator. — Nu ai de unde sa stii, imi raspunde serioasa. Si, oricum, ce vrei sa faci? intreaba. fi ceri lui Morris si te primeasca inapoi aici? — Incd nu m-am hotarat. MA gandeam sa mai stau o perioada, fnainte sa iau vreo hotarare. —tn orice caz, nu cred c4 Morris o sa-ti permit sa-ti iei grupa fnapoi, isi da cu parerea. E anul al treilea aTratameny speqe. ~ UoLurut 3 si si-au schimbat deja o data instructorul. Niciun-rector intreg la minte nu ar face asta. —N-am spus ca imi vreau grupa inapoi, zambesc. De fapt, ma gandeam sa imi gasesc altceva de facut, in afara academiei. Sprancenele ei se arcuiesc de curiozitate. — Serios? se mira. De ce? Mereu ti-a placut aici. — imi place in continuare, dar... Inspir adanc, incercand s4-mi dau seama cum sa-i spun, cat mai simplu ceea ce mi-as dori. O sa creada ca m-am ficnit si nu s-ar insela. Numai un ticnit ar fi atat de nebun sa creada cd poate relua ceva dupa atata timp. — Vrei sa ai o relatie cu ea, trage concluzia, fara sa fiu nevoit sa i-o spun. — Da, marturisesc. Una oficiala. — Esti nebun, ma informeaza sec. Ei bine, stiu asta deja. —Nici nu stii daca fetita asta te mai iubeste! puf- neste. $i tu deja te gandesti la toate astea. — Banuiesc ca vom afla curand, zambesc. Trec pe langa ea, atingandu-i umarul din mers, si parasesc biroul increzator. Tinand cont ca e sambata, aproape toataé academia e afara ca sa se bucure de soare. Observ cum toate privirile se intorc spre mine, pe o raza de cativa metri, de indat& ce ies din cladirea principala si pornesc pe alee, spre terenul fetelor. Sunt nevoit s& dau in repetate randuri din cap, in semn de salut, de fiecare data cand un cadet imi taie calea si ma abtin tot de atatea ori sa-mi dau ochii peste cap, de fiecare data cand primesc cate un'zAmbet cu subinteles. Unii se bucura de intoarcerea mea mai mult decat alti, insa toti par a fi socati. —3-Ajung la cabana Gloriei cu dureri de gat si’ putin crispat. Bat tare in usa din lemn si imi indrept spatele, finandu-mi barbia ridicata, desi sunt usor coplesit de nerabdare. Ma intreb cum o sd reactioneze. Daca o si se bucure sd ma vada aici, in pragul ei, viu si nevatamat. Sau dac& o sé ma pocneascé si o sa-si iasi din minti ca, in ciuda tuturor incercarilor sale de a comunica cu mine prin scrisori in primul an, am facut tot ce mi-a stat in putinta sa-i dau drumul. Ei bine, eu stiu ci primul lucru pe care vreau sa-] intreb este de ce s-a oprit. De cea disparut. $i, apoi sa-i spun ca am asteptat scrisorile-ei in fiecare blestemati de zi in care simteam c& nu pot respira. Sunt asa... idiot. Usa se deschide cu un scartait deranjant si Maddy isi iteste capul ciufulit afara, uitandu-se la mine cu ochii cat farfuriile, parca nevenindu-i si creada ca stau chiar aici, in fata ei. Nu-mi pot refine zambetul, oricat m-as stradui. Dumnezeule, cat de mare e! —Jay! Cu un strigat puternic, tasneste de pe coridor gi mi se arunca fn brate, aproape rasturnandu-ma de pe Picioare. Bucuria ei imi provoaca un hohot gros de ras. — Cand ai venit? Se trage un pas inapoi, dupa ce imi ofera o imbra- tisare de urs, si ma priveste curioasi, ochii ei cercetan- du-ma amanuntit din cap pana in Picioare. —Acum o ord am ajuns. Doamne, Maddy, cat de mare esti! exclam, trecandu-mi palma peste obrajii ei cu 0 idee mai plini. Esti aproape cat mine! —jo~Tratanenr spegp. ~ Vorumur 3 O studiez la randul meu, de sus pana jos si inapoi. | S-a mai fnélfat. $i e vizibil faptul c4, in cei doi ani in care am lipsit, a avut parte de antrenamente excesive, caci puterea cu care ma loveste dojenitor peste brat e \ simfitoare si cauzatoare de o vanataie. — Nu face misto de mine! ma apostrofeaz4 supa- rata. Sunt cea mai inalta fata din grupa mea, poate si din academie, ceea ce mi-a adus 0 porecla idioata. — Nu, zu? ranjesc. Ce porecla? Obrajii ei se inrosesc ca la comanda si buzele i se frang intr-o grimasa de neplacere. — Yeti, bolboroseste. $i dacd razi de mine, sa stii ca o sa te pocnesc! ma avertizeaz4 imediat, ridicand un deget. Tare! — Nu rad, fi promit, in ciuda faptului cd sunt nevoit sa-mi musc buzele ca sa n-o fac. — Chiar nu e amuzant, Jay. Toti baietii fug de mine! Nu vor o iubita mai inalta decat ei. i —Foarte bine, zambesc. Asa nu o sa mai fiu eu | obligat sa-i fugaresc. Fug singuri! Maddy ma loveste din nou, de data asta mai puter- nic si in abdomen, luandu-mi suflarea pentru o clipa. i Sfinte, e puternica! ¥ Neputand sé ma mai abtin, imi ridic privirea pe deasupra ei, cercetand curios coridorul prin usa larg deschisa, in speranfa ca o sd gasesc vreun cap blond care r ma pandeste de dupa vreun colt. incerc sa fiu discret, £ insa cand Maddy se rasuceste pe calcaie si priveste in aceeasi directie, inteleg cd nu mi-a prea iesit. Starea ei se schimba dintr-odata. Imi evita privirea a1 curioasa si nu mai zambeste. — Nu e aici, ma informeaza incet. —I—Lex) 8. Newman — Dar unde e? x — Cel mai probabil e in sala de studiu, marturiseste nemultumita. Cu Sanders. Faptul cd e cu Sanders incepe sa ma surprinda din ce in ce mai putin. Si din discutia cu Shannon, am inteles Gloria si Eric au un soi de relatie, insd reactia lui Maddy ma face sa inteleg ca s-ar putea sa nu-mi placa natura ei. —Isi petrec mult timp impreuna? o intreb calm. — Mai mult decat imi place, sincera sa fiu. Tipul ala e la fel de dubios pe cat mi-ai povestit, doar ca Gloria nu pare sa-si dea seama de asta. Se tine dupa ea ca un catelus enervant. Incuviintez lin din cap, striduindu-ma sa nu ma gandesc intens la ce inseamna asta. Prefer sa intreb direct. — Sunt impreuna? Nu-mi pasa ce ar putea crede despre curiozitatea asta a mea. Nu-mi pas nici daca ar considera la randul ei, ca maica-sa, cd m-am ticnit complet. E deja clar ca mi-am pierdut mintile pe undeva. — Nu stiu, Jay, mormaie. — Cum adic nu stii? intreb, rastindu-m la ea fara vreo intentie. Nu esti tu cea mai bund prietend a ei? Maddy ‘si muta greutatea pe celalalt picior si isi indeasa mAinile in buzunarele din spate ai pantalonilor, aratand suparata. Intrebarea mea pare s& starneasca niste amintiri neplacute sau niste sentimente nedorite. — Asta a fost acum doi ani, murmura. $i asta ce vrea sd mai insemne? Ca Maddy si Gloria nu mai sunt prietene? Caci mi-e greu sa-mi imaginez ca ar putea vreodata sa se desparta. — Nu inteleg, recunosc printre dinti. —j2—Taatamany special ~ Uorumur 3 Aceasta ridica incet din umeri. — Dupa ce ai plecat, lucrurile s-au cam... schimbat. Am inceput sa petrecem tot mai putin timp impreund, pana .cand am ajuns si nu mai petrecem deloc. Era prea ocupata cu antrenamentele gi cu invatatul. Orice moment liber pe care il aveam, fl petrecea cu Sanders, ba facdnd antrenamente suplimentare, ba meditatii. in momentul asta, vorbim foarte rar si, crede-ma, oricat de des am intrebat-o dac& are o relatie cu el, raspunsul a ramas acelasi. 7 — Care? ; — C& nu vrea sa vorbeasca despre asta. Cred ca se {ntampla ceva intre ei, dar nu vrea s4-mi spund pentru ca sunt nepoata ta. Ei bine, refuz s& cred una ca asta, pana nu vad cu ochii mei. Pentru ca, desi nu sunt sigur, imi place sa cred c& Gloria nu ar face aceeasi greseala de doua ori. Lasand-o in fata cabanei, strigand dupa mine, por- nesc cu pasi mari si repezi spre sala de studiu. Trebuie sii vad. Trebuie sd aflu. Nu conteaza ca pana si eu sunt dezamagit de mine insumi. Trebuie sa stiu, de preferabil fnainte ca asta sd ma innebuneasca complet. Cu iritanta senzatie cd totul s-a schimbat, mai putin eu, strabat cu vitezd campusul. Vanticelul rece de mar- tie, care parca vine dinspre muntii inca inzapeziti ce se intrez4resc pe deasupra zidului si fnconjoara academia, mi se strecoara prin materialul de stofa al uniformei de sergent si, nerabdator, imi aranjez chipiul militar pe cap, fnainte sd intru fn sala de studiu. Toate bancurile de lucru sunt goale, mai pufin una. Oprit in prag, il observ pe Eric aplecandu-se spre o fata blond ce st& asezata cu spatele spre intrare. Are capul -—B-Lexy B. Newmpn aplecat peste ceea ce pare sa aiba in fata. CArti si caiete impanzesc toata suprafata mesei pe care o ocupa, iar Sanders pare sa-i explice concentrat ceva, miscdndu-se pe langa ea intr-un fel pe care fl gasesc intim si deloc retinut. — Nu, tot nu inteleg! Glasul ei gingas se face auzit tare si cu ecou si o vad aruncandu-si ofticata bratele. Orice are in fata, pare sa-i dea batai serioase de cap - un Jucru care m-ar fi amuzat, daca scena din fata mea nu ar fi avut loc. Sa o calmeze, Eric tsi asazi mana pe umerii ei ingusti, peste rochia alba pe care o poarta. Deja imi fac planuri in minte, manat de furie. Sa-i smulg bratul din umar, cu mainile goale, si s4-] bat cu el. O sa ma asigur ca nu o's-o mai atinga niciodata. Da, asta am sa fac! — Linisteste-te, fi cere. O sd-ti explic pana o sa intelegi. — Sau poate nu te pricepi la explicatii. Eric isi intoarce fulgerator capul spre mine, aratand de-a dreptul socat, insa ochii mei raman pe ea. Brusc, capata o postura rigida, dar nu se mai misca deloc. Nu se intoarce, ca si ma priveasca, asa cd sunt nevoit si ma apropii de ei. — Davis. Eric se relaxeaza dintr-odata si un ranjet enervant, de care nu mi-a fost niciodata dor, se intinde pe buzele sale de indata ce ma opresc in fata lui. Dumnezeule, cat fl detest pe tipul Asta! Mereu am facut-o. — Te-ai intors, constata amuzat. — Si nici n-o sa mai plec, i-o trantesc. — Atunci, bine ai revenit! —4—Trayanens spec”. - Uotumun 3 jntinde bratul spre mine, cu intentia de a-i strange mana, ins& nici prin gand nu-mi trece sa-l ating. in schimb, imi iau inima fn dinti si imi aplec privirea spre chipul Gloriei. De indata ce o vad, ma simt lovit ca de un tsunami. Fizionomia fetei sale nu s-a schimbat deloc, desi acum are douazeci de ani. Are acelasi chip de copil fragil si inocent, caruia fi vine s& planga, in ciuda trupului mult mai implinit si a sanilor ce parca vor sa i se reverse din sutien, prin decolteul indraznet al rochiei. Dar ea nu se uita la mine. Indiferent cat de intens ajung sa o privesc, asteptand momentul de a ma intalni cu acei ochi mari, albastri si expresivi, nu-si gaseste curajul de a ma privi inapoi. Sta teapana pe scaun, cu coatele pe masa peste un caiet deschis de matematica si cu pixul intre degete, holbandu-se obsesiv in gol. In fata ei, o carte cunoscuta sta inchisa. Rdzboi si pace. — Ai ramas exact la fel, replica Eric la un moment dat, razand ironic. Un intepat si jumatate. Neprietenos. — Nu am venit aici sd fiu prieten cu tine. De fapt, nu am venit pentru tine deloc. — Dar pentru cine? fntreaba cu o mina curioasa, uitandu-se chiords la mine, fnainte sa-si aplece privirea asupra Gloriei. Imi pare rau, Davis, dar domnisoara Montgomery e foarte ocupata. Nu are timp de discutii. imi incordez maxilarul, iritat de vorbaria lui conti- nua. La naiba, nu am venit aici sd-] ascult pe el! Vreau sa o aud pe ea. Si mai vreau sa se uite la mine, fir-ar sa fie! —Domnisoara Montgomery poate sa vorbeasca si singur4, i-o retez sec. — Ki bine, eu sunt instructorul ei si eu decid cand ia o pauza. _s5—Lex) 8. Newman Mardi in sinea mea, enervat de-a binelea. Chiar nu vrea sa se care naibii? — Asadar, ce ar fi sd-mi lasi cadetul sa-si faci treaba si sd ne comportam profesional? Bratul lui se intinde din nou pe umerii ei, moment in care imi strang pumnii pe langa corp si fac apel la toata rabdarea din lume, ca sa nu-i izbesc de fata lui. Nu o atinge. Nu o atinge. — Prezenta ta nu face bine nimanui, adauga printre dinti, de data asta fara vreo urma de amuzament. Ce stie el despre asta?! Nu mai apuc sa gasesc un raspuns sau sa-mi fac idei despre cat de multe stie, caci cu coada ochiului o observ pe Gloria miscandu-se. Tinandu-si inca privirea aplecata, inchide cartea si caie- tul si le pune una peste alta, ridicandu-se, intr-un final, de pe scaun. Bratul lui Sanders cade inert pe langa corp si se uita la ea contrariat. — Continudm mai tarziu, domnule. Atat spune si nu mi se adreseaza mie. Rasucindu-se pe cizmele ei lungi pana la genunchi, care lasa la vedere o fasie de piele ca mierea intre ele si rochie, porneste hotarata spre iesire, odata cu suflarea mea. La naiba! . —Bine ai venit, Davis! mormaie Sanders, vizibil iritat de miscarea Gloriei. Prost ai nimerit! Ei bine... dracia naibii! Cand se asteapta mai putin, ji trantesc un pumn in plina figura, aruncandu-] in fund pe podea, apoi pornesc dupa ea. La naiba cu asta!CaPITOLUL 2 — Gloria! O vad dand buzna in cabana, fugind, la propriu, de mine. E nebund sau ce?! Grabesc pasul si intru imediat dupa ea, inainte s3-i treacd prin gand sa-mi tranteasca usa in nas sio observ alergand pe coridorul scurt, spre baie. — Hei! strig la ea. Trec pe langa Maddy cand aceasta iese buimaca din dormitor, intrebandu-se probabil ce naiba se intampla, si dau sa intru in baie dupa ea, insi ma ciocnesc violent de uga pe care o aud incuindu-se din interior. Fir-ar! — Pentru numele lui Dumnezeu, Gloria! mardi. Vreau doar sa vorbesc cu tine! Sunt tentat sa apas pe clanti, cu toate ci stiu cae incuiata, insd ma abfin. Nu-mi inchipuiam c& astfel o si decurga revederea noastri. CA 0 s-o sperii de moarte. insa, daca judec dupa expresia pe care o are nepoata mea, de indata ce ajunge lang mine, ea se astepta la una Ca asta. — Ce naiba? o intreb ofticat. Cu bratele stranse la piept, ridicd vag din umeri. —Te asteptai la altceva? pufaie. Pentru cd, daci rdspunsul e ,da”, trebuie sa te informez ci esti un idiot. Si trebuie s&-fi mai spun si cd nu o sa mai iasa de acolo pentru urmatoarele cateva ore. -7~Dumnezeule! Frustrat, imi arunc bratele in aer si mA sprijin de peretele opus baii, holbandu-m la usa ce mA desparte de tot ce imi doresc. Ce s-a fntamplat cu ea? in adancul meu, credeam.c4 o s se bucure sau, cel putin, o sd-mi ofere o primire prietenoasi. Ca o si ma priveasca fn ochi, cel putin. Am refuzat s4 cred tot ce mi-a spus Shannon, despre lucru- rile care nu au ramas la fel. Oare de ce m-am asteptat la altceva? Doua batai in usa o pun pe Maddy in miscare. Abia cand deschide si se fereste din prag, il vad pe Morris afara, privindu-ma enervat. Ca s& vezi! Mult a mai durat pana cand Sanders a fugit la el, ca altadata. — Ce naiba, Jayden? se rasteste, intrand in cabana neinvitat. Te-ai intors de o zi si deja ai lovit un instruc- tor! Ai innebunit complet? Da! —Se pare c& Sanders a ramas tot un plangiacios, comentez fara chef. — In biroul meu, sergent! Comandantul arat& cu degetul spre usa, nelasan- du-mi de ales decat si-mi fndrept spatele, s4 mai arunc o ultima privire spre usa dupa care Gloria se ascunde si s& pornesc fnaintea lui, l4s4nd-o balta pentru moment. E clar cd nu o sa iasa de acolo cat timp sunt aici. filas pe Morris si ma conduca spre biroul lui. Tacut, asteapta pana intram in incapere si inchide usa in urma noastr§, inainte sa se intoarca cu fata spre mine si s4-mi tranteascd 0 privire dojenitoare. — Nu pretind c& stiu ce se intampla cu tine, dar... aTratameny spec. ~ Vorumut 3 — Foarte bine, fl intrerup sec. Nu.pretinde, pentru c4 nu ai de unde s stii, oricat te-ai stradui. — Dar pot sa-mi dau seama c4nd cineva e plin de mnie, mi-o reteaza serios. Strang din dinti. In schimb, Morris se muta de langa mine $i ocoleste biroul, trantindu-se, intr-un final, pe scaunul lui. — Ia un loc, imi cere, aratand cu un gest din mana spre scaunul din fata. MA apropii de el, ins4 nu ma asez. MA simt prea agitat ca sd pot sta intr-un loc. Am impresia c& sunt pe cale s4 o iau gi mai mult razna. — In regula, mormiie, clatinand incet din cap. De ce ]-ai lovit pe Sanders? — Cred ca stim amandoi de ce. — De fapt, nu-mi dau seama, Jayden. Stiu ca ati fost rivali candva, dar asta a fost demult. Mi-e greu si cred ci n-ai trecut peste toata povestea cu fata aceea. imi vine si-mi dau ochii peste cap, insa ar fi un gest lipsit de respect, iar eu refuz s4 m& cobor atAt de mult, desi ar merita. Chiar crede ca e vorba despre Dalia, cand adevarul e... simplu? $i un idiot si-ar da seama. —Am trecut, dar asta nu ma face sa-l agreez, fi raspund prompt. — Insa nici nu scuzi ce ai facut, replica taios. — Nu caut o scuza, Will. Stii foarte bine de ce am facut-o si nu am regrete. Impaci-te cu asta. Acesta ofteaza, clatinand din nou din capul carunt, in timp ce se uit acuzator la mine. Altidati m-ar fi facut sa-mi para rau cu o simpla privire de-asta, insa lucrurile s-au schimbat. —j9—Se pare ca, totusi, n-am ramas acelasi Jay Davis, care ar fi facut orice ca sa nu-] dezamageasca. Care ura minciuna si scopul lui in viata era sa-si asculte superio- rii, indiferent de ceea ce i se cerea. —Deci, totul e despre... fatuca aceea, pufneste, fluturand din mana. Montgomery. — F&tuca aceea e toata viata mea si singurul suflet la care m-am gandit pe campul de lupta, timp de doua- zeci si opt de luni. — Exagerezi, Jayden. Relatia voastra s-a terminat demult si se pare cd tu esti singurul care nu intelege asta. Poate, dar nu-mi pasa. Gandul ci ma voi intoarce la ea a fost singurul lucru care m-a tinut in viata, chiar si atunci cand n-am vrut, si nu o sa renunt usor. Nu are important cat de departe sau cat de tare o sa fuga de mine. intr-o buna zi, o voi ajunge din urmé si o voi face din nou sA ma priveasca. —In regula, ofteaza. Inteleg c nu vrei sd o lasi in pace pe domnisoara Montgomery, dar asta tot nu explica de ce |-ai lovit pe Sanders. — Nu si-a tinut mainile acasa, raspund senin. O cuta apare intre sprancenele lui. — Ce vrei sa spui? Ai grija, Jayden! ma atentioneaza, ridicand un deget. Ai grija ce insinuari faci. Sanders nu ar face asta niciodata. $tie care sunt regulile acestui campus. — Si eu am stiut, dar asta nu m-a oprit prea mult, nu-i asa? intreb retoric, facandu-] pe acesta s4 ma pri- veasca chioras. O sa fiu sincer cu tine, Will. Poti sa-mi iei gradul, medaliile. Poti s4-mi iei si uniforma, daca vrei. —20—TRRTAMENT spec - VoLumuL 3 Nu-mi mai pasa de ele. insa iti promit.ca, data viitoare cand Sanders 0 sa-si mai puna labele pe ea, o sa-l omor cu mainile mele! Acesta ma priveste din ce in ce mai contrariat, socat probabil de ceea ce scot pe gurai pe cel mai serios ton al meu. MA straduiesc s& o spun in asa fel, incat s4 ma creada pe cuvant ca nu mai am nimic de pierdut. — Ce s-a intamplat cu tine, fiule? Cred c& asta e cea mai buna intrebare pe care o putea pune, dar la care raspunsul e mai complicat decat atat. Nici daca i-as povesti, nu cred ca ar intelege. Cuvantul ,fiule” imi lasi un gust amar, desi, odata, obisnuia sa ma facd si ma simt bine intr-un mod i inex- plicabil. —Nu sunt blestematul tau de fiu, Morris! harai enervat. $i, ca sa-ti raspund la intrebare in cel mai sim- plu fel posibil, frontul s-a intamplat. Ai fost si tu acolo, asa ca stii cum e. Dau sa plec, insa un alt gand imi vine in minte sima rasucesc inapoi spre el, aproape de usa, — Apropo, mormai. {mi vreau postul si grupa ina- poi. Morris clipeste repetitiy, ca iesit din trans’. —Tti pot oferi postul, dar nu si grupa. Grupa ta apartine lui Sanders. — Nu cred ca m-ai infeles, oftez. Ori vine la pachet cu grupa, ori nu-| mai vreau deloc. Orice hotarare o sai iei, Sanders nu o sa mai fie instructorul Gloriei. Gandeste-te la asta. Apoi plec./ Lex) B. Newnan Conduc abatut pana in Big Sky, putin manios, atat din cauza lui Morris si a lui Eric, cat si din cauza Gloriei. inca imi vine greu sd cred ca mi se intampla asta. Timp de mai bine de doi ani am visat la revederea cu ea, am visat la o primire calduroasa. Pana la urma, Asta e si gandul care m-a finut puternic in toata aceasta perioada neagr, in care am experimentat un alt fel de dor. Fir-ar! Lovesc volanul cu pumnii, de indata ce opresc masina pe aleea din fata casei parintilor mei. Trebuie sa fac ceva. Trebuie si... imi uit gandul cand o vad pe mama iesind in prag. Arata exact la fel. Poarta una dintre rochiile ei de casa, cu flori, si parul brunet prins intr-un coc la ceafa. In maini strange emofionata un prosop si pe buze fi apare un zAmbet stramb cand cobor din masina ca sa ma apropii. Nu poate fi mai evident ca fi vine sa planga. — Oh, fiul meu frumos! P4rand a fi coplesita, tsi arunca bratele in jurul meu, oferindu-mi o imbratisare calduroasa. in acelasi timp, se lupta din rasputeri sa nu dea frau liber lacrimilor ce-i umplu ochii. Tragdndu-se un pas in spate, ma priveste pe de-a-ntregul. : — 0h, Doamne, niciodata n-am urat mai tare uni- forma asta! replica in cele din urmd, provocandu-mi un hohot de ras. — Sunt acas& acum, o asigur. $i sunt teafar. — Oare? Intrebarea ei, cat si urma de indoiala pe care i-o ci- tesc in glas, m4 pun pe ganduri, insd nu ma mai grabesc sa-i raspund. O mam stie mai bine. $tie cd exista mai multe moduri de a fi ranit, nu doar fizic. —22—TRATAMENT specip. ~ Votumus 3 — Haide! ma repede, batandu-ma pe brat in semn sa inaintez si sd intru. Tatal tau abia asteapta sd te vada. fl gasesc pe batran stand pe canapeaua din living, cu un ziar fn maini. Spre deosebire de mama, el nu se manifesta prin lacrimi si imbratisari - Slava Domnului. Doar se ridica si imi strange puternic mana, z4mbin- du-mi cu retinere. — Bine ai venit, fiule! Acum, c& esti aici, poate se opreste si mama ta din a ma innebuni! — Ai stiut dintotdeauna cu cine te-ai insurat, argu- mentez impotriva lui, raz4nd pe seama expresiei tampe amamei. — Ei bine, nu ma asteptam s4 ma puna s4 mut mo- bila prin casa fn fiecare zi, timp de doi ani, imi spune complice, aplecandu-se in fata ca sa-] aud doar eu. Pare s& uite pentru moment c4 Sandra mereu a avut auzul fin si cd sta chiar langa noi. Drept pedeapsi, il loveste in joaca peste brat, tragandu-i si una dintre pri- virile ei ameninjatoare care mereu ma bagau in sperieti cand eram mic. Nici nu era nevoie s{ m4 pocneasca de fiecare data cand faceam vreo trasnaie. O simpla privire de-a ei ma paraliza, pur si simplu. —Acum ai venit? ma intreaba ea, schimband su- biectul. Sa-ti pregatesc ceva de mancare? — Adica, altceva, in afara de cele cinci feluri pe care le-ai gatit deja? o ia tata peste picior, preficdndu-se curios. — Tu sa taci! fl apostrofeaza direct. Vorbeam cu fiul meu. Tie nu-ti mai dau sd mananci, cd ai facut burta. Ma uit amuzat la tata, care fsi verificd in grabi abdomenul. Bineinteles, acea burt4 pentru care isi face —23—Lexy 8. Newman mama griji exista doar in imaginatia ei, insa nu indraz- nesc sa i-o spun si ei. Nimic nu ar opri-o din a ma altoi si pe mine. — Am mancat la academie, o informez fntr-un final. M-am oprit acolo prima oara. Nu ca asta ar surprinde-o putin. Dimpotriva, pe bu- zele ei apare un zambet complice, care parca ar spune »gtiu ci aga ai facut”. As da vina pe Shannon, dar stim amandoi ca nu ea a anunfat-o. — Dupa expresia ta imi dau seama ca nu a mers prea bine. . Oh, nici n-are idee! Dupa parerea mea, nu cred ca putea merge mai prost. — Nici nu s-a uitat la mine, marturisesc posac. in schimb, mama zAmbeste. Ea, una, pare sa se fi asteptat la una ca asta, dar tot nu o opreste din a ma consola cu o mangiiere pe brat. — Ai putina rabdare, Jayden, imi cere. O sa-ti aduc ceva de baut. Se pune in miscare inainte sa-i spun cd numai rab- dare nu mai am, asa ca renunt. MA trantesc pe fotoliu cu un oftat usor, iar tata isi reocupa locul pe canapea, privindu-ma pe deasupra ochelarilor de citit. lar simt ca ma sufoc, ca si cand ceva mi-ar tine capul sub apa. Iritat, imi smulg chipiul de pe cap si il arunc pe marginea masutei de cafea, trecdndu-mi mana peste parul tuns scurt. — $tiu privirea aceea. Vocea tatei imi atrage atentia si ma uit nedumerit lael. — Ce privire? —24—Tratameny specpt - Uorurnue 3 — Acea privire pe care o are orice persoana care a yazut multe lucruri urate la viata lui. Ai vazut ceva care te-a marcat? — Cred ca tofi militarii au vazut ceva care i-au mar- cat, murmur, incercand sa evit subiectul. E razboi. — Da, dar tu ai vazut ceva care te-a speriat. Nu e o intrebare, ci o constatare. Una la care nu stiu ce sd raspund si la care as prefera si nu raspund deloc. Tata ma priveste insistent, asteptand probabil sa-i po- vestesc, insd nu stie cd nu sunt pregatit sa o fac. Cu toate astea, are dreptate. Exista ceva pe care probabil n-o sa-! pot da uitarii niciodata si care inc nu ma lasa s4 dorm noaptea. Din fericire pentru mine, mama se fntoarce din bucatarie la timp si toata discutia aceasta incordata se incheie, fara sa fiu nevoit s4-i ofer vreo informatie. imi pune in fata o ceasca cu cafea fierbinte si fara zahar, pe care o beau mai mult ca sd am 0 ocupatie si sa evit privi- rile iscoditoare ale batranului, care pot jura cd incearca sa ma descoasa. Nu cred ca ar vrea sa stie. Sa afle ce anume ma ma- cina in fiecare blestemata de secunda. — Camera ta e pregatita, daca vrei sa te odihnesti, ma informeaza mama. E posibil sa mai gasesti pe acolo cateva lucruri uitate de Gloria. — Gloria a stat in camera mea? intreb mirat. Ei bine, asta n-ar trebui sd mA surprinda. Chiar daca Sandra i-a pregatit o camera proprie, cat timp a fost aici nu si-a petrecut nici macar o noapte acolo. — Cat de des vine? a— isi petrece fiecare weekend cu noi,-marturiseste tata, relaxat. — Eun membru al familiei, spune si mama, senina. Cu norma intreaga. Nici nu ma indoiesc! Pana la urmé, eu am lasat-o pe Gloria in grija lor. Ma asteptam ca mama sa nu se mai poata desparti de ea, dar nu ma asteptam ca nici Gloria sd nu o mai poata face. Asta e un gand placut, care ma face si zambesc. Ca sa vezi! Taifunul blond s-a varat in familia mea cAnd nu eram de paza si a devenit un membru cu drep- turi depline. Ei bine, asta o sa fie interesant. Seara vine neasteptat de greu. Nu de putine ori imi trece prin minte ideea de a ma urca in masina si de ama ntoarce la academie, cu toate cad nu ma asteapta nimic acolo, insa reusesc sa o alung. Nu, nu o sa fiu unul dintre acei barbati care aleargad orbeste dupa o femeie, ci o sa fiu acel barbat care as- teapta rabdator sa vind singura. Cu planul asta imi pe- trec ore intregi in dormitor, holbandu-ma la pereti - ore intregi in care astept degeaba s4 ma cuprinda somnul. Ceasul electronic arata cu cinci minute mai mult decat data trecutd in care m-am uitat la el. E trecut de zece si, in pofida oboselii pe care o simt, pleoapele mele refuza sA cada infrante. Nici nu stiu de ce credeam ca noaptea asta 0 sa fie diferiti. ‘In sinea mea am sperat ca, odatA ce o si ma intorc fn patul meu, toate gandurile negre vor fi alun- gate de sentimentul de ,,acasa” si, in sfarsit, voi reusi sd inchid un ochi. Evident, nu puteam sa ma insel mai tare. _—26—Traraneny speop. - Vorumut 3 — Mama? = Complet treaz, aud foarte bine strigitul ce vine din living gsi, cum toate celulele creierului meu obosit recunosc vocea, ma ridic instantaneu in capul oaselor. Pentru o clipa, am impresia c4 mi s-a parut, ins4 o aud strigand din nou si ies din dormitor, grabit. Pornesc fn cautarea ei, usor nedumerit. Pe cine striga? Pe Sandra? — Mama! Cobor sc&rile, ochii mei cdutand-o prin livingul semi-intunecat. O singura lamp& uitata aprins& lumi- neaza un colt al incaperii goale. — Mama? Capul mi se intoarce in directia bucatariei. fi aud pasii pe podeaua din gresie, asa ca fi las pe ai mei sa ma poarte pan la usa batanta dupa care se afla. Oare unde o sd mai fugi acum? Intru val-vartej, in acelasi timp fn care ea vrea si iasd, fiind atat de aproape de a ne ciocni incat se pro- duce un curent de aer intre noi. Si o vad intepenind dintr-odata, cu ochii cat farfuriile. In sfarsit, se uit la mine! $i nu o face oricum. Parca ar avea in fata ei singurul lucru care ar putea s-o ingro- zeasca suficient cat sa lesine. Obrajii ei rosii se fac albi ca laptele si buzele-i pline i se rasfrang. Insa nu e nici pe departe singura care inmarmu- reste. Am impresia ca inima mi se desprinde din locul ei si mi se prabuseste fn stomac, in special cand imi dau seama ca prima oara n-am privit-o cum trebuia. in perceptia meaa ramas acea fata de saptesprezece ani, cu chip inocent, care mi-a provocat palpitatii incd —27-| Lex) B. Newman din prima zi. Acum, insa, in fata mea sta_aceeasi fata, doar ca fntr-un trup de femeie. Un trup bine implinit, imbracat cu aceeasi rochie alba peste care pare sa fi tras grabita o geaca din blugi, si in aceleasi cizme maronii. 1 imi lasa senzatia ci mi-e complet straina, desi tmi \ provoaca palpitatii mai puternice decat la inceput, si cu groaza realizez ca inca sunt al naibii de indragostit. Oh, Doamne! — Davis, icneste. O vad mutandu-si privirea pe usa din spatele meu si pot jura c& o aud gandindu-se sa fuga, motiv pentru care imi proptesc bratul in toc, blocandu-i orice sansa de a iesi de aici. . Vizibil incurcata, isi trece mana prin parul ldsat pe spate si mai lung decat era ultima oara cand mi-am tre- cut degetele prin el. Acum, suvitele acelea blonde si moi se intind panda la jumatatea spatelui, in bucle. Pe fata nu are nici macar un strop de machiaj. — Da-te din drum. Urmatoarea ei replica e mai curajoasa si ma poc- neste, metaforic, peste fata, facandu-ma sa clipesc uluit. — Unde e mama? Adica, Sandra, rectifica, imbujo- randu-se atat de repede, incat imi scutur buimac capul. Ce nai... Cand ma astept mai putin, se repede spre mine si incearca sa se strecoare miseleste pe sub bratul meu, exact ca o lasa, cel mai probabil avand in plan sa fuga din nou, insa reactionez la timp, din fericire. In loc sio imping inapoi si sd o felicit pentru incercarea jalnicd, ma aplec, o cuprind de mijloc si o arunc pe umar, smulgand un tipat scurt din gura ei. Ei bine, intr-un fel sau altul, tot o si vorbeasca cu mine!CaPITOLUL 3 Iritat, o trantesc pe blatul insulei si ma strecor intre genunchii ei, inainte sa-i treacd prin gand s& sara, apoi o prind de ambele incheieturi cand incearc in zadar sa ma impinga, rasucindu-i-le la spate. 0 aud brusc mardind la mine, ca un animal ranit, apoi privesc stupefiat cum ochii i se umplu de lacrimi. Din nou, ce naiba?! Starea ei se schimba prea repede ca sa-i pot face fata. Curand, ajunge s&tremure cu o putere halucinanta. — Gloria, calmeaz-te, fi cer usor speriat. Sunt eu, iubito! Nu-ti fac nimic. Absolut naucit, o eliberez si ma trag cu o idee in spate, incercand sa-mi dau seama unde am gresit, moment in care palma ei imi loveste cu forta obrazul. MA uit socat la ea. Sunt asa confuz, incat nu mai inteleg nimic, dar nu asta e cel mai rau. Nici ea nu pare si mai inteleaga ceva, desi e mAnioasi din cale-afara. — Ticdlosule! . Incd bulversat de reactia ei, ma impleticesc in spate cand ma imbrAnceste dintr-odata si sare inapoi pe po- dea. MA astept s-o rupa la fuga, un lucru la care pare si fi devenit buna intre timp, ins ceea ce face mi socheaza si mai tare. Ma ataca, pur si simplu. Mai furioas& decat am vazut-o vreodata, rosie ca un taur si de-a dreptul in- cordata, se arunca asupra mea cu o ploaie de pumni si injuraturi, facandu-ma s4 ma tot impleticesc fnapoi ca’ —29—! Lex B. Newmpn s& ma apar de ea. in zadar evit cdteva lovituri. Pumnii ei mici si lipsiti de vlaga se izbesc ba de bratul meu, ba de piept, in acelasi timp fn care turuie enervata cateva adjective neplacute, razbundndu-se pe mine si verbal, | nu doar fizic. | Sfinte! A innebunit de tot! — Gloria! Spatele mi se loveste de perete, ca un semn ca pana | aici mi-a fost. Tot ce imi mai ramAne de facut este sa-i parez atacurile neobosite. Prima oar o prind de un pumn, apoi de celalalt, blocandu-i orice miscare, apoi o | imping inapoi, uitandu-mé la ea cat pot de amenintator. | ' —Potoleste-te, pentru numele lui Dumnezeu! ma | rastesc. Esti nebuna sau ce?! — Du-te naibii, tradatorule! mardie, incercand sa-si smulga pumnii din stransoarea mea. —Tradator? intreb uluit. Tu esti tridatoare! in timp ce eu eram la mii de mile departare, pentru tine, tu iti faceai de cap aici, cu Sanders! Ma opresc din a inainta cand spatele ei se loveste din nou de marginea insulei. Gloria clipeste de cateva ori, uitandu-se lung la mine, inainte s& izbucneasca in rs, desi lacrimile de pe obrajii ei inci nu s-au uscat. De ce naiba rade? Chiar daca rasul ei face parte din lista interminabila de lucruri de care mi-a fost dor, in momentul asta de tensiune ma iritd. Parcd m-ar lua de prost! Sau poate chiar ma ia. — Esti nebun! ma informeaza sec. — Ba nu. Tu esti nebuna daca iti inchipui cé nu o sa-i rup picioarele, in cazul in care o sa fl mai prind atat de aproape de tine! —30—‘Se opreste din hohotit, insa isi pastreaza un zambet jocoritor pe buzele pe care jur ca o si le musc pana sangera. — Nu pofi, mi-o tranteste categoric. E instructorul — Nu ma provoca. I-am dat deja un pumn in fata. matorii vor fi floare la ureche, iubito! — Nu mai sunt iubita ta, Davis. $i mai iritat, dau drumul méinilor sale si, in schimb, prind de cap, strivindu-i obrajii fierbinfi. O oblig si se ite la mine, in ciuda faptului c4 nu pare s4-i convina. _ Oh, Doamne, e la fel de inc&patanata! _ — Mai taci! pufai la ea, facdnd-o sa tresara, apoi si priveasca chioras. $tim amAndoi cd, oricAt de tare ai gi, tot aici ajungi. — Aici, unde? intreaba printre dinti. — Exact. Aici! fnainte sa proceseze si si anticipeze, ma reped spre a si o sdrut, inghitindu-i icnetul ce evadeaza printre puzele zdrobite. Adancindu-mi limba in gura ei, incep caut nerdbdator acel gust care mi-a lipsit, pe lang aroma vaga de lamdie a corpului ei. $i il gasesc. De indata ce ma sarut la randul ei, prinzandu-mi tricoul in pumni, toata gura mi se in- mintindu-mi inevitabil cat timp a trecut de cand n-am ai avut-o. imi dau seama cat de puternic ajung s-o strang, abia cand spatele ei pocneste dubios si Gloria geme de _ durere. Ma atentioneaza ca, desi s-a mai implinit sia mai luat cateva kilograme in plus, e la fel de fragila si : —3-Lex) 8. Newnan usor de frant si, curand, incepe sa-mi fie.teama sa-mi mai pun miinile pe ea. Frenezia si dorul pe care i l-am dus ma fac sa-mi pierd si putinul auto-control pe care i] mai am. Nu mai sunt deloc delicat cand aproape smulg geaca de pe ea, materialul dur paraind sub presiunea pe care mainile mele brutale o pun asupra lui. Totodata, 0 sarut mai adanc, mai insistent, avand impresia ca nicicum nu e suficient. O vreau mai tare. Mai aproape. imping geaca pe umerii ei ingusti, inainte sa o agat de solduri si sa o urc pe insula. $i cand Gloria se smulge din sdrut, ma simt de parca as fi scufundat din nou in apa. Nu mai pot sa respir. Ma trezesc agatandu-ma de ea, disperat, strangand-o cu putere, de teama de a nu disparea. Calmeazé-te, Jay! E totul bine. — Stai, ingaimé, rasufland intretdiat. Trebuie sa-ti spun ceva. Nedumerit, depun efortul de a astepta si ma trag jnapoi doar cat s-o pot privi, pastrandu-mi bratele in jurul ei. \ — Eu... isi trece o mana prin par, incercand parca sa-si adune cuvintele prin care sa-mi poata comunica ceea ce are de spus. Obrajii i se inrosesc mai tare si, brusc, incep s4 ma ingrijorez. Oare vrea sa-mi spuna despre Eric? Despre ceea ce se intampla intre ei? Sau poate vrea sa-mi spuna despre faptul ca nu m-a asteptat, desi nu am avut niciodata pretentia asta. Stiu cd a trecut mult timp, ba chiar prea mult ca sA mai am speranta ca inca ma iubeste. —32—Tratameny spege. - Votumu. 3 — Daca e vorba despre Sanders sau despre alt ba- iat, nu esti obligata s4-mi spui, replic la un moment dat, dupa ce ea bajbaie dupa o explicatie. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, nici nu cred c& vreau si stiu. Ce e important este ca te vreau inapoi. Nu-mi pasa cine sta in calea mea. — Ce? intreaba naucita, ochii ei facandu-se si mai mari, Nu! N-am fost cu nimeni. $i nu e vorba despre asta. O privesc neincrezator. Mi-e greu chiar si mie si cred ca, intr-adevar, n-a fost cu nimeni. Nu pentru cd as _ considera-o o femeie care poate trece cu usurinta peste o relatie - mai ales peste una scurtd, ca a noastra -, ci pentru ca... Ei bine, spre deosebire de ea, care nu pare sa isi dea seama cat de atragatoare este, eu sunt constient ca nu sunt singurul care a observat-o. Pana si compor- tamentul lui Sanders mi-a deschis ochii, ca s4 vad ci am competitie. — Adica... Inghite in sec, crispandu-se. Ceva pare sa o macine, doar ca nu stie cum s4-mi spuna. — Nu poate fi atat de simplu, nu? Clipesc marunt. — Ce anume? a — Noi doi, murmura. Nu poate fi atat de simplu si reludm totul de unde I-am lasat. in sfarsit inteleg si aflu ci nu sunt singurul care traieste cu senzatia cd totul e prea frumos ca sa fie ade- varat. E din nou in bratele mele, la doar cateva ore de cand m-am intors, dupa o lunga absentia. Are dreptate, nu poate fi usor. —Nu, dar putem incerca. —33—— De ce? vrea sa stie, uitandu-se la mine rusinata, Ce te face sd crezi ca, de data asta, 0 sa mearga? Asta e cea mai dificil intrebare pe care mi-o putea pune si habar nu am cum sa raspund. — Nici macar nu ne mai cunoastem, Davis. De fapt, cred ca nu ne mai cunoastem deloc. $i, daca vei pleca iar.. Nu mai pot trece prin asta incd o data, spune cate- goric, clatinandu-si capul blond. Nu cand totul pare sa meargi... bine. Tiinteleg frica. Incd nu stiu ce am lasat fn urma cand am plecat fara si-mi iau ramas bun, dar pot sa-mi dau seama ca nu i-a fost nici pe departe mai usor ca mie. Sincer sa fiu, si mie mi-e fric3. Am asteptat prea mult acest moment. A fost singurul la care m-am gandit ob- sesiv si care parca nu mai venea odata. Singurul care ma face s4 nu renunt. — Nu mai plec niciunde, o asigur. — Nu-mi poti promite asta, mi-o reteaza. — Ba da, 0 contrazic, lipindu-mi fruntea de a ei. fti pot promite c& nu o si mai plec nicdieri fara tine. In schimb, nu-ti pot promite ca o sa fie usor, dar sunt dispus sa risc, dacd si tu esti. Gloria scoate un oftat, inainte si replice: — Nu-ti pot raspunde serios la asta cand esti intre picioarele mele, Jay. Amuzat, imi cobor privirea intre noi. Imi strange soldurile intre coapsele ei dezgolite de rochia care i s-a ridicat pe fund si a carei tiv e rasfirat pe blatul din granit. E pe jumatate goala si sunt tentat si o dezbrac de tot. Ba chiar imi las varfurile degetelor sd se indese sub — 3hTratareny speg”at - UoLumu. 3 materialul alb, trecandu-mi palmele peste pielea find a picioarelor. O trag mai aproape de mine, pana cand pieptul generos, pus in evidenta de un decolteu obraznic, i se lipeste de al meu, iar fundul fi ajunge pe marginea insulei. E nevoita sa se incolaceasca fn jurul meu, ca o masura de protectie, iar capul i se lasd pe spate ca sA ma poata privi. Din fericire, imi dau seama la timp ca nimic din toate astea nu ne ajuta sau, mai degraba, pe ea nu o ajuta. E limpede faptul ca sunt un invadator. Am dat buzna in viata ei cand se astepta mai putin.si, fara s4 vreau, i-am intors-o pe dos. Cam asa cum a facut ea cu a mea, cand ne-am intalnit pentru prima oar&. Astfel, in ciuda excitarii si a nerabdarii de a o avea iar in viata mea, inteleg cd o tacticd mai bund ar fi sa nu fortez lucrurile si fi dau drumul, indepartandu-ma cat sa ies din causul picioarelor ei. — Cred ca ar trebui sa pleci, Gloria, fi sugerez, in ciuda faptului ca asta e fix ultimul lucru pe care l-as vrea in seara asta. “ Ea doar incuviinteaza din cap si sare de pe insula, aranjandu-si timida rochia. — Am nevoie de putin timp, spune apoi, cu o mina serioasa. Oftand, fi ridic geaca de pe podea si i-o inmanez, profitand de apropierea noastra ca sa-i srut prelung fruntea. — Stiu, iubito. Tocmai de aceea trebuie sa pleci. Nu vreau sA ma transform intr-un magar si nimic nu-mi —35—garanteaza ca n-o s-o fac, in cazul in care.ramai. Vreau saiei o decizie fara sa fii influentata. Aceasta zambeste stramb, strangand geaca in maini si pornind cu pasi marunti spre us&. Depun efortul de a sta pe loc, desi toate instinctele mele imi spun sa por- nesc dupa ea. Sufletul meu tAnjeste s-o opreasci, la fel cum o fac si alte parti ale corpului, puse pe jar de mica noastra... ciocnire. Am nevoie de ea. Ceea ce ma inspdimanta de-a binelea. —Jay? Incetineste inainte s& iasi pe usa batanta a bucata- riei si se rdsuceste cu fata spre mine, cat eu ma sprijin de insula pe care a stat in urma cu doar cateva clipe. Ma uit la ea curios. E cumva ridicol cat de mult mi-a lipsit sd-mi aud numele iesind pe gura aceea. — Da. — Mi-a fost dor de tine, marturiseste. Ma bucur c& te-ai Intors teafar. Pdraseste bucataria, fara si aiba habar cA s-ar pu- tea sd se insele. Ma indoiesc ci m-am intors, intr-adevar, teafar. Niciodata n-am fost atat de obosit, incat si simt ci o sa-mi cedeze picioarele curand. Rutina mea din fiecare dimineata consta intr-o ora de alergat, una care si ma fina in forma, insa abia ma aflu la jumatatea drumului inapoi spre casa si deja simt cum ma lasa puterile. Vreau sd dorm. As da orice sé pot dormi. Nu credeam ca am sa apuc vreodata ziua in care si ma tarasc, efectiv. Pun pariu cd la ora asta pana si Gloria —oe—Traraneny speqr. ~ Vo.uru 3 are mai mult energie decat mine, cu toate ca e abia sase dimineata. Daca pana acum radeam de ea ca nu putea fine pasul, in momentul asta s-ar putea s4 nu-l mai pot fine eu. lar eu incep sa ma gandesc din ce fn ce mai insistent s4 ma intorc la academie, desi nu sunt nici pe departe pregatit. La naiba! Toatd lumea a mers mai departe. Doar eu am ramas pe loc. Intru in casa frant, cu transpiratia curgandu-mi siroaie pe tample si pe sira spinarii. Mama iese din bucataria dinspre care vine un miros placut de bacon prajit si cafea proaspata. — Buna dimineafa! o salut. Sarut in treacat unul dintre obrajii ei si mi continui drumul spre scari, cand o aud vorbind: — Jay, putem vorbi putin? Ma opresc. Ezit la baza treptelor, privind in sus, spre etaj. As vrea sa-i pot spune un ,nu acum”, insi e mama. Sunt constient ca n-as face decat si amén inevitabilul. Asadar, ma intorc lang ea, incd luptandu-ma sa-mi recapat suflul taiat de cativa kilometri amrati. Fostul meu instructor, care a iesit de multi ani la pensie, nu ar fi prea mandru de mine. — Sigur, ingaim. Ce se intampla? incerc 4 imping fn fat o atitudine relaxat’ care si nu o ingrijoreze, dar este deja ingrijoratd. Ma priveste in felul acela in care ma privea mereu cand eram mic si ma imbolnaveam. — Esti bine, fiule? intreaba cu voce mica, de parc i-ar fi teama de raspuns. 27— Bineinteles, zambesc. De ce n-as fi?. — Te-am auzit azi-noapte. 7 Evident cd m-a auzit- Peretii despartitori ai casej noastre sunt subtiri, iar eu nu pot spune c& am fost discret. —A fost doar un cosmar, nimic pentru care sa-ti faci griji, o asigur. incuviinteaza incet, cu toate cd nu pare convins’, Stie si ea cA lucrurile nu sunt simple, asa ca nu stiu de ce ma mai straduiesc. Nu e ca si cand Sandra Davis ar fi usor de pacalit. ¥ — Scumpule, stii cd imi pofi cere orice, nu? Inclusiv, ajutorul. Poti vorbi cu mine. —N-am nevoie de ajutor, i-o retez, putin mai tadios decat intentionam. $i nici nu am ce s&-ti spun. De fapt, am o gramada de lucruri pe care mi-ar placea sa i le pot spune, dar pe care nu le pot rosti nici in fata ei si nici in fata altcuiva. Sunt cele mai negre cosmaruri ale mele. Sunt ceea ce ar putea si schimbe felul bland in care mi priveste. $i, daci existA un lucru pe care sa nu-l pot suporta, acela e ca mama sa nu se mai uite in ochii mei. — Atunci? vrea sa stie. Uite, Jay, esti doar de o zi acasa si deja m-am saturat cate am vazut! Fiule, nu stiu daca iti dai seama, dar te comporti foarte ciudat. Ai nevoie de ajutor! — Am nevoie de Gloria! {mi poti da asta?! Tonul meu rstit o face si incremeneascé si, ime- diat, regret cd am deschis gura. Blestemand printre dinti, imi prind baza nasului intre degete, masand-o ca s& ma calmez. aTratameny spec. ~ Vorumut 3 — Imi pare rau, murmur, repezindu-mé sao cuprind jn brate. N-am vrut sa tip la tine, dar sunt obosit, mama. Am nevoie de odihna. Vorbim altadata despre asta. fi sarut din nou obrazul, apoi urc in graba scarile, evitand ca discutia asta sa se prelungeasca si mai mult. Intru in dormitorul meu, mnios. Nici nu-mi pot da seama ce anume ma scoate din sarite, dar parca totul din jurul meu e altfel, mai putin eu. Calmeazé-te, Jay! Controleazd-te! Ma trantesc pe marginea patului, trecandu-mi miinile peste fata - maini care au fost patate cu sangele nevinovatilor. As vrea sa ma fntind. Sa dorm sau, cel pu- tin, sé ma relaxez. As vrea... SA nu mai apara in fata mea, de fiecare data cand inchid ochii. S4 nu ma mai bantuie. Dar stiu ca asta nu o sa dispar, pur si simplu. Aproape sar de pe saltea cand telefonul meu mobil incepe sa vibreze si sd sune pe noptiera’. Prima mea reactie este sa-] lovesc, dar reusesc sA mA controlez la timp. Sfinte, Jay! Smulg telefonul si ezit cand numele lui Maddy imi rasare fn fata ochilor. Sunt tentat s& nu-i raspund. Am nevoie de o pauza. De liniste. Nu ma simt in stare si vorbesc cu ea. Hm. Ceva imi spune cd apelul asta nu e de comple- zenfa, in special cand sun a doua oara. — Davis, raspund sec. — Jay, trebuie sd vii la academie. Vocea agitata a nepoatei mele ma face si ma ridicca la comanda, brusc panicat. — Ce s-aintamplat? o intreb printre dinti. Esti bine? —39—" Lexy B. Newman i — Eu, da, dar Gloria... 2 Tnima imi sta fn loc pentru o clip’, o clipa lunga in care Maddy nu mai spune nimic. Nu pare ca ar sti cum sd continue, ceea ce mA agit’ si mai tare. | — A patit Gloria ceva? —A cdzut de pe panoul de escaladd. Cred cé e grav, Jay. Au dus-o pe targd la clinica. ) — Unde esti? o intreb, punandu-ma in miscare si smulgand de pe mine hanoracul transpirat, cu o singurg mani. Esti cu ea? | — Nu md lasé asistentele sd intru. Jay, I-au chemat si pe Morris! Nu l-ar fi chemat, dacd nu era grav, nu? imi clatin buimac capul, cotrobaind prin sertar dupa un tricou curat. Trantesc sertarul, enervat. Nu pot face asta acum! | Nu, nu I-ar fi chemat. Foarte rar s-a intamplat ca Morris sa viziteze un cadet accidentat si acele dati fiind doar cand situatia era mai grav decat o intindere de muschi sau o julitura. — Mai bine vii aici, | — Vin imediat. Siti inchid. Fard sa mai pierd timpul, insfac geaca si ma aruncla volanul masinii inchiriate, mai inghesuitd decat SUV-ul academiei pe care obisnuiam s&-1 conduc. Drumul spre academie il parcurg cu stres, acul kilometrajului aproape iesind din bord cand apis acceleratia pana in podea. Range Rover-ul zboara pe sosea. Abia vad cu coada ochiului caprioara ce iese din linia padurii si se avanta fn strad&, chiar in fata mea. Urméatorul lucru pe care fl mai aud e scartaitul ascutit al | anvelopelor ce patineaza pe asfalt. —40— aCAPITOLUL 4 — Unde e? Glasul meu ridicat se aude cu ecou pe coridorul cli- nicii academiei si asistenta pierduta in hArtiile pe care le tine in mand tresare puternic. Totul in mine tremura cand ma opresc in fata ei. — Domnule Davis, ma saluta, inrosindu-se in obraji. Unde e cine? — Gloria, raspund scurt, simtind cum imi pierd rabdarea: Domnisoara Montgomery, rectific apoi, cand vad confuzia din ochii ei. — Domnisoara Montgomery e in salon, dar acum nu poate primi vizite. Glumeste? Pufnind la ea, o indepartez de langa usa in dreptul careia a infepenit si dau buzna in salon, oprindu-ma in prag buimac. O gasesc pe Gloria singura, in capul oaselor pe pat, sprijinita de perna si jucandu-se plicti- sita cu degetele. Ochii ei albastri se ridic asupra mea, nedumeriti. — Davis! exclama. Ce faci aici? — Esti bine, iubito? o intreb ingrijorat, inchizand incet usa in urma mea. Maddy m-a sunat si mi-a spus cd te-ai accidentat. Ofteaza, fluturand usor din mand, inainte sa-si treaca degetele peste frunte si si mormaie ceva nema- gulitor. Ma apropii de ea si, intr-un final, ma asez pe marginea saltelei. —4—— Se pare ca Maddy inca are tendinta de a exagera lucrurile, bombane. —Te-a vazut cand ai fost scoasi pe targa de pe teren, Gloria. Probabil s-a speriat. Ce s-a intamplat? Dau sa-i prind mana pe care o tine in poald, moment fn care aceasta tresare si o retrage departe de atingerea mea, aplecandu-si privirea. Pare a fi mai mult un gest instinctiv, decat o respingere categoricd, insi nu mai incerc. Cu toate astea, reactia ei ma face si ma incrunt, deranjat in aceeasi masura in care devin suspicios. — Am alunecat de pe panoul de escalada. Nu a fost nimic grav. Doar m-am lovit putin la Spate gi la cap. — Nu aveai ham? intreb printre dinti. Gloria doar ridicd din umeri, ajungand s se uite la mine tot mai incruntata. — Daca stau sd ma gandesc mai bine, dintre noi doi, cred ca tu arti cel mai sifonat, desi se presupune ca eu sunt cea care a cazut de la doi metri indltime. Cand a fost ultima oara cand ai dormit? imi scutur capul, nepas&tor, coborandu-mi privirea cand mana ei se asaz& peste a mea si tsi trece degetele mici peste palma, mangdindu-mA delicat. Nu rezist ten- tatiei de a i le cuprinde, de a le ridica spre gura si dea le sdruta prelung, inspirand adanc aroma proaspata a lotiunii. Cel putin, miroase la fel. Asta pare a fi unul dintre pufinele lucruri care nu s-au schimbat. — Sincer sa fiu, am tras o sperieturd zdravana ina- ‘ inte sa ajung aici, fi marturisesc amuzat. — De ce? —42—Trataneny spec - Uorumu, 3 — O caprioara a sarit in fata masinii. Din fericire, am reusit sa o evit la timp, altfel as fi ajuns aici cu caro- seria in par. — Asta nu explica de ce cearcanele tale sunt la fel de adanci ca niste transee, ma atentioneaza dojenitor. Ei bine, in momentul asta nu are importanta. Ma bucur ca sunt aici, dar mai tare ma bucur ci Maddy s-a inselat si cd Gloria e suficient de teafara ct sa faci misto de felul in care arat. — Sau de ce naiba mirosi ca un canal, ingaima, stramband dezgustata din nas. Izbucnesc in ras. — {mi pare rau, Montgomery, dar am fost prea ocu- pat sa vin aici fntr-un suflet, ca s4-mi mai pot face griji side cat de urat miros. inca imi tremura genunchii si am de gand s-o omor pe Maddy pentru toata treaba asta. isi inclina capul, privindu-ma poznas printre gene. — Stii cd nu mai trebuie s4-ti faci griji pentru mine, nu? ma intreaba calma. Nu mai esti tutorele meu. De fapt, nici nu mai am nevoie de un tutore. Am crescut. Da, a facut-o, insa asta nu ma face s4 ma opresc din ami uita la ea ca si cand ar fi in continuare cea mai mare responsabilitate a mea. in plus, nici nu-mi doresc si ma opresc. Din toate lucrurile pe care le-am avut, inainte sa plec, ea e singurul la care nu vreau sa renunt. — Ai crescut, o aprob, cuprinzandu-i mana fntre ale mele si strangandu-i-o delicat. Dar pentru mine, tot fetita mea preferata rami. Prin urmare, nu o sa incetez niciodata sa-mi fac griji pentru tine. : O privesc, asteptand din partea ei macar o schitare de zambet, daca nu un zambet autentic, ins tot ce —43—primesc este o usoara cuta intre sprancene.si o intre- bare: — Esti bine, Jay? — Bineinteles, raspund rapid. — Nu. N-ai inteles. Esti bine? Ma incrunt. Inteleg ce vrea si ma intrebe, ins4 nu stiu dac& sunt pregatit s4-i raspund la asta. Din fericire - sau mai bine spus, din pacate, de in- data ce-I vad - intrarea lui Sanders in salon pune capat discutiei si imi intorc iritat capul spre el. — Davis! exclama ironic. Ce surpriza! O surprizi neplacuta pentru el, daca judec dupa plescditul lui nemultumit. — N-ai auzit de batutul la usa? il intreb iritat. Daca era dezbracata? — Daca era dezbrdacata, tu nu aveai ce cauta aici, mi-o tranteste sec. Nici asa nu ai ce cauta, ce-i drept. Suntem fn mijlocul saptamAnii si vizitele sunt permise doar in weekend, {n‘cazul in care ai uitat care sunt regu- lile campusului. inteleg printre randuri cd a fost informat de venirea mea, ceea ce nu ma surprinde. Banuiesc ca asistenta — fiind singura persoana care m-a vazut aici, in afara de portar - s-a simtit nevoita sa-l anunte, tinand cont ca Sanders e instructorul si supraveghetorul Gloriei. Deocamdata. — Nu am nevoie de aprobarea nimanui ca sa intru, Eric, fi raspund acid. Nici a ta, nici a lui Morris. — Ei bine, asta trebuie sa se schimbe, replica serios, stand drept in fata usii. Nu-mi face nicio placere sa te gasesc roind prin jurul cadetului meu. —sh—Imi strang buzele, gandindu-ma daci e 0 idee buna -i trantesc un al doilea pumn sau ar trebui s ma abtin. {4 uit scurt la Gloria, care se joaca din nou pierdut&, cu legetele in poala, si ceva din atitudinea ei m4 nedumi- reste. Pare sa evite orice contact vizual cu el, desi Eric, : ractic, se zgdieste la ea. _ Maridic in picioare, mai mult decat curios. — Care-i treaba dintre voi doi? Ochii c4prui ai lui Sanders se intorc fulgerator spre mine. Devin $i mai suspicios. Ceva s-a int4mplat intre ei, e limpede. Faptul ca Gloria nu vrea si se uite la el pune multe, mai ales daca tin cont de faptul c&, cu doar cAteva ore fnainte, isi petreceau impreuna timpul insala de studiu. __ —Nute priveste, Davis, mi-o reteazi prompt. — Ba cred ca ma priveste, ofiter. Sunt superiorul tau si ti-am pus o fntrebare. Ma opresc la doar cativa centimetri de el, privindu-| in ochi insistent, ca si vada ca astept cu interes raspun- sul, de preferabil fnainte sa-mi ies din minti. — Daca nu-mi spui tu, o s-o intreb chiar pe ea. intr-un fel sau altul, tot o s& aflu, Sanders, si prefer sa fie din gura ta, acum, decat in biroul lui Morris. - Acesta isi inclesteazd maxilarul, privindu-ma ina- poi cu ciuda. Se uit& curajos in ochii mei. Sfidator chiar, imi aminteste de toate datile'in care am avut'ceva de impartit. Mereu a fost rivalul meu in anii de studentie ~ pe care i-am petrecut fortat impreuna, tinand cont cd4nu era doar colegul meu de grup, ci si colegul meu de cabana - si ceva imi spune ci acest conflict nu s-a incheiat niciodaté i nici nu o sa se incheie curand. —+45—— Lexy 8. Newepn — Am eu 0 idee mai buni, replica intr-un final. Iesi din salonul cadetului meu de bunavoie, iar eu nu o sa chem paza. Ce spui de asta, sergent? Deschid gura sa-i spun cd n-am de gand sa plec nicaieri, cand glasul ragusit al Gloriei se face auzit. — Incetafi, ne cere. Parca ati fi doi cocosi care se bat pe teritoriu! Chiar vreti s& fiu singurul adult din incaperea asta? Nedumerit, ma intorc spre ea. As glumi ceva in le- gaturd cu faptul cd se considera un adult, desi a ramas la fel de scunda, ins ma abtin. Nu e momentul si nici locul potrivit in care s-o iau putin peste picior, mai ales cand e intinsa pe un pat de spital. Sunt gata sa renunf, cel putin momentan, insa ur- matoarea replica a lui Sanders ma scoate din s&rite si mi trezesc din nou infoindu-m la el, gata sa-l pocnesc. Tar! — 0 sa incetez in momentul in care o sa se care de aici si nu o sa mai vind niciodata. — Ce ar fi sa te cari tu? il intreb printre dinti. Ba chiar ar fi un lucru care te-ar putea scipa de niste probleme caci, daca aflu ca te-ai atins pana si de un fir de par din capul ei, nici dracu nu o sa te mai scoata din miinile mele! — Dar ce ar fi sa va carati amandoi? intervine Gloria a doua oara, enervata. in cazul in care ati uitat, astazi am cazut doi metri fn gol si ultimul lucru pe care fl vreau acum este sa va ascult pe voi doi certandu-va! Oftand, decid si ma indepartez de el inainte si fac vreun gest necugetat si imi trec palma peste fata, incer- cand s& ma calmez. {mi trece prin gand s& intind bratul —“+—Trajaneny spegat - Votumut 3 spre ea ca sd o ajut, cand o vad tragandu-se la marginea patului, cu intenia de a se da jos, insa o singura privire rautacioasa din partea ei ma pune imediat la loc. E nervoasa. $i la fel de periculoasd ca un pui de pisica. — Nu m-ati auzit sau ce? Sanders se uita scurt la mine, fnainte s4 se puna in miscare. Paraseste salonul nervos, trantind cu putere usa in urma lui. $i, daca pana acum imi trecea prin gand sa fac acelasi lucru, dintr-odat4 ma razgandesc. — Nu plec nicaieri pana nu-mi spui ce s-a intamplat intre voi, i-o trantesc, facand-o sa clipeasca derutata. — Sanders a avut dreptate, Davis, mardie. Nu te priveste! Pufnesc. Cred ca asta e ultimul lucru pe care ma asteptam sa-] aud de la ea si singurul care ma scoate, pur si simplu, din minti suficient cat s-o prind de brat si Sa 0 smucesc spre mine. — Nu mA lua de prost, Gloria! Jur pe Dumnezeu ca te iubesc ca un nebun, dar dau cu tine de toti peretii daca nu-mi spui tot, chiar in momentul asta! Stiu ca s-a intamplat ceva, dovada stand in faptul ca abia ai putut sa-l privesti in ochi. — Da-mi drumul, ficnitule! imi cere, imbujoran- du-se pana in varful urechilor si privindu-ma speriati, in timp ce incearca si evadeze din stransoarea cu care fi tin captiv bratul. Esti paranoic! Am impresia ca nu ma ia fn serios, asa cd o scutur putin, sperand ca asta sa-i bage mintile in cap, de prefe- rabil inainte s4-mi pierd rabdarea de tot. —47—Dar nu asta e cel mai rau lucru care se intampla, ci faptul ca sunt constient de ceea ce fac. Stiu cio ranesc, ins nu mai gasesc deloc puterea de a mi controla. Sunt inspaimantator de aproape de a face o crizd de nervi. — Gloria, harai ameninfator. — Bine! striga, capituland. Sanders m-a sarutat aseara! Acum, da-mi drumul, maniacule, pana nu ma invinetesti! fidau drumul, dar nu pentru ca mi-o cere sau mi-ar fi team cd o ranesc, ci pentru cd sunt atat de socat, incat slabesc stransoarea, iar Gloria isi elibereaza cu usurinta bratul, dandu-se inapoi. — Cea facut? intreb printre dinti, avand senzatia ca universul imi joaca o festa. —M-a sarutat, la naiba! bolboroseste inca ner- voasd, masand locul pe care |-am fnrosit cu strangerea mea. Cand m-am intors de la tine, ma astepta in fata cabanei mele. Era nervos c& am iesit din academie fara sa-i spun, ne-am certat putin si m-a sdrutat. N-a fost mare lucru. —N-a fost mare lucru? pufai, socat. Tocmai imi spui ca tipul ala te-a sdrutat si consideri ci n-a fost mare lucru? — Uite, ofteaza, l-am pocnit de a vazut stele verzi, apoi l-am ameninfat ca o s4 fac plangere impotriva lui, daca mai incearca vreodata s faca asta. Cred c& e sufi- cient. Oh, nu e nici pe departe suficient! 0 sa fie sufici- ent fn momentul fn care fl omor cu mainile goale. Abia atunci o sd ma simt pe deplin satisfacut. ~ 48 — aTrartaneny spega. ~ Votumu 3 — Jay, mormaie incet, privindu-ma ingrijorata. Esti albastru. — 0 si-l omor, rostesc cu greu, maxilarul meu pa- rand a se infepeni. O sa-] strang de gat. N-am idee cand ma smulg de langi ea. Cert e cé vad negru in fata ochilor. Ma trezesc pornind cu pasi mari spre usd, pregatit s4 intorc academia pe dos ca sa-l gi- sesc si sd-i ofer ceea ce merita. Ceea ce a meritat demult. — Davis, stai! Inainte s4 apuc si pun mana pe clanta si s& ies de aici, Gloria ma ajunge din urma si imi taie calea, proptindu-si ambele. palme in pieptul meu ca si ma opreascé. Ma priveste cu adevarat ingrijorata, acesta fiind singurul motiv pentru care ma controlez, desi sunt tentat sd o feresc din fata mea sau sa trec direct prin ea. Fir-ar sa fie! Orice miscare devine periculoasa si ar putea s-o raneasca. Fac apel la toata stapanirea de sine ca si ma abfin si imi strang pumnii pe langa corp, tremurand de nervi din toate incheieturile. — Hei! Uita-te la mine. Cu maxima atentie, Gloria isi intinde bratele spre mine si imi inconjoara gatul cu ele, obligandu-ma sa ma uit la ea si la zAmbetul timid pe care {l afiseaza pe buzele-i carnoase. — Calmeaza-te. Daca te duci dupa el, cel mai pro- babil o sa-l lovesti din nou, iar Morris nu o sa-ti mai dea niciodata slujba fnapoi. — Nu-mi pasa, Gloria, rostesc manios. 0 sa-i sucesc gatul ca la pui! —49—— Dar mie imi pasa, se grabeste sa spuna. Nu de ceea ce ai putea sa-i faci lui Sanders, ci de slujba ta. Vreau sa o primesti fnapoi. Vreau sa te intorci. Daca mi-e dor de un lucru, acela sunt diminetile in care ma alergai de imi ieseau ochii! Oascult tot mai neincrezator. Nu-mi dau seama dac§ jimi spune toate astea ca sd ma faca sa uit de Sanders si de dorinta nebuna de a-] bate mar sau daca vorbeste serios. Limpede e ca toata vorbaria ei functioneaza. Ma distrage. Devin mai interesat de felul in care i se misc gura si de ceea ce scoate pe ea, decat sa-i sparg fata nemernicului care a indraznit sa o atinga. in sfarsit, vad o raz de speranfi la orizont. — De ce ai vrea sd ma intorc? intreb suspicios. Am aflat ca ti-ai facut un obicei din a-ti petrece cu Sanders mai mult timp decat cu oricine altcineva. — Da, murmura. Asta pentru ca fi-am facut 0 pro- misiune, nu pentru ca il plac in vreun fel. Individul e o jigodie si, crede-mi, e la fel de placut ca o mana rupta! Clatin din cap, confuz. — Crezi cé eu am vrut sa-mi neglijez pana si cea mai bund prietena? ma fntreaba cu voce mica, zambindu-mi parca rusinata. Dar ti-am promis ca o sa te fac mandru si mi-am dat toata silinta sé ma tin de cuvant, chiar daca asta a insemnat sa-mi petrec timpul cu el. Trage adanc aer in piept, inchizandu-si pentru o clipa scurta ochii. Se comporta ca si cand i s-ar fi luat o piatra de pe inima si se simte mai usurata. {nsa, sincer sd fiu, cred ca dintre noi doi, eu sunt cel mai usurat. —s0—— M-ai asteptat, o rostesc ca Pe o constatare, cople- de emotii. Oare chiar e posibil? Aflu ca este, cand {mi raspunde soapta, parand la fel de coplesita: — fn fiecare zi..., ceea ce ma inspaimanta de-a drep- I! Nu mai rezist si ma reped spre gura ei, in acelasi imp fn care fi cuprind fata intre palmele facute caus, si sarut apdsat pret de mai multe clipe - clipe care mise ar ore intregi. Cand ma indep§rtez, fri las unul dintre brate sa-i conjoare spatele si o trag mai aproape, lipind-o de pieptul meu inainte s4-mi lipesc buzele peste fruntea ei, _ — Sunt foarte mandru de tine, iubito. 4 stii asta. Gloria incuviinteaz& din cap, adancindu-si fata in pieptul meu si strangandu-ma puternic in brate. Apoi se las4 moale, moment fn care imi intensific stransoarea, in special cand da semne ca s-ar putea prabusi. Usor speriat, imi trec celalalt brat pe sub genunchii ei si o ridic, ducand-o pe sus inapoi pe pat, in timp ce Gloria clipeste ametita, obrajii ei pana acum rosii, deve- nind mai palizi decat peretii varuiti fn alb. — Cred cd m-am lovit mai tare decat am considerat, mormaie. — Crezi? intreb, infuriindu-ma la loc cat ai pocni din degete. $tii, inci nu-mi dau seama cum s-a putut _ intémpla una ca asta. Ar fi trebuit si Pporti un ham de siguran{a fnainte sa urci pe panoul de escalada. — Nua fost prima oara cand am escaladat fara ham, Davis. De fapt, tin sa te informez ca sunt chiar buna la asta. Pana astazi, nu am avut niciun incident. —s5]—Asta nu mA linisteste nici pe departe, indiferent argumentele pe care le aduce in apdrarea ei. Faptul nu a fost obligata de instructorul ei sA poarte un h; dovedeste ca acesta nu e nimic altceva, decat un de neglijenta - unul pe care am de gand sa-l folose; impotriva lui. — Sanders unde era, fn timp Ce tu cddeai de la d metri? Asezandu-ma pe marginea saltelei, ti acopar picioa rele cu patura. O secunda. Atat sta, inainte s4.o azvarl — fl certa pe Edward. § Isi da ochii peste cap, facdnd o mutra nemultumi — De ce? — Ca iti vine sa crezi sau nu, Davis, baietii tai n s-au oprit niciodata din a face comentarii grosolan despre fundul meu. Nu e deloc usor sa fii singura fat dintre paisprezece baieti care ar tavali orice misc si respira. Nici nu ma indoiesc, ce-i drept, dar situatia asta tot reuseste sé ma amuze putin. Nu ca ar fi distractiv s4 vezi paisprezece bieti insistenti cum se dau la iubita ta, insa imi place sa invinovatesc oboseala de care sufar, pentru chicotul ce imi scapa. — Asta e unul dintre motivele pentru care vreau si te intorci. Numai tu poti sa-i stapanesti. Zambesc, urmarind-o distrat cum isi flutura genele, in incercarea de a-si tine ochii deschisi. — 0 sa te intorci, nu-i asa? intreaba cu voce mica, fiind pe punctul de a atipi. — Da, o asigur. — Promiti? ii iau mana pe care o fine pe abdomen si o sarut scurt, inainte sa spun: — Promit.