NMS Pr dem A alta ah ae ENOL Ue. if STN I es7, Relatia interzisa dintre instructorul Davis si Gloria e pusa sub grea incercare, cand Jay alege sa-i tradeze increderea in scopul de a o proteja si, in acelasi timp, de a o tine aproape de el. Cu toate astea, sentimentele pe care le are pentru ea il face sa se lupte cu incapatanarea Gloriei de a pasira distanta fata de el si, totodata, sa comita Keo OCR LeR em ALCL UMUC er MINE KOLMs TTT mCloy Ty a Comandantului Morris. ins, eum Davis e incapabil sa aleaga intre fata re © iubeste si slujba dorita, rectorul acade- miei se simte obligat de imprejurari sa ia el insusi decizia ce are sa testeze si mai mult dra- gostea dintre cei doi EE TS 86069709030"CapsroLut J Inceputul lui noiembrie vine cu z4pada. Fulgi mari, ca buc&tile de vat, aluneca lin ca si se astearna peste patura deja formata pe pamant. ji urmaresc posacd de Ja fereastra, incercand sa gasesc un motiv pentru care s-mi placa, desi trebule s& recunosc ca ofera o prive- liste minunata. Dar nu gasesc nimic. Tot ce imi trece prin cap sunt: zdpada rece, ger, maini inghetate, picioare si mai inghetate! Dupa aventura cu Jesse si Brandon, din padure, cand m-au legat de un copac si m-au lasat acolo intreaga noapte, am ajuns sa urasc z4pada mai tare de- cat il urasc pe Davis. Hm... les din reverie cu forta, cand Alex si tranteste palma de pupitrul meu, ca s4-mi atraga atentia. Buimaca, imi ridic privirea spre el si clipesc marunt. Dupa expresia enervatd pe care o are, inteleg cd a mai incercat de ca- teva ori si ma readuca in sala de curs, insa fara succes. —Domnisoara Montgomery, sper ca nu te. deran- jam, replica iritat. — Oh, nu! Nu ma deranjati. Puteti continua. CAateva chicoteli se fac auzite in randul colegilor. Ochii albastri ai profesorului incep sa arunce cu sulife spre mine, drept dovada ca raspunsul meu nu a fost tocmai pe placul lui. —Ce ar fi sa te ridici cand vorbesti cu mine? ma fntreaba printre dinti, batand inci o data fn pupitru, —s—Lex; B. Newman inainte sa facd un pas inapoi si s4-si stranga bratele la piept. Nue bine. E suparat. $i rareori fl vezi pe Alex Miller suparat. Dimpotriva, cu toate ca e de putin timp aici, si-a facut deja renumele de ,profesorul cel distractiv’, mereu glumet si intelegator. Nu si acum, evident. Acum se uitd urat la mine, asteptand rabdator sa imi ridic fundul amortit de pe scaun, asa cum mi-a cerut. — $tii despre ce vorbeam? vrea si afle. Care e tema zilei? : Ma incrunt. Eu abia stiu fn ce zi suntem, daramite si altceva. — Aa... engleza? fac o incercare, zambind inocent. Adica, literatura engleza. Asta predati pana la urma, nu-i asa? — Ma iei cumva peste picior? Mai bine fl iau peste picior, decat s4 marturisesc cu voce tare cd habar nu am pe ce planet traiesc, in special cand toate perechile de ochi din sala sunt pe mine, inclu- siv perechea lui Maddy. Prietena mea - si colega mea de cabana, totodata - ma priveste chiords, aratand de parca nu-i vine sd creada in ce situatie sunt. — Cat timp ai fost cu mintea in alta parte, am vor- bit despre Mandrie $i Prejudecata, a lui Jane Austin. Ai citit-o? Ei bine, am auzit de ea. Se pune? — Ultima carte pe care am citit-o, domnule Miller, a fost Pinocchio si asta in clasa a treia. Alte rasete din partea colegilor mei, care par a se distra de minune.ler ica eu e, ge aa te Trataneny sprop|. ~ UoLumu. 2 — Pinocchio, repeta Alex, stupefiat. — Nu sunt o impatimita a cititului, recunosc. — Nu esti o impatimita nici a participatului la cur- suri, domnisoara Montgomery. Uite, ofteaz4, am incercat sa fiu indulgent cu voi, inclusiv cu tine, insa in ultima perioada ai fost mai mult absent&, decat prezenta. As putea foarte usor sa te taxez cu o not& mai mica decat tine, dar nu cred ca as rezolva ceva cu asta. in schimb, ag vrea sa-ti strangi lucrurile si si te prezinti in biroul instructorului tau. Oh, nu asta! Nu iar! — Dar... —Nue orugaminte, ci un ordin, mi-o reteaza. — Domnule Mil... — Acum, Gloria! insista, pe un ton mai aspru. Fir-ar! Expirand enervata, imi strang putinele lucruri pe care le am, sub atenta lui observatie, in timp ce restul par sa-si tind respiratia. Decizia lui surprinde pe toat4 lumea, inclusiv pe mine. Alex e singurul profesor din academie care nu pedepseste in niciun fel, iar faptul ca tocmai ma pedepseste fi ia pe toti pe nepregatite. $i nici macar n-am avut in plan sa-1 scot din sarite, desi mi-a iesit de minune, insa acum... simt nevoia de a ma razbuna putin, pentru ca nici el nu mai e cine credeam ca e: un prieten. — Oricum era un curs plictisitor. — lesi! latra imbujorat, aratand cu degetul spre usa. Si ies. Furtunos, asa cum imi place, trantind usa in urma mea. Poftim de aici! -7-Lex) B. Newman — Ai naibii tradatori, bolborosesc, coborand scarile spre parterul cladirii principale. inaintez pe coridor cu gandul sa m prezint in biroul instructorului, asa cum mi s-a cerut, ins4 ma trezesc ezi- tand fn fata usilor duble, larg deschise, care dau afara. As putea fugi. Sd fug? Md indoiesc cd voi ajunge departe, dar cred cd meritd incercat. Apoi ma uit in directia biroului lui Davis, inghitind in sec. Din seara aceea, am evitat cu incdpatanare sa interactionez cu el mai mult decat era necesar, ceea ce a fost o misiune a dracului de dificila, tinand cont ca si-a facut o meserie din a-mi sufla in ceafa si a se comporta ca si cand n-ar fi facut nimic gresit. Dar nici acum, dupa doua saptamani, nu ma simt pregatita sa-i tin piept. De cand ai devenit atat de lasd, Gloria? Idioato! Pufaind la mine fnsami, imi strang caietele la piept si pornesc cu pasi mari si hotarati spre birou. Nu doar ca 0 sa-i fin piept astazi! O sa ies de acolo cu dureri fn cot. Eo promisiune. Dau buzna ca la mine acasa, surprinzandu-l pe sca- unul lui blestemat, cu o expresie tampa. Nemernicul! Si cu fata lui de prost, e atrdgdtor. — Buna dimineata, domnule Davis! fl salut voioasa. Ce mai faceti? Am venit sa va verific. inchid incet usa in urma mea, apoi mi trantesc pe scaun, aranjandu-mi pe buze cel mai cretin zambet pe care flam. in schimb, el abia isi revine in fire. fsi scutura de doua ori capul, clipind derutat, sfarsind prin a se incrunta dusmanos. —Sa ma verifici, repeta, parca nevenindu-i sa creada. Tu. Pe mine.es Traranany sprog. - Vowumur 2 rile — Am spus sa aflu dacd nu cumva v-ati inecat cu propriul venin, Doamne fereste! ‘oul —Gloria, ce dra... De fapt, continua, dregandu-si 2zi- glasul, nu stiu de ce mai intreb. Ai luat-o complet razna AS si nuar trebui sd ma mai surprinda nimic! jar — Corect, ranjesc, sprijinindu-mi relaxata de spatar. Apropo, sa stifi cd Alex m-a dat afara de la curs. Ar trebui nd sa-] batem! S4-1 prindem intr-un colt. Dumneavoastra il sa fineti, iar eu fi dau. Suna a plan, nu-i aga? ea Sprancenele lui se arcuiesc. ta — Peel sau pe tine ar trebui si batem? ma intreaba rta nonsalant. pa — De ce pe mine? — Pentru cd e a cincea oara cand esti data afard de la cursuri si e abia joi? pt Macar aflu un lucru bun din toatd treaba asta. E joi. a —Am putea, stramb din nas, dar datoritS dum- t 9 neavoastra, am inceput sa fiu din ce in ce mai buna la alergat. in plus, nu-mi place bataia. a- — Nu, zau? Si Oftand, acesta se apleacd in fata, peste birou, | impreunandu-si brafele pe suprafata lucioasa. Ochii 4. sai ma sfredelesc cu atentie, cauzdndu-mi instantaneu © migrena amefitoare. Inima imi tremura in piept din e cauza lui. — Daca nu erai asa dulce, pana acum erai campi- oand la incasat batai cu nemiluita, Gloria. Ai un foarte mare noroc, papusa. Ma indoiesc serios de asta. Daca dispuneam de putin noroc, nu m-as fi indragostit de el. De cel mai crud dintre toti. © a © —y00Zambetul imi crap si toata starea de relaxare pe care m-am chinuit s4 mi-o induc se duce pe apa sambe- tei. — Nu sunt papusa dumneavoastra, domnule Davis. $i nici norocoasa nu mA simt. — Jay, ma corecteaza bland. — Domnule Davis, il corectez si eu. Ofteaza din nou, aratand putin ofticat. — Ai rezistat atata timp aici, desi esti cea mai slabi dintre toti cadetii mei. Asta sigur e noroc. — Sau poate nu m-ati dat afara pentru ca vA simtiti vinovat, contraatac feroce. — Nu ma simt vinovat pentru nimic, Gloria, martu- riseste serios, privindu-mA cu intensitate in ochi. Nuse simte vinovat pentru nimic... Ei bine, ar trebui. Dintre noi doi, el ar trebui sa se simt cel mai vinovat. — Evident, chicotesc amar. Atunci, da-i drumul! Trimite-ma acasa. Ne-ai usura amandurora vietile. Davis se uit contrariat la mine. — Ce te face sa crezi ca ag fi usurat daca ai pleca? Ointrebare de un milion de puncte, una la care refuz s4-i raspund. Nu pentru ca nu as avea argumente pe care sa ile servesc, ci pentru ci nu mai pot continua discutia asta. Davis pare sa vrea s-o indrepte spre un subiect pe care nu sunt pregatita sa-] abordez, care inci ma doare. — Domnule Davis, ne abatem de la principalul mo- tiv pentru care am venit, il atentionez. —Nu o sa-] batem pe Alex, dac& asta astepti, ma informeaza senin. — Dezamagitor, mormii, fortand o expresie posaca. — in schimb, tu esti al dracului de pedepsita! —jo~—pe de- ris. u i! Tastameny speom. ~ Vowunu 2 Nimic surprinzator aici. fn ultimul timp, am fost asa des pedepsita incAt, si fac detentie, a inceput sa fie o slujba cu norma intreaga. Lui Davis fi place la nebunie sa incerce in zadar s4 ma submineze cu munca in folosul institutiei. — Ce sa fie de data asta? fl intreb amuzata. SA dau cu matura prin curte sau s& spal rufele tuturor? Daca este sd ma intrebati pe mine, as prefera matura. Nu de alta, dar data trecuta cand am spalat rufe, am rimas cu sechele. Pot jura ci maldarul ala de haine murdare a miscat si a vorbit! Davis isi da ironic ochii peste cap. — Ai o imaginatie prea bogatad, Gloria, ceea ce poate deveni arma mortala pentru cineva ca tine. Cineva ca mine? Sa ma simt jignita? — Dar nu, adauga rapid, indreptandu-si spatele si privindu-ma cu toata seriozitatea din lume. Am altceva pentru tine. Ceva mai bun. Zambetul frumos care se intinde pe buzele carora le-am uitat gustul ma bag subit in sperieti, iar tenta- fia de a sari de pe scaun si de a fugi, urland, devine de neignorat. fn ultimul timp, nu doar cd am aflat cum este sii fii mereu pedepsita pentru orice greseala. Am aflat si ci Davis e enervant de inventiv cdnd vine vorba despre asta. — Nu o sa mai prestezi munca in folosul instituti cial meu. Rahat!Intru in cabana mea bombanind si scuturandu-ma frustrata de zapada, deloc multumita de pedeapsa pri- mita. As fi preferat de un milion de ori mai mult sa spal chilotii intregului campus, decat asta. Oh, e crud! Si incredibil de destept. in ciuda efortu- rilor mele de a pastra distanta fata de el, a gasit modali- tatea perfecta prin care sa ma impiedice s-o mai fac. M-a adus fix unde voia, sub nasul lui. Patrund fn camera, blestemand tare ziua in care l-am cunoscut, cand urletul lui Maddy, urmat de saritura ei neasteptata de sub pilota ma face la randul meu sa urlu cat ma tin plam4nii, s4-mi smulg bocancul din pi- cior si sa-l arunc dupa ea, toate intr-o singura secunda. —TicAloasa naibii! zbier infuriata, in timp ce ea izbucneste in ras. — Doamne! Pacat ca nu ti-ai vazut fata! Se ridica energic in picioare, impingand pilota la o parte, si isi aranjeaza amuzata camasa deranjata. — Tu n-ar fi trebuit sa fii la curs? o intreb, inca sim- tindu-mi inima cum bubuie inspaimantata. Incep s4 cred ci Maddy a obtinut si niste gene dela tata] necunoscut, altfel nu-mi explic de ce e mereu pusa pe glume. De cand s-a mutat in locul Christinei, a inceput si calvarul. $i in prezent imi amintesc de intampinarea pe care mi-a facut-o in prima seara. Banuiesc ca i-a luat ceva timp sa se indese fn rochia aceea alba, pana in pa- méant, si sa se mascheze intr-un persongj din filmele de groaza. A fost cat pe ce sa fac infarct fn clipa in care si-a scos bratul de sub pat si mi-a insfacat glezna. Trei zile am avut fundul vanat, dupa aceea. —j—lu-ma a pri- i spal ortu- dali- M-a care tura 1sa pi- 1a. ea 10 Travamenr speop. - Uotumu 2 — Ba da, dar Alex s-a simtit vinovat pentru felul fn care s-a purtat cu tine $i m-a trimis sa te salvez de mania unchiului si s te aduc inapoi, marturiseste. SA spunem ca am uitat s4 ma mai intorc. Incheie cu un ranjet de toata frumusetea. Da, sigur a uitat sa se intoarca... — Prea tarziu, oricum, mormii, fluturand suparata din mana. — Sd inteleg cd te-a pedepsit din nou? chicoteste. — Nu doar ca m-a pedepsit. A profitat la maximum de asta! Bosumflata, ma trantesc pe patul meu si imi pun mainile pe genunchi, incercand sa-mi dau seama cum urmeaza sa rezolv noua problema. E suficient de greu sa fug prin tot campusul ca s4-l evit. Nu am de gand si ma duc de una singura la el. —Nemernicul m-a facut asistenta lui Personala! o informez ofticatd, ridicandu-mi privirea spre ea ca si-i vad reactia. Prima oara isi mareste ochii ca margelele, apoi vad cum o umfla rasul fnainte sa izbucneasc& in hohote ra- sunatoare. Ticdloasa se distreazi de minune! — Poftim? icneste, inec4ndu-se in propriile sughi- turi. Ma uit cu ciuda la ea. Mie nu mi se pare deloc amu- zant. — Chipurile, trebuie sa-] astept in fiecare dimineata in fata cabanei lui, cu cafeaua fierbinte, si si-i tin isonul in orice moment liber pe care il am. Serios, mai bine m-ar fi pus sa-i calc sosetele la dunga! -~pg-Hohotele ei cresc in intensitate si isi infasoara ab- domenul cu ambele brate. Aproape se tavaleste pe jos de ras, in timp ce eu ma straduiesc s4 nu-mi musc limba de nervi. —Trebuie sé ma razbun cumva, replic ca pentru mine. — Si ce ai de gand sa faci? ma intreaba zAmbitoare. Ridic incet din umeri. — Inca nu stiu, dar asta nu o si raémana asa. — Totusi, e cazul s4 recunoastem cé ti-a ficut-o! spune, parca mandra de reusita lui. Uneori mi-e greu sd-mi dau seama cu cine tine. — Crezi cd nu si-a dat deja seama cA fugi de el? — Am toate motivele din lume sa fug, argumentez tafnoasa. — Oare? Nu mai rade, ci doar ma priveste usor curioasi. MA face s ma indoiesc pana si de mine. — Fratele meu e in inchisoare din cauza lui, fi amin- tesc printre dinti. — Fratele tau e in inchisoare din propria-i vind, Ria, mA contrazice serioasa. Jay doar a fost nevoit si faci o alegere si a ales ce a crezut el de cuviint’ cd e corect. — Deci, tii cu el, constat nemultumita. Maddy isi da ochii peste cap, miscare ce o face sd semene al naibii de bine cu el. — In situatia de fata, nu tin cu nimeni. Nu pot lua partea niciunuia dintre voi, pentru cd amAndoi insem- nati mult pentru mine. Dar asta nu inseamna cA imi place ce se intampla. Serios, Gloria, iarta-1 odata si haide sa trecem peste asta! —e—Trataneny spect - Uorumur 2 Bate cu piciorul in podea, necajita. Adevarul este cd nu-mi place sa o vad astfel, prinsa la mijloc. Eu sunt cea mai buna prietena, iar el e sAnge din sangele ei. In acclasi timp, Davis e noul meu dusman de moarte, aga ca e limpede ca cerul ca nu poate alege carei tabere s& se alieze. ins& nu o sa-l iert nici macar pentru fericirea lui Maddy. Ridicandu-ma in picioare, imi arunc brafele in jurul ei, cdci Asta e singurul lucru pe care pot sa-l fac. Sa o imbrafisez cu toata dragostea pe care am ajuns sao simt fata de ea. —Nuo sa-lierti, asa-i? trage concluzia. —Nu cere lucruri imposibile, Mads, murmur, re- tragandu-m cat sd o pot privi. in loc sa-fi bati capul cu asta, mai bine te-ai gandi la o modalitate prin care si iesim din academie deseara. fi fac jucdus cu ochiul, cdutand s-o ispitesc. Nu ci ar avea nevoie de un indemn, cand vine vorba despre incalcat reguli. Deja o vad ranjind cu toti dintii, ca un complice pus pe fapte mari. — Care-i planul? vrea sa stie. — Ce zici de niste tequila? intreb, ridicand in repe- tare randuri din sprancene. $i, eventual, de o mahmure- ala ca la carte drept mic dejun pentru a doua zi. — Esti sigura? se stramba. in cazul in care ai uitat, ai la incheietura o bratara cu GPS, care l-ar pune pe Jay pe urmele noastre din primele cinci minute. Nici nu cred ca vom ajunge pana fn Big Sky. 5Corect. Amintindu-mi de ea, imi ridic bratul la nive- lul ochilor si amandoua ne zgaim stramb la dispozitivul malefic ce trimite informatii inamicului. — Vom ajunge, daca gasim o solutie prin care s-o scoatem. Cu putin noroc, Davis nici nu o sa stie ca am plecat. Maddy incuviinteaza scurt din cap, apoi dispare ca prin farmec din fata mea. O gasesc abia cand se afla deja in dreptul usii, gata de plecare. — Unde te duci? — Sa aduc flexul. Sio spune atat de serios, inct intru rapid fn panica. — Stai! strig la ea. Inci mai am nevoie de mana! Oftand, aceasta se intoarce cu fata spre mine si ma intreaba sec: — Ai nevoie de mana sau de o betie pe care s-o fii minte toata viata? Pentru ca, surioara, in situatia data, nu poti sale ai pe amandoua. inghitind in sec, imi privesc incheietura mai alba decat a fost vreodata. La naiba, am nevoie de un bronz! $i de o seara departe de Davis. — Adu flexul! fi cer hotarata. Mai bine fara o mani, decat fara tequila. $i Big Sky... pazea ca venim!CaPITOLUL 2 — Trage! strig cu putere. Mai tare, Maddy! — Trag, fir-ar sa fie! Nu destul de tare, in orice caz. Brafara cu GPS refuza sa se desprinda de la incheietura mea acum rosie de la incercarile repetate de ao scoate. Chiar ar fi trebuit s4 aducd un flex. — Nemernica asta nu... vrea... si... se... dea... jos! La fiecare pauzi, mai smuceste spre ea, aproape daramandu-mi de pe picioare. Cu greu mai reusesc si raman dreapta si si trag contra, fn speranta cd bleste- mata se va rupe. $i o face, in cel mai neasteptat moment. Cand se desprinde, ne tranteste pe amandoua in fund, pe mine pe podea, iar pe ea pe marginea patului meu. Ambele raémanem tacute o clip, in intunecimea camerei, inainte sd izbucnim in tipete de bucurie. Ei bine, ne-a dat ceva bat&i de cap! —in sfarsit! exclama fericita, sarind in Picioare ca un arc. Sa trecem la urmatorul punct al planului. — Si care ar fi ala? MA agat de mana pe care mi-o intinde drept ajutor si ma ridic la randul meu, scuturandu-mi apoi rochia neagrd, cu o palma mai scurta de genunchi, in care m-am indesat special pentru seara asta. Si toate astea la lumina uneilanterne, tinAnd cont ca ora stingerii s-a dat acum 0 ora, iar curentul a fost intrerupt. -_7—Lexy 8. Newman —Avem masina, dar nu avem cheile, imi spune calm, de parca asta nu e o problema existentiala. — Unde sunt cheile? o intreb, Maddy tace dintr-odata si am vaga senzatie cd se stramba. As fi mai sigura, daca as putea sa-i vad fata. —LaJay. Aspus cumva ,la Jay”? Clipesc stupefiata, scuturan- du-mi de doua ori capul, ca s4 ma asigur cd am inteles corect. — Cheile sunt la Jay? —ihm. — $i cum naiba te astepti s4 le ludm, Madeline Davis? mardi. Ideea era sa plecam fara ca el sa stie, pen- tru numele lui Dumnezeu! Nu ne putem duce la usa lui sisdile cerem, pur si simplu! — Vezi tu, aici e problema, chicoteste. Nu noi o sale ludm, ci tu! Eu? — De ce eu? — Pentru ca, daca te prinde strecurandu-te in ca- bana lui, noaptea, o sa ai o scuza. Mi-o imaginez ranjind pe sub mustati, ca un motan. Din vocea ei imi dau seama cat de mult se bucura s& poata spune asta. — Ce scuzd, ma rog? o intreb ofticata, strangan- du-mi bratele la piept. — Ati fost impreuné, Gloria! pufneste. Ma gandesc ca ati facut si voi... stii tu, sex. Simplul cuvant ,sex”, alaturat numelui lui, ma face sa izbucnesc in ras. Oh, de ar sti! — Daca tu spui, chicotesc amuzata. —g—Taatamens speoa. - Uorumun 2 — In fine, replica grabitd, fluturand din mana spre mine. Nu ma intereseaza ce trebuie s& faci sau si spui, in cazul in care te prinde. Important este si aduci cheile. Asta da spirit de echipa! Totusi, nu e momentul potrivit in care sA fac nazuri sau sd ma dau in laturi de la misiunea pe care tocmai 0 primesc. intr-un fel sau altul, o si-i aduc blestematele de chei, indiferent ce ar trebui sd fac pentru asta. Asa ca, luandu-mi inima in dinfi si vitejia in piept, pornesc hotarata spre barlogul ursului, gata s3-l fac si knock out, dacd e necesar. Nu cai ag putea s-o fac, fn- tr-adevar. ins& adevarata misiune grea o intampin chiar in clipa in care pasesc afara. Se presupune cA trebuie si strabat intregul campus, chiar prin centru, ca si ajung la terenul baietilor si la cabana lui - aflate exact in cealalt& parte. Grozav! In rochie si cizme pana la genunchi si fara nicio geaca groasa care sa tina frigul crancen departe, ma strecor discret printre cabane ca sa ajung la aleea prin- cipala. Md intreb ce ar crede bunica despre asta. Evit la mustata o intalnire frontald cu ofiterul de noapte, ce patruleaza nestingherit, desi gradele sunt cu minus. Ma ascund la timp dupa trunchiul unuia dintre putinii brazi din curte si astept tacut&, cu inima batan- du-mi in gat, ca acesta si se indeparteze. Dac& ma prinde, o sa fie vai de fundul meu deja inghetat! Din fericire pentru mine, ofiterul ce fluiera ceea ce pare a fi un cantec de lupta, pleaca rapid si pornesc fn fuga pe alee - un lucru pe care habar nuam cum reusesc —j9—s&-l fac, tinand cont ca asta e ziua in care am ales sa port cizme cu toc. Piciorul drept imi derapeaza pe o bucata de gheatd, mascata de zapada, dar nu ma opresc. Sunt fix in camp deschis, unde m-ar putea vedea cineva chiar si de la un kilometru distanta. ins, cu toate c& ajung la cabana lui neprinsa si in timp record, ma ciocnesc violent de cea mai mare pro- blema din cate ar putea sa existe: o usa incuiata, deci zero sanse sa intru. — $i acum ce facem, Gloria? ma intreb in soapta. As putea sa ma intorc la cabana mea si sa-mi martu- risesc infrangerea. Sa renunt la ideea de a mai pleca din academie in seara asta. Sa renunf la tequila, ceea ce nue un gand prea imbucurator cand toate celulele din corpul meu urla dupa o doza sanatoasa de alcool, care sa-mi ofere o mica pauza. Asadar, ma trezesc imediat cautand o alta intrare. Din fericire pentru mine, gasesc una, insa nu e chiar cea mai favorabilad. Unul dintre geamurile camerei e intre- deschis, suficient cat si intre aer proaspat. Din pacate, ins&, e prea sus ca sa-] escaladez pur si simplu, fara vreo sansa sa-mi rup rochia sau vreun picior. — Oh, fir-ar! gem. Madeline Davis, 0 sa mi-o platesti pentru asta! Fac doi pasi inapoi, pentru avant. Totodata, imi aranjez grijulie rochia noua, sperand in sinea mea sa n-o fac praf, cci e singura pe care mi-am achizitionat-o sie prima oard cand o port. Apoi, facandu-mi rapid o cruce, pentru noroc, ma imping in calcaie si sar, prinzandu-ma in ultimul moment de pervazul exterior al ferestrei, de care ajung sa atarn intr-un mod de-a dreptul penibil. —Z0—Traraneny speop. - Uorumu 2 Grozava treaba! — Ce naiba incerci sa faci? Vocea lui Cole imi face inima s urce brusc inapoi in gat. Acesta md surprinde in cea mai nefavorabila Ppozitie, atarnand la propriu de fereastra lui Davis - de parc nu ar fi fost suficient faptul ci deja crede c& intre mine si instructor se intampla ceva. oricum? M-am prins ca locuieste foarte aproape, insa e trecut de ora stingerii, iar glasul lui cu siguranfé nu suna caa unui om proaspat trezit din somn. Prost moment, Cole. Prost moment! — lau masura cabanei, raspund ironic. Vrei sA dai o mana de ajutor? — Nu $tiu ce sa zic despre asta, blondino. {mi cam place privelistea. Nici nu ma indoiesc. Toate simturile ma atentio- neazd asupra faptului ca rochia mi s-a ridicat pe fund, oferindu-i acestuia o priveliste de milioane. — Auzi? Ce ar fi sé nu te mai holbezi si si ma dai jos de aici? ma rastesc in soapta. — De ce nu te dai singura jos? ma intreaba amuzat. — Pentru cA tin la picioarele mele si nu le vreau in ghips? fl aud chicotind, dar inca nu-l vad, oricat ma stra- duiesc si-mi rasucesc capul la spate. Cu toate astea, stiu cd e acolo, in spatele meu, si se distreaza copios. Nu m4 indoiesc deloc ca arat ridicol. Pana la urmé, atarn la propriu pe laterala cabanei. — Sunt niste picioare frumoase, ce-i drept, replica senin. — Multumesc.Lex) B. Newman — Ei bine, fie! Dar apoi trebuie sa-mi dai niste explicatii serioase de ce naiba incerci sa intri fn cabana instructorului, ca o infractoare de mana a doua. jimi dau ochii peste cap, profitand de faptul ca nu ma vede. Imediat, aud zapada scartaind sub greutatea pasilor ce fl poarta pana la mine, apoi fi simt braful incolacindu-se fierbinte in jurul mijlocului meu. Rasuflu usurata cand picioarele mele ating din nou pamantul. — Deci? intreaba, facand un pas fnapoi ca si ma priveasca curios. —Trebuie sa iau cheile masinii lui Maddy si sunt acolo, inauntru, turui dintr-o suflare. Cole arunca o privire asupra ferestrei, apoi se uita din nou la mine, aratand din ce in ce mai nedumerit. — De ce nu i le ceri? Doar e iubitul tau, nu? Sunt sigur cd, daca ai bate la usa lui, ti-ar da orice ai cere, mai ales cand esti imbracata asa. Face un gest spre mine cu mana, cuprinzandu-ma pe de-a-ntregul. Asta in mod clar e un compliment, desi e pus in aceeasi propozitie cu o insulta. Nu am uitat cd nue pentru prima oara cand Cole ma prinde in astfel de ipostaze. Ba chiar tin minte perfect ca, in urma cu doua saptamani, m-a prins pe picior gresit, iesind din cabana lui Davis, iar acum are o banuiala cd eu si Davis ne tragem de sireturi. Nu ca s-ar insela. —tin primul rand, nu e iubitul meu, fl contrazic tafnoasa. in al doilea, daca ag fi vrut ca instructorul sa stie cd vreau sa ies din academie fn seara asta, as fi facut cum spui tu. Poate ca-ti vine greu sa crezi, dar sa atarn de fereastra cuiva nu e un hobby. —ae =Tralameny sprog. - Uo.umu, 2 — Interesant, ranjeste. Dar, desi nu vreau si te dez- amagesc, trebuie neaparat si-ti spun ca n-ai nicio sansa sd te caferi acolo de una singura, mai ales cand masori cat degetul meu mic, Gloria, inclusiv cu tocurile alea. Ai nevoie de ajutor. Ei bine, mi-am dat sieu seama de asta. Mi-ar prinde de minune o man de ajutor acum, mai ales ci Maddy s-a bazat pe mine c& ma voi intoarce victorioasa, cu cheile. — Te pot ajuta eu sa urci acolo, sugereaza, aratand cu un gest din barbie spre fereastra. Insi am 0 conditie, — Ce conditie? intreb suspicioasa. —Vin si eu cu voi, raspunde nonsalant, ridicind dintr-un uméar. Vezi tu, m-am cam plictisit si nu mi-ar strica o plimbare tarzie. $i, la cum esti imbracati si ma- chiata, pot doar s& banuiesc ci mergeti fn oras. Sa vind cu noi? Primul meu gand este sa-l refuz categoric, caci dupa toata intamplarea cu prietenii lui, nu-mi mai place atat de mult compania sa. Apoi, vad in asta ocazia potrivita prin care sa aflu ce crede el despre ce se intampla intre mine si Davis. Vorba aia: tine-ti prietenii aproape, iar dusmanii si mai aproape. lar el cu siguranta e dusman. —In regula, mormai cu jumatate de gura, deloc entuziasmata. Daca mA ajuti sa intru, vii cu noi. Zis si facut. Dureaz& putin pana cAnd Cole pune planul la bataie. Pentru un baiat de statura lui, care are o forta nemarginita, e floare la ureche sa mA ridice pe unul dintre umeri si sa ma tind asa, cat eu imping fereastra ca s-o deschid mai larg si imi trec genunchii pe rand, peste pervaz. —27—Lexy 8. Newman ins& niciunul dintre noi nu a luat fn calcul si faptul cA sunt o impiedicata innascuta si ca nimic nu-mi iese conform planului. Pierzandu-mi echilibrul, nu ajung de partea cealalté cu aceeasi discretie. Dimpotriva, cu un icnet ma rostogolesc prin intredeschizaturd si aterizez pe podeaua lui Davis cu 0 bufnitura rasunatoare, capa- bild s& trezeasca si mortii din cimitirul din oras, nu doar barbatul de pe pat. Amin, fato! Raman nemiscata, cu respiratia intretaiata. fl aud pe Jay gemand si devin convinsa c4 pana aici mi-a fost. Nu e ca si cand as mai avea vreo sansa de scapare, mai ales cand ma aflu deja in barlogul lui si tocmai mi-am. facut o intrare spectaculoasa. Dar aflu curand c& sortii imi zambesc pentru prima oara in viata mea, cand ma ridic in coate invinsa si fl vad pe Davis complet adormit, jn aceeasi pozitie in care l-am vazut de la fereastra. — Gloria? Gloria! . Susoteala ce vine de afara ma jndeamna sa ma ridi de pe podea, de data asta miscandu-ma cu cea mai mare grija. Scot capul pe geam la Cole si ji arat degetul mare, dandu-i de inteles ca totul e in reguld, apoi trec rapid la misiunea de a gasi cheile. Totul se termina repede. Gasesc din prima cheile de la masina lui Maddy, in sertarul noptierei, si ies tot pe fereastra, fri vreun alt incident, dat fiind faptul ca, pe partea cealalta, Cole ma asteapt deja cu bratele intinse. — Felicitari, blondino! ranjeste. Tocmai ai trecut pe lista infractorilor. — Tine-ti fleanca, Cole, si haide odata! —24—TRavameny spega. - orumut 2 fl trag dupa mine inapoi la cabana, in fata careia Maddy, Edward si Nate sunt deja pregatiti de plecare. —Ai reusit? ma intreaba gatena nerabdatoare, facand abstractie de baiatul cu care m-am intors. Fara sa-i spun vreun cuvant, fi arunc cheile, iar aceasta pleaca in grabi dupa masina. in schimb, eu ramén cu cei trei baieti intre care pare a se da o lupta colosala doar din priviri. Atat Ed, cat si Nate, se uita urat la Cole, in timp ce pe Cole pare s3-] doari in fund. — Vine si el? ma intreaba cel dintai, la un moment dat. — Ai vreo problema? contraataca brunetul, relaxat. — Depinde. Vrei si avem una? Cole isi da ironic ochii peste cap, decizand sa-I ignore. in mai putin de zece minute, ajung ca prin minune prinsa la mijloc intre Edward si Cole, pe bancheta din spate a Mercedesului negru al lui Maddy si pot spune cu mana pe inimA ca, niciodat& in viata mea, nu m-am simtit mai incomod. — Ok, ne-am imbarcat, replic& cel din stanga mea, pe acelasi ton sarcastic cu care deja m-a obisnuit. Acum ma intreb cum vom trece de portari. — Floare la ureche, raspunde Maddy, senina. Si chiar e floare la ureche pentru ea, tinand cont ci e fiica lui Shannon Davis si nepoata lui Jay. Acelasi portar care ne-a permis trecerea prima oara, cand eu si Maddy am plecat la cumparaturi, evita si mai puna intrebari de indata ce o vede la volan, ranjindu-i fermecator. Portile se deschid, pur si simplu, in fata ei, scofand in evidenta faptul ci primeste un cu totul alt tratament din partea -—25—Lexy B. NEWMAN tuturor, doar pentru cA e un Davis. Aproape c4 ma face sa fiu geloasa pe ea. — Drace, cate belele o s{ avem! exclama Nate de pe scaunul din fata, hohotind cu putere, in timp ce masina aluneca in drum spre Big Sky. Nici nu mA indoiesc, ins4 pentru mine nu prea are important&. Sunt deja pedepsita, nu-i asa? Ce ar mai putea sa-mi faca? Sd jupoaie pielea de pe mine. Asta poate sd faca! — Sanu ne gandim la probleme, le sugerez. Am iesit sd ne distram gi a naibii sa fiu de n-am de gand s-o fac! — Oh, nu credeam ca esti genul petrecaret! mor- miaie Cole amuzat. Oare de ce I-am luat cu noi? ma intreb, pufaind ofti- cata. — Nu ma cunosti, i-o trantesc arogant. — $tiu cu cine ti-o tragi, vine si contraatacul sau, atragand toata atentia asupra mea. Cred ca e suficient. Cu lentoare, imi intorc capul spre el, scragnind din dinti. Daca nu mi-as fi propus mie insami sé ma distrez in seara asta, l-as fi pocnit. —Nu stii nimic, {l contrazic iritata. Asa ca, tine-ti gura inchisa si joacd-te frumos, altfel te vom lasa aici, in mijlocul pustietafii, in speranta c4 te vor m&nca lupii! Sau orice altceva, adaug in minte, enervata. — Ce dulce esti cand vrei s4 pari ameninfatoare, ma tachineaza distrat, lovindu-ma jucdus cu umarul. — Cole, ce ar fis-milasi prietena in pace? intervine Maddy, pe tonul ei taios, mostenit de la unchi. Nu vreau ca in seara asta sa calc pe cineva cu masina, doar pentru ca nu-si poate tine gura. —~26—Travaneny speom. - Uo.umut 2 — Calmeaza-te, Davis! pufneste, mutandu-si atentia pe geam. Doar glumeam si eu. Maddy opreste masina in fata unuia dintre putinele cluburi de noapte din Big Sky. ,Jackie’s Dance” nu suna promifator, insd e tot ce avem in seara asta. Cole coboara primul, intinzandu-mi mana ca sa-mi ofere ajutorul lui. Nu fl refuz, cu toate cA ultimul lucru pe care vreau s&-l fac acum - sau fn alt viata - este sa-l ating. Mi-ar fi placut sa ma uit la el cu alti ochi. De fapt, mi-ar fi placut sa vad orice alt baiat cu alti ochi, aga cum il vad pe Davis. Asta m-ar fi scapat de multe necazuri, ce-i drept. Surprinzator - sau nu -, niciunul dintre prietenii mei nu intampina probleme la intrare sau cu paznicul ce o pazeste. In schimb, cand vine randul meu sa intru, observ o incruntatura pe fata lui urata. Nici statura si nici fata de copil nu ma ajuta sa trec drept majora, motiv pentru care bratul lui se intinde fn lateral, blocandu-mi trecerea. — Cardul de identitate, rosteste cu un glas gros. Rahat! Ma uit neajutorata la Cole, care s-a oprit chiar fn dreptul intrarii, de partea cealalt4. Lui nu i-a cerut ni- meni cardul de identitate! — Rick, vorbeste el, la un moment dat, dandu-mi de ingeles ca fl cunoaste foarte bine, mai ales cand isi asaz prieteneste mana pe umrul gorilei. E cu mine. Ezitand si holbandu-se la mine neincrezator, pazni- cul igi las bratul s4-i cada pe langa corp si, pufnind, isi aoLexy B. Newnpn intoarce capul in cealalta directie, intrand rapid in rolul unei persoane care n-a vazut nimic. Rasufland usuraté, trec de el si intru intr-o galagie infernala. Aglomeratia de care ma ciocnesc e un lucru pe care nu l-am luat in calcul, dat fiind faptul ca e miercuri, dar trebuie sa recunosc ca deja imi starneste cheful de a rupe ringul de dans si de a ma imbata crit. Trebuie s&-] uitam cumva pe Davis, nu? $i sunt con- vinsa ca doua pahare de Margherita 0 si ma ajute grozav cu asta. Cole ma prinde de brat si ma trage spre el, tocmai cand imi pun fn plan sa stribat distanta mare dintre locul in care sunt $i bar. — Vezi? ma intreaba la ureche. Acum probabil te bucuri c4 m-ai luat cu tine, altfel nu intrai aici nici daca te rugai in genunchi de gorila aia. — Poate, mormai. Dar asta nu te face mai agreabil. Imediat ce i-o livrez, ma smulg din stransoarea lui si pornesc pe urmele lui Maddy, care imi face semn din dreptul barului. Edward si Nate au disparut deja, naiba stie unde. — Tequila sau jeleuri cu vodcd? ma intreaba, de indata ce ajung in dreptul ei. — Aa... sfarcuri? — Ce? zbiara, aplecandu-se spre mine incruntata, ca si ma auda mai bine. Barmanul se uita chioras la amandoua, asteptand comanda. — Sfarcuri! strig mai tare. Mereu am vrut sa le incerc. Maddy isi arcuieste nedumerita sprancenele. —28—TRATRMENT specp. ~ Uotumut 2 — Uite, imi spune, prinzandu-mi umarul in palma, esti prietena mea cea mai buna si numai Dumnezeu stie ca as face orice pentru tine, dar nu-ti dau sfarcurile mele nici moarta! — Sfinte Sisoe! exclamd Cole, langa noi. Se refer la bautura, Davis! Acum nu-mi mai dau seama care dintre voi doud e mai blonda. Satena se trage inapoi, pufaind rusinata. — Stiam ca se refera la bautura! Stai putin! strigi apoi, capatand o expresie panicata. Avem bani cu ce si platim? Cu coada ochiului il vad pe Cole punandu-si mainile pe cap de ofticare. fl ignor si, concentrat&, imi var douad degete in decolteul rochiei si in sutien, extragand dintre sani cardul de credit al lui Davis, pe care am uitat si-I returnez. Nu stiu cati bani i-au mai ramas in cont, dupa sesiunea noastra de cumparaturi, insa ceva imi spune ca o sa fie suficient cat sd ne imbatam amandoua. Nue ca si cand as avea rezistenta la alcool. — Asta e bun? intreb inocent, fluturandu-l pe sub ochii ei mariti. — Gloria Montgomery, esti un geniu! Mi-l smulge din mAnd cu entuziasm, fnainte sd se intoarca spre barman si sa se aplece peste tejghea ca sa-i vorbeasca. Ei bine, stiu deja cd sunt un geniu, ins ceva imi spune c&, panda la finalul noptii, o s& fiu un geniu mort!CaPsTOLUL ZF Asa cum am prezis, dupa doar un sfarc si douad jeleuri cu vodca, clubul deja se invarte cu mine. imi zdruncin trupul pe langa Cole, pe ritmul muzicii, in timp ce Maddy danseaza cot la cot cu Nate, ca cei mai buni prieteni din intreaga lume. Ma simt bine. Momentan, cel putin. Alcoolul pe care fl am la bord ma ajuta sd traiesc momentul asta la maximum, s4 nu mai bag in seamé faptul ca mainile altui baiat sunt pe soldurile mele - un baiat pentru care nu simt nimic decat un sentiment vag si fortat de prietenie. in clipa asta, ins&, Cole e tot ce am. Cu bratele ma intoarce cu fata spre el si ma trage mai aproape, iar eu nu md opun. ji permit s4 ma inconjoare gisd ma lipeasca de pieptul sau, zambindu-mi fermecator. in clipa asta, il glsesc atragator. Suficient ct si ma faca atenta la el. — Care-i treaba, blondino? ma intreaba amuzat. Te-ai imbatat? { —Nu destul de tare, cat s4-ti suport fata asta in- { gamfata, raspund cu greu. $i nici cat s4 mi-o pun cu tine, daca asta speri. Zambetul fi dispare de pe buze cu viteza luminii. — Ma jignesti, Gloria. Chiar imi placi si nu sunt vreun magar, sa profit de starea ta ca sa obfin ce vreau. — Si ce vrei, ma rog? plescai din buze. — Acum? —30—Taniameny spegat - Uorumus 2 Cu incetineala, se apleacd spre urechea mea, stran- gandu-ma mai puternic in brate. — Sa te sdrut, imi spune suav. Esti frumoasa. Expir furtunos pe nas, frangandu-mi buzele intr-o grimasa. Banuiesc ca asta ar trebui sd ma faci si ma simt mai bine, poate mai dorita decAt m-a facut Davis si ma simt, dar nu functioneaza. Nu aud asta din gura ce mi-as dori sa 0 rosteasca. Nu te mai gdndi Ia el! imi ordon in minte, enervata pe mine. E un trdddtor! — $i nu sunt baiatul cel rau, asa cum iti inchipui, adauga mai categoric. Cand am aflat ce fi-au ficut Jesse si Brandon, m-am dus direct la Davis. Nu am fost nici- odata de acord cu felul lor de a rezolva problemele, iar cand am inteles cd s-au legat de fata mea... SA spunem doar ca au primit exact ce meritau! Ma trag fnapoi surprins&, uitandu-ma amefita fn ochii lui albastri. Pana acum, n-am stiut sigur cum a ajuns Davis la mine. Mereu am crezut cd a fost consti- infa lui Brandon, asa cum Maddy mi-a spus. SA aflu ca, de fapt, Cole e cel care si-a tradat prietenii pentru mine, e o adevarata surpriza. Trebuie si recunosc ca tocmai reuseste s4’ma impresioneze. — Dar nici un baiat bun nu esti, asa-i? intreb cu améaraciune. — Conteaza? zambeste trist. Inca nu te uiti la mine cum te uiti la el. Nici nu trebuie sa-i rosteasca numele, c&ci stie exact pe cine am in suflet. fn ciuda faptului c nu e baiat bun, eal naibii de destept. — Ein spatele tau si se uit la noi, sa stii. -3y-Lex) B. Newnan Informatia vine ca o palma zdravana peste fata. Viteza cu care ma rasucesc, eliberandu-ma de bratele lui, ma ameteste si printre gene fl vad pe Davis crispat de furie, stand drept pe ringul de dans si rasufland furios ca un taur. Oh, drace! Naucita, ma uit la incheietura miainii, ca s4 ma asigur ca, intr-adevar, am dat brdatara jos si n-am visat. . Indiferent cum ne-a gasit, balaurul e aici, are doua ca- pete si scoate flacari pe toate .orificiile. — Domnule Davis! strig, atragand totodata atentia lui Maddy si a lui Nate, care se opresc brusc din dansat. Ce faceti aici? Cu toate trasaturile fetei tremurandu-i de nervi, face un pas mare spre mine. La cat de furios pare sa fie, ma astept chiar si sa ma pocneasca aici, in mijlocul clubului. incurcata, m4 uit pierduta in jurul meu. O vad pe Maddy ludndu-l de brat pe colegul nostru, inainte sa se strecoare {mpreuna prin spatele instructorului si sa o stearga englezeste spre iesire, abandondand c4mpul de lupta. Apoi fl vad pe Edward, stand un pas in spate si uitandu-se la mine usor crispat. Jmi mimeaza un ,scuze” si Inteleg de unde a stiut Davis locatia noastra. Un alt trdator! fi mimez si eu un ,o s4 te omor”, inainte s4 dispara dupa ceilalti. Pe Cole nici nu-I mai zaresc. Dintr-odata, ma trezesc singura, deloc pregatita sa infrunt mania instructorului care mai mult ca sigur o sa-mi tabaceasca fundul beat. Pe cai, Montgomery! =a=ao LL TRATAMENT SpEcpL ~ Uotumu 2 — Pot sd va explic! ma grabesc si spun, cand da semne sa se apropie. Domnule Davis, promit ca o sa... Fir-ar! Scap un fipat ascutit, care nu acopera nici pe de- parte muzica, cand se repede spre mine. Insficandu-mi picioarele cu bratul, ma ridica de la pamant ca pe un nimic $i porneste hotarat prin multimea de oameni ce nici nu baga de seama c4 tocmai atarn cu fundul in sus si cu capul in jos, pe un munte de om nervos. Si singura mea problema, desi m& asteapta calvarul de pe lume, sunt cele cateva jeleuri cu vodca pe care le-am inghitit si care acum dau semne ca vor sa ias3. Cand ajungem in fata clubului, iar acesta ma repune pe picioare, trantindu-ma cu spatele de caroseria SUV- ului negru al academiei, sunt. deja mai beat. Clipesc marunt, cuprinsa de o ameteala crancend ce imi aduce in fata doi Davis, nu doar unul, apoi ma uit chiords la ei cum se apleacd deasupra mea, mari si fiorosi, expirand tot aerul din plamani peste fata mea fierbinte. — Ai dat de dracu, nemernicd mica! Mie imi spune? — Si tu la fel! i-o intorc artégoasa. Nu e frumos ce ai facut. Tot clubul mi-a vazut fundul! Argumentul meu nu-l impresioneaza deloc, Chipul lui ramane la fel de incordat si continua si arate ca si cand o sa-i explodeze curand vena umflat’ de pe gat. Cat de frumos miroase! Chiar si cu mintile incurcate si nervoasa peste masura de interventia ce a pus capat serii mele de distractii, sunt constient& de asta. De pre- zenta lui. De fata lui frumoasi, care e foarte aproape de a mea. 7 —37—Lex) &. Newman — Foarte bine! mi-o tranteste printre dintii in- clestati, Poate asa o si te inveti minte sa te imbraci mai decent. Mai decent? Insinueaza ceva? $i mai enervata, aproape ii urlu in fata: — Eorochie! $i nu esti tatal meu, ca si-mi spui cum sa ma imbrac! — Eo bluza si nu, nu sunt tatal tau, dar am aceleasi drepturi sa te pocnesc la fel de tare, dac& mai ridici tonul la mine! infuriata, cu sangele fierbinte si ofticat c& tocmai imi distruge seara, ma trezesc burzuluindu-ma la el. — As vrea s-o vad si pe asta! ; — Gloria, mardie frustrat. — Edward ti-a spus unde suntem, asa-i? fl intreb enervata, cu toate ca stiu raspunsul la asta. Banuiesc ci voi doi va intelegeti de minune. Suntefi niste tradatori amandoi! Davis clipeste de cateva ori, clatinand contrariat din cap. — Din acest motiy, faci toate astea? intreaba stupe- fiat. SA te razbuni pe mine pentru ce s-a intamplat cu Austin? —Nu-i pronunta numele, triddtor nemernic ce esti! il atac, simfind o nevoie teribila de a-1 musca de nas, drept pedeapsa. N-ai niciun drept! lar drepturile de a-fi baga nasul in treaba mea s-au anulat in momentul in care m-ai injunghiat pe la spate! De fapt, stii ce, Jay? Te urasc asa mult, incat nici nu vreau sa-ti vad fata! Acesta isi strange buzele intr-o grimas&, parand ranit. Maxilarul inca fi zvacneste, drept dovada ca nu s-a —Fh—Trataneny speap. ~ Vorumur 2 calmat nici pe departe, iar ochii fi sunt mai vigilenti ca oricand. Nici mie nu-mi vine s4 cred cd am spus-o, nu doar lui. Din toate lucrurile pe care as fi putut s& i le spun, cA fl urasc nu e unul dintre cele adevarate. Dar, cu toate ca o merita, de ce ma simt eu mizerabil? — Urca in masina! imi ordona prompt. Pufnesc, socata. Asta e tot? Nicio scuza pe care si mi-o arunce? Nicio explicatie pe care si mi-o ofere? Pentru ca sunt curioasa sa aflu de ce a preferat s4-mi franga inima, decat sa inchida ochii. — Nu! 0 sa ma intorc cu prietenii-mei. Oriunde ar fi ei... Mercedesul lui Maddy nu se mai intrezareste pe nicdieri, motiv pentru care realizez ci m-au abandonat aici. — Prietenii tai au plecat deja. Urcd in masina, am spus! In loc sa fac ce-mi cere, tinand cont ca nu am o alta solutie, imi strang cu incdpatanare brafele la piept, cla- tinand in acelasi timp din cap. O sa urc in masina lui, dar nu acum. Inca vreau s-o fac putin pe inabordabila, indi- ferent de faptul c4 sunt constienta de comportamentul meu ridicol. Si isi pierde rabdarea. Aproape smulge portiera de la locul ei cand o deschide si habar nu am cum ma indeasa pe scaunul pasagerului, fard si-mi ofere vreun drept la apel. Acum sunt convinsa cd l-am cAlcat de tot pe nervi. La jumatatea drumului spre academie, nu mai re- zist. Toaté bautura pe care am inghitit-o imi urca in gat —-2—si sar din masina imediat ce Davis o trage pe margine: soselei, repezindu-ma spre primul tufis pe care fl zaresc, ca sa-] spovedesc. — Mai sa fie! fl aud pe Davis bombdanind in spatele meu, in timp ce icnesc in gol. Cineva care s-a crezut mare consumatoare de alcool nu e fn stare sa digere un Cosmo! — Du-te naibii, ingaim, aplecata de la mijloc. $i n-a fost Cosmo, casa stii si tu. — Fara Cosmo? intreaba cu o falsd mirare in glas. Atunci, ce a fost? — Sfarcuri si jeleuri. Acesta pufaie batjocoritor. —Tipic! — Daca ai ceva de comentat, fa-o fn fata mea, nu in timp ce vomit prin boscheti, fi sugerez iritata, cu gatul in flacdri. Nu mai are niciun farmec. — De fapt, Gloria, m-am saturat sa vorbesc. De azi inainte, trecem la fapte! Ma fntreb daca o s&-ti placa atunci cand iti voi rupe os cu os, pana o sa te fac fata cuminte. Probabil 0 sa-ti fie dor si comentez. — Ma indoiesc. O sticla cu apa apare de nicaieri sub nasul meu si nu ezit sa i-o smulg din man, ca sa-mi clatesc gura. Cand imi fndrept spatele, vad in fata ochilor numai scantei. Parca m-as imbata din ce in ce mai zdravan. — Dar pofi continua s&-ti spui asta, daca te conso- leaza gandul ca ma mai interesezi in vreun fel, ti sugerez. Stomacul mi se contorsioneaza, iar vocea imi tre- mura ciudat, atentionandu-ma cA, nici de data asta, nu —36—sinea resc, itele 2zut ‘un aa as. i i Trarameny speoa. - Vonumun 2 sunt prea convingatoare. Urasc faptul cd nu ma pricep deloc sa mint! Oftand obositd, ma intorc cu fata spre el. E sprijinit de masina, cu bratele mari stranse la piept si uitandu-se Ja mine neimpresionat. Urasc si asta. E ca si cand sta acolo, asa, special si ma enerveze. — Gloria, am trecut deja peste asta, ma informeazi serios. Peste asta? Adica, peste noi? Un junghi de neplacere ma impunge imediat intre coaste. Nu vreau sA ma gandesc in acea directie. — Zau? intreb. Atunci,de ce esti aici? — Sunt aici in calitate de instructor si supraveghe- tor, raspunde senin. Ai incdlcat niste reguli serioase cand ai parasit academia fara permis, Montgomery, iar pedeapsa pentru asta ar fi exmatricularea pentru trei zile. Exist un program strict tocmai ca voi, cadetii, sa nu credeti c4 puteti face ce vreti, cand vreti. — Daca mi-ar fi pasat cAtusi de putin de programul tau, as fi ramas in campus, i-o trantesc nonsalant, pri- vindu-l fix in ochi. Davis se incrunta, incepand sa arate ca un om care s-a prins de ceva ce i-a scdpat din vedere. Chiar ma in- trebam cAnd o sa se intample si asta. fmi place sa cred ca dezinteresul meu o sA fie evident, insi Davis Pare sa fi fost orb pana in momentul asta. —Vrei s& pleci acasa, Montgomery? ma intreaba suspicios, ochii ingustandu-i-se spre mine. De-asta ai fugit? Din acest motiv refuzi cu incapatanare sa faci ceea ce iti cer si alergi ca o bezmetica prin tot campusul? =7—Lexy 8. Newman Strang din dinfi. Tentatia de a nu-i réspunde e mare, dar ma indoiesc ca as mai prinde un alt moment in care sa dau cartile pe fata. — Daca as pleca, toate problemele noastre s-ar re- zolva, replic hotarata. Eu nu te-as mai vedea niciodata, iar tu nu te-ai teme ca toata munca ta e in pericol. Pana la urma, as putea pur si simplu sa merg la Morris gi sa-i spun totul, dar eu nu sunt ca tine. Nu injunghii oameni pe la spate. Acesta incuviinteaza din cap, strangandu-si buzele intr-o linie dreapta. Priveste cateva clipe pe deasupra mea, in padurea intunecata si deasa, inainte si spuna: — Gloria, eu sunt loial doar scopului si cadetilor mei. Oricine vine din afara, pentru mine e un simplu intrus. Nu-mi pasa cine e. Nu-mi pasi nici ce vrea. E in natura mea sa-] indepartez, pentru ca asta e datoria mea gi asta e ceea ce trebuie sa fac. —E fratele meu, nu un intrus! ma rastesc, tnfuri- indu-ma dintr-odata. Daca ar fi vrut si ma tarasca in rahatul lui, ar fi avut tot dreptul din lume sa o faca. E ruda cu mine! — Dreptul lui asupra ta s-a anulat in momentul in care ai trecut sub tutela mea! Eu raspund de tine! Eu decid cand te intorci acas4 sau daca trebuie s-o faci! —Nu cred, contraatac, cu maxilarul intepenit de furie. — Incd nu esti la varsta la care sa iei decizii singura, Montgomery! mardie. — Dar asta nu te-a impiedicat deloc sa-ti vari limba in gura mea minorA, nu-i asa? vine si raspunsul meu. —38—Tratareny specia. ~ Uo.umut 2 are, Davis isi inchide gura, raman4nd doar laa se holba are Jamine, parca enervat ca am puterea de a-] ataca cu asta. Ei bine, habar nu are ca mi-ar fi placut sa n-o rostesc. re- Desi vreau sa-l ranesc la fel cum m-a ranit el pe mine, ita, nua fost o lovitura permis. Pare ca l-as fi amenintat, cu na toate ca nu asta a fost intentia mea. Bi Apoi fl urmaresc cu ochi mari cum isi indreapta ni postura $i deschide portiera masini, intorcandu-si ca- pul spre mine si ordonandu-mi sec: sle — Urca! ra Inc& manioasi, iau pe loc hot&rarea s fac ce imi cere si sa abandonez lupta, insa nu apuc sa urc pe Scaunul pa- or sagerului, cand mana lui imi agata bratul, ma fntoarce si fu ma izbeste dureros de caroseria SUV-ului, aplecandu-se 1 intr-un final, asupra mea ca s4-mi vorbeasca. a —imi pare rau ca te-am tart in asta, imi spune tensionat, toti muschii faciali incordandu-i-se la maxi- fF mum. Ca nu am fost suficient de inteligent cat s4 pastrez n distanta si suficient de puternic cat sa ma abtin. Dar asta E nu o sd se mai intample. SA spunem ca asta a fost cea mai mare greseala a mea si 0 sd ma conformez cu asta, cu a faptul cd m-am incurcat cu cine nu trebuie, dar tot eu o sa-i pun capat acum. S-a terminat, Gloria! Ranita si nervoasa, tot ce imi iese pe gura, dupa tot discursul lui, este: — Bun! — Bun! repeta si el. in orice moment ma astept s4 punem capat si raz- boiului mental pe care fl ducem, fnsa nu se incheie atat de repede pe cat m-as astepta. inca finandu-ma strans —39—Lexy 8. Newnan de braf, ne confruntam din priviri ca cei mai mari si mai aprigi dusmani din lume. $i, in ciuda gerului de afar’, simt cum pielea mi se incalzeste. Tensiunea dintre noi ajunge sa fie aproape Palpabila si nu stiu daca e vorba despre tensiune sexual§ sau urd dusa la extrem. Cert e c&, foarte curand, aflu ci avem doar doua optiuni prin care 0 putem termina: ori ne omoram reciproc aici, pe marginea drumului, in timp ce incepe usor s& ninga, ori... Ne repezim am4ndoi, unul spre celélalt. Diferenta de in&lfime dintre noi ma obliga si ma ridic pe varfurile cizmelor, inainte ca mAinile lui s& ma insface din spatele coapselor si sd ma ridice, frecandu-m de caroseria rece, Apoi ne sarutadm. Ba nu, ne devordm. Cred ci mai potrivit ar fi cuvantul Asta pentru ceea ce se petrece, finand cont c& nu mai am nici cel mai vag control asupra mea. Alcoolul pe care inca il am in sistem, combinat cu o doza sanatoasa de adrenalin&, una de hormoni incinsi si un tupeu colosal, ma fac si ma infig in gura lui cu totul, inconjurandu-i puternic gatul si miscandu-m in bratele sale cu neast4mpar. Cam atat a fost si cu rezistenta mea. Ma apasa pe portiera din spate a SUV-ului, ras- punzandu-mi cu aceeasi intensitate. Ambele maini imi strang carnea infierbantata, iar buzele-i coboara pe gat, 2gariindu-mi maxilarul cu barba de o zi. intregul trup mi-e scuturat de fiori. Fierbinfi si puternici ca niste lovituri de bici. Te iubesc... Davis isi trage capul in spate ca si ma priveasca si, pentru o secunda agonizantd, am impresia ca mi-a auzit —40—andurile zgomotoase. Ochii negri stralucesc, fixati pe ; ra mea, si pot jura cé aud cum se lupta cu el insusi. fi simt ezitarea. — Nu sunt atat de beata, sovai, respiratia mea gre- oaie furand din puterea glasului. Prin ceata ce imi acopera mintea, cu greu realizez ci nu mai sunt afara, iar aerul nu mai e asa rece. Habar nu am cum sunt indesata pe portierd si intinsa pe bancheta din spate, dar sunt a naibii de constienta de mana ce se plimba nestingherita pe picior, strecurandu-se fn cele din urmA sub rochie, si de trupul masiv ce ma striveste. Continuand sa-mi sdrute pielea infiorata a gitului, Davis igi face loc intre coapsele pe care le despart fara ezitare. Toata rochia mi se aduna fn jurul mijlocului, parca fe- rindu-se singura din calea lui. Atdt de aproape... fi simt erectia tot mai mare, impungandu-mi in cel mai intim si mai fierbinte loc. Nu mai am rabdare. imping cu ambele maini geaca groasa de pe umerii lui lati, cdutand sa-l dezbrac. Ba chiar ma lupt cu ea si cu spatiul insuficient, ca si-mi indeplinesc cea mai noua si mai importanta misiune. Totodata, Davis imi desface pe rand fermoarul cizmelor. Mile aruncd din picioare, inainte s-si strecoare bratul sub corpul meu si sa ma traga mai adanc sub el. Gloria, ce faci? Vocea propriei constiinte mi se sparge in minte. fmi deschid brusc ochii si revin in ma- sina. Te-a trddat! Pana si el intepeneste, parca stiind exact ce imi trece prin cap. Cu gura mulata pe partea superioara a sAnului stang si cu mana indesata sub rochie, pe coaste, ramane complet nemiscat pret de mai multe clipe. Pot —4J—jura c4 aud cum incep sii se invarta rotitele creierului si sa realizeze ce era pe cale sa faca. Améandoi ne luptam din greu sa ne recdpaitam suflarea. fn acelasi timp, incerc s4-mi adun si restul de demnitate ce mi-a mai ramas. Oricat de infierbantata as fi acum sau cat de usor ag putea s-o fac, o nenorocita de aventura e prea putin sa-mi vindece inima franta. — Rahat! Se ridic& cu vitezi in capul oaselor, trec4ndu-si palma peste fata. In schimb, eu imi aranjez rochia de- ranjata si imi dreg stanjenita glasul, sprijinindu-ma de spatarul banchetei. Ma indoiesc serios ca vom rezolva ceva asa $i probabil ca e de aceeasi parere cu mine, caci pare sa renunte la gandul de a mi-o trage aici. — Cred ca ar trebui sa mergem, domnule Davis, re- plic, straduindu-ma s4 ma comport de parcA n-am facut nimic. E tarziu si trebuie sa dorm. — Da, spune scurt. Maine dimineata ai cateva expli- catii de dat. — Asa e, aprob, simtindu-ma de-a dreptul ridicol sa stau langa el pe bancheta din spate, cand la volan nue nimeni. Asta daca o si am bunavointa de ale oferi cuiva, mai ales tie. —Ceva imi spune ca nu o sa ai incotro, cadet Montgomery! Tese din masina calm, doar ca s& ocupe scaunul soferului. imi inchei fermoarul cizmelor cat el porneste motorul si scoate masina pe carosabil, accelerand usor spre academie. — 42—Niciunul dintre noi nu mai scoate vreun cuvant pana cand SUV-ul nu intra inapoi pe terenul institutiei si se opreste in mijlocul aleii, in dreptul cabanelor fetelor. —Domnisoara Montgomery, ma astept sA te indrepti direct spre cabana ta, imi spune intr-un final, asteptand sa ma adun gi s cobor. — De fapt, domnule Davis, m-am gandit deja s& fug in Tahiti, fi marturisesc. Poate asa scap naibii de trada- tori. Posac, imi arunca.o privire in oglinda retrovizoare, frematandu-si buza de jos cu degetul. — Esti cam paranoica, mi-o tranteste. Acum ai ince- put sa vezi tradatori peste tot? — $tiu ca Edward e cel care ti-a spus unde suntem, il informez arogant, ridicandu-mi b&rbia din piept. L-ai dresat foarte bine, domnule Davis. — Multumesc. Urmatoarea o si fii tu. Minunat! — Eo amenintare? — 0 promisiune. Forfez un chicot, desi nu_m& simt prea amuzata. Intuitia imi spune ca toata treaba asta o si ma doar4, iar mie chiar nu-mi place durerea. les din SUV fara s4 mai spun ceva, apoi pornesc agale pe alee, indreptandu-ma spre cabana mea sialui Maddy si ascultand cu atentie. Evit si ma intorc si sa privesc, dar stiu cd masina e inca acolo si ci Davis se uitd dupa mine, cel mai probabil s& se asigure ci nu ma abat de la traseu. — Bafta cu asta, domnule instructor! mormai in barbie. SA vedem cine pe cine o s4 dreseze primul! —43— a |CAPITOLUL 4 Abia stau pe picioare cand Davis isi face spectacu- loasa intrare, la antrenamentul de dimineata. Durerea de cap si starea de rau de care sufar, dupa asa-zisa bauta de seara trecutd, nu ma ajuta in momentul de fafa, mai ales cand se presupune cA trebuie sa dau niste explicatii. Serios vorbind, ochii vor sa mi se inchida si nu sunt nici pe departe pregatita sd tin piept unei confruntari. Se opreste in fata noastra, perfect si inuman de drept si cu mAinile prinse la spate, ca un adevarat pen- sionar. Nici bine nu apare, ca amintirile de seara trecuta navalesc in mintea mea deja buimaca. Acele.mdini au fost pe mine. M-au atins. Mi-au strans carnea. Oh, Doamne, capul meu! — Gloria, Edward si Nate, cate un pas inainte! Oh, fir-ar! Gem4nd, mA clintesc din loc si fac un pas in fata, incercand in zadar sa-mi ridic umerii cazuti. Sufar de o mahmureala ca la carte, cu toate cé n-am baut mare lu- cru. Banuiesc ca si sa ma imbat din nimic e o specialitate marca Montgomery. MA aliniez cu ceilalti doi, tragandu-i lui Edward o privire uracioasa printre gene. Nu mai eram in situatia asta dac& nu s-ar fi aliat cu Davis, impotriva noastra. — Acum, care dintre voi a fost cel care a venit cu ideea ingenioasa de a parasi campusul dupa ora stinge- rii, in mijlocul saptamanii? Are o atitudine relaxata. Ba chiar se uita la noi voios, de la unul Ja celalalt, asteptand un raspuns la intrebarea —44—Trataneny specp. - Vonumut 2 lui. Dar eu stiu. Sunt constienta ca joaca teatru si ci ne-a pregatit deja cate o pedeapsa. E Davis, pana la urma. — Cred ca stiti deja raspunsul, domnule Davis. Ce ar fi s4 nu ne mai chinuiti? intreb, stramband indurerata din nas. — Ai dreptate, stiu raspunsul, dar tot astept ca vi- novatul sa-si ia inima in dinti si s-si marturiseasca vina. Evident! Doar n-o sa rateze el ocazia de a ma bala- cari putin. — Eu am fost, mormai, sperand ca toata discutia asta sa se incheie repede. — Oh, domnisoara Montgomery, ce onoare! ex- clama cu o falsa surprindere, marindu-si exagerat ochii si facandu-i pe ceilalfi sa chicoteasca in spatele meu. Nu stiam ca esti asa curajoasa! Maia de proasta? — Haideti, domnule Davis! pufnesc. Afi stiut cine a venit cu ideea, inca de cAnd afi aflat cd nu mai suntem in academie. — Ai dreptate, din nou, zambeste. Se pare ci te-ai trezit cu un gram mai inteligenta decat ai fost ieri. Imi dau ochii peste cap. Isi bate joc de mine! — Euam fost, dar nu ma simt vinovati deloc, rectific printre dingi, pregatita sa i-o platesc cu aceeasi moneda. M-am distrat de minune! Nu stiu daca ati aflat, dar a fost gi Cole cu noi. Nate imi trage un cot puternic pe neasteptate, dezechilibrandu-ma. Probabil a vazut si el negura ce S-a asternut instantaneu pe fata instructorului. Nu mai zambeste. Nu se mai uita distrat la noi. E alb ca zapada de sub bocancii sai si rautatea cu care ma priveste pre- vesteste o bataie sora cu moartea. —45—Lex) 8. Newman Sa fie gelozie, oare? — N-o sa mai fie, pentru c& niciunul dintre voi nu 9 sa mai paraseasca academia pan la absolvire! Vocea i se ridica spre final, ajungand s& zbiere si simt cum ma trezesc subit. Pun pariu c& tot terenul la auzit, nu doar cei aflati inaintea lui. Pana si mie imi tremura genunchii in fata tonului sdu puternic, cu toate ca nu mi-e team de el. Sau nu mi-a fost pana acum, mai bine spus. — Nu puteti face asta, mardi iritata. Nu ne puteti sechestra in academie! — Sa va sechestrez, nu, raspunde pe acelasi ton periculos, ce ma informeaza cd e la capatul rabdarilor. Dar va pot impiedica. Pana si in weekend-urile deschise, aveti nevoie de aprobarea mea ca sa parasiti incinta si, cu atitudinea asta, domnisoara Montgomery, nu o si primesti nimic, in afara de cAteva palme ca sa te inveti minte cum ar trebui s4-mi vorbesti! Nici nu-mi dau seama c4nd se infiinteazd langa mine, daramite cand fata lui ajunge la acelasi nivel cua mea. Ochii negri ca noaptea ma privesc pana in suflet si simt cum intensitatea migrenei creste. | Brusc, ma fmbat la loc. — Dar n-o sa fac asta, adauga apasat. in loc sa te po- cnesc, asa cum ai merita, o sa-fi dau timp sd te gandesti j lace iti doresti cu adevarat, daci mai vrei sa-ti continui | studiile aici sau ar trebui s& te trimit acasa. | —Cum adica? fntreb cu voce mic&, uitandu-ma | chiords la chipul lui frumos. — Esti suspendata trei zile, incepand din momentul asta, ma informeaza serios, privindu-ma fn ochi cu o —46— |eintensitate tulburatoare. Nu ai voie la antrenamente si Ja cursuri. Doar fn cantina gi in sala de studiu. : Sunt uluita. Deschid gi inchid gura de nenumirate ori, chinuindu-m si rostesc ceva. Tin minte foarte bine ce i-am spus seara trecuta, cum mi-am exprimat clar 7 dorinta de a ma fntoarce in Florida, dar acum ci ma suspenda direct, fara si mi se dea in prealabil un aver- tisment, ma ia complet prin surprindere. Nu vreau sa plec acasa! Asta e casa mea, cel putin pentru patru ani. : Dar pe langa uluirea pe care o simt fata de hotararea lui Davis, in sinea mea incolteste si o simAnta de furie, care creste vazand cu ochii. Cu maxilarul inclestat, fmi intorc incet capul spre Edward si fi spun iritata: — E doar vina ta! Colegul meu face o grimasa, evitand s& se uite la mine. — Singurul vinovat pentru. toate astea esti tu, Montgomery! mi-o tranteste Davis taios. — Poate, dar sa stiti cd nu l-a obligat nimeni sa vind cu noi, contraatac printre dinti. In plus, dacd nu era el, nu afi fi stiut nici la ora actuala cd am plecat. — Evident ca nu. Ai distrus br&tara cu GPS care, apropo, e proprietatea academiei si trebuie s-o platesc. Ei bine, nu m-am gandit la asta, cand am pus-o pe Maddy s-o smulga de la incheietura mea. Principalul meu scop de atunci a fost s-o dau jos, fara si’ mai iau in calcul si consecintele. insa asta nu ma face s& uit de tridarea dureroasa a lui Edward, care a schimbat taberele. Ar fi trebuit si ma astept la una ca asta, tinand cont cd misiunea lui ~47—Lex 8. Newman este sa-si pupe instructorul in dos, in speranta ca 0 sa-] transforme fn cadet maior. — inteleg de ce ii fineti partea, domnule Davis, re- plic, uitand complet unde sunt si cine mai e cu noi. Pana la urma, amAndoi suntefi facuti din acelasi aluat. Niste tradatori, care injunghie oameni pe la spate. — Lucrurile o luau razna, Gloria, intervine Edward, vorbindu-mi pentru prima data in dimineata asta. Tu erai beata, iar Cole nu-si mai lua labele jegoase de pe tine! Atat eu, cat si Davis, ne intoarcem in sincron capetele spre el. Mi se pare mie sau gasesc o.urma de frustrare in vocea lui? O urma de... gelozie? As crede c& devin pa- ranoica, dar incruntatura urata de pe fata instructorului imi da de inteles ca si el a devenit suspicios. — Asa, si? intreb bulversata. ; — Nuera corect, spune categoric. A profitat de sta- rea ta. Esti colega mea si trebuie sd ne protejam reciproc. Nate chicoteste de pe partea cealalté a mea, mus- candu-si nervos buzele. Nu-mi dau seama daca rade de mine sau de prietenul lui. — E ceva amuzant? il intreaba Davis, curios. Sau te amuza faptul ca colega ta putea fi abuzata, in timp ce nu era constienta de ea insasi? — Edward exagereaza, domnule, raspunde Nate, senin. Gloria a fost in siguranta tot timpul. Cole nu a facut nicio miscare gresitd, care si ne dea de inteles c4 ar fi in pericol. Aici este vorba despre cu totul altceva. Si... deja m-au pierdut. — Ce ar mai fi, in afara de asta? vrea instructorul sa stie, —48—re- ana iste TRajameny spec”. ~ Vorurmu 2 —E indragostit de ea, replica acesta, in continuare amuzat. Sfinte! Fix ce-mi lipsea! Toata atentia lui Davis se indreapti acum spre Edward, iar eu ma crispez cand 1] observ studiindu-l din cap pana in picioare, ca pe o posibila concurenta. In schimb, colegul meu nu se grabeste deloc sa nege, ceea ce confirma spusele lui Nate. Edward e indragostit. De mine. Si habar nu are ci asta nu o sa-i foloseasca la nimic. — Oare de ce nu sunt surprins? intrebarea lui Davis vine ca o palma peste fata. Instructorul isi indreapta spatele, privindu-l pe Edward parca cu intelegere, ca si cand se astepta la una ca asta din partea lui. Numai eu nu inteleg nimic. — Poftim? Ochii lui negri se apleacd asupra mea, reci. —Domnisoara Montgomery, esti o fat intre pai- sprezece baieti. Era doar o chestiune de timp pana cand avea sd se intémple asta, pentru cA toti sunteti la varsta la care hormonii fac legea. Asadar, nu sunt deloc gocat ca baietii mei sunt distrasi de la indatoririle lor si ar trebui sa ma conformez cu ideea ci vor fi in continuare, atata timp cat esti printre noi. — Sugerati cumva cd fac asta dinadins? Acesta zambeste cu un col al gurii. — Pot sa stiu si eu de ce esti inca aici? Clipesc derutata. Nu inteleg pe deplin intrebarea pe care mi-o pune. Schimba subiectul atat de brusc, incat mé prinde cu garda jos. — Ai fost suspendata, imi aminteste. Prin urmare, nu mai esti obligata sa casti gura de pomand aici. —49—| Leg 8. Newnan | Sa casc gura?! Nemernicul! | | — Domnule Davis, asta e grupa mea, asa ca am tot | dreptul sa casc gura aici! isi mareste dintr-odata ochii, surprins cel mai pro- \ babil de tonul meu ridicat. — Tipi cumva la mine, domnisoara Montgomery? Pana si Edward se holbeaza la mine socat, deci cu siguranta urlu la instructor. Pana acum nici nu mi-am dat seama cat de aproape de clacare eram, insa in mo- mentul Asta se pare cd am ajuns prea departe ca sA ma mai pot opri. Sunt furioasa pe el. Pe faptul ca a profitat de ocazie si m-a suspendat. Pe faptul ci profiti de puterea pe care o are ca sa ma domine. — Se pare ca tip! Ce o sa faceti in privinta asta? Pentru ca, domnule Davis, trebuie sa va amintesc ca sunt deja pedepsita! Vocea mi se ridica cu cateva octave, fnainte sa piara de tot, si ma clatin pe picioare, cuprinsa de o ameteala crunta. Edward ma prinde de brat mai mult din instinct cand aproape ma prabusesc in z4pada, in timp ce Davis | ma prinde de celalalt, cu o expresie ingrijorata. | — Gloria? Te simti bine? \ Clipesc de mai multe ori, alungand cu greu ceata de pe ochi, apoi ma smulg din stransorile amandurora, | facand un pas in spate. fi — Sunt bine! Incd ametit’, decid si pun cap&t razboiului, cel putin acum, si parasesc terenul fara s4 mai spun ceva. Ma invart prin cabina de dus fara oprire, trecan- du-mi ambele mAini prin pdrul ud. Durerea de cap —50—re Taatameny sperm. - Vonumu 2 continua sa-mi dea de furca si dupa o ord, dar nu asta e principalul motiv pentru care nu am stare. Am fost suspendata! Nici acum nu-mi vine sa cred. in timp ce Maddy a plecat deja la cursuri, eu ma intreb ce naiba s-a intamplat cu viata mea. Unde mi-a disparut dorinfa de a absolvi aici? Sau, mai bine spus, unde mi-a disparut dorinfa de a face orice altceva? Uneori am senzatia cd am inceput, de ceva timp, sa oiau la vale. Parca tot ce mi-am propus, inainte sa vin tn Montana, s-a dus pe apa sAmbetei si, in loc sd alerg dup un viitor stralucit, am ajuris s& alerg dupa ceva ce nu o sd am niciodata. Davis. Chiar si cand imi strang pleoapele, in incercarea de a mi-! alunga din minte, chipul lui apare in fata ochilor mei. As da orice sA dispara. SA se evapore. SA nu-l fi cunoscut niciodata. Gaura neagra pe care o simt sapand nestingherita tn piept ar fi fost cu siguranta mai usoara, daca 1-as fi ales pe Cole. Cole. Inima nu-mi bate nebuneste cand ma gandesc la el, cand ma fortez si mi-] aduc fn fata ochilor, in locul lui Davis. Chiar si cand reusesc, cand mi-1 imaginez cu parul lui brunet si ochii albastri, ma umplu de o manie ciudata. Ma zgarie pe suflet c& e aici, cu mine, in dus, asa ca e o chestiune de timp pana fl dau afara. Cui pe cui se scoate, Gloria, imi spun mie insami, indepartand excesul de apa de pe fata. Sau nu. Dumnezeule! Gemand, mA sprijin de perete, gata si ma scurg pe podea. Sunt intr-un ditamai rahatul si asta pentru ca, fn adancul meu, ma ingrijoreaz’ mai mult viata mea —5J—amoroasa, decat situatia scolara. Devin mai preocupata sa alung senzatia de gol din interiorul meu, decat de orice altceva. Oare ce ar crede Austin despre asta? Ce ar spune daca ar sti cd sunt indragostita pana peste urechi de cel care ]-a bagat acolo unde se afla? Ce impresie si-ar face daca ar sti ca, indiferent cat de tare ma straduiesc, nu-] urasc cu adevarat, in pofida faptului cd m-a ranit? Icnesc cand ma simt smulsa din loc $i scoasa cu forta din cabina. Uda si socata, imi las capul pe spate ca sa-l privesc pe Davis in ochi, prinzandu-ma, totodata, de marginea chiuvetei ca sa nu cad din picioare, desi mana lui imi strange cu forta bratul. — Ce... Ce faci?! zbier, din ce in ce mai uluita de faptul ca tocmai a dat buzna peste mine. Iesi afara! Disperata, caut cu privirea dupa ceva cu care si ma acopér, cu toate ca e prea tarziu. Ochii lui au vazut deja totul, toata goliciunea mea de pe care se prelinge apa si cu care ma lafai in fata lui, asa ca nici nu ma mai stra- duiesc. Oricum, niciodata n-am fost o persoana pudica, finand cont ca m-am nascut la plaja si obisnuiam sa port costume de baie mai des decat orice altceva. —Nu plec nicaieri, pana nu-mi spui care e treaba cu Cole! Cole? Vrea sé vorbim despre Cole cand eu sunt proaspat iesita din dus, goala pusca si habar nu am pe ce planeta traiesc? Asta trebuie sa fie o gluma, altfel nu-mi inchipui ce am facut asa rau, incat sa merit una ca asta. Parca cineva si-ar bate joc de mine. —Nu stiu ce {ti inchipui sa faci, Davis, dar nu e momentul si nici locul potrivit si vorbim despre ceva! —52—ata : qa j-o retez mAnioas&, vorbind printre dinti. Ta-ti naibii ‘miainile de pe mine si pleaca, altfel... F — Care-i treaba cu Cole, Gloria? ma intreaba insis- une cel ace tu-l joata stapani. Nu ma face s4-mi pierd rabdarea! insd, daca este si judec dupa stransoarea lui tot mai de —Nu stiu despre ce naiba vorbesti! bolborosesc, na plina de nervi. Fii mai explicit, daci tot ai dat buzna este mine ca un maniac! — Cole le spune tuturor ca esti iubita lui acum! se asteste. Ba chiar nu s-a sfiit deloc so urle in gura mare, jn cantina, ca si cand si-a'fi dorit ca eu si aud! Clipesc m&runt, avand cumva impresia ca fac parte dintr-o glum proasta. Nu stiu daca imi vine si rad pen- ca ma amuzi toata situatia asta, in care el imi face o mica criza de gelozie in timp ce sunt goal si uda, sau ntru cd sunt socata. Cert e ci zambetul pe care incerc zadar sa mi-l reprim si pe care fl simt intinzandu-mi-se pe buze il face pe Davis si ma priveasc& chiords, din ce fn ce mai rosu. - —Asa, si? chicotesc. Ochii lui se fac cat farfuriile de mari. — Cum adica? — Nu infeleg care e problema. De fapt, ce nu inteleg cu adevarat este motivul pentru care esti aici, ceran- du-mi explicafii. Din cAte tin minte, nu sunt obligata ‘Sa-fi spun nimic. Viata mea personala ma priveste doar mine. —5s3—