O scrisoare pierduta – Ion Luca Caragiale

Actul 1 din O scrisoare pierdută – rezumat pe scurt

În primul act, Caragiale îl înfățișează pe Ștefan Tipătescu, prefectul județului, zis și “Conu’ Fănică”, într-o
scenă împreună cu Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, având o conversație interesantă și aprinsă despre
alegeri.Domnul Tipătescu este foarte agitat, plimbându-se cu ziarul în mână și comentând anumite fraze
care fac referire chiar la dânsul. Polițistul Pristanda, îi aduce la cunoștință domnului prefect o discuție pe
care o auzise pe furiș între Nae Cațavencu (avocat și proprietarul ziarului ”Răcnetul Carpaților”) și
dăscălimea orașului, despre un document pe care Nae Cațavencu îl deținea și care avea să îl ajute la
dobândirea funcției de deputat, pentru care Cațavencu candida la alegeri. Aflând acestea, Tipătescu îi
spune lui Pristanda să afle cu orice preț despre ce document este vorba.

Tot în acest act, apare în scenă și Zaharia Trahanache, intitulat prezidentul tuturor comitetelor și
comiților, care merge la Tipătescu să îl informeze despre vizita sa la sediul ziarului Răcnetul Carpaților,
unde fusese chemat de către Nae Cațavencu pentru propunerea unui târg. Este cunoscut faptul că
Tipătescu și Trahanache conduc orașul prin urmărirea propriilor interese.Trahanache îi povestește lui
Tipătescu că a fost informat de către Nae Cațavencu, adversarul lor politic, despre faptul că acesta a
găsit un document important pe care vrea să i-l arate. Documentul reprezenta o scrisoare de amor pe
care Tipătescu o trimisese către soția lui Trahanache, Zoe, care totodată era și amanta lui Tipătescu. Nae
Cațavencu intrase în posesia acestei scrisori de la Cetățeanul turmentat, care o găsise din
întâmplare.Deși Trahanache recunoaște scrisul lui Tipătescu din scrisoare, totuși consideră că aceasta
este o acțiune de șantaj politic și nu crede întâmplarea.

Actul al doilea din O scrisoare pierdută – rezumat pe scurt

Actul al doilea îi regăsește în scenă pe Brânzovenescu și Farfuridi, cei doi actori politici din tabăra lui
Trahanache și Tipătescu, care observă toată agitația provocată de scrisoarea de amor pierdută și vin să
ceară explicații. Aceștia, văzând întâlnirile clandestine dintre Trahanache și Cațavencu (adversarul lor
politic), se tem să nu fie trădați de către prefect și Trahanache.Pentru că nu primesc un răspuns clar,
Brânzovenescu și Farfuridi decid să trimită o scrisoare anonimă către comitetul Central de la București
prin care să informeze că se pregătește un complot în partid, împotriva lor.Tot în acest act este surprinsă
discuția dintre Zoe și Tipătescu, aceasta venind de grabă la prefect să-i spună despre pierderea scrisorii.
Aceștia discută despre Cațavencu, încercând să găsească o soluție pentru a-l împiedica pe acesta să
publice scrisoarea, totuși Prefectul nedorind să-l susțină pe Cațavencu la alegeri. Pentru a nu se face de
rușine din pricina scrisorii de dragoste pe care Tipătescu i-a scris-o, Zoe îi promite lui Nae Cațavencu
susținere în cadrul alegerilor electorale, astfel încât Nae Cațavencu să nu publice scrisoarea în ziar.

Neavând altă variantă, într-un final Tipătescu hotărăște și el că îl va susține pe Cațavencu la alegeri în
schimbul scrisorii. După aceste discuții tensionate, apare din nou în scenă Zaharia Trahanache care
aflase că Nae Cațavencu delapidase statul printr-o societate pe care o deținea, dar negăsind pe nimeni în
salon, îi lasă un bilet lui Tipătescu și pleacă.
Actul al treilea din O scrisoare pierdută – rezumat pe scurt

Actul al treilea prezintă ziua alegerilor, unde Farfuridi încearcă să țină un discurs, dar adversarii politici
fac gălăgie în sală și nu îl lasă să vorbească. La rândul său, Nae Cațavencu ține și el un discurs, în care se
folosește de calitățile sale de orator pentru impresia scenică. Toată acțiunea din acest act naște o
atmosferă scandaloasă, timp în care Cațavencu își pierde pălăria de pe cap, loc în care se afla și
scrisoarea de șantaj. În cele din urmă, scrisoarea este găsită din nou de către cetățeanul turmentat, care
de această se duce cu scrisoarea la Zoe.Actul 4 din O scrisoare pierdută – rezumat pe scurt

Pe proverbul românesc ”când doi se ceartă al treilea câștigă”, apare în scenă un alt candidat pentru
postul de deputat, mai exact Agamemnon Dandanache, un politician incult și lipsit de scrupule impus de
către centrul de la București, care mărturisește că a ajuns în această poziție de candidat tot în urma unui
șantaj politic de care se folosise pentru a fi sigur că va fi ales (tot cu o scrisoare compromițătoare pe care
la rândul său a găsit-o).Acest ultim act soluționează conflictului inițial, scrisoarea ajungând înapoi la Zoe
Trahanache, fiind înmânată acesteia de către cetățeanul turmentat. În același timp, Nae Cațavencu vine
la Zoe cerându-și iertare pentru faptul că a încercat să o șantajeze, aceasta acordându-i iertare.Nae
Cațavencu este cel care s-a oferit să conducă ceremonia de numire al noului deputat, Agamiță
Dandanache, timp în care toți cei prezenți în sală, indiferent de partidul din care făceau parte, se împacă.

Personaje și statutul lor social în opera ”O scrisoare pierdută”

➜ Nae Cațavencu avocat, director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpaților, prezident-fundator al

Societății enciclopedice-cooperative „Aurora economică română”. Potrivit clasificării lui Pompiliu
Constantinescu, Nae Cațavencu reprezintă tipul politic și al demagogului.

➜ Zaharia Trahanache este unul din personajele principale ale comediei „O scrisoare pierdută” a lui Ion
Luca Caragiale, soțul lui Zoe Trahanache. Acesta este prezidentul Comitetului permanent, Comitetului
electoral, Comitetului școlar, Comiiului agricol și al altor comitete și comiii.

➜ Ștefan Tipătescu este prefectul orașului, amantul Zoei, făcând parte din triunghiul conjugal Tipătescu
– Zoe – Trahanache.

➜ Zoe Trahanache este soția lui Zaharia Trahanache, unicul personaj feminin al comediei lui Ion Luca
Caragiale „O scrisoare pierdută”.

➜ Tache Farfuridi este avocat, membru al altor comitete și comiții. Acesta este candidatul susținut de
către Tipătescu și Trahanache.

➜ Iordache Brânzovenescu este avocat, membru al acestor comitete și comiții.

➜ Ghiță Pristanda este personajul comediei ”O scrisoare pierdută” care deține rolul polițistului, mai
exact omul lui Tipătescu care îi îndeplinește toate ordinele.

➜ Cetățeanul turmentat este un om obișnuit de pe stradă, care apare în piesă în momentele cheie
(găsește scrisoare în ambele situații)
➜ Agamemnon Dandanache (prezentat ca și Agamiță Dandanache) este personajul operei caracterizat
ca un politician lipsit de scrupule, fiind „mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu”.

Pasul 1.

Începem prin a face o scrută introducere prin care să prezentăm contextul comediei ca și operă, când
a apărut și unde, ce prezintă pe scurt!

Comedia ”O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale apărută în 1884 este a treia dintre cele patru piese de
autor, o capodoperă a genului dramatic. Comedia a fost publicată un an mai târziu în revista „Convorbiri
literare”, XVIII, nr. 11 și reprezintă o comedie de moravuri, în care sunt satirizate aspecte ale societății
contemporane autorului, cu precădere întâmplări din cadrul luptei electorale din anul 1883.

Pasul 2.

Rezolvăm punctul 1 din cerință

evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea piesei într-o tipologie, într-un curent
cultural/ literar, într-o orientare tematică

Comedia este o specie a genului dramatic, care stârnește râsul prin surprinderea unor moravuri, a unor
tipuri umane sau a unor situații neașteptate cu final fericit. Personajele comediei aparțin unor tipologii
clasice, sursa principală a comicului fiind contrastul dintre aparență și esență. Comedia cuprinde diferite
forme de comic, cum ar fi umorul, ironia, comicul de situație, comicul de moravuri, de caracter, precum
și de limbaj sau de nume.

Apartenența comediei la textul dramatic este justificată prin diverse caracteristici specifice, cum ar fi
structura textului în acte și scene, reprezentarea scenică, folosirea dialogului și a monologului ca forme
de expunere, precum și didascaliile sau intervențiile autorului în piesă.

Comedia ”O scrisoare pierdută” aparține realismului clasic, având în prim plan societatea și satirizarea
unor aspecte sociale. Mai mult, în comedia lui I.L.Caragiale regăsim spiritul de observație acut,
veridicitatea obțiunută prin tehnica acumulării detaliilor sau folosirea unui limbaj specific pentru
individualizarea personajelor, cum ar fi ”prostul fudul”, ”canalia”, ”cocheta”.

Pasul 3.

Rezolvăm punctul 2 din cerință

Prezentarea a patru elemente de structură și compoziție ale textului dramatic, semnificative pentru
tema și viziunea despre lume (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, registre
stilistice, limbajul personajelor, notațiile autorului etc.)
Titlul pune în evidență intriga și contrastul comic dintre aparență și esență. Pretinsa luptă pentru putere
politică se realizează, de fapt, prin lupta de culise, având ca instrument de șantaj politic ”o scrisoare
pierdută”, reprezentând totodată pretextul dramatic al comediei. Formularea nehotărâtă ”o scrisoare”
reprezintă banalitatea întâmplării, iar pierderea succesivă a acesteia amplifică repetarea întâmplării în
contexte diferite, dar cu același efect.

Acțiunea comediei este plasată în timp și spațiu ”în capitala unui județ de munte, în zilele noastre”,
totuși vag exprimate pentru a avea efect de generalizare a evenimentelor de acest fel, care s-ar putea
petrece oriunde în țară.

Intriga piesei pornește de la o întâmplare banală, mai exact pierderea unei scrisori intime,
compromițătoare pentru reprezentanții locali ai partidului aflat la putere și găsirea ei de către adversarul
politic, care o folosește ca instrument de șantaj.

Conflictul dramatic principal constă în lupta pentru putere dată între două grupuri politice opuse: Ștefan
Tipătescu, Zaharia Trahanache și soția acestuia, Zoe pe de-o parte, iar de cealaltă parte o grupare
independentă reprezentată de Nae Cațavencu, un avocat ambișios și proprietar al ziarului ”Răcnetul
Carpaților”. Conflictul principal are la bază contrastul dintre aparență și esență a personajelor politice,
iar conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi – Brânzovenescu, care se tem de trădarea
prefectului.

Tensiunea dramatică este susținută de desfășurarea evenimentelor, care în final duc către rezolvarea
conflictului și oferă un final fericit piesei.

Pasul 4.

Rezolvăm punctul 3 din cerință

Ilustrarea temei textului dramatic studiat prin două scene/ citate/ secvențe comentate

Tema comediei ”O scrisoare pierdută” constă în satirizarea vieții publice (alegeri pentru cameră, șantaj,
falsificarea listelor) și de familie (triunghiul conjugal) a unor politicieni din societatea românească de la
sfârșitul secolului al XIX-lea.

Viziunea despre lume este una clasică prin critica adusă unor moravuri sociale ale vremii: imoralitate,
abuz în serviciu, incultură, demagogie, parvenitism.

În primul act, pierderea scrisorii de amor s-a produs înainte de începerea comediei, astfel că
expozițiunea (existența triunghiului conjugal și a unui conflict de interese între două grupuri politice) și
intriga se reconstituie din replicile personajelor. Scena inițială prezintă personajele Ștefan Tipătescu și
Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Cațavencu ”Răcnetul Carpaților”, și numără steagurile. Veniriea lui
Trahanache cu vestea deținerii scrisorii de amor către adversarul lor politic declanșează conflictul
dramatic principal.

Actul al doilea începe cu numărarea voturilor, cu o zi înaintea alegerilor. Astfel, se declanșează conflictul
secundar, care expune teama grupului Farfuridi-Brânzovenescu de a nu fi trădați de prefectul Tipătescu.
În acest act, apare un conflict care suprinde șantajul ca fiind forma directă de negociere între actorii
politici ai piesei. În derularea acestui act, regăsim și încercările amorezilor Tipătescu și Zoe de a smulge
scrisoarea șantajistului.

Actul al treilea prezintă ședința și discursurile electorale demagogice ale lui Cațavencu și Farfuridi din
sala primăriei. Între timp Trahanache găsește o poliță falsificată a lui Cațavencu pe care intenționează să
o folosească drept armă de șantaj. La un moment dat se anunță numele candidatului numit de la centru
în persoana lui Agamemnon Dandanache. Lucru acesta creează haos în sală, învălmășeală în care
Cațavencu pierde pălăria cu scrisoarea care este găsită de cetățeanul turmentat și predată destinatarului
Zoe.

În ultimul act se soluționează conflictului inițial, scrisoarea ajungând înapoi la Zoe Trahanache. Își face
apariția în scenă Agamemnon Dandanache, mărturisind că ajunsese aici printr-o altă scrisoare
compromițătoare, folosită ca armă de șantaj. Piesa se încheie cu festivitatea în cinstea noului candidat
ales, condusă de însuși Cațavencu.

Urmărind îndeaproape aceste 4 acte, observăm că personajele reflectă realitatea timpului în care se
petrece acțiunea, conferindu-i operei apartenența la realism. Caragiale, fiind considerat cel mare creator
de tipuri din literatura română expune în această comedie diverse topologii pe care le caracterizează
specific, spre exemplu: tipul încoronatului sau a înșelatului, tipul donjuanului, tipul cochetei, a
demagogului sau a politicianului. Personajele sunt individualizate, în principiu prin limbajul pe care îl
folosesc: forme greșite de exprimare, ticuri verbale care denotă incultura, inclusiv prostia exprimată în
propriile cuvinte.

Pasul 5.

Rezolvăm punctul 4 din cerință

susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau temă se reflectă în textul studiat

În opinia mea, ”O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale este o comedie în adevăratul sens al cuvântului,
deoarece sursele comicului sunt diverse și expun intențiile autorului de a satiriza defectele unei societăți
plină de moravuri, chiar în campania electorală.

Comicul de moravuri vizează viața de familie (triunghiul conjugal) și viața politică (corupția, șantajul), iar
comicul de intenție este prezentat prin atitudinea scriitorului față de personaje și folosesirea auto-
caracterizarii acestora prin limbaj, ceea ce întărește contrastul comic și mai mult.

Comicul de caracter cuprinde tipologiile clasice din societate și expune defectele reale ale acestora, de
cele mai multe ori aceste defecte fiind sancționate prin râs de către scriitor (prostia lui Farfuridi,
senilitatea lui Dandanache etc).

Comicul de nume expune originea personajelor, chiar mai mult, individualizează personajele comediei.
Spre exemplu, Trahanache provide de la ”trahana”, adică o cocă moale, ceea ce denotă caracterul ușor
de modelat al acestuia, La fel, Dandanache, care vine de la ”dandana”, care înseamnă boacănă, gafă și
reflectă acest lucru în acțiunile stângace ale acestuia.

Totodată, comicul de situație susține tensiunea dramatică prin întâmplări neprevăzute, cum ar fi
pierderea succesivă a scrisorii, crearea confuziei sau a coincidenței.
Pasul 6.

Creăm o concluzie scurtă asupra a tot ceea ce am expus în eseu/ ce putem reține din acest comentariu

În concluzie, folosirea tuturor mijloacelor expuse mai sus, piesa provoacă râsul și atrage atenția
cititorilor sau spectatorilor prin expunerea realității, într-un mod critic și satirizat. Personajele create de
scriitor oferă piesei o notă atât de evidentă prin care observăm că de multe ori ”scopul scuză
mijloacele”.

Caracterizare de personaj

Pasul 1.

Începem prin a face o scrută introducere prin care să prezentăm contextul comediei ca și operă, când
a apărut și unde, respectiv o introducere despre construcția personajelor lui Caragiale.

Reprezentată pentru prima dată pe scenă în 1884, opera literară ”O scrisoare pierdută” de Ion Luca
Caragiale este o comedie de moravuri, în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane
autorului, fiind inspirate din lupta electorală din anul 1883.

Tema comediei înfățișează aspecte din viața politică (lupta pentru putere în contextul alegerii pentru
Cameră, șantajul, falsificarea listelor electorale) și de familie (triunghiul conjugal) a unor reprezentanți
corupți ai politicianismului românesc.

Un asemenea politician lipsit de scrupule este Zaharia Trahanache, unul dintre personajele comediei ”O
scrisoare pierdută”, fiind realizat prin modalitățile de caracterizare specifice personajului dramatic. El
este întruchipat de către Caragiale ca fiind naiv, ridicol, ticăit sau drept tipul abil, care sub masca
naivității, acceptă faptul că soția sa îl înșală, doar pentru a-și păstra puterea în județ.

✅ Pasul 2.

Rezolvăm punctul 1 din cerință

ilustrarea a patru elemente de structură și compoziție ale textului dramatic, semnificative pentru
construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, registre
stilistice, limbajul personajelor, notațiile autorului etc.)

Titlul pune în evidență intriga și contrastul comic dintre aparență și esență. Victoria politică se obține, de
fapt, prin lupta de culise, având ca instrument al șantajului politic ”o scrisoare pierdută”, adică pretextul
dramatic al comediei.
Acțiunea comediei este plasată ”în capitala unui județ de munte, în zilele noastre”. Reperul spațial vag
are efect de generalizare, iar timpul precizat este sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada campaniei
electorale, în interval de trei zile, ca în teatrul clasic.

Subiectul, desfășurat pe parcursul celor patru acte, respectă momentele specifice evoluției sale și este
determinat de intrigă: pierderea scrisorii de dragoste de la prefect de către doamna Zoe Trahanache și
găsirea ei de către adversarul politic, care o folosește ca armă de șantaj.

Acest fapt ridicol stârnește o agitațienejustificată. Desfășurarea acțiunii prezintă modul în care
”îndrăgostiții” și soțul înșelat răspund șantajului, precum și reacțiile celorlalte personaje în situația de
criză creată.

Punctul culminant, adunarea generală în care este declarat candidat Agamemnon Dandanache, este
urmat de un deznodământ fericit, în care scrisoarea revine la Zoe și conflictele se sting într-o împăcare
generală și neașteptată. Acțiunea și conflictul sunt folosite de dramaturg pentru a înfățișa precaritatea
morală a vieții politice și familiale din vremea lui.

Conflictul dramatic principal constă în înfruntarea pentru putere politică a două forțe opuse:
reprezentanții partidului aflat la putere (prefectul Ștefan Tipătescu, Zaharia Trahanache – președintele
grupării locale a partidului – și Zoe, soția acestuia) și gruparea independentă constituită în jurul lui Nae
Cațavencu, ambițios avocat și proprietar al ziarului ”Răcnetul Carpaților”.

Conflictul are la baza contrastul comic dintre ceea ce sunt și ceea ce vor să pară personajele, dintre
aparență și esență. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi – Brânzovenescu, care se
teme de trădarea prefectului.

Limbajul personajelor, notațiile autorului: Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din
literatura română. Personajele de comedie sunt de regulă plate, ele aparțin tipologiei clasice, au o
dominanță de caracter.

În opera ”O scrisoare pierdută”, personajele se apropie de realism, fiind individualizate prin limbaj și prin
elemente de statut social și psihologic. Limbajul personajelor este principala modalitate de
individualizare a ”caracterelor” clasice și procedeu de caracterizate indirectă.

Notațiile autorului caracterizează personajele atât indirect, prin gesturi și mimică, cât și direct, întrucât
în lista cu persoanele de la începutul piesei, alături de numele sugestive pentru tipologia comică, apare
și statutul lor social.

✅ Pasul 3.

Rezolvăm punctul 2 din cerință

prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/
conflictele din textul dramatic studiat

Zaharia Trahanache este tipul încoronatului simpatic pentru că refuză să creadă din ”enteres” sau din
diplomație în autenticitatea scrisorii de amor și în adulterul soției sale.
Conform criticului Pompiliu Constantinescu, el reprezintă și ”tipul politic”, abil și avid de putere, fiind
”prezidentul” mai multor ”comitete și comiții” din județ și, de aceea, unul dintre ”stâlpii” locali ai
partidului aflat la putere.

✅ Pasul 4.Rezolvăm punctul 3 din cerință

relevarea unei trăsături a personajului ales, ilustrate prin două scene/ citate/ secvențe comentate

Principala caracteristică a lui Trahanache este ticăiala, fapt sugerat de prenumele Zaharia, care denotă
”zahariseala”. Ca exemplu, putem aminti expresia sa ”Aveți puțintică răbdare”, rostită în rarele
momente de enervare proprie sau când alții își pierd cumpătul.

”Vulnerabilul”, cum îi spun alte personaje, este calm, imperturbabil, de o viclenie rudimentară, dar
eficientă. Știe să disimuleze și să manevreze intrigi politice. Când este șantajat, își păstrează calmul și
răspunde cu un contrașantaj, descoperind polița falsificată de Cațavencu.

Recunoaște existența corupției la nivelul societății ”o soțietate fără moral și fără prințip va să zică că nu
le are”, dar practică frauda, falsificând listele de alegeri. Nu acceptă imoralitatea în familie, susținând
senin că scrisoarea de amor este o plastografie. Credulitatea exagerată poate fi pusă pe seama unei
convingeri ferme sau poate fi considerată un act de ”diplomație”, prin care vrea să păstreze onoarea
familiei și bunele relații cu prefectul.

Cu abilitate și fermitate îl combate pe Farfuridi și Brânzovenescu, care îl suspectau pe prefect de trădare:

”E un om cu care nu trăiesc de ieri, de alaltăieri… De Opt ani trăim împreună ca frații, și niciun minut n-
am găsit la omul acesta măcar atâtica rău”. Este admirat și respectat atât de Brânzovenescu, cât și de
adversarul său politic, Cațavencu care îl numește ”vulnerabilul”.

Unele indicații scenice au rol în caracterizarea directă, precizând atitudinile luii Trahanache la ședința din
sala mare a primăriei: ”serios”, ”binevoitor”, ”placid”, ”râzând”, ”clopoțind”, mijloacele de caracterizare
specifice personajului fiind limbajul, notațiile autorului, situațiile comice, numele.

Caracterizarea prin nume este și o sursă a comicului. Numele Trahanache este derivat din cuvântul
”trahana”, o cocă moale, ușor de modelat, deciziile personajului fiind ”modelate” de ”enteres”, de Zoe
sau de către cei de la centru.

✅ Pasul 5.

Rezolvăm punctul 4 din cerință

susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului dramatic studiat în
construcția personajului ales.
Pentru portretizarea personajului, se apelează la diverse tipuri de comic (de caracter, de moravuri, de
situație, de limbaj, de nume, de intenție), care îngroașă caracterul personajului prin acumularea
detaliilor.

Trahanache face parte din triunghiul conjugal (comic de situație), însă naivitatea soțului înșelatvine în
contradictoriu cu viclenia în viața politică, în care, sub aparența bonomiei senile, își ascunde atitudinea
coruptă, fiind implicat în contrașantaj și în falsificarea listelor electorale (comic de moravuri).

Prin comicul de caracter sunt ironizate cele două ipostaze incompatibile ale sale: soțul înșelat este în
același timp un politician abil.

Un exemplu de comic de situație îl regăsim în actul 1, în care Trahanache vine la Tipătescu, aducându-i
vestea șantajului. Comică este convingerea lui Trahanache că scrisoarea de amor aflată în posesia lui
Cațavencu este o plastografie și teama lui ca Zoe să nu afle de acuzațiile avocatului, pentru că este
”simțitoare”.

✅ Pasul 6.

Creăm o concluzie scurtă asupra a tot ceea ce am expus în eseu/ ce putem reține din acest comentariu

Lumea eroilor lui Caragiale este alcătuită dintr-o galerie de personaje care acționează după principiul
”Scopul scuză mijloacele”. Zaharia Trahanache este viclean și abil, bărbatul politic ”tare” din județ, în
timp ce pe plan familial este ”încoronatul” simpatic. Autorul îl ironizează puternic pe Trahanache,
deoarece înfățișează un tip uman caracteristic vremii: tipul politicianului corupt, ticăit și viclean.

Relatia dintre 2 personaje

Pasul 1.

Începem prin a face o scurtă introducere prin care să prezentăm contextul comediei ca și operă, când
a apărut și unde, respectiv o introducere despre relația dintre două personaje din operă.

Reprezentată pe scenă pentru întâia oară în 1884, opera literară ”O scrisoare pierdută” de I.L Caragiale
este o comedie de moravuri, în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane autorului, fiind
inspirată din lupta electorală din anul 1883.

Tema comediei înfățișează aspecte din viața politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru
Cameră, șantajul, falsificarea listelor electorale) și de familie (triunghiul conjugal). Ștefan Tipătescu și
Zoe Trahanache ilustrează imoralitatea vieții de familie a unor politicieni din societatea românească a
vremii.

Pasul 2.

Rezolvăm punctul 1 din cerință

ilustrarea a patru elemente de structură și de compoziție ale romanului psihologic studiat,
semnificative pentru analiza relației dintre cele două personaje (de exemplu: acțiune, conflict, relații
temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbajul
personajelor etc.)

Titlul pune în evidență intriga și contrastul comic dintre aparență și esență. Victoria politică se obține, de
fapt, prin lupta de culise, având ca instrument al șantajului politic ”o scrisoare pierdută”, adică pretextul
dramatic al comediei.

Subiectul, desfășurat pe parcursul celor patru acte, respectă momentele specifice evoluției sale și este
determinat de intrigă: pierderea scrisorii de dragoste de la prefect de către doamna Zoe Trahanache și
găsirea ei de către adversarul politic, care o folosește ca armă de șantaj.

Acest fapt ridicol stârnește o agitație nejustificată. Desfășurarea acțiunii prezintă modul în care
”îndrăgostiții” și soțul înșelat răspund șantajului, precum și reacțiile celorlalte personaje în situația de
criză creată.

Punctul culminant, adunarea generală în care este declarat candidat Agamemnon Dandanache, este
urmat de un deznodământ fericit, în care scrisoarea revine la Zoe și conflictele se sting într-o împăcare
generală și neașteptată.

Conflictul dramatic principal constă în înfruntarea pentru putere politică a două forțe opuse:
reprezentanții partidului aflat la putere (prefectul Ștefan Tipătescu, Zaharia Trahanache – președintele
grupării locale a partidului – și Zoe, soția acestuia) și gruparea independentă constituită în jurul lui Nae
Cațavencu, ambițios avocat și proprietar al ziarului ”Răcnetul Carpaților”.

Conflictul are la baza contrastul comic dintre ceea ce sunt și ceea ce vor să pară personajele, dintre
aparență și esență. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi – Brânzovenescu, care se
teme de trădarea prefectului.Caragiale este considerat cel mai mare cratpr de tipuri din literatura
română. Dacă, în general, personajele de comedie acționează stereotip, simplist, fără a evolua pe
parcursul acțiunii (personaje ”plate”), ele aparținând tipologiei clasice pentru că au o dominanță de de
caracter, în ”O scrisoare pierdută” ele se apropie de realism, fiind individualizate prin limbaj și prin
elemente de statul social și psihologic.

Limbajul personajelor este principala modalitate de individualizare a ”caracterelor” clasice și procedeu

de caracterizare indirectă.

✅ Pasul 3.

Rezolvăm punctul 2 din cerință

prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din textul
studiat
Ștefan Tipătescu este prefectul județului, așa cum notează autorul în lista cu persoanele de la începutul
piesei, dar întruchipează, în același timp, tipul donjuanului/ al primului amorez.

Zoe Trahanache este tipul cochetei și al femeii voluntare. Unicul personaj feminin al comediei, apare
ultima pe lista cu persoanele de la începutul piesei. Autorul îi fixează statutul scial prin raportare la soțul
ei, Zaharia Trahanache, cel mai important om politic al județului: ”soția celui de sus”.

În ciuda faptului că femeile nu aveau drept de vot la acea eopcă, Zoe îi poate manevra pe ceilalți după
voința sa ca pe nște marionete, folosindu-se de poziția de primă doamnă a micului oraș de provincie. De
aceea îi promite lui Cațavencu: ”eu te aleg, eu și cu bărbatul meuș mie să-mi dai scrisoarea…”.

Tipătescu aparține tipului politic, dar, spre deosebire de ceilalți, este un om instruit, educat.
Imoralșitatea lui se manifestă în planul vieții de familie. Zoe și Tipătescu nu fac greșeli de exprimare, ca
alte personaje ale comediei.

Deși nu sunt sancționate prin comicul de limbaj ca ariviștii, amorezii sunt personaje cu carte, ironizate
pentru legătura extraconjugală prin comicul de nume: așa se explică discrepanța comică dintre prenume
(ceea ce vor să pară) și diminutivul familiar (ceea ce sunt) Zoe, zisă și Joițica, Ștefan, numit și Fănică.

Stâlpi ai puterii locale și prieteni cu interese comune, Ștefan Tipătescu și Zaharia Trahanache alcătuiesc
un triunghi conjugal împreună cu Zoe, soția adulterină, fapt care le consolidează relația politică, așa cum
soțul ”încoronat” observă cunaivitate: ”E un om cu care nu trăiesc de ieri, de alaltăieri […]. De opt ani
trăim împreună ca frații, și niciun minut n-am găsit la omul acesta măcar atâtica rău.”

✅ Pasul 4.

Rezolvăm punctul 3 din cerință

evidențierea, prin două episoade/ citate/ secvențe comentate, a modului în care evoluează relația
dintre cele două personaje

Intriga, pierderea scrisorii de amor, declanșează acțiunile contradictorii ale amorezilor, care evidențiază
raportul neașteptat dintre caracterul tare (Zoe) și caracterul slab (Fănică). Dacă prefectul Tipătescu îi
cere polițaiului Pristanda arestarea lui Cațavencu și percheziția locuinței pentru a găsi scrisoarea, Zoe,
dimpotrivă, ordonă eliberarea lui, iar apoi se folosește de mijloacele de convingere feminine pentru a-l
determina pe Tipătescu să susțină candidatura avocatului din opoziție, în schimbul scrisorii.

Principala trăsătură a prefectului este impulsivitatea, observația făcută de Trahanache în mod direct,
mai exact: ”E iute! N-are cumpăt. Aminteri, bun băiat, deștept, cu carte, dar iute, nu face un prefect.”

În fond, Tipătescu trăiește o dramă. De dragul unei femei, pe care este nevoit să o împartă cu altcineva,
sacrifică o carieră promițătoare la București.

Zoe, în schimb, în ciuda văicăierilor, a leșinurilor, dar și a faptului că e considerată o ”damă simțitoare”,
toți protejând-o în virtutea acestei aparente sensibilități, este în realitate ”femeia bărbată”, stăpână pe
sine, care știe foarte bine ce vrea și care îi manipulează pe toți după propriile dorințe. Reușește să-l
convingă pe Tipătescu să susțină candidatura lui Cațavencu, folosindu-se de ”sacrificiile” pe care le-a
făcut pentru el.

Dincolo de aparențe, în cuplul pe care Zoe îl formează cu Tipătescu, femeia este polul rațional, puternic
și care deține controlul asupra relației. Fiind onest politic, autocaracterizându-se ca fiind ”un om căruia îi
place să joace pe față”, Tipătescu refuză inițial compromisul și îi propune Zoei o soluție disperată și
romantică, arătându-se gata să renunțe la tot de dragul ei: ”Să fugim împreună…”. Zoe intervine însă
energic și refuză, nevrând să renunțe cu niciun preț la poziția de primă doamnă a orașului de provincie,
spunând ”Ești nebun? Dar Zaharia? Dar poziția ta?…”

De asemenea, replica sa la întrebarea lui Tipătescu prin care o întreabă dacă o iubește, aceasta spune
”Te iubesc, dar scapă-mă.”, ceea ce lămurește ipocrizia relației lor condiționate, iar caracterul slab al
prefectului în relația lor amoroasă se observă în partea dinspre finalul piesei, când acesta acceptă să-l
susțină pe Cațavencu de dragul Zoei.

Pasul 5.

Rezolvăm punctul 4 din cerință

susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema romanului psihologic studiat se reflectă în
evoluția relației dintre cele două personaje

În opinia mea, urarea rostită de Cetățeanul turmentat la sfârșitul comediei ”În sănătatea Joițichii, că e
damă bună”, exprimă principala calitate a personajului feminin, imortalizat de criticul G. Călinescu prin
sintagma ”domina bona”.

Crispată, încpordată pe parcursul întregii comedii, Zoe devine generoasă, fermecătoare la sfârșitul
piesei, când orice motiv de îngrijorare dispare, spunându-i lui Cațavencu: ”Eu sunt femeie bună… am să
ți-o dovedesc. Acum sunt fericită, puțin îmi pasă că ai vrut să-mi faci rău”.

Finalul comediei aduce împăcarea ridicolă a adversarilor. Odată ce intră în posesia scrisorii
compromițătoare, Zoe devine triumfătoare, se comportă ca o adevărată doamnă, își recapătă
superioritatea la care renunțase pentru scurt timp, face promisiuni liniștitoare pentru ceilalți, în timp ce
Tipătescu se retrage, ca și înainte, în umbra ei.

✅ Pasul 6.

Creăm o concluzie scurtă asupra a tot ceea ce am expus în eseu/ ce putem reține din acest comentariu

Lumea eroilor lui Caragiale acționează după principiul ”Scopul scuze mijloacele”. Cuplul Zoe – Tipătescu
trăiește fără mustrări de conștiință, preocupându-se doar de păstrarea aparențelor, a imaginii publice,
pentru că lumea orașului de provincie are o singură pasiune, adică bârfa, care devine și un inamic de
temut pentru Zoe, pe care farsa electorală o piune în pericol.
Intervențiile ei dezvăluie altă față a universului caragilian: puterea pe care o are femeia voluntară.
Cocheta acționează pentru propria salvare, conduce din umbră și toți îi recunosc poziția. Astfel,
imoralitatea casnică (triunghiul conjugal) se îmbină cu cea politică în comedia ”O scrisoare pierdută” de
I.L. Caragiale.

Demonstrati ca o opera literara studiata este comedie

I. L. Caragiale a îmbogatit literatura româna atât cu opere în proza, cât si cu creatiile sale dramatice de o
exceptionala valoare, el fiind considerat cel mai mare dramaturg român. Una dintre cele mai
reprezentative comedii ale sale este " O scrisoare pierduta", jucata pentru prima data la 13 noiembrie
1884, pe scena Teatrului National din Bucuresti.

Comedia este specia genului dramatic care provoaca râsul prin surprinderea moravurilor, a unor tipuri
de oameni sau a unor situatii neasteptate.

Fiind o comedie, "O scrisoare pierduta" întruneste atât conditiile generale ale unei creatii dramatice, cât
si pe cele caracteristice speciei pe care o ilustraza. Ca orice opera dramatica, a fost scrisa cu scopul de a
fi reprezentata pe scena si este structurata în 4 acte, fiecare cu câte 9, 14, 7 si 14 scene. Totodata, timpul
si spatiul actiunii sunt limitate, întâmplarile relatate petrecându-se în capitala unui judet de munte, în
timpul alegerii de deputati în anul 1883.Caracterul dramatic al operei este evidentiat de folosirea
dialogului si a monologului dramatic, precum si de prezenta indicatiilor scenice prin care se fixeaza
cadrul actiunii si se evidentiaza unele dintre trasaturile specifice personajelor. Descrierea si naratiunea
nu sunt prezente ca moduri de expunere decât în indicatiile scenice ale autorului sau în replicile
personajelor.

Prezenta conflictului dramatic este o alta trasatura specifica acestui gen literar. În expozitiune, autorul
pune fata în fata doua grupari politice adverse: cea de la putere, condusa de Zaharia Trahanache, si cea
din opozitie, reprezentata de Nae Catavencu. Aceasta situatie se evidentiaza în schimbul de replici din
prima si a doua scena, dintre prefectul judetului, stefan Tipatescu, si politaiul Pristanda.

Conflictul piesei porneste de la un fapt aperent marumt, însa cu urmari foarte mari, care constituie
intriga: Zoe Trahanache pierde o scrisoare de dragoste primita de la Tipatescu, scrisoare care, ajunsa în
posesia lui Catavencu, devine o arma de santaj. Acesta ameninta cu publicarea ei în ziarul "Racnetul
Carpatilor", în cazul în care nu i se sustine candidatura ca deputat.Desfasurarea actiunii prezinta o serie
de rasturnari de situatie care provoaca râsul: Zoe decide sa primeasca "târgul", dar Tipatescu pune sa fie
arestat Catavencu, pe care sotia prezidentului îl elibereaza; Trahanache descopera o polita falsificata cu
care Catavencu ridicase o suma de bani din avutul statului si crede ca si scrisoarea este un fals; are loc o
mare întrunire electorala, prilej pentru rostirea de discursuri interminabile prin care alesii poporului îsi
demonstreaza lipsa de cultura si demagogia.

Punctul culminant îl constituie momentul în care venerabilul prezident, dl. Zaharia Trahanache, anunta
numele lui Agamita Dandanache, fapt ce produce o încaierare între cele doua grupari politice adverse.
Catavencu pierde palaria în captuseala careia se afla scrisoarea. Cetateanul turmentat o regaseste si o
returneaza "andrisantului".

Conflictul se rezolva si deznodamântul ne înfatiseaza împacarea fostilor rivali politici. Catavencu este
obligat nu numai sa renunte la pretentiile sale, dar chiar sa conduca petrecerea data în cinstea alegerii
lui Agamita, candidatul trimis de la centru.Se observa prezenta celor trei tipuri de comic. "O scrisoare
pierduta" provoaca râsul atât prin situatiile neasteptate în care sunt puse personajele, dar si prin
surprinderea moravurilor si a unor tipuri de oameni. Astfel, înfatisând relatia dintre Tipatescu si Zoe sau
felul în care se desfasoara alegerile pentru Camera,I. L. Caragiale realizeaza un comic de moravuri. Sunt
vizate atât viata de familie, în care sotul în vârsta accepta si prezenta amantului, cât si coruptia
politicienilor.

Este prezent si comicul de caracter, pentru ca autorul portretizeaza diferite tipuri umane, care provoaca
râsul prin comportare si trasaturi de caracter. Pristanda stârneste râsul prin supunerea oarba cu care
duce la împlinire ordinele sefilor; Farfuridi si Brânzovenescu devin ridicoli prin teama exagerata de
tradare, iar Catavencu prin discursul demagogic si schimbarea de atitudine din final, când din pacalitor
devine pacalit. Generatoare de comic sunt si ticaiala venerabilului nenea Zaharia, dar si prostia
ramolitului de Agamita Dandanache. Însesi numele personajelor sunt alese magistral de Caragiale, având
rezonante care trimit la caracterul acestora: Catavencu simbolizeaza vorbaria de cata, Zaharia -
zahariseala, ramolirea, Agamita - decaderea (numele fiind un diminutiv al eroului antic Agamemnon).De
asemenea, putem întâlni si comicul de situatie, întrucât întâmplarile comice abunda: pierderea si gasirea
succesiva a scrisorii, situatia initiala si cea finala în care se afla Catavencu sau deznodamântul farsei
electorale care se termina cu multumirea tuturor, în sunetele muzicii.

Prin aceste tipuri de comic, I. L. Caragiale a reusit sa realizeze umorul si ironia, privind cu mai multa sau
mai putina îngaduinta personajele si faptele lor.

Realizând aceste categorii estetice - umorul si ironia - prin intermediul diverselor tipuri de comic folosite
în cadrul unei structuri dramatice, opera literara "O scrisoare pierduta" are toate caracteristicile unei
comedii.

Caracteristici ale operei:

Fiind o opera dramatica, se caracterizeaza prin impletirea elementelor epice obiective cu elementele
lirice marcate de subiectivism. Autorul isi transmite in mod indirect ideile si sentimentele prin
intermediul actiunii si al personajelor scotand in evidenta diferenta dintre aparenta si esenta.

Modul de expunere predominant este dialogul, prin intermediul caruia se evidentiaza raporturile
dintre personaje, se dezvaluie caracterul acestora si se prefigureaza conflictul. Dialogul este dublet de
monologul dramatic. Specific acestei opere este faptul ca unele scene sunt alcatuite numai din
monolog, datorita prezentei unui singur personaj: Tipatescu, Pristanda, Trahanache, Zoe, Catavencu,
evidentiindu-se astfel gandurile ascunse si zbuciumul sufletesc ale personajelor respective. Descrierea
si naratiunea apar numai in replicile persoanjelor si in indicatiile de regie. Titlul operei “O scrisoare
pierduta” anunta inca de la inceput motivul in jurul caruia se concentreaza intamplarile: Zoe, Sotia lui
Zaharia Trahanache, pierde scrisoarea de amor pe care o primise de la Stefan Tipatescu, prefectul
judetului.
Deoarece ca specie este o comedie, aceasta opera are ca trasatura caracteristica prezenta actelor si a
scenelor, fiind divizata in 4 acte si 9,14,7,14 scene in ordinea actelor. Sunt prezente si indicatiile de
regie care fac referire la descrierea decorurilor si la jocul actorilor. Prin intermediul lor se dezvaluie
intentia autorului ca piesa sa fie reprezentata pe scena.

O alta nota definitorie a genului dramatic este prezenta unui conflict dramatic fundamental, bine
conturat si amplificat pe parcursul actiunii, reprezentat de pierderea scrisorii. El atinge un punct
maxim in momentul in care este anuntat condidatul de la centru, Agamamemnon Dandanache si se
stinge atunci cand scrisoarea revine la Zoe. Conflictul de baza interfereaza cu alte conflicte secundare.
Exista divergente intre Tipatescu, Zoe si Zaharia Trahanache si cuplul Farfuridi si Branzovenescu,
acestia temandu-se de tradare in interiorul partidului. Chiar si intre Zoe si Tipatescu apare o situatie
tensionata din cauza sustinerii candidaturii lui Nae Catavencu.

Actiunea vesela urmeaza tehnica bulgarelui de zapada, este prezenta gradat si ascendent si se poate
structura pe momentele subiectului.

Trasatura esentiala a comediei este starnirea rasului, iar Caragiale apeleaza la o diversitate de tipuri
de comic pentru a provoca efectul comic.

a. Exista un comic de limbaj. Pristanda, Farfuridi, Branzovenescu, Catavencu deformeaza cuvintele din
lipsa de instruire sau incercand sa imite vorbirea altora. “femelie”, “fonctie”, “bambir”, “andrisant”,
“catindat”. Pentru a dovedi incultura personajelor sale, dramaturgul a recurs si la alte procedee:
contradictii de termeni:”dupa lupte seculare care au durat treizeci de ani”, ticuri verbale:”curat
murdar”, “curat constitutional”, “cu putintica rabdare”.

b. Comicul de nume. Numele personajelor sugereaza trasaturi dominante de caracter avand si ele
efect comic. Astfel, numele lui Prinstanda face aluzie la caracterul lui servil, “pristanda” fiind un joc
popular moldovenesc ce se danseaza dupa comenzile unui conducator de joc. Catavencu vine de la
“cata”, femeie buna de gura, dar si de la “cataveica”, haina cu doua fete, cele sensuri facand trimitere
la ipocrizia personajului si la demagogia lui. Numele lui Trahanache vine de la cuvantul “trahana” care
inseamna “coca moale”, sugerandu-se caracterul influentabil al personajului, usor de modelat in
mainile Zoei. Culmea ridicolului este atinsa de alaturarea numelui marelui personaj razboinic din
antichitatea greaca – Agamemnon- cu Dandanache, ce trimite la cuvantul “dandana”.

c. Este prezent si comicul de situatie: pierderea si gasirea succesiva a scrisorii, postura lui Catavencu,
intrarea si iesirea din scena a Cetateanului turmentat, finalul evenimentelor cand cele doua tabere se
impaca, cuplul Farfuridi-Branzovenescu.

d. Comicul de caracter este o alta modalitate de individualizare a personajelor. Dandanache,

Pristanda, Catavencu starneste rasul prin contrastul dintre ceea ce sunt in realitate si pretentiile pe
care le au.

e. Comicul de moravuri familiale si politice, de asemenea, contureaza personajele. Zoe, sotia lui
Trahanache, intretine o relatie amoroasa cu Tipatescu, prefectul judetului si prieten de familie.
Catavencu si Dandanache apeleaza la tehnica santajului pentru a ajunge deputati.