Pentru mine, limba română este suma celor mai armonioase sunete din univers.

Este melodia fredonată de suflet în clipele de fericire, dar și în cele de durere.

Nu pot să afirm că celelalte limbi nu ar avea importanță, însă limba română ne

unește ca neam. Atunci când vorbim limba maternă, demonstrăm că avem o
identitate, că facem parte dintr-un popor, că suntem uniți și ne mândrim cu
neamul nostru. Limba română reprezintă, de fapt, istoria și povestea țării noastre.

(Tcaci Laurențiu, clasa a VI-a ,,B”)

Limba română este sanctuarul unei națiuni. Aici se păstrează tezaurul spiritual
al neamului. Doar în limba noastră avem cuvinte atât de înduioșătoare: dor,
măicuță, doină, omenie...

Cei plecați peste hotare sunt arși de dorul limbii, la fel cum unei flori i-ar fi dor
de rouă sau pământului de ploaie. Acolo, ei duc un trai îndestulat, însă auzul lor
nu este mângâiat de vorba țării în care s-au născut. Cât de binecuvântați suntem
că putem vorbi o limbă atât de melodioasă și mustoasă!

(Cazacu Ana, clasa a VI-a ,,A”)

.