Professional Documents
Culture Documents
(Şezătoare folclorică)
Chişinău – 2022
1
Şezătoare folclorică De la lume adunate şi-napoi în lume date
Şezătoare cu voinici,
Fete mari şi fete mici.
Aşa-si petrec nopţile,
Descreţîndu-şi frunţile,
Torcîndu-şi fuioarele,
Îndulcindu-şi zilele.
Gazda: Parcă îmi pare că am pregătit de toate. Să mai deritic puţin prin casă, că acuş vin fetele la
şezătoare, să nu mă găsească cu casa nemăturată. Să aprind lampa...(aprinde lampa, mai aranjează
prin odaie)
Oaspeţii (fetele): Buna seara în casa dumitale şi bine te-am găsit. Am venit la şezătoare să tocmim un
caier mare. Şi-am venit şi cu sarmaleşi alte bucate.
Gazda: Buna seara şi bine aţi venit. Mulţumim pentru bucate. Puneţi-le, aici, pe masă.
Ia, şedeţi colea pe ladă
Să ne-apucăm de treabă.
Iar cînd lucrul e în toi
Să cîntăm ca pe la noi
Să meargă lucrul mai cu spor.
2
Ei fac focul cu surcele, 3 ori Mamă, inima mă doare, 3 ori
Din contra inimii mele Lasă-mă la șezătoare,
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Ei fac focul cu surcele,
Mamă, inima mă doare,
Din contra inimii mele
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la Lasă-mă la șezătoare,
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Douăzeci de poloboace
Far' de fund si far' de doage
Un băiat: Ia, lăsaţi cearta, mai bine să vă spun nişte snoave cu Păcală şi Tîndală. Ştiţi voi oare cine
este Păcală? Apoi ascultaţi.
Snoave.
Oile lui Păcală
Tîndală: - Măi frate, unde te duci?
Păcală: - Mă duc la stînă, să-mi văd oile.
Tîndală: - Da ai multe oi?
4
Păcală: - Albe n-am nici una, iar negre şi mai puţine.
Un băiat: Tare isteţ mai este Păcală acesta. Dar să vă spun şi eu o întîmplare:
Ttrăia odată un cioban şi avea vreo două mii de oi. Într-o zi s-a dus cu oile la păscut. Seara, cînd se
întorcea spre casă, cele două mii de oi, trebuiau să treacă, cîte una, pe o puntie îngustă peste un rîu lat
şi adînc.
O fată: Hai, zi-i mai repede.
Un băiat: Aşteaptă să treacă oile mai întîi.
O fată: Ei, pînă or trece oile, să mai cîntăm un cîntec:
Aseară la şezătoare
Aseară la şezătoare Plată fetele cereau
Dighida, dighida, dighi, dighi, da Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Aseară la şezătoare Plată fetele cereau
Dighida, dighida, dighi, dighi, da Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Torceau fetele fuioare Obrăjorii ca bujorii
Dighida, dighida, dighi, dighi, da Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Torceau fetele fuioare Obrăjorii ca bujorii
Dighida, dighida, dighi, dighi, da Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Le torceau le depănau Ca murele ochişorii
Dighida, dighida, dighi, dighi, da Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Le torceau le depănau Ca murele ochişorii
Dighida, dighida, dighi, dighi, da Dighida, dighida, dighi, dighi, da
Un băiat: Văd că cîntaţi foarte bine şi lucrul vă merge cu spor. Haideţi să ne jucăm un pic. Vreţi să ne
jucăm De-a podul.
Jocul De-a podul.
Gazda şi Băiatul:
- Cum te cheamă?
- Borş de Zeamă.
- Cum te strigă?
- Mămăligă.
- Cum te scrie?
- Ciocîrlie.
- De unde eşti?
- Din satul cu oameni.
- A cui eşti?
- A mamei şi-a tatei.
- Unde şedeţi?
- Acasă.
- De unde vii?
- Dincoace.
Gazda: Atunci du-te de unde ai venit.
Băiatul: Nu mă alungaţi, că am să vă cînt la flluier.
Toţi: Intră, intră. Lasă să cînte.
(Interpretează un cîntec la fluier)
Gazda: Frumos ai cîntat. Şi totuşi, cum te cheamă?
Băiatul: Ion îmi zice.
O fată: Dar eu ştiu un cîntec despre Ion.
Ioane, Ioane
In grădina lui Ion, Ioane, Ioane
Toate păsările dorm, Toata lumea doarme
Toate păsările dorm. Numai eu nu pot să dorm.
Numai una n-are somn
Şi zboară din pom în pom Daca dorm mai mult di-un ceas
Tot chemandu-l pe Ion. Mă trezesc cu mult necaz,
Ma trezesc cu mult necaz,
Ioane, Ioane Îl văd pe Ion în vis,
Toata lumea doarme Cu dorul pe faţă stins,
Numai eu nu pot să dorm, Cu dorul pe faţă stins.
Dansul Alunelul
Un băiat: Da, vedem că eşti tare frumoasă, dar poate ne cînţi un cîntec.
Fetiţa: Vă cînt cu plăcere.
(Cîntecul La oglindă)
La oglinda
Proverbe şi zicători.
1.Da, prostia din născare, leac nu are.
2.Pe om în viaţă, păţăniile îl învaţă.
3.Pe dracul l-ai căutat, pe dracu l-ai găsit.
4.Prostul se cunoaşte după vorbă şi şiretul după ochi.
5.Dar omul bun se cunoaşte după faptă, ca pomul după roadă.
6.D-apoi omul inimos, e ca un pom frumos.
7.Dar omul muncitor, de pîîne nu duce dor.
8.Şi omul neînvăţat, e ca un bou încălţat.
9.Iar cel învăţat are stea în frunte.
10.Dar omul nu bate cu băţul, ci cu limba.
11.Limba taie mai rău ca sabia.
12.Limba dulce, mult aduce.
13.Mai bine puţin şi bun, decît mult şi rău.
14.Poţi opri, apa, focul şi gura satului?
15.Vorba lungă-i sărăcie,
Iar tăcerea - avuţie;
Înţeleptul se gândeşte,
Iar nebunul se grăbeşte;
Dar noi nu putem tăcea,
Vorbim pentru a lucra!
Munca şi cu graiul bun
Sunt argint curat, vă spun!
Gazda: Şi de lucrat am lucrat, şi de vorbit am vorbit.
Şi-acum lucrul să lăsăm
Şi o horă să jucăm.
Strigături:
Asta-i hora strămoşească
Cine-o joacă să trăiască!
Asta-i hora horelor,
Dragostea feciorilor,
Bucuria fetelor!
Foaie verde de bujor,
Trageţi hora fetelor,
Care vreţi, care puteţi,
Care nu mai rămâneţi.
Dansul fetelor
O fată: Că tare am mai oboist. Mi s-a făcut foame de atîta dans şi lucru.
8
Gazda: E vremea să mai gustăm şi din bucatele aduse. Hai poftim şi serviţi din plăcinţele, sarmaluţe.
Ştiţi vorba ceea: La plăcinte înainte, la război – înapoi.
Plecarea oaspeţilor.
9
10