a.

Cei doi cetoacizi ai ciclului, oxaloacetatul si alfa-cetoglutaratul, pot forma prin reactiile de
transaminare sau de aminare reductiva, aminoacizii corespunzatori (aspartic si glutamic). Deoarece
reactiile de transaminare sunt reversibile, anumiti aminoacizi sunt transformati, in functie de necesitatile
celulei, in intermediari ai ciclului Krebs.
Si alti aminoacizi se transforma in intermediari ai ciclului Krebs, furnizand astfel scheletul de atomi
de carbon pentru gluconeogeneza (histidina, arginina, prolina se transforma in glutamat care, prin
transaminare, trece in oxaloacetat).
b. Acidul aspartic este utilizat in biosinteza nucleotidelor pirimidinice, iar glutamina provenita din
glutamat initiaza biosinteza nucleotidelor purinice.
c. Succinatul este utilizat in biosinteza hemului prin ciclul succinat-glicocol.
d. Oxaloacetatul transportat din mitosol in citosol ca malat, este convertit la fosfoenol piruvat care se
angajeaza in gluconeogeneza.
e. Citratul reprezinta forma de transport a acetilCoA din mitosol in citosol, membrana mitocondriala
fiind impermeabila pentru acetil-CoA. Acetil-CoA eliberata de pe citrat in citosol, in prezenta ATP-
citrat liazei, este utilizata in sinteza de novo a acizilor grasi si a colesterolului.

• Bilanţul energetic total este:

• a) 36 ATP +2 ATP = 38 ATP/mol de glucoză dacă degradarea începe de la glucoza liberă
2 ATP = bilanţul energetic al degradării glucozei până la acid piruvic în glicoliza anaerobă
- cantitatea de energie rezultată - în moli de ATP - este de 19 ori mai mare decât în glicoliza anaerobă
b) 36ATP +3 ATP = 39 ATP /mol de glucoză dacă degradarea începe de la glicogen
3 ATP = bilanţul energetic al degradării glucozei în stadiul anaerob dacă degradarea începe de la
glicogen.

Respiratia celulara sau lantul respirator sau lantul citocromilor

Reprezinta o succesiune de reactii enzimatice, in care H captat de pe diferite substante din ciclul
Krebs, sub forma coenzimelor reduse (NADH+H+ si FADH2), este oxidat in prezenta O2 activat cu
formarea produsului final – H2O.
In acest proces exista 2 etape:
1- transfer de hidrogen intre coenzimele reduse; H in final se disociaza in H + si e-
2- transfer de electroni de pe H pe O2 care se activeaza (O2-2); la acesta participa citocromii =
transelectronaze.
In ultima reactie oxigenul activat se combina cu protonul formand apa
Respiratia celulara are loc in mitocondrii.

Fosforilarea oxidativa

Procesul biochimic prin care energia eliberata in lantul respirator este utilizata pentru sinteza ATP.
Energie
ADP + H3PO4  ATP + H20

Acesta are loc in mitocondrii.

Schema lantului respirator si cea a fosforilarii oxidate sunt redate mai jos:

H2 H2 H2 2e- 2e- - 2e- 2e-

S-H2 NADH+H+ FADH2 CoQH2 cyt b cyt c1 2e cyt c cyt a+a3 1/2 O22-

2 H+ H2O 1/2 O22- 9

 Coenzime reduse (H2) → 2H+ + 2 e- + coenzime oxidate
½ O2 + 2 e- → ½ O22-
2H+ + ½ O22- → H2O + Energie (ATP)
H2 H2 H2 e- e- e- e- e-
S-H2 NADH+H+ FADH2 CoQH2 cyt b cyt c1 cyt c cyt a+a3 1/2 O2

ATP ATP ATP

H+ H2O 1/2 O2

Alte cai de degradare a glucozei:

A. Calea pentozofosfatilor sau suntul pentozofosfatilor este o cale neoxidativa, prin care se
genereaza ribozo-5-fosfatul, dar se si transforma pentozele din dieta in monozaharide fosforilate cu 6
(fructozo-6-fosfat) si cu 3 atomi de carbon (gliceraldehid-3-fosfat), compusi care pot fi utilizati in glicoliza.
Sensul acestei cai este de a produce NADPH si pentoze.
Este o etapa reversibila ce permite conversia pentozelor in hexoze si invers, sensul etapei fiind
impus de necesitatile metabolice ale celulei. Pentozele sintetizate prin aceasta cale fie sunt utilizate pentru
sinteza acizilor nucleici, a coenzimelor, a compusilor macroergici, fie sunt reconvertitie in hexoze.
Gliceraldehid-3-fosfatul reprezinta un punct de interferenta a glicolizei cu suntul pentozelor, iar
fructozo-6-fosfatul este un intermediar comun al glicolizei si cai pentozofosfatilor. Trioza fosforilata poate
fi oxidata la piruvat prin glicoliza sau transformata in fructozo-6-fosfat sau glucozo-6-fosfat in
gluconeogeneza.
Bilantul net al caii pentozofosfatilor este oxidarea unui mol de glucoza (sub forma de G-6-P)
conform reactiei:

3 glucozo-6-fosfat + 6 NADP+ → 2 fructozo-6-fosfat + 3 CO2 + 6 NADPH+H+ + gliceraldehid-3-fosfat

Aceasta exprimare globala a caii pentozofosfatilor arata ca, in acest proces biochimic, glucoza este
degradata oxidativ, fara interventia oxigenului si fara producere de ATP.

In proces rezulta o cantitate mare de NADPH+H+, utilizat in biosinteza acizilor grasi, a compusilor
steroizi.
Calea pentozofosfatilor se intalneste frecvent in metabolismul tesuturilor embrionare sau in organele
cu un rol important in biosinteza acizilor grasi, compusilor steroizi, acizi nucleici, ca de exemplu ficat,
glande mamare, hematii, pancreas, tiroida, rinichi, leucocite.
Interdependenta functionala a caii pentozofosfatilor cu glicoliza si cu gluconeogeneza permite
adaptarea acesteia la necesitatile diverselor tesuturi in diferite momente metabolice; trebuie mentionat
faptul ca glicoliza si calea pentozo-fosfatilor sunt stimulate de insulina.
Cresterea concentratiei fructozo-1,6-difosfatului, substrat al glicolizei, va produce inhibarea suntului
pentozo-fosfatilor prin inhibarea glucozo-6-fosfat dehidrogenazei, astfel incat conversia ulterioara a
pentozelor la hexoze, eventuale substraturi ale glicolizei, nu se va mai produce.

Intensitatea caii pentozofosfatilor depinde de starea fiziologica a celulei.

Cresterea raportului NADP+/NADPH reprezinta un semnal ce induce oxidarea glucozei pe calea
suntului pentozofosfatilor, iar cresterea raportului NAD +/NADH induce glicoliza.
In anumite tesuturi, in special in hematii care sunt expuse conditiilor puternic oxidante, intensitatea
suntului este controlata de raportul G-SS-G/G-SH (glutation oxidat/ glutation redus). Suntul
pentozofosfatilor furnizeaza NADPH pentru reducerea glutationului oxidat.
10