Caracterizare Ghita

Moara cu noroc de Ioan Slavici

Ioan Slavici face parte din perioada marilor clasici, alături de Mihai Eminescu,
Ion Luca Caragiale și Ion Creanga. Prozatorul ardelean construiește o operă literară
bazată pe cunoașterea sufletului omenesc, cu un puternic caracter moralizator,
concepția literară fiind un argument pentru cumpătare și păstrarea echilibrului.
Publicata in anul 1881 in volumul “Novele din popor”, nuvela realista, de factura
psihologica “Moara cu noroc” devine una dintre scrierile reprezentative pentru
viziunea moralizatoare a lui Ioan Slavici.

Statut

 Din punct de vedere social, el este un cizmar modest, dar cu spirit de

inițiativă. Ca mic întreprinzător într-o societate capitalistă în formare, el are
dorința de a-și îmbunătăți statutul în comunitate, iar planul său inițial nu-i
depășește realist posibilitățile.
 Din punct de vedere moral, el are tăria morală de a-și asuma destinul
celorlalți, și se dovedește un om harnic, iubitor și cinstit. În relațiile cu Ana
și copiii este atent, tandru și protectiv. Devenit cârciumar și pus în situația de
a-și asigura prosperitatea materială doar prin întovărășirea cu Lică, Ghiță își
pierde treptat respectul de sine și fermitatea morală, ajungând să accepte
tâlhăria și crima. El suferă o degradare treptată, încălcându-și principiile și
autoiluzionându-se cu privire la responsabilitatea faptelor sale.
 Din punct de vedere psihologic, Ghiță este un om învins de propria
slăbiciune. El reprezintă conștiința sub influența corupătoare a banului care
nu sesizează gravitatea compromisului deoarece percepția sa e alterată de
înclinația către lăcomie. Zbuciumul interior al personajului dă realism tezei
morale exprimate.

Principala trăsătură a lui Ghiță este obsesia pentru avere. La început, personajul
principal nu vrea decât să ofere familiei un trai mai bun, visând să lucreze la
cizmărie cu zece ucenici. Involuția sa începe să se facă simțită odată cu apariția lui
Lică, care îi va garanta câștiguri mari în scurt timp.

 Un prim episod care evidențiază această caracteristică este momentul în

care Ghiță își numără banii întinși pe masă. Acesta este punctul de plecare
 pentru obsesia personajului care începe să viseze la averea semnificativă la
care va ajunge rapid (”se gândea la câștigul pe care-l putea face în tovărășia
lui Lică”) Notațiile naratorului sugerează o degradare psihică, ce îl afectează
treptat pe Ghiță și îl va conduce spre un deznodământ nefericit.
 Un alt episod sugestiv este cel din finalul operei, când Lică Sămădăul își
exprimă dorința de a rămâne să petreacă Paștele la moară, iar Ghiță și Ana
rămân să îl servească. Cârciumarul constată că Lică are la el banii cu care
poate să dovedească vinovăția lui, iar când Sămădăul vrea să danseze, o
împinge pe Ana în brațele lui și pleacă la Ineu ca să îl denunțe. Dorința de
îmbogățire este evidentă în momentul în care nu pleacă să îl cheme pe Pintea
până nu primește de la Lică partea lui de bani și obiectele valoroase pe care
să le vândă. Din acest episod reiese faptul că mai importanți pentru el sunt
banii decât familia și cinstea de care se bucura în comunitate. Această
prioritate îl va afecta foarte mult, căci atitudinea sa față de Ana o va
determina să îl înșele, iar odată cu întoarcerea și constatarea infidelității,
Ghiță își hotărăște destinul. Pe Ana o va ucide, iar el va fi împușcat de Răuț,
omul lui Lică. Finalul tragic aduce și incediul asupra morii, ca un foc
purificator.

Modalitatile de caracterizare in nuvela realista pun in evidenta complexitatea si

transformarea morala a personajului principal, atat prin procedee de caracterizare
directa cat si prin procedee de caracterizare indirecta si autocaracterizare.

 Naratorul realizeaza protagonistului un amplu portret moral, prin

caracterizarea directa “era un om cu minte”. Portretul fizic al lui Ghita
este redus la cateva detalii, la inceput “inalt si spatos”, pentru ca apoi,
trasaturile carciumarului sa reflecte framantarile sale, “nu mai era el, omul
puternic si plin de viata”.
 Ghita este caracterizat si de alte personaje in mod direct. Lica isi da
seama ca Ghita e un om de nadejdie si chiar ii spune acest lucru: “tu esti om,
Ghita, om cu multa ura in suflet si este un om cu minte”. La final, Ana il
caracterizeaza drept “nu este decat o muiere imbracata cu haine
barbatesti”.
 Caracterizarea indirecta pune in lumina momentul culminant al degradarii
morale a lui Ghita: de sarbatoarea Pastelui, acesta o ucide pe Ana. Gestul ar
putea avea explicatia in gelozie si furia generate de faptul ca Ana si-a
petrecut noaptea cu Lica.
  Autocaracterizarea evidentiaza efortul personajului de a justifica pentru
sine complicitatea lui Lica “Asa m-a lasat Dumnezeu, Ce sa-mi fac daca e
ceva in mine mai tare decat vointa mea”.

In concluzie, Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela realista prin tema si
tipologia personajului si stil, si o nuvela psihologica pentru ca urmareste conflictul
interior, framantarile in planul constiintei personajelor.