BILANŢUL HIDROELECTROLITIC NORMAL

Apa alcătuieşte mediul intern al organismului în care se petrec toate reacţiile

necesare vieţii
Lichidele organismului (apa cu substanţele chimice organice şi anorganice)
se află repartizate în sectoare şi compartimente separate între ele prin
membrane celulare care asigură menţinerea anumitor diferenţe în constituţia
lor chimică şi electrolitică, şi permit realizarea continuă a unor schimburi
foarte intense.
Apa totală liberă sau circulantă reprezintă 50-70 % din greutatea corpului –
60% la bărbat şi 50% la femeie, 75-80% la copil. Apa totală este repartizată
în două sectoare principale – celular şi extracelular – diferite prin
concentraţia de ioni:
Apa celulară reprezintă 40% din greutatea corporală şi variază de la un ţesut
la altul; Compartimentul hidric din ţesutul conjunctiv dens (cartilaginaginos
şi oase) reprezintă 16% din greutatea corporală , dar schimburile sunt lente şi
puţin intense şi nu se înglobează în sectorul extracelular
Apa extracelulară este separată de cea celulară prin membranele celulare şi
reprezintă 20% din greutatea corpului. Lichidele extracelulare sunt
repartizate în mai multe compartimente:
- compartimentul intravascular – 4% - format din plasmă sanguină şi limfă;
- compartimentul interstiţial – 16% - reprezintă adevăratul mediu intern al
organismului şi este cuprins între membranele celulare şi cele capilare;
- compartimentul transcelular – reprezentat de LCR, mediile lichidiene
oculare şi articulare, lichidele seroaselor = 200 ml + secreţiile glandelor
digestive ( 6-8 L/zi) care se resorb din diferitele segmente ale tubului
digestiv;
Elecroliţii sunt substanţe cu importanţă biologică deosebită, sub formă de
ioni (+,_ ) şi au rol în realizarea presiunii osmotice (influenţează distribuţia
apei în cele 3compartimente ), rol important în funcţia neuromusculară (Na,
K, Ca) şi în metabolism (K, P).
Compoziţia celor trei compartimente are o concentraţie egală de ioni,
aproximativ aceeaşi compoziţie iar plasma conţine în plus şi proteine.

Mecanisme care menţin echilibrul hidrosalin al organismului

Aportul hidric al unui adult normal este de 2600 ml/zi: 1300 din ingestia de
lichide +1000 ml din hrană + 300 ml din metabolism + 6-15 g sare.
Reglarea aportului hidric legat de cantitatea de sare ingerată se face printr-un
proces controlat de senzaţia de sete, controlată direct sau reflex de
hipotalamus (centrul setei), de scoarţa cerebrală (reflexe condiţionate de
mediul social cu influenţe psihoafective) şi senzorial prin mucoasa
bucofaringiană(prin diminuarea secreţiei salivare). Senzaţia de sete
semnalizează tendinţele de deshidratare şi impune corectarea lor prin
ingestie de apă. Absorbţia apei şi sării se realizează în tot tubul digestiv şi
ajunge pe cale portală în ficat unde se reţin anumite cote necesare
metabolismului hepatic iar restul se descarcă în circulaţia sistemică în
funcţie de necesităţi.
Apa se elimină din organism pe mai multe căi:
-renal – 1500 ml /zi - cantitatea de urină produsă este influenţată de ADH şi
aldosteron care sunt stimulaţi prin schimbarea volumului sângelui;
-cutanat – 600-900 ml/zi – pierderea este reglată prin sistemul nervos
simpatic care activează glandele sudoripare;
-pulmonar – 400 ml;
-digestiv – 100 ml.
Reglarea hormonală
Hormonii majori sunt ADH şi aldosteronul. ADH scade producţia de urină
prin creşterea reasorbţiei apei în caz de deficit temporar ( vărsături, diaree,
hemoragii) evidenţiată prin oligurie. Aldosteronul este un mineralocorticoid
care reglează Na şi K.
Factorii care influenţează echilibrul hidroelectrolitic
Vârsta – copiii sunt cei mai expuşi dezechilibrelor prin pierderi, datorită
proporţiei mari de apă din organism; adolescenţii au procese metabolice
crescute datorită schimbărilor hormonale – creşte producţia de apă; femeia
gravidă are un ADH crescut şi excreţia crescută; presiunea fetală asupra
venei cave (din a 15a săptămână de sarcină) creşte filtrarea glomerulară şi
determină edeme ale membrelor inferioare; la sfârşitul sarcinii femeia are
6,5 l de lichid extracelular ( 3,5l în făt, placentă, lichid amniotic şi 3l din
mărirea volumului circulant, mărirea de volum a sânilor şi a
uterului)→scade rapid după naştere; bătrânii – scade funcţia renală,
concentraţia urinară la fel, bolile cronice alterează şi ele echilibrul
hidroelectrolitic – totalul apei corpului scade cu 8%; obezii au mai puţină
apă ca şi femeile care au mai puţină apă datorită depozitelor de grăsime.
Temperatura ambientului – creşterea T (28-30 grade) duce la pierderea
apei prin transpiraţie: un adult poate transpira 1l/zi. La o umiditate de 75%
evaporarea transpiraţiei se opreşte,iar la 60% scade.
Stilul de viaţă – stresul creşte secreţia de ADH→retenţie de Na şi apă şi
scăderea eliminării renale→creşte volumul circulant→HTA; exerciţiul
creşte pierderea de apă prin transpiraţie.
Nivelul de sănătate – între a2a şi a5a zi de la o intervenţie chirurgicală
creşte secreţia de aldosteron, glucocorticoizi şi ADH→determină retenţia de
Na, Cl şi pierderea de K cu oligurie; Arsurile e gradul II şi III provoacă
piederea de lichide pe mai multe căi: plasma părăseşte spaţiul intravascular
şi determină edeme, plasma şi lichidul interstiţial sunt pierdute ca exudate
ale arsurii, apa şi căldura se pierd datorită faptului că pielea arsă nu mai e o
barieră; Na şi apa se deplasează din celule; sângele se scurge prin capilarele
afectate; toate tipurile de cancer determină dezechilibre; reducerea debitului
cardiac scade perfuzia glomerulară, determină oligurie, se reţine Na şi
apa→edeme→mărirea volumului circulant→EPA.
Ionograma serică
Cationi Anioni
Na+ 142 mlEq/l Cl - 103 mlEq/l
Ca++ 5 mlEq/l PO4 H- - 2 mlEq/l
K+ 5 mlEq/l CO 3H- 27 mlEq/l = Rezerva
Mg++ 3 mlEq/l alcalină
SO4 1 mlEq/l
Acizi organici 6 mlEq/l
Proteine 16 mlEq/l
155 mlEq/l 155 mlEq/l

Dezechilibre hidroelectrolitice
Hiponatremia Hipernatremia
Este o deshidratare hipotonă, Este o deshidratare hipertonă în care
pierdere de Na cu hiperhidratare scade cantitatea de apă diluantă a
mediului intern cu hiperconcentrarea
celulară.
Etiologie: diaree gravă, lungă,
poliurie datorită diureticelor,
transpiraţii intense echilibrate fără
Na, sechestrarea sodiului în lichidul
de ascită, pleural, eliminate repetat.
Manifestări clinice: sete absentă,
cefalee intensă, astenie, tahicardie,
colaps, crampe musculare, convulsii. febră), ingestia exagerată de sare.
Examene de laborator: Na şi Cl-ul
scăzute în sânge.
Tratament: ser fiziologic 2-3 l +
glucoză 5% + supe sărate.
Intervenţii nursing:
1.Se previne deshidratarea prin
supravegherea atentă a persoanelor
predispuse la pierderi, prin
calcularea bilanţului hidric atent.
2.Se menţine igiena mucoasei bucale cantitatea de sare ingerată.
cu glicerină.
3.Se asigură loţiuni emoliente pentru
pielea uscată.
sa, care determină o deshidratare
celulară.
Etiologie: carenţa aportului de apă
datorită incapacităţii ingestiei,
pierderi (renale, în diabet, digestive
în diaree, pulmonară în hiperpnee
adaptativă sau expunere prelungită la
soare, cutanată, în transpiraţii şi
Manifetări clinice: sete, tegumente
uscate,
Examene de laborator: creşte Na
peste 147 mEq/l.
Tratament: lichide 2-4 l →8-10 l PO
sau i.v. cu soluţii hipotone sau
izotone (glucoză tamponată –
1u.i./10g glucoză;
Intervenţii nursing: Se reduce
Hiperhidratarea se datorează unui aport exagerat de lichide, cu scăderea
capacităţii de a elimina apa în exces.
Etiologie: echilibrări incorecte cu seruri hipotone, aport exagerat de lichide
în IRA, ciroză, insuficienţă cardiacă cu edeme.
Manifestări clinice: cefalee, bradicardie, greaţă, vărsături în jet, edeme cu
godeu, vene turgescente, crampe musculare, creştere în greutate.
Examene de laborator: NaCl scăzute în sânge.
Tratament: reducerea lichidelor şi administrarea de soluţii hipertone , în
edemul cerebral.
Intervenţii nursing:
1.Se măsoară atent bilanţul hidric;
2.Se administrează diuretice;
3.Se educă pacientul să reducă ingestia de lichide,
4.Se reduce Na – se folosesc substitute.

Hipokaliemia
Etiologie: aport insuficient, pierderi
excessive ( diaree, vărsături, drenaje,
laxative, diuretice, arsuri).
Manifestări clinice: astenie,
slăbiciune, paralizie, tulburări de ritm,
anorexie.
Examene de laborator: scade K sub
3,5 mEq/l.
Tratament profilactic (cel mai
important).
Tratament curativ: 5-7 zile cu 6-8g/zi ioni PO, bogate în Na, hemodializă,
Hiperkaliemia
Etiologie: administrarea rapidă în
hipokaliemie, insuficienţa
eliminării, intoxicaţii cu CO, Hg,
comă diabetică, arsuri.
Manifestări clinice: parestezii,
crampe musculare, anxietate,
confuzie, tulburări de ritm.
Examene de laborator: creşte K
peste 5 mEq/l.
Tratament: răşini schimbătoare de
PO + sucuri de fructe, legume sau dializă peritoneală.
injectabil , în perfuzii cu glucoză 5%. Intervenţii nursing:
Intervenţii nursing: Se supraveghează atent bolnavii
NU se administrează la hipokaliemici: cărora li se administrează K.
digitalice, alcaline, insulină, diuretice, Se observă semnele şi analizele
săruri de Ca şi Na. pentru a detecta precoce
Se încurajează o dietă bogată în K hiperkaliemia.
( banane, portocale) şi se
suplimentează K la pacienţii cu risc.
Hipocalcemia Hipercalcemia
Tetania hipocalcemică
Calciul este cel mai bogat electrolit din Creşterea brutală a Ca.
corp Etiologie: hiperparatiroidia
(99% în oase şi dinţi şi 1% ionizat cu (adenom), ingestia prelungită şi în
efect cantitate mare de lapte sau
asupra sistemului muscular. antiacide în ulcer.
Etiologie: dietă săracă în Ca şi Manifestări clinice: anorexie,
vitamina D, hipoparatiroidism, diaree, greţuri, constipaţie, tonus muscular
pancreatită. scăzut, oboseală, litiază renală,
Manifestări clinice: astenie aritmii.
musculară, crampe, convulsii, Examene de laborator: Ca crescut
anxietate,depresie, semnele Chwostek până la 5,25 mEq/l.
şi Trousseau – pozitive.
Deficitul prelungit de calciu determină
osteomalacie(decalcifiere) şi
osteoporoză(demineralizare osoasă).
Examene de laborator: Ca sub 2,7
mEq/l sau sub 7 mg/100 ml.
Tratament: Ca i.v., Ca PO.
Intervenţii nursing:
Se elaborează o dietă bogată în Ca –
lapte, lactate, nuci, zarzavaturi, sucuri
de fructe, vitamina C.

Hipomagnezia
Etiologie: malnutriţie, alcoolism, pierderi prin diaree, vărsături, drenaj
gastric.
Manifestări clinice: tremurături musculare, confuzie, dezorientare,
halucinaţii, tahicardie, HTA.
Examene de laborator: Mg sub 1,5 mEq/l.
Tratament: se administrează preparate de magneziu.

Echilibrul acidobazic

Acid este orice moleculă sau ion care donează un proton sau un ion de H.
Bază este orice moleculă sau ion care primeşte un proton sau un ion de H.
Echilibrul acidobazic este conceput ca un ciclu al hidrogenului în organism.
Aportul de hidrogen fiziologic este realizat prin alimentaţie – proteine.
Glucidele şi lipidele nu influenţează bilanţul hidrogenului decât în condiţii
de hipoxie tisulară. Concentraţia H ionic în fluidele organismului este
exprimată prin pH care este scala de măsurare a acidităţii sau alcalinităţii
fluidelor. Sub 7 este acid, peste 7 este alcalin.
Valoarea normală a pH-ului variază între 7,36-7,44.
Organismul uman are mecanisme reglatoare pentru menţinerea echilibrului
acidobazic şi pentru adaptarea pentru scurt timp la schimbările concentraţiei
hidrogenului. Ionii de H provin din alimentaţie şi/sau din metabolismul
intermediar, sunt captaţi şi neutralizaţi în celulele şi umorile organismului
de unde sunt eliminaţi pentru menţinerea bilanţului echilibrat. O cotă
minimă de H corespunde pH-ului de 7,40-7,36 (40-45 nanovalenţi /l),
rămâne în stare liberă servind pentru diverse reacţii chimice de importanţă
metabolică deosebită. Concentraţia sanguină a H este strâns legată de cea a
bicarbonaţilor, CO2 şi acid carbonic şi este o constantă menţinută strict prin
mecanisme foarte complexe , în pofida tendinţelor de dereglare imprimate
de alimentaţie, travaliul muscular sau eliminările renale.
Concentraţia ionilor de H este reglată practic exclusiv de raportul:
HCO3/H 2CO3 = 20/1 = pH 7,40.
Cantitatea totală de bicarbonat şi acid carbonic nu sunt importante, pentru
pH fiind important doar raportul dintre ele. Ionul de hidrogen care reglează
concentraţia pH-ului oscilează între trei posibilităţi: acid carbonic - H + -
bicarbonat.
H2 CO 3
CO2 + H 2O → H+ + HCO3 -

Organismul are posibilităţi compensatoare eficiente pe care le foloseşte în

stările de acidoză şi alcaloză uşoare. Acidozele şi alcalozele pot fi echilibrate
cu ajutorul respiraţiei care permite să se expire o cantitate mai mare sau mai
mică de acid carbonic şi, astfel raportul de 1/20 este restabilit fără
modificarea cantităţii totale de bicarbonat→acidoză/alcaloză compensată. În
cazurile grave acest mecanism compensator nu mai reuşeşte să atingă
raportul de 1/20 →acidoză/alcaloză decompensată şi organismul este în
situaţia de a reacţiona mai ales prin reglare renală, pentru a compensa
coloana de NaHCO3 . Rolul principal în menţinerea pH-ului revine
rinichilor, deoarece posibilitatea compensatoare a respiraţiei, care intră
prima în acţiune este limitată. Una din acţiunile importante ale rinichilor este
eliminarea ionilor de H atunci când se produce o acidoză plasmatică; acidoza
nu poate fi corectată dacă nu se elimină cantităţi corespunzătoare de ioni de
H, care sunt expulzaţi în schimbul sodiului reabsorbit.
eliminat reabsorbit rămâne în tubi
Na + HCO3 - H+ Na H2 CO3 → CO2
+ H2 O

Acidoza metabolică Acidoza respiratorie

Exces de acid carbonic pH<7,42
Hiperventilaţie cu mişcări Respiraţie de amplitudine redusă,
respiratorii ample superficială, bradipnee,
(Kussmaul); apare la persoane grav hipoxemie→cianoză
bolnave, persistă vreme îndelungată, Apare în boli pulmonare obstructive,
nu reacţionează la sedative: diabet, postoperator, după doze excesive de
post prelungit, hipercapnie, aport analgezice.
excesiv de acizi. Tratament: Se tratează cauza
Tratament: Se administrează
NaCO3, citrat sau lactat de Na.

Alcaloza metabolică Alcaloza respiratorie

 pH>7,42
Se datorează pierderii ionilor de H şi Se datorează deficitului de CO2 care
acumulării de HCO3 determină deficit de H2 CO3
Respiraţii de amplitudine mică, apare Apare după respiraţie amplă,
în vărsături, spălături gastrice hiperventilaţie,
frecvente, după diuretice, prin anxietate, febră, durere, în plină stare
supraîncărcare prelungită. de sănătate, e trecătoare, câteva
Tratamentul: nu necesită acizi, ci minute, reacţionează la sedative.
numai apă şi sare. Tratamentul: respirat în pungă în
anxietate.

Factori care influenţează echilibrul acidobazic

Vârsta – Copiii şi bătrânii sunt cei mai susceptibili (cu vârsta funcţia
plămânilor determină dezechilibre).
Stilul de viaţă – Anxietatea determină hiperventilaţie şi alcaloză
respiratorie; alcoolismul cronic determină acidoză datorită asocierii cu
malnutriţia; Diureticele şi steroizii produc dezechilibre; antidepresivele
determină scăderea ventilaţiei, hiperventilaţie şi dezechilibre.
Nivelul de sănătate – bolile pulmonare, diabetul, anemiile au risc de
acidoză sau alcaloză;
În timpul bolilor metabolice dezechilibrele apar rapid.
Alcaloza este mai uşor suportată de oganism decât acidoza.