Notiuni generale privind finantele publice, nevoia publica si private,

relatia acestora cu bugetul. Secțiunea I: Nevoia publica si privată,

relația cu bugetul
Societatea omeneasca, în evoluția sa, a generat o serie de nevoi care pot fi
clasificate dupa diferite criterii si care, din punct de vedere al dreptului finantelor
publice, sunt importante pentru a determina relatia dintre acestea si evolutia societatii
în general si modul în care influenteaza institutiile financiare. Din punctul de vedere
al dreptului finantelor publice, sunt importante doua concepte: nevoia publica si
nevoia privata.
Prin nevoie publica se înțelege acea cerința care se satisface prin intermediul
si efortul colectivitatilor umane grupate sau privite în general, în condiții optime si
oportune.
Nevoia privata este o cerinta care se satisface prin efortul individului sau a
unor colectivitati de factura privata în conditii de eficienta.
În evolutia sa, societatea a generat conditii care au condus la proliferarea si
diversificarea nevoilor publice. Acest lucru a devenit marcant odata cu aparitia
statului si a functiilor sale. Statul, prin institutiile, organele si organismele sale, se
raporteaza la nevoia publica prin intermediul banului public.

5
 Banul public ar trebui asigurat de catre stat prin efortul propriu. În acest caz statul
ar trebui sa fie detinatorul unei averi proprii si sa obtina surse de venit din activitati
proprii, productive (productie proprie, prestari servicii si executari de lucrari). În situatia
în care statul nu are suficiente surse proprii, banul public este asigurat prin efortul unor
persoane fizice, a unor colectivitati umane sau al întregii colectivitati. Modalitatea de
obtinere a acestuia se manifesta, în concret, prin intermediul impozitelor, taxelor,
contributiilor si a altor surse de venit public (amenzi, majorari, penalitati etc.).
Persoanele care platesc impozite si taxe se numesc, într-un mod generic, contribuabili
sau platitori de impozite si taxe. Impozitele si taxele sunt platite de persoane care au
capacitate contributiva.
Prin capacitate contributiva se întelege aptitudinea unei persoane fizice sau
juridice de a varsa în contul bugetar o suma raportata la averea sau venitul impozabil.
Sumele încasate cu titlu de impozite si taxe, reprezinta surse de venit pentru
buget.
În România putem sa vorbim despre un sistem bugetar, în sensul ca exista,
potrivit Legii Finantelor Publice (Legea nr. 500/2002)1 si Legii nr. 273/29 iunie 2006,
privind finantele publice locale2 :
1. Bugetul de stat - si alte categorii de bugete, enumerate la art. 1 (2) din
legea nr. 500/2002;
2. Bugetul asigurarilor sociale de stat;
3. Bugetele locale (bugetele unitatilor administrativ-teritoriale).
Fiecare buget cuprinde o parte de venituri si o parte de cheltuieli. La capitolul
venituri sunt indicate sursele (impozite, taxe etc.) si cuantumul acestora pentru un an
de zile. La capitolul cheltuieli sunt indicate tipurile de cheltuieli (curente sau de
capital) si cuantumul acestora pentru un an de zile, precum si destinatia cheltuielilor
pe domenii (social-culturale, de aparare, pentru economia
2
Publicata în Monitorul Oficial al României nr. 618/18.07.2006

6
nationala, pentru cercetare, pentru ordine publica, justitie, parchet, Curtea de Conturi
etc.).
Cheltuielile se stabilesc, în principiu, având în vedere principiul oportunitatii si

6
în conditii optime. În cazul în care se prevad a fi egale cu veniturile, suntem în prezenta
unui buget echilibrat. Daca cheltuielile depasesc veniturile, suntem în prezenta unui
buget deficitar. În acest caz deficitul se poate rezolva prin mai multe modalitati:
- diminuarea cheltuielilor;
- initierea unei legislatii privind impozite si taxe noi;
- majorarea impozitelor si taxelor;
- împrumutul public, intern sau extern.
Bugetul este excedentar când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile.
S-a pus întrebarea daca a plati impozite si taxe este o problema de productie
(produc-platesc), daca este o problema de repartitie (exista bani publici, nu ne
intereseaza sursa si îi repartizam celor care au nevoie de ei); sau daca este o problema
de consum. În aceasta ultima ipoteza s-a sustinut ca se platesc impozite si taxe pentru
ca ele sunt o sursa pentru efectuarea unor cheltuieli, deci pentru a fi consumate.
Consideram ca atunci când vorbim despre banul public trebuie sa avem în vedere
un proces complex si anume:
1. constituirea banului public;
2. repartizarea banului public;
3. consumul banului public.
El nu ar exista fara sursa sa economica, ce consta în activitati de: productie,
prestatii de servicii si executari de lucrari.
Existenta sa presupune repartizarea în favoarea beneficiarilor sai (institutiile
bugetare), cu scopul de a fi folositi în conditiile legii.