THEODOR HRISTEA Coordonator | Bavaht he ite ta ite “pth ile ae I DE LIMBA ROMANA J ELA, REVAZUTA §I DIN NOU IMBOGATITA AUTORI: .VRAM, Grigore BRANCUS, Gheorghe BULGAR; oe ae CIOMPEC, Ion DIACONESCU, Theodor HRISTEA; Rodica BOGZA-IRIMIE si Flora SUTEU, Y EDITURA ALBATROS BUCURESTI — 1984 Scanned with CamScannerlll. PROCEDEE INTERNE DE IMBOGATIRE A VOCABULARULUI de THEODOR HRISTEA INTRODUCERE iN STUDIUL FORMARII CUVINTELOR 1. In capitolul precedent am aritat (printre altele) ci, gratie mai ales imprumuturilor neologice de origine latino-romanica si germanica, romana a dobindit prestigiul unei limbi europene de cultura si de civilizatie, care este capabila si exprime absolut orice, incepind cu cele mai abstracte idei filo- zofice si terminind cu ultimele cuceriri in domeniul tehnicii si al stiintei. La momentul potrivit, am subliniat cA necesititile de imbogitire a vocabularului sint satisfacute nu numai prin recurgerea la tmprumuturi din alte limbi, ci si prin folosirea unor mijloace exclusiv interne, de care urmeaz si ne ocupim in capitolul de fata. Inainte de a studia principa- lele procedee interne de imbogatire a vocabularului romanesc (adic’ derivarea si compunerea), sint necesare citeva precizari referitoare la familia lexi cal sila statutul acestui compartiment al limbii pe care ne-am obignuit si-1 numim FORMAREA CUVINTELOR. 2. Unii lingvisti romani si straini includ formarea cuvintelor in morfologic cu care cea dintii seaman indeosebi prin caracterul ei sistematic (atit de yizibil mai ales in domeniul derivérit). Astfel, asa cum, spre exemplu, orice verb romanesc se termina la persoana a Il-a sing. a indicativului prezent fn i lenison, silabic sau foarte scurt (a/li, bei, pofi), tot asa de la aproape orice verb se poate forma, in limba noastra, un nume de agent cu ajutorul sufixului or (cf.: scriitor, muncitor, alergdtor etc.). Se poate spune ca, in ambele cazuri, avem de-a face cu un numir relativ mic de reguli dup’ care se creeaza atit noile cuvinte, cit si formele gramaticale ale unui cuvint supus flexiunii. Alfi cercetatori consider c& sistemul de formare a cuvintelor trebuié inglobat in studiul vocabularului, adic al disciplinei lingvistice cunoscute sub numele de lexicologie. In sfirsit, nu lipsesc nici cei care vad in formarea cuvin- telor o xamura distinct& a lingvisticii, fiindcd ea ocup, intr-adevar, un loc de tranzifie intre vocabular $i structura gramaticalé. Considerind (cu rezervele de rigoare) c& formarea cuvintelor este 0 sectiune a lexicologiei (In. sens foarte larg), ne infemeiem pe faptul c& aceasta duce la crearea de noi unitaifi lexicale pe baza celor care exista deja intr-o limba dati. In acelasi timp, urmam 0 conceptie care este, practic, aproape definitiv impusi in invatamintul roma- nesc de toate gradele si care const in studierea sistemului de formare a cuvin- telor in cadrul vocabularului. 3, In lingvistica romAneasci, importanta formrii cuvintelor a fost ade- seori subliniati, ardtindu-se, pe buna dreptate, ci aceasta reprezinta unul . din capitolele cele mai importante ale unei limbi, intrucit se poate vedea aict mecanisnpul insusi al creafiei lexicale sau felul in care procedeazié o limba pentru asi crea elemente noi, dotate cu sensuri noi (cf. Al. Rosetti, ILRg, p. 327). 66 7 Scanned with CamScannerDovézi ale atentiei speciale de care se bucura la noi formarea cuvintelor gasim sa elaborarea citorva teze de doctorat (consacrate indeosebi derivarii), apoi Sn aparifia celor 6 volume de Studii st materiale privitoare la formarea cuvintelor in limba romana (SMFC, Bucuresti, 1959—1972) si mai ales fn elaborarea amplului tratat Formarea cuvintelor in limba romand (ai carui redactori respon- sabili sint acad. Al. Graur si Mioara Avram). Din aceast& lucrare fundamentalé, au fost tiparite, pin& in prezent, dowd volume deosebit de valoroase, dintre care primul se ocupi de compunere (si ¢ in intregime redactat de Fulvia Ciobanu si Finufa Hasan, Bucuresti, 1970), iar al doilea este consacrat pretixelor, a ap&rut in anul 1978 sie opera unui colectiv de 10 cercet&tori. Acelorasi autori si redactori responsabili le mai datordm vol. al II-lea din FCLR, care este intitulat Sufixele si care se afld in manuscris la Institutul de Lingvis- tick din Bucuresti. In acest al [II-lea tom (care cuprinde dowd parfi si care e aproape gata pentru tipar), sint inregistrate si studiate din toate punctele de vedere, peste 300 de sufixe simple si 350 complexe (compuse si dezvoltate)". Informatia provine dela Mioara Avram, Formarea cuvintelor si cultivarea limbii romane, in LL, nr. 4 din 1983, p. 501. In SINTEZE (p. 54 si 57) am indicat cifra de ,,aproximativ 500 de sufixe ale limbii romane“, incluzindv-le, bineinfeles, si pe cele complexe. Acestei cifre foarte aproximative trebuie si-i preferim pe cea de mai sus, care este, netndoielnic, mult mai apropiata de realitate, din moment ce provine de la un intreg colectiv de cer- cetitori, care studiazi, de multA vreme si in mod foarte serios, problemele su fix &rii in limba romAnd. O bibliografie aproape exhaustiv& (dar numai pind in 1970) a domeniului de care ne ocupim este inregistrat& in lucrarea colectiva: Formarea cuvin- 4elor in limba romana. Cercetare bibliograficd (coordonator: Maria Negraru), Biblioteca Central Universitari (= B.C.U.), Bucuresti, 1971. Pentru o bibliogratic selectiva a aceluiasi domeniu (de data aceasta pind In 1977), vezi, de asemenea, Theodor Hristea, Romanian Vocabulary and Etymology, in CTRL, pp. 215— 220 si 238-254. CONCEPTUL DE FAMILIE LEXICALA Pentru intelegerea sistemului de formare a cuvintelor si mai ales a mecanis- mului derivarii intr-o limba oarecare, amurirea conceptului de familie lexi- cal, precum si studierea siructurii morfologice (sau morfematice) a cuviitului Sint de o utilitate indiscutabila. Intrucit ultima problema este pe larg tratata fn partea finalA a capitolului Inlroducere tn studiul mor fologici, aici vorn incerca sa precizim, in primul rind, ce se infelege printr-o familie lexical si, in al doilea rind, s& artim (prin citeva exemple concrete) care stnt elemen- tele din a c&ror imbinare rezulta noi cuvinte sau unitati lexicale. Despre 0 definitie foarte clara si unanim acceptata nu dispunem nici in cazul de fafa, dar se admite, de obicei, ci o familie lexicala inglobeazé totalitatea cuvintelgr formate prin derivare, prin compunere si prin schimbarea valorii gramaticale de la acelasi cuvint de bazd. Astfel, de la verbul a face au fost formate mai multe derivate cu sufixe (spre exemplu: facdtor, facdturd etc,), derivate cu prefixe (desface, preface, reface etc.), derivate parasintetice (cu prefixe si sufixe in acelasi timp: pre fdcator, prefacdtorie etc.) 51 compuse propriu-zise sau cu ele- mente de compunere: bineface, binefacdlor, rdufacdtor sau contraface (format din clementul de compunere contra--+ face, dup& modelul fre. contre faire). O precizare care se impune neapirat este ci, in mod obisnuit, familia lexicala 5 67 Scanned with CamScannera unui cuvint se stabileste la nivelul unei singure limbi (de pildi: romana franceza, latina etc.), Intr-o familie lexicald de acest gen nu trebuie si inclu- dem decit derivatele si compusele create in interiorul limbii respective si, eventual, imprumuturile neologice analizabile, Dup’ pirerea noastri, desi este un cuvint imprumutat, floral poate fi inclus in familia lui floave, dar flori- legiu sieflora nu sint in aceeasi situatie. Neologismele imprumutate, dar neana- lizabile sau locufiunile si expresiile in care intra un cuvint oarecare nu apartin familiei lexicale a acestuia. Referindu-ne, spre exemplu, la substantivul mind, vom spune c& din familia lui lexical fac parte derivatele romanesti minufd, minusttd, ménusd, minui, inmina etc., dar nu si-imprumuturile neologice manevri, mansetd, manichiurd, manufacturd etc. (a cdror ridacini mai inde- partata este lat. manus); Tot aga, nu intra in familia lexicala a lui mind nici combinatiile frazeologice: mind in mind, peste mind, pe sub mind, a da mina, afi ming sparta, a avea pe cineva la mina $i multe altele. Despre acestea s-ar putea spune cd alcituiesc familia frazeologicd a aceluiast cuvint, dar noul concept (care este un fel de pandant al lui familie lexicalé) nu a p&truns inc& in terminologia lingvistic&, desi l-am propus in LR XXVI (1977), nr. 6, p. 593 $i $1 considerim absolut necesar. Cuvintele compuse pot sd aparfina la mai multe familii lexi- cale, in functie de numirul termenilor care intra in componenta lor si care sint.dotati cu continut notional. Aceasta inseamna cA un compus ca gura- Jeului va fi inclus atft in familia lui gurd, cit si a lui lew, iar Statu-Palma-Barba- Cot va fi incadrat in patru familii lexicale conform cu structura lui foarte com- plex’. in continuare vom discuta cit mai detaliat cu putin{é cuvintul tindr, in a cirui familie lexical intra: tindruf, tinerel, tineresc, tinereste, tineret, tinerefe, tinerime, intineri, intineritor etc. Din examinarea acestor cuvinte rezulta mai multe lucruri, si anume: a) Toate sint fnrudite, tntr-o masuri mai mici sau mai mare, in ceea ce priveste sensul lor lexical. b) Desi intra tn aceeasi familie, cuvintele citate nu apartin totusi unei singure categorii lexico-gramaticale, intrucit’tineret, tinerefe $i tinerime stat substantive, intineri e verb, intineritor e adjectiv, iar finereste este adverb. ¢) Insfirsit, nue greu de observat cd, degi‘cele zece cuvinte difera mai mult ori mai putin prin partea lor final sau initial’, aproape toate au un element comun, care este tiner- si pe care fl numim rid%cin4&, Toate cuvintele cu sens inrudit si formate de la aceeasi ridacina alc&tuiesc, dupi cum am spus, o familie de cuvinte. Incursul flexiunii (adica al declinirii si al con jugarii), acest element comun pe care {l numim ,,radacin&“ poate fi usor modifi cat, fara sa fie ins si inlocuit. Astfel, alituri de tinar- (care e prezent numai in forma de singular a cuvintului-baza si in derivatul foarte rar tindruf) apare mult mai frecvent tiner-, pe care, din aceasta cauzi, l-am si considerat variant’ fundamental. Intr-o situatie similara se afl& radicalul flor-, care cunoaste si el varianta floar- (pe care o intilnim chiar in floare). Tot asa, intr-o alta familie de cuvinte (in care intrayurta, purtat, nepurtat, puirtare, port si purtdtor) rada- cina comuna cunoaste patru variante, si anume: putt-, port-, porf- (de exemplu in tu porfi) si poart- (in el poartd sau in forma de conjunctiv sd foarte). In mod obisnuit, radacina nu constituie singurd un cuvint, ci i se adaug& anumite elemente pe care le numim AFIXE. Dupa pozitia pe care o ocupa 68 Scanned with CamScannereee | fafA de radacina, elementele adiugate acesieia se impart in dowd mari catego- rii, gi anume: unele care sint plasate fnaintea radacinii gi se numesc PREFIXE, iar altele care sint atagate la sfirsitul ci gi poarti denumirea de SUFIXE. Referindu-ne la unele dintre cuvintele citate mai inainte, vom spune ca gru- pul de sunete in- (din intineri) constituie un prefix, iar grupurile -et (din tine ret), ~efe (din tinerete) si -ime (din tinerime) sint sufixe pe care le numim lexicale sau derivative. Cuajutorul lor se formeaz& noi cuvinte si, uneori, noi parti de vorbire, in raport cu cele de la care porneste derivarea. Astfel, flordreasd apartine aceleiasi categorii lexico-gramaticale ca gi florar de la care provine, in timp cen florifor este adjectiv in raport cu inflort de la care deriva si care 'e verb. Cuvintul care serveste ca clement de baz pentru formarea altor cuvinte se numeste primitiv sau cuvint-baza, Cel format prin addugarea unui prefix sau sufix se numeste cuvint derivat, Astfel, In cazul derivatului frumusefe vom spune ca primitivul este adjectivul frumos, la care s-a atasat sufixul -efe; fn cazul lui cdrdusie vom spune ci baza este cardus (detivat de la verbul cara + suf. -us); in cazul verbelor én frunzi si intrista primitivele sint, in mod evident, frunzd $i trist, carora li s-a adaugat prefixul in-. Exem- plele ar putea fi usor inmulfite, dar nu e cazul. Ceea ce este mai important e faptul c4, de multe ori, prefixele si sufixele nu se adaug direct la radacina, ci la asa-numita tema lexicala Aceasta e comuna tuturor formelor flexionare sau gramaticale ale unui cuvint si e formata, in mod obligatoriu, dintr-o radacina si cel pufin un sufix sau prefix. Astfel, laptareasd este derivat prin adaugarea stfixului -eas@ la tema ldptar, iar aceasta tem’, Ja rindul ei, este ea insisi un derivat de la lapte + suf. -ar. Prin urmare, tn tema laptar- exist’ ridicina légt- si un sufix -ar, tot asa cum in tema de la care s-a format adjectival strabaldtor avem radacina verbului a bate (in cazul de fafa -bdt-) + prefixul stra-. Tinind seama de partea de vorbire care constituie’ punctul de plecare al derivarii, temele lexicale pot fi impartite in ver bale si nominale, far ultimele in substantivale si adjectivale. Despre adjectivul in floritor spunem (a sa format de la o tema verbal, care este snflori, in timp ce bucdtareasa, spre exemplu, provine de la o tema nominald (si anume substantivala), care este buedtar (din bucate + suf. ar). Mentionam ci in cazul lui bucdtar ca si al altor derivate (spre exemplu: dinfat, cioturos, noduros, picura etc.) derivarea ©a facut de la forma de plural a primitivelor, intrucit aceasta este superioara celei de singular sub raportul frecventei. RAPORTUL DINTRE RADACINA $I RADICAL In majoritatea Iucrarilor de specialitate (romAnesti si strdine), termenul rAd &- cin& este sinonim cu cel de radical, desi nu este normal s& se foloseasc& doi ter- meni diferifi pentru exact acecasi realitate lingvisticl. Dupi Valeria Gufu- Ro malo (vezi Morfologie structurald a limbii roméne, Bucuresti, 1968, p. 39 si urm.), ridicina poate si coincidé cu radicalul ori poate fi inclusd in acesta din urma cind ¢ Horba de cuvinte formate prin derivare. Astfel, la nivelul limbii romne, un segment fonie cum este cint- (din cfnt-a) trebuie considerat, in acelasi timp, rddicin’ si radical, insd in descint-a radicalul este descint-, cea ce inseamni ci el coincide cu aga-zisa “tema lexicala". Tot aga, In cdldtori ridacina este cil- (din cal-e), pe cind radicalul ¢'0 Grupare de doud morfeme (eil-dtor), deci o unitate divizibild, in a clirei component fntrd si x&dScina privith éxclusiv ca ,morfem independent” sau ,unitate morfemica 69 Scanned with CamScannerindivizibil&". Precum vedem, radicalul poate sé contin& in plus anumite afixe deriva+ tive, pe qind ridacina este intotdeauna o unitate minimald indivizibila. Indiferent dac& el coincide cu ridacina (ca in bat-e, cint-a etc.) sau nu se identificd cu aceasta (ca in razbat-c, incint-a si altele), radicalul apare ca element constant in toate formele flexionare ale unui cuvint, fie el derivat sau nederivat. Acceptind aceast& distinctie, care se intilneste si la unii lingvisti strAini si pe care o consideram binevenit&, cei doi . in continuare, precis specializafi din punct de vedere semantic. Pentru unele detalii si mai ales pentru raportul care exist& intre radical si flectiv, vezi op. cit. (p. 39—54) si, de asemenea, paragraful Structura morfematicd a cuvintelor din volumul de fafa. DERIVAREA CU PREFIXE Ca procedeu principal de imbogitire a vocabularului, prefixarea constituie obiectul de cercetare aproape exhaustiva al unui intreg volum din tratatul Formarea cuvintelor in limba romana (veri si precizarile care se fac mai jos). Din acest motiv, in primul rind, si din lips de spatiu, nu vom insista aici asupra formArii cuvintelor cu ajutorul prefixelor, dar vom face citeva pre- cizari pe care le considerm importante si care se adauga celor facute anterior. 1. Una dintre aceste preciziri se refera la toate tipurile de derivare, despre care am spus cA, indiferent de natura ei, are intotdeauna $i in orice limba caracter sistematic. Aceasta inseamna cA, pe baza citorva modele mai uzuale si cu ajutorul unui numar relativ mic de afixe, se pot forma sute si chiar mii de cuvinte, pe care le intelegem usor, tocmai fiindca sint con- struite dup’ tipare preexistente si in conformitate cu anumite reguli pe care Je-am deprins inc& din copilarie. Din acest punct de vedere, derivarea, in general (deci si prefixarea), se aseamina cu morfologia, care are un caracter si mai sistematic, reducindu-se la un numar foarte mic de reguli in comparafie cu marele numér de cuvinte care exista intr-o limba oarecare. Pentru detalii si pentru alte aspecte ale raporturilor existente intre gramatica si formarea cuvintelor, vezi GLR, vol. I,.p. 18-23. 2. Derivarea cu prefixe a mai fost apropiata si de compunere sau chiar inclusi in aceasta de catre unii cercet&tori, Considerarea cuvintelor formate prin prefixare drept compuse se bazeazi pe argumentul ca prefixele pastreazi Jnai bine legitura cu diverse instrumente gramaticale autonome si in primul rind cu prepozifiile. Si se compate, spre exemplu, in- din ingropa cu acelasi in din ,a baga in groapa" sau prepozitia intre cu prefixul éntre- din verbele éntre- tdia, indrevedea etc. Desi aici asemanarea este vizibili, in cele mai multe cazuri adevaratele prefixe nu sint, precum se.stie, si cuvinte autonome. De aceea ele nu pot fi considerate elemente de compunere (asa cum sint privite micro-, macro-, foto-, pseudo-, radio- si altele de origine greceasc& si, mai rar, latineasc4). fa foarte multe privinte, prefixele seamina, desigur, cu sufixele de care nu pot fi separate. Ca si acestea din urma, ele se valorificd ‘semaritic numai fn combinatie cu un cuvint-baz&, dup cum va rezulta si din exemplele care urmeazi. Mai clar spus, din punct de vedere func tional, prefixele frebuie puse fn aceeasi categorie cu sufixele gi punctul de vedere functional este cel care prevaleaza. In concluzie, vom spune ca orice cuvint 70 Scanned with CamScannerformat cu un ‘prefix (adaugat la o tema nominala’sau verbal) este derivat, nu compus. 3. De foarte multe ori, cuvintele formate cu prefixe aparfin aceleiasi categorii lexico-gramaticale ca si baza de la care a pornit derivarea. Astfel, a desprinde este format din prefixul des- + prinde (care e tot verb), rézgindi este din rds- 4 gindi, adjectivul mecitef provine din ne- +- cite (el insusi un adjectiv derivat), inadaptabil este o formatie romAneasca din in- + adj. adap- tabil (imprumutat): s.a.m.d. Alteori, cuvintele formate cu ajutorul prefixelor pot apartine altei clase morfologice decit primitivele, dar in acest caz este nevoie si de un sufix. De exemplu, verbele ndulci $i fnrosi provin de la adjec- tivele dulce si rosu, tot aa. cum indrdgosti si tmpdturi sint formate cu acelasi prefix foarte productiv én- si cu sufixul -i, adaugate, de data'aceasta, la sub- stantivele dragoste si paturd. Cuvintele formate, in acelasi timp, cu un prefix gi un sufix se numesc derivate parasintetice. 4. In ceea ce priveste vechimea gi originea prefixelor din limba romani, mentionam cA unele sint foarte vechi, pentru ci au fost mostenite din latina (de ex.: in-, des- sau stri-, pe care fl intilnim tn strabun, strdmos, strdbate, strdluci etc.). Alte prefixe au fost tmprumutate din slava (spre exemplu ne- sau ris-), iar cele mai multe provin din limbile apusene $i fn special din fran- ceza, care, dupa cum stim, ne-a furnizat un mare numar de neologisme. Dintre prefixele neologice amintim pe: a- (din apoetic), ante- (din antebelic), anti- (din antiinfectios), con- (din consfatui), apoi contra-, extra-, hiper-, inter-, super, trans- si altele, care, la originea lor mai indepartata (latina sau greaca), sint, de fapt, cuvinte propriu-zise. 5. Pentru derivarea ou prefixe, cititorul se poate adresa celui de-al Il-lea volum din FCLR, consacrat exclusiv acestui tip deformare a cuvintelor in limba romana. Dupa o ampla introducere (semnati de Mioara Avram gi consacrat& problemelor generale'ale prefixArii), urmeazi 75 de monografii in care sint studiate pe larg 86 de prefixe romanesti, adici atitea cite au putut fi identificate cu ajutorul analizei formale, semantice si etimologice. In fiecare monografie (care cerceteaz& un prefix ori, mai rar, 0 serie de prefixe inrudite), se prezintd inventarul de formatii prefixale, se indic& originea i variantele etimologice sau condifionate fonetic ale prefixului studiat, se arat& care sint-temelg la care acesta se ataseaz4, se examineazd sensurile sau valorile Ini semantice, se precizeazA clasa morfologic a derivatelor si se indic& repartitia te torialé si stilistic a acestora, La sfirgitul fiecdrei monografii, se fac aprecieri in legturd cu productivitatea prefixului studiat, care este urmarit nu numai fn-diversele epoci de dezvoltage ale limbii noastre, ci chiar in stilurile functionale gi (mai rar) in. graiurile teritoriale. In total, volumul tnregistreazi 5 680 de formatii prefixale analizabile si semianalizabile, care ar putea fi clasificate tn patru categorii fundamentale, $i anume: a) derivate mogtenite din latind: inchide, deschide, rdmineetc.; b) im pru- muturi dinalte limbi: deservi, nonsens, prefabricat etc.; c) calcuri sau imitatil dup% modele straine: demers, concetdjean, {ntrevedea, subestima gid) creatiiinter- ne ale limbii romAne: dezrobi, infdrca, nefericit, zduita $i multe altele, Ultima sectiune a volumului confine 6 studii de sintezi, in care stnt examinate diverse probleme dintre cele mai importante, incepind cu supraprefixarea (sau ,,cumulul de prefixe") si termintnd cu originea prefixelor romanesti (pentru care vezi p. 300—308). 71 Scanned with CamScannerDERIVAREA CU SUFIXE Din capul locului vom spune c& aceasta este mult mai raspindita decit cea realizata cu ajutorul prefixelor. Dupa cum am vazut, exista, in limba Tomana peste 600 de sufixe, dintre care unéle sint foarte vii sau productive in epoca actuali, Existenfa unui numar atit de mare de sufixe, precum gi productivitatea incontestabilA a unora dintre ele ne indreptatesc sa afirmam c4 remana este o limba de tip derivativ, asemenea latinei, care fi sti la bazd sia carei structura o continua, fn linii mari, si din acest punct de vedere. De cele mai multe ori, sufixele confera cuvintelor nou-create o anumita valoare semantica si morfologicd, ceea'ce ne permite sA clasim derivatele realizate cu ajutorul lor fn citeva categorii mai importante, dup& cum urmea: —Nume de agent (care denumesc pe autorul unei actiuni, pe cel care indeplineste o functie sau exerciti o meserie etc.). Exemple de astfel de derivate: muncitor, croitor, cizmar, liutar, laptagiu, reclamagiu, complotist, Sotbalist si altele. —Nume de instrument: tocator, intrerupittor, ascufitoare, stro- pitoare, secerdtoare (masina), mestecdu etc. —Derivate cu sens colectiv (sau substantive colective): Hrdinime, muncitorime, bradis, tufis, brédet, frasinet, cinepiste, porumbiste etc. —Derivate abstracte (prin care sint denumite insusiri, carac- teristici, actiuni etc.): rdutate, exactitate, omenie, vrednicie, ciudafenie, mufenie, indrdzneala, socoteala, invdfaturd, sdviturd si multe altele. —Derivate care indica originea: oltean, muntean, clu- jean, olandez, albanez, berlinez, romanesc, franjuzesc, englezesc etc, —Derivate augmentative (prin care sint denumite obiecte de dimensiuni mai mari decit ale obiectelor desemnate prin cuvintele-baza). Exemple: buboi (derivat de la bubd), bdicfoi, fétoi, maturci, pustan, jopan, defivan etc., aproape toate cu valoare peiorativa. —Derivate diminutivale (al c&ror sens diferi de cel al cuvintelor de baza prin faptul c4 obiectele denumite de ele sint mai mici decit cele obignuite). Exemple: odiuj, frajior, scadunel, baiefas, gdrdulef, lingurifa, furculita etc. Pentru fiecare dintre categoriile amintite mai tnainte existd sufixe cores- Punzatoare, mai vechi sau mai noi si mai mult sau mai putin productive. Astiel, -ar, -tor si -giu sint sufixe de nume de agent; -ime, -et, -ig etc. sint sufixe colective; el, -as, st si altele sint sufixe diminutivale; -(a)tate, -ie, ~enie si -eald sint sufixe abstracte 5.a.m.d. Dintre sufixele aparfinind ultimel categorii, este productiv, in limba romana contemporana, -ism, care (asemenea altor sufixe neologice) poate fi socotit ninternational", fiindcd apare in foarte multe alte limbi. La noi se intilneste atit in cuvinte imprumutate (ca realism, socialism etc.), ett si in unele formafii specific romAnesti, cum sint: junimism, simindtorism, pasoptism, fardnism etc, Tot sufixe neologice productive ori foarte productive mai sint: -ist (din bonjurist, pasoplist, sahist, santajist), clan (din eminescian, arghezian, sadovenian), -itate (din sticlozitate, spectacula zilate, directitate, postumitate), -Ina (din nominaliza, pauperiza, inofensiviza) si multe altele, pe care spafiul nu ne permite nici micar si le mentionim. O situaie aparte au sufixele denumite mo{ionale, pentru ci se reali- zeazi cu ajutorul lor mofiunea, prin care infelegem procedeul de formare a unor cuvinte. masculine de la feminine gi invers. Dintre sufixele motionale 72 Scanned with CamScannermentionim in primul rfid pe & (din prietend, format de la prieien), apoi pe c&- (din roméneé, italiancd etc.), -easii (din croitoreasd, maioreasa), ~oaie (din - leoate), si -oaic& (din lupoaicd, zmeoaica etc.). Mai rare sint sufixele mofionale cu ajutorul c&rora se formeaz substantive masculine de la feminine (de exem- plu rafoi, derivat de la rafd + -oi) sau curcan (format de la curcd + suf. -an). Dupa clasele morfologice sau pirtile de vorbire cdrora Je aparfin deriva- tele cu ajutorul sufixelor, acestea din urmi se pot clasifica in: a) Substantivale (de exemplu: -lor, -an, ~ime, -ealé etc.) ; b) Adjectivale (de exemplu: -ic, -0s, -al sau -bil din citibil, mincabil) ; c) Verbale (de ex.: ui din pré fui, sfatui; -iza din abstractiza sau ~ona din concluziona, atenfiona, exceptiona, presiona sialtele, pe care nu lerecomandam) j d) Adverbiale (de ex.: -este din hofeste, -i§ din locutiunea pe furis sau smente din actualmente, realmente, literalmente si altele, care sint, de obicei, tmprumutate sau calchiate). * Al&turi de derivarea propriu-zisi sau progresivd (care, dup cum am vazut, consti in adaugarea de afixe), existi gio derivare regresiva sau inversd, care const in suprimarea unor afixe reale sau aparente de la cuvinte preexistente. Intrucit acest aspect al derivarii e mult mai complicat decit toate celelalte si el nu a fost suficient studiat nici chiar in lingvistica general, ne vom opri asupra lui mai pe larg, relevindu-i esenta, aspectele fundamentale, productivitatea si, in general, importanta pe care o prezinta din diverse puncte de vedere. DERIVAREA REGRESIVA CONSIDERATII $1 PRECIZARI PRELIMINARE Fenomen lingvistic greu definibil, insuficient studiat si cu unele aspecte destul de controversate, derivarea regresiva ocupa un loc cu totul special in sistemul de formare a cuvintelor si tn cadrul aga-zisei_,,etimologit interne (care inglobeaz& totalitatea creatiilor proprii ale unei limbi date). Complexitatea fenomenului in discutie provine, printre altele, din faptul ca el se intilneste nu numai in domeniul vocabularului, ci si al morfologiei, iar (mult mai rar) chiar al frazeologiei, dup’ cum vom vedea la locul potrivit. Cea ce ne intereseaza aici este numai derivarea regresiva lexical, fnsi, tna- intede-a o studia ca procedeu de imbogitire a vocabularului, se impune si eférim'o. imagine de ansamblu asupra fenomenului si sé-1 privim atit in rela~ fille Jui cu fenomenele opuse, cit si cu cele fnrudite sau apropiate. ‘oul vve) CQNCERTUL, DE: DERIVARE REGRESIVA inet 2 way jupaigtiinta noagtra, mu. existfi inch a dofinific, care S% fie, in. acelasi timp, cldri; completa: sigeneral acceptata a. derivaringegresive. inte i fe care: Ib igatioastem: (gicate-sint fdarte:pumenoase), ,Liegare Gs) ara URS de agdhiputin’s' obikcfie/fundainentalayin visio sbitq sb Gaia n ‘syed Scanned with CamScanner